Se afișează postările cu eticheta POEZII. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta POEZII. Afișați toate postările

duminică, 25 ianuarie 2015

MAICA DOMNULUI: MI-S OCHII TRISTI


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Mi-s ochii tristi si fruntea obosita
De-atâta priveghere si-asteptare,
Mi-e inima bolnava, istovita,
De grea si îndelunga alergare
Si plânge ca o pasare ranita.
Când ochii mi-i închid si cat în mine
Puteri sa sui Golgota pâna sus,
O voce, un ecou din adâncime
Îmi spune blând: Viata e Iisus,
Margaritarul pretios e-n tine.
Privesc la dimineata minunata
A Învierii Tale din mormânt,
Ca Magdalena, ca si altadata,
Îngenunchez ‘naintea Ta plângând
Si-s fericit si plâng cu Tine-n gând.
de Valeriu Gafencu – “Sfântul închisorilor” 


sursa


miercuri, 7 ianuarie 2015

MI-E VEȘNICĂ VIAȚA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....



 de Costache Ioanid

Mi-e veșnică viața, doar drumul ei mereu
E-n umbră și-n lumină urcând spre Dumnezeu;
Mi-e veșnică viața, doar forma ei trecând
E alta, pururi alta, mereu alt chip având.

Din Dumnezeu Eternul Izvor al Vieții ies
Alcătuit în chip crezut dar ne-nțeles,
Trimis pentru-o lucrare și-un țel nepieritor
cuprind eterna taină și ard eternul dor.

Vegheat de Ochiul Veșnic de-a pururi neascuns
Cu limpedea lumină e-adâncul meu pătruns
Știut cu ușurință ce sunt și ce-am să fiu
Nicicând în „prea devreme”, niciunde-n „prea târziu”.

Rotația vieții urmează-un veșnic drum,
De-a pururi alta-i starea cu fiecare-„acum”,
De-a pururi mai spre-nalte și fericite stări
Port steagu-acestei sfinte și unice chemări.

Mai luminos mi-e totul și tot mai înțeles,
Cu orice pas din neguri mereu mai sigur ies
Și-mi crește fericirea cu cât sunt mai cuprins,
Mai treaz în strălucirea din care sunt desprins.

… O, Viu Izvor al vieții, spre forme-n veci mai noi
Și stări în veci mai nalte suim spre Tine roi,
Fă tot ce-n noi e moarte topindu-se pe drum
S-ajungem numai viață în Veșnicul Acum.

Preluat din revista „Sămânța Adevărului”, ianuarie 2006.

duminică, 23 noiembrie 2014

Duhovnicul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....


de Dorin Don

Iată-l, păsind printre suspine,
Părintele se pleacă lin
La pasul fratilor ce vin
Cu inimi de durere pline.

Sunt vremi de nepătrunsă Taină
Când oameni se întorc cu dor
Într-al Bisericii pridvor
Să-și curețe 'negrita haină.

Iar el, privind pe fiecare
Prin Ochii Domnului Hristos,
Cu glasul blând și credincios
Se face vrednic de crezare.

"- Din văile adânci de patimi
Suiți în munți de rugăciuni,
Fugind de-a lumii stricăciuni
Cu post și cu șuvoi de lacrimi.

Iar când zări-veți chip de Mire
Pe-al sufletelor voastre cer,
Smeriți, să ascultați de El
Căci toți suntem a Lui zidire!"

Prin noaptea neagră de tăciune,
O umbră de bărbat, zglobie,
În drumul său către chilie,
Îngână, parcă,-o rugăciune… 



miercuri, 12 noiembrie 2014

Ofranda

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....


Din ranile si'nfrangerile noastre
Intindem punte noilor destine
O punte de margean peste dezastre,
S'o urce pasii lumii care vine.

Cu orisicare rana care doare,
Din orice razvratire mai adanca,
Am pus o za pe piepturi viitoare
Si-o spada grea in maini ce nu sunt inca.

Iar daca-am plans, din lacrima maiastra
Va creste-o mangaiere de matase
Pe care maine unii au s'o lase
La alte frunti ce cresc din fruntea noastra.

Iar daca'n noaptea smarcului si-a roatei
Inchidem lanturi, inima si rana,
Din daruirea noastra subterana
Va creste paine pentru foamea gloatei.

Radu Gyr
 

miercuri, 15 octombrie 2014

Oglinda noastră cea de obşte

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....
           

         Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Mai opriţi-vă din cale
Fraţilor întru Hristos
Şi uitaţi-vă cu jale
La mormântul meu de jos.


Ca şi voi am fost odată
Dornic pentru bunul trai,
Iar acum în groapă … iată
Sunt pământ şi putregai.


Cel cu mintea ascuţită
- Capul meu cel răsfăţat -
Azi îi hârcă scofâlcită
Pentru toţi de speriat.


Iată unde-au fost sărmanii
Ochii mei iscoditori,
Azi în locul lor guzganii
S-au făcut locuitori!


Unde-au fost odinioară
Limba mea cuvântăreaţă
Azi jivini otrăvitoare
Fără frică se răsfaţă!


Iar urechea mea şi nasul
Care ieri se desfătau,
Azi, nici sunete plăcute,
Nici mirosuri nu mai au.


La picioare şi la mână
Sunt acum cătuşe noi
Şi rămân înţepenite
Pân-la ziua de apoi.


Sârguiţi-vă pe calea
Noului Ierusalim
Şi atuncea iar cu toţii
La un loc avem să fim.


Despre multe ale vieţii
Nu cunoaştem ce va fi,
Dar necruţătoarea moarte
Ştim precis că va veni.


Astăzi biata omenire
Desmierdări şi-a făurit
Ca să nu-şi aducă aminte
Niciodată de sfârşit.


Născocirile moderne
Fac pe omul trecător
Să-şi închipuie că este
Veşnic şi nemuritor.


Radioul cântă, lumea joacă,
Tunul bubuie mereu
Şi puţini mai pot pricepe
Tainele lui Dumnezeu.


Fraţilor, să nu vă-nşele
Bunătăţile deşarte,
Fiţi cu pază despre ele,
Cugetând mereu la moarte!


Viaţa este ca şi roua,
Ca un vis înşelător,
Repede se ia perdeaua
Către veacul viitor.

Nu uitaţi la rugăciune
Pre cei duşi de lângă voi,
Că şi voi mâine-poimâine
Veţi veni aici la noi!





duminică, 30 martie 2014

U n o m f e r i c i t


Părintele Teofil
Pârăian, de la Sâmbata
de sus,
a fost un om
fericit...

Auzit-am că pe vremuri
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle printr-un înger,
Dacă omu-i fericit!
Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreagă colindând,
Când la deal şi când la vale
Pe creştini tot întrebând.
Unul zise: „- Cum pot oare
Fericit să mă numesc?
Să îmi fie cu iertare,
Nu vezi cât de mult trudesc?!“
Altul zise cu durere:
„- Eu aş fi, dar ce să fac,
Fiindcă banii-s la putere,
Iar eu sunt un om sărac!“
Unul spuse cu mândrie:
„- Eu am bani, ce pot să zic?
Am destulă avuţie,
Nu duc lipsă de nimic!
Însă „fericit“ aş spune
Că nu pot să mă numesc,
Fiindcă n-am copii pe lume
Şi încep să-mbătrânesc.
Altul strigă cu ocară:
„-O, ce fericit aş fi
Dacă n-aş avea povară

O mulţime de copii!
Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuiesc!
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc?“
Când pe altul îl întreabă:
„- Tu eşti fericit ori ba?“
Dând din cap, el spuse-n grabă:
„- Hm! Nu prea sunt, Măria Ta!
„- Dar de ce? Ce îţi lipseşte?“,
Zise îngerul suav.
„- Aş trăi împărăteşte,
Dar sunt trist că sunt bolnav.
Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac.
Sunt slăbit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!
Şi cuprins de întristare,
Îngerul plecă mâhnit
Că în lumea asta mare
Nici un om nu-i fericit!
Tot aşa cârteau creştinii,
Orişiunde întreba
Apăsând mai tare spinii
Domnului pe fruntea Sa.
Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas îl aduceau
Spre Golgota, în ascuns
Şi pe cruce -L răstigneau!
Merse îngerul ce merse
Până când a întâlnit
Un om ce sudoarea-şi şterse
De pe chipul său trudit.
„- Omule, te văd muncind,
Şi eşti mult prea obosit,
Ziua toată robotind,
Spune-mi, tu eşti fericit?“
Omul se-ndreptă de spate
Şi, privindu-l pe străin,
Îi spuse cu bunătate:
„- Fericit sunt pe deplin!“

Îngerul sări deodată,
Iscodindu-l înadins
„- Casa ta-i dărăpănată
Focu-n vatră ţi s-a stins.
Ai copii prea mulţi, se pare,
Şi cu greu îi creşti pe toţi,
Nu ai bani pentru mâncare
Şi eşti fericit, socoţi?“
„- Eu nu te cunosc, străine
Şi nu ştiu de unde vii,
Dar, de vrei, rămâi la mine,
Până mâine-n zori de zi.
Iată-acum se face seară,
Nu-i bine să mergi pe drum,
Că sunt oameni răi pe-afară
Şi flămând vei fi oricum.
Nu am bani, nu am avere,
Nu am casă un palat,
Am în schimb o mângâiere,
Că am sufletul curat.
Casa mea dărăpănată
Cu căldură te-o primi,
Chiar de-i focul stins în vatră
Om mânca ce s-o găsi.
Şi cu toţii stând la masă,
Domnului I-om mulţumi
Că spre noi mereu revarsă
Un noian de bucurii.
Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
Că averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu.
El îmi dă mereu putere,
El mă iartă când greşesc,
El mi-alină orice durere,
El mă-ajută să trăiesc.
Cine are aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mângâiere
Şi e-n viaţă fericit!
Am copii pe lângă casă,
Am pământ să-l pot munci
Am nevastă credincioasă,

Fericit de ce n-aş fi?“
Îngerul să-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos.
Bucuros, el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă în sfârşit aflase
Un om care-i fericit!
Auzind Domnul îndată
Le dădu creştinilor
O pedeapsă meritată
Pentru necredinţa lor.
Numai cel ce nu cârtise
Fericit în veci va fi
Că din toţi, doar el primise
Darul de-a se mântui.
Cine are-nţelepciune
Să priceapă n-ar fi greu:

FERICIREA NU E-N LUME,
CI E DOAR ÎN DUMNEZEU!

Dacă-am fi, din întâmplare,
Întrebaţi şi noi cândva,
Conştiinţa noastră oare
Ce-o răspunde: NU sau DA?

duminică, 16 februarie 2014

Mă apară DOAMNE

Mă apară de mine Doamne
Și dă’mi nectarul în cuvinte,
Iar în potirul vieții mele,
Să pun doar legăminte sfinte.
Și ia-mi furtunile din gănd
Oblonul nopții îl ridică,
De poticnelile de-acum,
Mă iartă Doamne, dar mi-e frică!
Iar din izvoare nesecate
Să curgă harul Tău prin mine,
În toamna vieții mele Doamne,
Să înflorească iarași crinii.

foto internet

Camelia Cristea

joi, 2 ianuarie 2014

CUGETĂRI SCURTE


I
Niciodată duhul nostru
Nu se poate linisti
Dacă nu ne dăm silința
"Întru Domnul a trăi".

După cum nu tace pruncul
Când lipseste maica sa,
Tot asemenea si duhul
Nu se poate alina.

Întru Domnul este pacea,
Întru El odihna mea,
Calea cea adevărată
Si acum si pururea.
II
Când mintea vrea să zboare
La Bunul Dumnezeu,
Atunci vrăjmasul tainic
Ne bântuie mereu.

Împrăstie gândirea
Ca pulberea în vânt
Si caută să tragă
Privirea spre pământ.

Priveliste desartă
Ne-arată cel viclean
Ca să pogoare mintea
Din "vesnicul liman".
III
Piatra nesimțirii mele
S-a făcut ca un mormânt
Care vesnic mă apasă
Si mă trage la pământ.

O, de s-ar misca odată
Piatra sufletului meu
Ca să facă loc luminii
Sfinte de la Dumnezeu.

Întunerece de patimi
Înlăuntrul meu domnesc,
Iar vlăstarele virtuții
Toate se îngălbenesc.

miercuri, 18 decembrie 2013

PUNE"ŢI


                                    

Pune’ţi inima acolo
Unde furii nu’ndrăznesc,
Unde nu este rugină
Şi nici aur pămăntesc.

Pune’ţi inima la cer,
Către Tatal şi în rugă,
Cere pace şi iubire
Şi un înger păzitor.

Pune’ţi fruntea obosită
La icoana lui Iisus
Spune’i Lui ce te apasă,
Spune’i Lui, ce ai de spus !

Pune’ţi azi nădejdea toată
Către Tatăl cel ceresc
Şi’ai să capeţi îndrumare
În tumultul pămăntesc !

foto: sursa internet

Camelia Cristea

luni, 16 decembrie 2013

De vrei pe Domnul să-L găsesti


De vrei pe Domnul să-L găsesti
Si pacea Lui cea multă
Si mântuirea de-Ti doresti
iubitul meu, ascultă:

În slava lumii, în zadar
Îl vei căuta, iubite
El S-a născut într-un cosar
în iesle, printre vite.

Nici în petreceri nu-L căuta,
nici în al lumii aur,
în umilintă-L vei afla:
El S-a născut în staul!

O, tu pe Domnul nu căuta
să-L afli pe vre-o treaptă
El este chiar în usa ta
te cheamă si asteaptă!

Deschide-I usa larg si zi:
- IIsuse dulce, vină!
si  viata ta va deveni
iubire si lumină.

Sursa mail

luni, 2 decembrie 2013

Lumina




In dimineti de iarna
M-am pierdut in ganduri
Cautand intelesurile
Dincolo de mine.

Tu Doamne,
Imi cunosti puterile,
Imi cunosti sufletul
Si toate durerile.

Fa lumina in gandurile mele
Ca eu sa fiu lumina.
Aprinde candela sufletului meu
Sa arda mereu pentru Tine.

Arde patimile
Ce imi mistuie
Trupul ca un putregai.

Neputintele
Le preschimba
In virtuti,
Iar rugaciunea
In torte in toate
Temnitele mele.

Intinde mana Ta
Si binecuvanteaza
Viata care curge prin
Aceste vene firave.

Camelia Cristea

vineri, 29 noiembrie 2013

Fără „El“





Ce sunt eu fără de Domnul?
Sunt un praf de oase reci,
Hrana viermilor din groapă
Şi a muncilor de veci!


Mintea mea fără de raza
Luminărilor de sus
Este beznă nesfârşită
După vesnicul apus


Ochii mei fără privirea
Spre Părintele Ceresc,
Sunt ca ochelarii negrii
A celor care orbesc!


Gura mea, fără mişcarea
Darului lui Dumnezeu,
Este clopot fără limbă,
Fără glas fiind mereu.


Însuşi biata mea ureche,
Fără Duhul Lui Cel Sfânt,
Este zdreanţă agăţată,
Care tremură în vânt.


Iar la mâini şi la picioare,
Dacă Domnul nu dă spor,
Lucrul meu – atunci – şi mersul
Este veşnic pierzător!


Fără darul Sfintei Troiţe,
Eu sunt vierme stricător,
Căci, trăind fără lumină,
Fără de nădejde mor!

joi, 7 noiembrie 2013

De vrei pe Domnul să-L găsesti



De vrei pe Domnul să-L găsesti
Si pacea Lui cea multă
Si mântuirea de-Ti doresti
iubitul meu, ascultă:

În slava lumii, în zadar
Îl vei căuta, iubite
El S-a născut într-un cosar
în iesle, printre vite.

Nici în petreceri nu-L căuta,
nici în al lumii aur,
în umilintă-L vei afla:
El S-a născut în staul!

O, tu pe Domnul nu căuta
să-L afli pe vre-o treaptă
El este chiar în usa ta
te cheamă si asteaptă!

Deschide-I usa larg si zi:
- IIsuse dulce, vină!
si  viata ta va deveni
iubire si lumină.

duminică, 19 mai 2013

LUMINA



sa-ti lumineze chipul
cand rau esti prigonit
sa fii intins pe cruce
cand fratii te-au vandut

cu bucurie-n suflet
sa-i ierti pe toti oricand
cand tu vei fi batut
sa te bucuri foarte mult

sa ai marea rabdare
in chinuri si ocaruri
cu bucurie-n suflet
asteapta ori si cand

cand haina ti-o va lua
cu forta de pe tine
tu da-i tot ce ai
chiar si averea ta

cand prietenul tau
va fi in neputinte
sa-i sari in ajutor
indiferent de-orice

cand esti in suferinta
sa fii tu fericit
cu zambetul pe buze
sa fii ori si cand

sa te bucuri de orice
caci totu-i de la Domnul
primeste cu-ndrazneala
si mare bucurie

chiar daca-i de la diavol
el se va bucura
cand esti in neputinta
sa nu-i faci voia sa

lupta asa cum poti
cu rugaciuni si post
caci il vei birui
cu arma Domnului

SURSA
mail

luni, 29 aprilie 2013

SARBATOAREA BUCURIEI SI A TRISTETII




Pe-un măgăruș călare, cu chipul cald și blând
urca Iisus încet spre falnica cetate.
Mulțimile de oameni îl însoțeau cântând
visând o-mpărăție de pace și dreptate.
Îi așterneau veșminte pe drumul prăfuit,
îl aclamau primindu-l ca pe un împărat,
credeau că-l El renaște tot visul năruit
că El este Mesia la care au sperat.
Pe chipul lor citeai extaz și fericire
și toți cu mic cu mare voioși îl însoțeau.
Pe chipul lui Iisus citeai o grea mâhnire,
amarnice tristeți și lacrimi se-mpleteau.
Privește spre poporul ce azi îl vrea ca rege
și mâine vor striga că vrednic e de moarte...
o, nici ”n-această zi n-au vrut a înțelege
că El venise pace,iertare a le-mparte.
Căci astăzi cu osana și-urale l-au primit
pe poartă în cetate, punându-i flori ”nainte,
iar mâine pe-altă poartă scuipat și huiduit
îl scot cu crucea-n spate în arșița fierbinte.
Coroană de-mpărat vor azi pe cap să-i pună
dar mâine o coroană de spini vor împleti.
Azi tot Ierusalimul de cântece răsună
iar mâine vor striga că vor a-L răstigni.
Pe chipul lui Iisus se-așterne-o grea mâhnire
cu ochi scăldați în lacrimi rostește întristat:
,,Vor veni vremi când iată, o dușmană oștire
va năvăli-n cetate; și-atunci va fi dăramat
întreg Ierusalimul! Căci n-ai vrut să-nțelegi
că-i ziua cercetării și iată că ea trece!
N-ai vrut calea dreptății și-a păcii să alegi
și ai respins chemarea cu nepăsarea-ți rece!”

Iar anii au trecut pe-a timpului hotare.
Iisus trece din nou. Dar cum ”l-întâmpinăm ?
Va mai găsi în inimi aceeași nepăsare
ascunsă-n aparențe, sub masca ce-o purtăm?
Vrem, Doamne, să găsești în ale noastre inimi
dorința de sfințire, de-a fi mereu curați,
privindu-ne viața să nu verși iarăși lacrimi
ci să te bucuri, Doamne, de-ai Tăi răscumpărați !

joi, 11 aprilie 2013

PSALMI DE MARTURISIRE..




Sant fiinta marginita,
Cu-nceput si cu sfarsit
Si-n viata mea traita,
Multe, Doamne ,Ti-am gresit.

Mi-a fost calea prea cotita
Si mereu m-am ratacit,
Ca-s fiinta marginita,
Cu-nceput si cu sfarsit.

Si de-aceea si-o ispita
Prea ades m-a biruit,
Caci asa-i a mea ursita...
Iarta-m,i Doamne, ce-am gresit,

Ca-s fiinta marginita!... (C.Popescu)

LUMINA




sa-ti lumineze chipul
cand rau esti prigonit
sa fii intins pe cruce
cand fratii te-au vandut

cu bucurie-n suflet
sa-i ierti pe toti oricand
cand tu vei fi batut
sa te bucuri foarte mult

sa ai marea rabdare
in chinuri si ocaruri
cu bucurie-n suflet
asteapta ori si cand

cand haina ti-o va lua
cu forta de pe tine
tu da-i tot ce ai
chiar si averea ta

cand prietenul tau
va fi in neputinte
sa-i sari in ajutor
indiferent de-orice

cand esti in suferinta
sa fii tu fericit
cu zambetul pe buze
sa fii ori si cand

sa te bucuri de orice
caci totu-i de la Domnul
primeste cu-ndrazneala
si mare bucurie

chiar daca-i de la diavol
el se va bucura
cand esti in neputinta
sa nu-i faci voia sa

lupta asa cum poti
cu rugaciuni si post
caci il vei birui
cu arma Domnului


Botosaneanul Ortodox: Îngerul şi mironositele (Alexe Mateevici)

Botosaneanul Ortodox: Îngerul şi mironositele (Alexe Mateevici):



Pe cine-l caut'acuma'n gradina
Cu vasele de mir umplute?
De lacrimi inima li-i plina...

Zoreste ziua noua. Ii racoare,
Dar cerul se insenineaza
In ciripituri cantatoare.

De ce Îl cauta aicea pe Hristos ?
De ce-a venit aicea ca sa-l planga?
Pe piatr'un inger luminos...

El sade-n haine albe, stralucite...
Vestind cereasca bucurie
Mironositelor scarbite:

"Hristos a inviat! Si nu va mai mahniti
Si nu-l mai plangeti ca pe un mort
Cautandu-l intre cei muriti!

A iadului putere-i biruita,
Zadarnica ii rautatea:
De-acuma lumea-i izbavita.

Intunecimea in lumina piere,
Marirea ei i s-a surpat
Si fug vrajmasii de durere.

Grabiti-va cu vesti de veselie
Si spuneti vestile-n Sion:
"Hristos e viu si'n veci invie!"

Dorm florile. Gradina moarta tace,
Iar primprejur-albastre umbre,
Nisip, zori aurii - si pace.

luni, 8 aprilie 2013

Murim... ca mâine




de "Magda Isanos

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.


ITI MULTUMESC TIE DOAMNE...

Iti multumesc de soare, multumesc de ploi,
De florile frumoase care se deschid in zori.
De pasarile ce isi canta, dulce al lor cant,
De tot ce ai creiat, Doamne, pe acest pamant!
Iti multumesc!.....

luni, 7 ianuarie 2013

SFIINTII PRIETENII MEI...: SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL


SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL



Lui Ioan Botezătorul azi i-aducem Preamărire
El ce-a fost şi vestitorul, Lui Isus şi-a Lui venire
În casa lui Zaharia preot din tată în fiu
Să-i aducă bucuria s-a născut la ceas târziu

Îngerul i-a dat vestirea, prin venire de fecior
Ce Hristosului să-I fie, Dreptul Antemergător
Pentru multa rugăciune ce spre Domnul a făcut
Dumnezeu făcând Minune i-a dat darul ce l-a vrut

Bătrâneţea să-i coboare, fiu prin stearpa lui soţie
De cinstire aducătoare , Ioan numele să-i fie
Ce din pantece-n pruncie, se va umple de Duh Sfânt
Să Vesteasca-'Mpărăţie ce-o să vină pe pământ

urmeaza lincul pentru a citi mai departe...
SFIINTII PRIETENII MEI...: SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si. Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesli oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos



Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA