FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....
Cine și în
ce condiții poate înmulți Agheasma Mare și Mică?
Un canon care să precizeze că
agheasma mare sau mică se poate înmulți nu există, de asemenea nu există un
canon care să spună contrariul. Avem numeroase astfel de probleme a căror
clarificare lipsește din canoane pentru simplul motiv că nu au existat pe
vremea când s-au formulat canoanele Bisericii.
Nefiind o astfel de precizare, au
apărut diferite practici, care dacă nu sunt precizate clar nicăieri, nu
putem ști cu certitudine de 100% dacă sunt bune sau rele.
De aceea, CÂND EXISTĂ ASTFEL DE
OBICEIURI ȘI TRADIȚII NEPRECIZATE CLAR ÎN ÎNVĂȚĂTURA DE CREDINȚĂ A BISERICII
ORTODOXE, ESTE BINE SĂ EVITĂM SĂ LE FACEM.
Dacă luăm logic acest procedeu al
înmulțirii aghesmei, ar reieși că o cană de agheasmă ne-ar ajunge să o
înmulțim la nesfârșit, tot turnând câte o picătură într-un recipient mare cu
apă… Ar însemna ca anul acesta de Bobotează să nu mai sfințim altă agheasmă
mare, ci să înmulțim cei câțiva litri de agheasmă mare păstrați de anul
trecut...
În anumite momente din istoria
Bisericii s-a recurs la practica înmulțirii aghesmei din cauza faptului că
erau prea puțini preoți, iar aceștia aveau de săvârșit slujbe în mai multe
localități și nu făceau față să le facă la timpul cuvenit. De asemenea se
mai practică înmulțirea aghesmei și atunci când preotul umblă pe la
credincioși înainte de Bobotează și stropește casele cu agheasmă: având
credincioși mulți în parohie, ar însemna să care după el o cantitate mare de
agheasmă, ceea ce este imposibil. Din această cauză mai adaugă apă de la
credincioși.
În timpurile noastre când sunt
absolvenți de teologie aproape încă o dată decât numărul parohiilor ortodoxe
din țara noastră, credincioșii nu ar trebui să recurgă la înmulțirea
aghesmei, pentru că pot să ceară preotului să facă slujba sfințirii apei în
casele lor, sau cel mai simplu, să ia de la biserică agheasmă ori de câte
ori au nevoie.
Astfel s-ar evita multe practici
eronate cum ar fi:
- este corect să înmulțești
agheasma acasă la tine, dar numai dacă torni agheasmă în apă, nu apă în
agheasmă, și apa din vas să fie „neîncepută” (aceasta seamănă mult cu
practicile vrăjitorești);
- agheasma se poate înmulți numai
cu apă din fântână, nu de la robinet, și numai cel ce a scos apă primul
dis-de-dimineață poate folosi această apă la înmulțirea aghesmei;
- unele persoane fie au luat o
singură dată, fie iau extrem de rar agheasmă de la biserică, deoarece
înmulțesc continuu agheasma.
Deci pentru a nu sta la îndoială
dacă am făcut sau nu un păcat atunci când am înmulțit agheasma, este bine să
nu facem aceasta niciodată. Eu chiar dacă sunt preot nu am înmulțit
niciodată agheasma, nici pe cea mare, nici pe cea mică.
Pentru preoții cu credincioși
mulți în parohie însă nu există nici o posibilitate de a renunța la
înmulțirea aghesmei, după cum am precizat mai sus.
Să lăsăm însă doar pe preoți să
înmulțească agheasma deoarece o vor face doar de mare nevoie, fiindu-le mai
la îndemână decât oricui să sfințească apa.
Cum și când
se folosește agheasma de la Izvorul Tămăduirii?
Agheasma de la Izvorul
Tămăduirii, de la sfințirea caselor sau a fântânilor, a troițelor și oricând
se mai face peste an, este agheasmă mică și se poate lua în fiecare zi după
anaforă.
Ce se face
cu agheasma care a prins miros?
Agheasma care are miros din
pricină că a fost pusă într-un vas necorespunzător sau a avut bucăţele de
busuioc în ea se toarnă intr-un loc curat, sau la rădăcina unui pom.
Ce este
Sfeștania (agheasma mică)? Care sunt cele necesare pentru aceasta?
Este slujba de sfințire a apei
care se poate face atât în biserică sau în alte locuri, cât și în casele
noastre. Pentru aceasta avem nevoie de:
- un vas curat, cu apa curata;
- un mănunchi de busuioc sau alta
plantă cu care preotul să stropească prin casă, care au fost în prealabil
curățate de praf, scame, păianjeni (dacă e cazul); busuiocul să fie legat
bine, încât atunci când preotul stropește casa cu agheasmă, să nu se
împrăștie bucățele de busuioc toată casa; dacă busuiocul este curățat de
frunze și legat bine înainte de a fi pus la uscat, va fi mai ușor de
folosit;
- 3 lumânări așezate într-un vas
sub care puneți o hârtie ca să nu curgă ceară (parafină) pe fața de masă;
- tămâier cu jar sau cărbune
special (atenție: nu aprindeți niciodată focul în tămâier cu ajutorul
bucăților de lumânare deoarece acestea vor scoate miros urât, miros care
acoperă pe cel de tămâie, iar fumul scos de aceste resturi de lumânare vor
împiedica de la cântare pe preot și pe cântăreț);
- tămâie cumpărată de la
biserică, nu rășină de conifere vândută în piață;
- un pomelnic cu cei ai casei;
- un prosop cu care să se stearga
pe maini preotul (acesta nu este strict necesar, poate să lipsească).
Nu puneți busuiocul în vasul cu
apă pentru că se face ceai de busuioc, nu agheasmă.
Cu agheasma rămasă mai stropiți
prin casă (și prin curte dacă aveți) și gustați din ea dimineața pe
nemâncate, după ce luați anafură și dacă noaptea nu v-ați împreunat cu soțul
(soția).
Nu este necesară faină sau mălai
la această slujbă.
Să punem
usturoi sau busuioc lângă agheasmă ca să nu se strice.
Mântuitorul Iisus Hristos
întreba: „Dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra?” (Matei 5;13).
Sarea nu se va strica niciodată pentru că aşa a fost făcută de Dumnezeu. La
fel şi agheasma, fiind sfinţită de Dumnezeu, nu se va mai strica în condiţii
normale. De aceea nu e nevoie să se pună lângă ea usturoi sau busuioc, sau
alte plante (scaieţi, flori etc.).
Dacă
strângem agheasma mare mai mulţi ani la rând și/sau de la mai multe biserici, agheasma devine foarte
puternică.
Sfânta Agheasmă este una şi
aceeaşi în fiecare an şi la orice biserică. Rânduiala slujbei sfințirii
celei mici a apei este aceeași la toate bisericile ortodoxe.
Este păcat
să fie făcută sfeştania casei seara. Trebuie făcuta până în orele 12.
Sfeştania casei este bine să fie
făcută cel puţin o data pe an. Sfeştania casei este o slujbă prin care se
cere lui Dumnezeu să fie alungate puterile potrivnice şi să vină
binecuvântarea Sa peste casa aceea prin rugăciunile făcute de preot. Ori o
rugăciune se poate face oricând, dimineaţa, la prânz, seara sau noaptea.
În caz de necesitate (rău, frică,
gânduri necurate, tulburare, supărare), în timpul zilei, ce se poate lua?
Daca persoana nu a mâncat, poate
lua anafură, agheasmă mică, iar dacă a mâncat să se ungă cu ulei de la
Sfântul Maslu sau cu agheasmă pe frunte, să se afume cu târnoseală (târnoseala
este o bucățică de pânză îmbibată în ceară topită luată de la sfințirea unei
biserici), să aprindă tămâie.
Dacă vreun animal de pe lângă
casă se îmbolnăvește, îl putem unge cu sfințenii, și cu ce anume?
Creștinii pot stropi cu agheasmă
vitele sau grajdurilor vitelor, cât și toate animalele și păsările din
gospodărie și adăposturile lor.
Ce se face cu Agheasma de la
Sfeștanie?
Întâi trebuie să o strecurăm
foarte bine dacă are în ea resturi de busuioc, deoarece chiar și o sămânţă
sau o frunzuliţă de busuioc poate altera un litru-doi de agheasmă. Dacă nu o
vom strecura, ci o vom păstra aşa, i se va schimba gustul și se va face
amară, nemaiputându-se bea. La fel se va întâmpla şi cu agheasma care va
semăna cu ceaiul de busuioc atât la culoare, cât şi la gust. Această
agheasmă se poate păstra doar câteva zile deoarece se va face amară. Aşa cum
la Sfânta Împărtăşanie nu se poate pune decât făină curată, vin curat, apă
curată (iar preotul care pune alte materii sau pune apă prea multă,
foloseşte făină stricată sau murdară, ori vin rău la gust, săvârşeşte păcat
de moarte), tot aşa nici în agheasmă nu trebuie să existe alte substanţe.
Agheasma se face din APĂ CURATĂ şi nimic altceva, într-un vas curat. Orice
altă substanţă care schimbă firea apei o poate face pe aceasta să se schimbe
la gust sau chiar să se strice. Dacă tradiţia Bisericii ar fi învăţat să se
facă agheasmă din ceai de busuioc de exemplu, aşa cum deseori se întâmplă
din neglijenţa sau neştiinţa preotului, atunci ar fi fost ceva anormal ca să
se strice agheasma făcută din ceai de busuioc. Dar dacă tradiţia Bisericii
ne învaţă să folosim apă şi precizează să fie curată, să facem aşa şi atunci
niciodată agheasma nu se va strica. Dacă vom căuta explicaţia ştiinţifică a
faptului că agheasma nu se strică, desigur că nu vom găsi această
explicaţie. Foarte rar au fost cazuri în care agheasma s-a stricat întocmai
ca orice apă. Motivele sunt diverse: preotul nu a săvârşit toată slujba de
sfinţire a apei, vasul în care s-a sfinţit apa nu a fost curat, sticla în
care s-a turnat agheasma după sfinţire nu a fost curată, şi cel mai des
întâlnit motiv, agheasma a fost turnată în sticlă cu tot cu resturile de
busuioc. Timp de 7 zile după Sfeștanie, putem să stropim casa și curtea cu
agheasmă. Este bine să și gustăm în fiecare dimineaţă din agheasmă, dar luăm
întâi anaforă și apoi bem agheasmă deoarece este Agheasmă Mică. Putem gusta
din agheasmă și putem stropi casa nu numai 7 zile după Sfeştanie, ci chiar
și după cele 7 zile.
Pentru a scăpa de aceste
complicații create de folosirea busuiocului, în Biserica Ortodoxă Rusă nu se
folosește busuiocul pentru a stropi cu agheasmă, ci un dispozitiv special.
Când se bea Agheasma Mare?
Agheasma Mare se bea de la
Bobotează până în ziua în care este scris pe calendar „Odovania praznicului
Botezului Domnului”, adică data de 14 ianuarie. În restul anului nu se bea
Agheasmă Mare decât doar dacă, atunci când ne-am spovedit, nu am primit
dezlegare la Sfânta Împărtășanie. Însa chiar și atunci Agheasma Mare ne-o da
preotul. De menționat că la stropit putem folosi Agheasmă Mare în tot timpul
anului. Practica de a bea agheasmă mare în seara zilelor de miercuri și
vineri în care am ținut post negru (nu am mâncat și nu am băut nimic) nu se
regăsește precizată în nici un canon. Este posibil să nu fie ceva rău, dar
atunci când ne lovim de obiceiuri și practici din acestea care nu apar în
învățăturile lăsate nouă de Sfinții Părinți și mai ales în canoanele
Sinoadelor ecumenice și ale Sfinților Părinți, putem să evităm a le face.
Este
corectă practica de a nu spăla rufe și de a nu face baie 7 sau 9 zile după
Bobotează, fiindcă „apele sunt sfințite”?
Cei ce locuiesc la bloc să nu
tragă nici apa la toaletă 7 sau 9 zile după Bobotează, fiindcă la robinet
curge agheasmă, nu apă...
Fac această ironie pentru a ne da
seama cât de exagerată este această practică de a sta nespălat așa multe
zile. Din nefericire la poporul nostru există foarte multe practici de a
„strecura țânțarul și a înghiți cămila”, după cum a spus Mântuitorul atunci
când i-a mustrat pe farisei.
În rugăciunea de sfințire a
Agheasmei celei Mari spune așa: „Astăzi firea apelor se sfințește...”.
Aceasta nu înseamnă că toate apele devin agheasmă timp de 7 zile, după care
devin din nou ape
