luni, 6 ianuarie 2014

Firul de busuioc


           CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE 
                                        Firul de busuioc 

                                       Iubiţi credincioşi, 
                                                   
                                                                                     Preot Ioan 
 De sărbătoarea Bobotezei se leagă şi tradiţia răspândită în rândul fetelor de măritat de a lua o crenguţă din mănunchiul de busuioc al preotului, cu care acesta stropeşte prin casă, crenguţă pe care mai apoi să o pună sub pernă pentru a le ajuta să-l viseze pe viitorul soţ. Aici este vorba despre un amestec de vrăjitorie şi evlavie şi de aceea am obişnuit să atrag atenţia credincioşilor şi să le spun foarte clar că nu trebuie să ne punej nădejdea într-un fir de busuioc, mai mult decât în Dumnezeu. Hristos-Dumnezeul nostru este ajutorul nostru şi nu un fir de busuioc! Am povăţuit, de asemenea pe tineri şi le-am spus că o căsătorie se realizează prin multă rugăciune.                 Tinerii se caută unii pe alţii, dar se găsesc numai prin multă rugăciune iar relaţia lor de prietenie se întemeiază numai pe rugăciune. De asemenea trăinicia viitoarei lor căsătorii depinde de credinţa lor în Dumnezeu şi de puterea rugăciunii lor. Aşadar, în ajunul Bobotezei, seara, la culcare, tinerii nu trebuie să-îi 1 pună busuioc sub pernă în spereanţa găsirii unei perechi, ci trebuie să se roage mult pentru aceasta, să facă un acatist, să se înarmeze cu Sfânta Cruce şi să ceară ajutorul lui Dumnezeu.

                 Apa care curge de la robinet nu este sfinţită 

            Există în popor credinţa unei false învăţături că în ziua de Bobotează şi 9 zile după Bobotează, toate apele din râuri, din fântâni sau din alte locuri sunt sfinţite şi de aceea nu trebuie să folosim această apă pentru a spăla. Harul lui Dumnezeu vine acolo unde este chemat şi nu peste toate locurile unde există apă. Aşa cum la Sfânta Liturghie Harul lui Dumnezeu nu se pogoară peste toată pâinea care este în Biserică, pentru a o preface în Trupul Domnului şi aşa cum Harul nu se pogoară peste tot vinul care este adus la Biserică pentru a-l preface în Sângele Domnului, ci doar asupra darurilor consacrate, pregătite special pentru aceasta, acelaşi lucru se întâmplă şi-n cazul Aghiasmei Mari.
 Harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfinţire a apei doar peste apa pregătită din timp pentru acest lucru şi nu peste toată apa care există în Biserică, pe lângă Biserică, şi cu atât mai mult în fântâni, în râuri, în lacuri, ori în alte locuri. 
Toate oraşele au şi canale colectoare de ape reziduale, pline de toate mizeriile...

Cum am putea spune că în ziua de Bobotează apa din canalul colector este vreme de 9 zile Aghiasma Mare??? 

       Este adevărat că în cadrul slujbei de sfinţire a Aghiazmei Mari apare formula astăzi firea apelor se schimbă“, dar aici este vorba de cu totul altceva. Este vorba despre o revenire a Duhului Sfânt în sânul Creaţiei, sau faptul că noi simţim din nou prezenţa Duhului Sfânt în Creaţie. Duhul Sfânt S-a ascuns în momentul în care omul a păcătuit şi lucrul acesta s-a răsfrânt asupra întregii Creaţii. Or, odată cu Boboteaza, începe o nouă etapă în istoria sfântă a omenirii şi în relaţia lui Dumnezeu cu făptura. Sfânta Scriptură se referă la această prezenţă a Duhului Sfânt în sânul Creaţiei: Duhul Sfânt se purta deasupra apelor“. La Bobotează se  întâmplă din nou acelaşi lucru; o revenire a Duhului Sfânt în sânul Creaţiei. Prezenţa Duhului Sfânt la Bobotează are şi altă semnificaţie, pe care o desprindem din Troparul care se cântă în această zi la slujbă, tropar care spune: În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat... Şi Duhul în chip de porumbel a întărit adevărul cuvântului... Cu alte cuvinte, la Bobotează Duhul Sfânt a întărit ceea ce a spus Tatăl despre Fiul, adevărul că Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit“. Conştiinţa oamenilor de a nu spăla în această perioadă are un anumit suport real. În vechime, sfinţirea apelor se făcea la râuri ori la fântâni sau lacuri şi acea apă se sfinţea într-adevăr, pentru că asupra ei se pogora Duhul Sfânt. Evlavia şi credinţa oamenilor au dus la practica de a nu spăla până la sfârşitul praznicului, adică 9 zile după Bobotează, considerându-se că apa era sfinţită în toată această perioadă. Apa din acele râuri ori lacuri era într-adevăr sfinţită pentru că Duhul Sfânt se pogora asupra ei şi o sfinţea. Astăzi noi folosim în ziua de Bobotează vase mari în care se face Aghiasma Mare, şi din care credincioşii iau şi duc în casele lor. Apa din fântâni, râuri, lacuri ori cea care curge la robinet, nu este sfinţită, nu este aghiasmă, ci este apă obişnuită, întrucât peste ea nu s-a pogorât Duhul Sfânt, aşa cum s-a întâmplat cu vasele special pregătite în ziua de Bobotează. Aşa că se poate spăla cu apa obişnuită începând cu ziua de 8 ianuarie, când a trecut ziua praznicului Bobotezei, cât şi sărbătoarea Soborului Sfântului Ioan Botezătorul, de pe 7 ianuarie.

duminică, 5 ianuarie 2014

PAINEA




Atunci când dai, nu sărăcești, ci te îmbogățești Brutarul o mustra mereu pe femeia sa că mergea la biserici și dădea la săraci și la colectele care se făceau. Într-o zi, în timp ce scotea pâinile calde din cuptor și tot locul din jurul brutăriei se umpluse de mirosul plăcut de pâine proaspătă, la ușa brutăriei a venit un sărac și a spus: - Șefule, toate pâinile acestea sunt ale tale? - Ale cui să fie? - Și nu le mănânci? - Bre, pleacă de aici! - Dă-mi și mie una că mi-e foame. - Pleacă!, ți-am spus. Lasă-mă în pace! - Șefule! - Pleci sau nu pleci? - Șefule!… îl ruga săracul. Dar nu a apucat să sfârșească, că brutarul a luat o pâine și a aruncat-o cu putere spre sărac, voind să-l lovească în cap. Acela însă s-a plecat și pâinea a trecut razant deasupra capul său și a căzut jos. Săracul s-a repezit la pâine, a luat-o, a ieșit afară, și retrăgându-se într-un colț, a mâncat-o. Toată ziua aceea brutarul a fost nervos din pricina acelui musafir nepoftit și a pâinii pierdute. „Să îndrăznească să mai vină!”, își spunea el cu mânie în sinea sa. În noaptea următoare, pe la orele două după miezul nopții, brutarul sare din somn înfricoșat și ud de transpirație, strigând: - Femeie, scoală-te! - Ce ai? Ce s-a întâmplat?, l-a întrebat femeia lui înspăimântată. - Scoală-te și adu-mi o cămașă să mă schimb și-ți voi spune ce am pățit! Femeie, parcă am murit și s-au adunat în jurul meu mulți Îngeri și demoni, certându-se între ei cine să ia sufletul meu. Într-un cântar mare de trei ori blestemații puneau mereu faptele mele cele rele și balanța se îngreuia din ce în ce mai mult. La un moment dat un Înger a strigat: „Pâinea! Aduceți pâinea cu care a săturat pe acel sărac flămând! Puneți-o în cealaltă parte a cumpenei!”. Atunci demonii au strigat: „Pâinea nu a dat-o milostenie, ci a aruncat-o să-i spargă capul săracului”. Și au răspuns Îngerii: „Dar s-a săturat cel flămând, și acela a mulțumit”. Și să vezi, femeie, acea pâine a făcut de a schimbat talerele cântarului. Talerul cu acea pâine s-a lăsat în jos și astfel m-am mântuit. De aceea, de acum să dai și să nu te mai oprești. Și eu voi da. Și de ar mai veni pe la noi acel sărac! În sfârșit brutarul a înțeles că, dacă dai, câștigi. Dar noi, oare, am înțeles? Nu cumva ne temem să dăm? Nu cumva judecata noastră s-a afundat în puținătatea de suflet? Nu cumva a venit vremea să începem să ne facem și noi puțin creștini? Să credem cu fermitate că atunci când dăm, nu sărăcim, ci ne îmbogățim. Să probăm prin fapte. Unii oameni au nevoie și așteaptă, fie și o bucățică de pâine. Iubiților, nu uitați că: prima fiică a lui Dumnezeu este milostenia. Iar aceasta L-a înduplecat pe Dumnezeu să Se facă om, pentru ca să-l mântuiască pe om. 

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA