
Sfeștania denumirea populară pentru slujba Aghiasmei mici sau Sfințirea cea mică a apei. Ea se săvârșește de către preot în biserici sau în casele credincioșilor cu diferite prilejuri. Slujba sfeștaniei cuprinde sfințirea apei, stropirea cu apă sfințită a celor prezenți și a tuturor camerelor precum și rugăciuni pentru ocrotirea și binele casei și pentru sănătatea trupească și sufletească a celor ce locuiesc în ea.
Iată ce scrie în cartea de slujbă a preotului despre folosul sfeștaniei: ”Această apă sfințită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoților, o sfințește, are multe feluri de lucrări, precum însăși ectenia sfințirii și rugăciunea mărturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă și păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavolești și gândurile cele rele; mintea se curățește de lucrurile cele spurcate și se îndreptează spre rugăciune; bolile le alungă și dă sănătate sufletească și trupească… Toți cei ce o primesc cu credință iau sfințenie și binecuvântare.„
De ce facem sfeștania casei? Sfeștania este pentru casă ceea ce este spovedania pentru om. Dacă prin spovedanie, prin mărturisirea păcatelor și dezlegarea acestora de către preot, omul se curățește, își curățește sufletul, își împrospătează harul primit la botez, tot așa prin stropirea cu apă sfințită și prin rugăciunile speciale ale preotului, casa sfințită la început se curățește de tot răul și de toată lucrarea cea rea, datorate fie păcatelor celor ce locuiesc în ea, fie oamenilor răuvoitori, fie duhurilor celor rele.
Prin săvârșirea periodică a sfeștaniei se resfințește locul, casa și toate lucrurile din ea după un timp în care inevitabilele noastre păcate și fapte mai puțin cuviincioase au întinat casa. Trebuie spus un lucru în care noi credem și pe care îl aflăm din Sfintele Scripturi și pe care Biserica noastră îl învață de la începuturi. Și anume, omul este solidar cu tot ceea ce îl înconjoară, așa încât urmările faptelor lui se răsfrâng și asupra mediului său înconjurător, asupra casei și a lucrurilor din casă. Lucrurile urâte, păcatele și fărădelegile omului întinează spațiul în care acesta le săvârșește sau trăiește, după cum faptele lui bune, curățenia vieții lui sfințește și mediul său înconjurător. În legătură cu aceasta s-a păstrat în popor o zicală foarte adevărată și care cel puțin la început avea înțelesul celor de mai sus:
”Omul sfințește locul„.
Când putem sau când trebuie să facem sfeștania casei? Dintru început spuneam că, în principiu, preotul trebuie și poate să săvârșească sfeștanie la casa credinciosului ”oricând acesta o cere”. Deci, ori de câte ori credinciosul simte nevoia curățirii și sfințirii casei, așa cum simte nevoia ușurării și curățirii de păcate prin spovedanie, el poate chema preotul la casa sa pentru a-i face sfeștanie.
Sfeștania din luna martie. Dacă nu se poate mai des, se face sfeștania casei, cel puțin o dată pe an. Mai în toate părțile se obișnuiește ca această sfeștanie anuală să se facă în Postul Mare care premerge sărbătoarea Sfintelor Paști. Cei mai mulți dintre credincioși solicită săvârșirea acestei sfeștanii în luna martie. Singura explicație a acestei preferințe este legată de faptul că, indiferent când sunt Sfintele Paști, luna martie este cuprinsă în Postul Mare, de aici și vorba populară că ”martie nu lipsește din post”. Deci, nu luna martie în sine este o lună în care este bine să se facă sfeștanie, ci Postul Mare este o perioadă potrivită pentru această slujbă în casă.
Pentru slujba sfeștaniei, credinciosul trebuie să pregătească o măsuță frumos acoperită, orientată spre răsărit (poate fi așezată în fața sau în apropierea icoanei sau a colțului de rugăciune din casă) pe care va așeza următoarele:
– un vas larg la gură cu apă,
– un mănunchi de busuioc,
– două sfeșnice mici cu lumânări sau un vas strâmt la gură (un pahar sau ceașcă) în care să se poată pune lumânările din ceară curată,
– o cățuie cu cărbune aprins și puțină tămâie,
– o icoană (dacă măsuța nu se află în fața icoanei din casă),
– un pomelnic cu cei ce locuiesc în casă și cu cei pe care respectivii doresc să-i pomenească la rugăciune (poate fi și un pomelnic cu cei adormiți ai familiei).
Mai pot fi puse pe masă o pâine, puțin untdelemn și puțin vin, simbolizând roadele pământului date de Dumnezeu spre hrana noastră, pentru a fi binecuvântate.
Sursa
https://www.facebook.com/gabysanzy.red
Când putem sau când trebuie să facem sfeștania casei? Dintru început spuneam că, în principiu, preotul trebuie și poate să săvârșească sfeștanie la casa credinciosului ”oricând acesta o cere”. Deci, ori de câte ori credinciosul simte nevoia curățirii și sfințirii casei, așa cum simte nevoia ușurării și curățirii de păcate prin spovedanie, el poate chema preotul la casa sa pentru a-i face sfeștanie.
Sfeștania din luna martie. Dacă nu se poate mai des, se face sfeștania casei, cel puțin o dată pe an. Mai în toate părțile se obișnuiește ca această sfeștanie anuală să se facă în Postul Mare care premerge sărbătoarea Sfintelor Paști. Cei mai mulți dintre credincioși solicită săvârșirea acestei sfeștanii în luna martie. Singura explicație a acestei preferințe este legată de faptul că, indiferent când sunt Sfintele Paști, luna martie este cuprinsă în Postul Mare, de aici și vorba populară că ”martie nu lipsește din post”. Deci, nu luna martie în sine este o lună în care este bine să se facă sfeștanie, ci Postul Mare este o perioadă potrivită pentru această slujbă în casă.
Pentru slujba sfeștaniei, credinciosul trebuie să pregătească o măsuță frumos acoperită, orientată spre răsărit (poate fi așezată în fața sau în apropierea icoanei sau a colțului de rugăciune din casă) pe care va așeza următoarele:
– un vas larg la gură cu apă,
– un mănunchi de busuioc,
– două sfeșnice mici cu lumânări sau un vas strâmt la gură (un pahar sau ceașcă) în care să se poată pune lumânările din ceară curată,
– o cățuie cu cărbune aprins și puțină tămâie,
– o icoană (dacă măsuța nu se află în fața icoanei din casă),
– un pomelnic cu cei ce locuiesc în casă și cu cei pe care respectivii doresc să-i pomenească la rugăciune (poate fi și un pomelnic cu cei adormiți ai familiei).
Mai pot fi puse pe masă o pâine, puțin untdelemn și puțin vin, simbolizând roadele pământului date de Dumnezeu spre hrana noastră, pentru a fi binecuvântate.
Sursa
https://www.facebook.com/gabysanzy.red