De-aş putea să-mi plec gândirea

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

De-aş putea să-mi plec gândirea
puţin mai jos de orice gând
mi s-ar întoarce-n trup iubirea
şi mintea-n inimă plângând

de-aş putea să-mi plec privirea
puţin mai jos de-orice lumină
mi-ar străluci în ochi Lumina
şi-aş fi fără păcat şi vină

de-aş putea să-mi plec vorbirea
puţin mai jos de-orice cuvânt
mi-ar izvorî din piept Tăcerea
ce-ar face pace pe pământ

de-aş putea să-mi plec poftirea
mai jos de cele care pier
preface-s-ar atunci căderea
în cel mai lin urcuş spre Cer

de-aş putea să-mi plec durerea
puţin mai jos de-orice alin
aş întâlni chiar Învierea
în miezul ultimului chin

de-aş putea să-mi plec grumazul
puţin mai jos de orice jug
în nuntă s-ar schimba necazul
şi nunta-n feciorelnic Rug

o, de-aş putea să-mi plec genunchii
puţin mai jos de drumul meu
să-mi plec şi duhul şi rărunchii
puţin mai jos mai jos de “eu”

metania începută-n suflet
mi s-ar sfârşi în Dumnezeu…

"Metania"de Marius iordachioaia

Rugaciune inaintea Crucii !

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

" Stapane-nsangerat, Domn al lumini

si Vesnicie limpede , Iisuse !

Tu, care ai primit pe frunte spinii

si cuie-adanci in mainile-ti supuse,

Tu, Domn al Rastignirii si-nvierii,

care din cruce ne-ai facut lumina

si Rasarit din ranile tacerii

si cantec din osanda-ti fara vina-

Da-ne-nclestrea Ta, da-ne puterea din ceasul pironirii-nsangerate,

Sa ne primim si cuiele si fierea ca Tine-n marea ta singuratate.

Pe fruntea tarii zambetul Ti-l pune

Si Neamul care-acum osanda-si duce

In invata-l Tu amara rugaciune

Din clipele suirilor pe cruce.

Poezia "Rugacine"autor Radu Gyr

Ieșit-au lupii-n stradă

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune:

 "Am păcătuit!".

,,Decât Spitale pline de oameni bolnavi...prefer Bisericile pline de oameni sănătoși! "

Ieșit-au lupii-n stradă,

Să strige-n gura mare....

Că vor spitale multe,

Că nu vor Catedrale!!!

Vă place suferința?

Vă plac cei ce bolesc?

Vă place-a zace -n paturi,

Poporul Românesc?

Vă-nghesuiți la rafturi,

Și umpleți cărucioare

Cu fel și fel de E-uri

Toate, dăunătoare!

Nu prețuiți credința,

Scuipați pe tot ce-i Sfânt,

Dar vă lăsați părinții

Prin vreun azil plângând...

Nu știți a face-o cruce...

A spune-o rugăciune,

Dar, judecați pe preoți

Că nu fac fapte bune!

Dar, știți măcar ce cereți?

Căci Dumnezeu ...e Mare,

Și împlinește cereri....

Deci, sigur vreți spitale?

05.11.2015.

Marina Adrian Liviu

Sursa

Teodor Ciurariu

DOAMNE AJUTĂ, OM FRUMOS!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Am venit să-ti dau binete:
- Doamne ajută, om frumos!
Pentru mine frumusetea,
Este unde e Hristos!

 
Nu te stiu, dar nici nu-mi pasă!
Te iubesc, asa cum esti,
Dacă-n suflet bunătatea,
Si iubirea găzduiesti!

 
Am venit să-ti dau binete!
Cu rugăciune si gand bun,
Cand mă rog lui Dumnezeu,
Despre tine vreau să-i spun!

Să-ti dea pace, mantuire,
Sănătate, bucurii!
Celor care au nevoie,
Le dea nastere de fii!

 
Celor slabi le dea putere,
Bolnavilor tainic leac!
Sufletelor tulburate,
Le dea pace!

 
Celor singuri părtăsia,
Unui suflet minunat!
Celor care au de toate,
Doar iertare de păcate!

 
Am venit să-ti dau binete,
Mi-e sufletul bucuros!
Cand iti urez: - "Doamne ajută!",
Simt că-L salut pe Hristos  ... 

 Versuri - sursa: net

CINE-I OARE FERICIT?...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

O...Dragul meu,dacă-ai putea

Să te opreşti o clipă,

Şi să priveşti acest tablou

Ce multe-ar vrea să-ţi zică!!!

Că FERICIŢI SUNT CEI SĂRACI

În Duhul ce-i arată,

Acelora va fi pe veci

Împărăţia toată.

Că FERICIŢI SUNT CEI CE PLÂNG

Şi-n rugăciuni sunt una,

Căci mângâiaţi chiar de Iisus

Vor fi pe totdeauna.

Că FERICIŢI SUNT DOAR CEI BLÂNZI

Şi plini de bunătate,

Căci ei pământul moştenesc

Prin fapte-adevărate.

Că FERICIŢI SUNT CEI FLĂMÂNZI

Şi dornici de dreptate

Ei veşnic se vor sătura

De-a Cerului bucate.

Că FERICIŢI CEI MILOSTIVI

Ce ştiu să dăruiască,

Ei miluiţi vor fi pe veci

În Patria Cerească.

Că FERICIŢI SUNT CEI CURAŢI

Cu inima lor bună,

Ei vor vedea pe Dumnezeu

Şi fi-vor împreună!

Că FERICIŢI CEI FĂCĂTORI

De pace-ntotdeauna,

Căci fii Domnului vor fi

Şi vor primi CUNUNA...Amin.

Autor:NICU FASOLĂ.

O rușine- i azi credința la poporul românesc

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

O rușine- i azi credința la poporul românesc
Că e “dumnezeu” știința și dezmățul omenesc !
S- a uitat credința sfântă cu tradiții strămoșești
Azi la modă- i desfrânarea și slujirile trupești !

Să te- nchini azi “e rușine”, lumea râde de păcat
Dumnezeu e- nchipuire, fiindcă de … ne- am cultivat !
Iar strămoșii din vechime nu erau prea cultivați,
Astăzi merg să se închine numai cei înapoiați !

Azi, cu- atâta învățătură, cum să crezi în Dumnezeu,
Când cunoști perfect atomul și despici nucleul său ?
Azi, când munca grea cu brațul e facută de motor,
Azi, când vezi din casă lumea, privind la televizor ?!…

Ce câștig ai din credință, când ai azi tot ce dorești ?
Cum, tu om cu- nvățătură, iarași să te umilești ?…
O, dar iată că azi omul s- a schimbat fundamental,
Este drept - are cultură, dar e rău, nedrept, brutal..

Iată, lipsa de credință de la cei ce- s cultivați,
Că ajung să se ucidă chiar și rude, chiar și frați !
Ce frumos era românul, milostiv, cinstit, smerit,
Credincios și cu nădejdea vieții fără de sfârșit !

Toți strămoșii cei din veacuri, iată că au fost uitați,
Sau, sunt defăimați de unii, că n- au fost prea cultivați !
Oare limba românească care- o scriem și- o vorbim
Nu din cărțile lor sfinte, ce le- au scris, o moștenim ?
Prima frază tiparită în iubitul nostru grai
Este- o sfântă rugăciune pe acest picior de plai.

Oare nu aveau cultură, Varlaam era ateu ?
N- aveau minte sănătoasă de chemau pe Dumnezeu ?
Dosoftei n- avea cultură, sau Ivireanul Antim ?
Oare nu erau toţi oameni, despre dânșii noi ce știm ?

Dosoftei cu- a lui cultură peste tot recunoscut
Purta moaște în trăsură ca odor neprețuit.
Mucenicul din Suceava peste tot l- a însoțit,
Pentru ce- l purta cu dânsul Marele Mitropolit ?
Oare aşa de scurtă minte să fi fost la Dosoftei ?
Câți ca ei au azi cultură dintre cei mai mari atei ?

În trecut, mai zice lumea, preoţii au exploatat
Ţărănimea cea săracă, oare chiar adevărat ?
Arătaţi cu argumente toţi acei ce azi vorbiţi,
Ce averi adunat- au Sfinţii, care- s cei ce- s asupriţi ?

Poate Ștefan Voievodul de cultură- a fost lipsit,
El, doar conducea poporul, prin Sihastrul cel sfințit !
Câți din cei ce au cultură cunosc azi amănunțit
Ce averi are Sihastrul care Ștefan l- a iubit ?

Dar câți știu că Sfântu- acesta înțelept și luminat,
Știa pe de rost Psaltirea și pe câți i- a vindecat ?!
Și câți știu atunci că Ștefan sta la ușa lui smerit
Așteptând, el domn, la ușă, obosit și istovit ?

Știți că- n ruga lui umilă a cerut lui Dumnezeu
Ca s- ajute Voievodul, izbăvind poporul său ?
Tot poporul cu credință apără acest pământ,
Mii și mii sunt sub țărână, un popor martir și sfânt !

Au zdrobit păgânătatea cu puterea Sfintei Cruci,
Tot pământul țării noastre este plin de mucenici !
Sfântul Gheorghe pe drapele întărea pe- acești străbuni,
Presărând urgia morții în puhoaie de păgâni !
Mircea, Alexandru, Ștefan, brazi zidiți de Dumnezeu,
Stavila păgânătății – a slăvit Numele Său !

Pân- la noi răzbeau adesea milioane de păgâni,
Dar cădeau zdrobiți de Domnul prin acești creștini români !
Brâncoveanu, om cu carte, între voievozi cinstit,
A murit păstrând credința, un creştin desăvârșit !

Chiar de- au fost şi sunt şi astăzi preoţi lacomi de câştig,
Nu credința- i vinovată dacă- n focul veșnic plâng !
Dumnezeu face dreptate, judeca- va la sfârșit
Şi tot cel ce- L necinsteşte va fi sigur pedepsit !

O, dar astăzi Sfinții noștri, cel puțin sunt cunoscuți,
Au sfințit aceste plaiuri în cumplite suferinți !
Azi când gradul de cultură este mult mai ridicat,
Toți strămoșii Sfinți ai noștri, neamul nostru i- a uitat.

Câte vieți fără prihană, vrednice azi de urmat.
Sunt trecute cu vederea, câți români le- au cercetat ?
De la Daniil la Iacob, de curând mort la Iordan,
Un popor întreg de Îngeri sunt în plaiul Dunărean !

La Cernica, un luceafăr este Sfântul Calinic,
Teodora de la Sihla și Nicodim cel sfințit !
Moșu Gheorghe de la Piatra, din clopotnița de sus
Sau Vichentie la Secu, și câți sunt întru Iisus ?

Doar o parte dintre dânșii poate- s scriși în Pateric,
Despre care, lumea cultă, n- a aflat încă nimic !
O, dar țara noastră- i plină de sfințite ctitorii,
Ale Domnului Altare, ale noastre bucurii !

Iată zilele de astăzi au rămas fără de preț
Vin străinii să se- nchine frescelor la Voroneț,
Vin străinii și se miră de așa minunății
Care cei fără cultură, le- au zidit ca mărturii !

Câți cunosc că la Iordan, îndurând vânturi și ploi,
De curând Iacob Ioan este Sfânt din Dorohoi ?!
Care- i viața lui sfințită, știu că pentru noi a scris
O comoară numa- n versuri până- n clipa când s- a stins !

Trupul lui plin de miresme și de Dumnezeu Sfințit,
Se găsește la Hozeva, de străini astăzi cinstit !
Mai cer unii azi dovadă să arate Dumnezeu
Cum să creadă doar în semne azi poporul cel ateu ?

Dacă n- are- n el voință să citească din Scripturi,
Nu urmează nici credința sfintelor învățături.
Ei cred tot ce spune lumea, făr- să ceară dovediri,
Dar Scriptura, Patericul, nu- s decât închipuiri.

Iată cum cinstim credința și pe Bunul Dumnezeu
Noi români, creștini de astăzi, am ajuns popor ateu !
Iată cum cinstim strămoșii și pe toți ai noștri Sfinți
Tăvălindu- ne în rele și spurcatele dorinți.

Pentru ce- au luptat creştinii să ne scape de păgâni,
Dacă noi trăim ca hunii, dar ne socotim creștini… ???

de Vasile Militaru

POCAINTA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale
Si Ti-as cersi iertare, dar nu stiu cum sa-cer;
Ci Tu pricepi cuvantul din mute osanale
Si talcul rugaciunii de lacrimi si taceri.

Imi stiu faradelegea: gresita sunt, Stapane,
Prea mult am stat cu ochii plecati, catand in lut,
Prea multe griji avut-am de zilele de mane
Si n-am iertat, cand rana in suflet m-a durut.

Ti-am prea iubit faptura, de Te-am uitat pre Tine,
Si cantecul taranei l-am ascultat prea mult,
Am irosit comoara de armonii divine
Si glasul cel de taina eu n-am vrut sa-l ascult.

Mi-am impletit cantare din grele flori de tina,
Am indragit mirosul de verde si de crud,
Am prea iubit amurgul, cu zarea-i de lumina
Si turma de caprite, cu botul mic si ud.

Mi-am impletit cantarea din flore de matasa,
Am indragit mirosul de miere si de tei,
Am prea iubit podoaba si haina de mireasa,
In zambetul campiei, mijind sub pasii mei.

Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale,
Caci n-am sporit talantul, pe care mi l-ai dat,
Ci ca un rob , am irosit in cale
Multimea milei Tale si darul Tau bogat.

Acum, cutremurata de taina Cinei sfinte,
Stau, Doamne, inainte-Ti, in goliciunea mea,
M-apasa greu pe umeri aducerile-aminte
De patimile firii, de toata pofta rea.

Din gand smerit primeste, Iisuse, rugaciunea,
Hraneste-ma pe mine cu har imbelsugat,
Adapa-ma cu mila, imbraca-mi goliciunea
Cu raza de sfintenie din chipul Tau curat.

Sa nu ma lasi, Preabune, sa plec nemangaiata,
Caci imi cunosc pacatul si taina Ta o stiu
Strig catre Tine, Doamne, din inima plecata,
Sa nu ma lepezi astazi, ci lasa-ma sa viu.

Sfinteste-ma, Iisuse, si taina mi-o arata,
Pogoara-n minte harul prin ungerea cu mir,
Si fa sa nu ma arda vapaie-nfricosata,
Cand buza mea de tina sorbi-va din Potir.

sursa https://babylenutapentrusuflet.blogspot.com/2011/03/pocainta.html

“GLOBALGHEDONUL”

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

     “GLOBALGHEDONUL” – o poezie ce am scris-o în ultima vreme, ca un protest împotriva “înlănţuirilor” de orice fel, dar mai ales în favoarea lui Hristos-Dumnezeu şi a Bisericii Sale, în favoarea Vieţii şi trezviei!...
 Risipeşte Doamne norii ce-ntunecă pământul
 Şi fă-i ploaie de-ndurare ca să spele tot noroiul,
 Ce-l împroşcă nefârtatul dimpreună cu zeloţii Lumii desfrânate.
 Şi din umbră înfigând colţii Sfâşiind tot ce apucă, mulţi cădem ca frunzele Bolnăvite sau mânate de cei care bat tobele! Dar tot n-avem ochi să vedem a lumii faţadă Ce promite veşnicia făcând din păcat paradă. Ne credem stăpânii lumii stâpâniţi fiind de ea, Dar pământul atrage pământul, apoi moartea, A cărei duhoare umple zarea sufocând casele, Şi înrobindu-ne de patimi ne-au ajuns păcatele.
 Ne-am întunecat mintea cu atâta necredinţă, Dăm vina unii pe alţii şi venerăm zeul - ştiinţă, Dar tot n-avem urechi s-auzim şuierul metalic Coliviei aşternute de satrapii lumii – sistematic…
 De când lumea, Cain cel zgârcit vrea să ucidă Pe mărinimosul Abel, făcând lumea fratricidă; Iar Irod tiranul taie cu miile pruncii nevinovaţi, Dar toţi devenim irozii ucigaşi ai fiilor chiuretaţi.
 Apoi Iuda arghirofilul îşi trădează Mântuitorul, Dar cu toţii devenim iude alegând pe vicleanul! Iar astăzi şi mâine, mereu, Hristos ne previne: Crezi tu că aceştia au fost mai păcătoşi ca tine? Şi mai crezi tu omule, că aducându-te la viaţă Din iubire, ura şi trufia îţi vor da vreo speranţă? Dacă Eu am creat lumea, bună şi nemuritoare, O voi lăsa nelegiuiţilor s-o piardă la întâmplare? V-am spus că şi perii capului vă sunt număraţi!
 L-am întrebat oarecând pe Iov, va întreb şi azi: Unde eraţi voi, când am întemeiat pământul Şi am întărit temeliile lui? Încotro suflă Duhul?
 Unde eraţi când stelele dimineţii încântau zarea Şi toţi îngerii Mă sărbătoreau?
Sau când marea Ieşită din sânul firii am închis-o cu porţi şi când Am înveşmântat-o cu negura, eraţi voi ajutând? Ştiţi voi care drum duce la palatul luminii şi care Este locul întunericului? Aveţi ochi sau cugetare Să pricepeţi cămările grindinei, ce le ţin deoparte Pentru vremuri de strâmtorare şi bătăi de moarte?
 Cunoaşteţi voi legile cerului şi puteţi ca să faceţi Pe pământ să fie ce este scris în ele? Sau vedeţi Vreun cusur cu adevărat asupra judecăţii Mele?
 Cine îndrăzneşte să dea piept cu Mine?
Şi în cele Ale Mele, M-a îndatorat cineva ca să-i înapoiez?
 Dar mai e cineva precum dreptul Iov ca să-l aşez La masă cu Mine şi să creadă că orice gând am, Pictorul Vasile Neguş Ajunge şi faptă? O, ce pustiu de trufie, cât alean!... Cu adevărat, Dumnezeu nu aruncă cu zarurile, Ci numai omul umblă prin ghicitură, iar valurile Lumii de ţărână îneacă pe toţi cei flămânzi şi goi, Devenind păpuşarii ideali ai ciocoilor vechi şi noi. Aceiaşi boieri ce stau cocoţaţi în vârful piramidei, Iscodindu-ne după colţ cu ochiul tiran pun temei Să piardă credinţe, istorii şi naţii, punând belciuge Prin legi ticăloase şi caii troieni, ca să ne înjuge! Singuri am tăiat şi ne tăiem craca de sub picioare Când am ales păcatul şi ne-am scos la vânzare, Pe un argint, pe treizeci, pe un interes sau o clipă De plăcere. Pe mititei şi băutură, alegând în pripă Pe politrucii lumii sau umplând vistieriile boierilor Prin datorii şi atârnare, stând în bătaia vânturilor. Nu mai avem regi, încă un David sau Solomon, Un Decebal sau Ştefan, ci fugim spre armagedon. Singurul război ce îl avem este războiul nevăzut Cu demonii, cu noi înşine, cu toţi ce ne-au ţesut Cămaşa de forţă injectându-ne cu boale, patimi Şi dezbinare, ideologii marxiste şi-ale lor grăsimi. Înmulţitu-s-au corbii ce-aşteaptă leşurile promise La recensământul călăilor lumii ce ei îl socotise, Dar tot nu vedem cine ne trage sforile şi de unde Nicicând nu vom afla mila, ci ură şi deznădejde. Astfel, demonii şi cezarii mai câştigă încă o luptă Dar nu şi războiul, căci intrând în Biserica văzută Cu bocancii noroiaţi de patimi, orbi şi surzi fiind Nu pot să îl vadă pe Hristos - Stăpânul, cârmuind. Şi ca Dumnezeu, îngăduie doar ce ne este de folos Alegând grâul de neghină, mic şi mare, sus şi jos, Dar tot fugim de mărturisire ajungând oi speriate, Păstori fără de oi, fugind de Hristos ca de moarte! Cum să ne conducă bine tot aceia ce ne subjugă, Aceia care ne fură pâinea, ţara, şi care ne-atârnă De copitele boierilor lumii? Aceia care îşi fac cruci Strâmbe doar la patru ani şi apoi se fac iar uituci. Sau cei care îl vând pe Hristos, zicând că apusul E la fel cu răsăritul, nemaiştiind care este Domnul Şi care cezarul. Pe aceştia, care având hambarele Dosite, să-i credem acum ca pe sfinţi, precum oile? Hristos este Păstorul, iarăşi noi oile Lui şi cu toţii Fiind botezaţi ascultăm numai de El, iar de alţii, Doar atunci când nu ştirbesc Adevărul. Dar va fi Vai de cezarul care se vrea Dumnezeu şi va risipi Biserica Lui cu legi omeneşti, crezând că-n Potir Nu e Viaţa însăşi, nemurirea, ci moartea!...Sictir De-aici Satană, căci faci din nevăzutul “ţânţar”, Deşi înţeapă şi el, Apocalipsa lumii cu al ei amar!...
 Pictor, teolog, Vasile Neguş

DOAMNE AJUTĂ, OM FRUMOS!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


Am venit să-ti dau binete:
- Doamne ajută, om frumos!
Pentru mine frumusetea,
Este unde e Hristos!

Nu te stiu, dar nici nu-mi pasă!
Te iubesc, asa cum esti,
Dacă-n suflet bunătatea,
Si iubirea găzduiesti!

Am venit să-ti dau binete!
Cu rugăciune si gand bun,
Cand mă rog lui Dumnezeu,
Despre tine vreau să-i spun!

Să-ti dea pace, mantuire,
Sănătate, bucurii!
Celor care au nevoie,
Le dea nastere de fii!

Celor slabi le dea putere,
Bolnavilor tainic leac!
Sufletelor tulburate,
Le dea pace!

Celor singuri părtăsia,
Unui suflet minunat!
Celor care au de toate,
Doar iertare de păcate!

Am venit să-ti dau binete,
Mi-e sufletul bucuros!
Cand iti urez: - "Doamne ajută!",
Simt că-L salut pe Hristos!

UN OM FERICIT (autor anonim)

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

"Auzit-am că, pe vremuri,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle, printr-un înger,
Dacă omu-i fericit!

Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreaga colindînd,
Când la deal şi când la vale,
Pe creştini tot întrebînd

Unul zise Cum pot oare
Fericit să mă numesc?
Să îmi fie cu iertare,
Nu vezi cât de mult trudesc?!

Altul zise cu durere:
— Eu aş fi, dar ce să fac,
Fiindcă banii-s la putere,
Iar eu sunt un om sărac!

Unul spuse cu mândrie :
— Eu am bani, ce pot să zic?
Am destulă avuţie,
Nu duc lipsă de nimic!

Însă fericit aş spune
Că nu pot să mă numesc,
Fiindcă n-am copii pe lume
Şi încep să-mbătrânesc.

Altul strigă cu ocară:
— O, ce fericit aş fi,
Dacă n-aş avea povară
O mulţime de copii!

Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuesc,
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc!

Când pe altul îl întreabă:
— Tu eşti fericit, ori ba?
Dând din cap, el spune-n grabă
— Hm! nu prea mult, măria-ta!

— Dar de ce? Ce îţi lipseşte?
Zise îngerul suav,
— Aş trăi împărăteşte,
Dar sunt trist, că sunt bolnav!

Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac
Sunt slăbit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!

Şi cuprins de întristare,
Îngerul plecă mâhnit,
Că în lumea asta mare
Nici un om nu-i fericit!

Tot aşa cârteau creştinii,
Orşiunde întreba,
Apăsând mai tare spinii
Domnului pe fruntea Sa.

Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas Îl aduceau,
Spre Golgota, în ascuns
Şi pe Cruce-L răstigneau!

Merse îngerul ce merse
Până când a întîlnit
Un om ce sudoarea-şi şterse
De pe chipul său trudit

— Omule, te văd muncind
Şi esti mult prea obosit,
Ziua toată robotind,
Spune-mi: tu eşti fericit?

Omul se-ndreptă de spate
Şi, privindu-l pe străin
Îi spuse cu bunătate:
— Fericit sunt pe deplin!

Îngerul sări deodată
Iscodindu-l înadins:
Casa ta-i dărăpănată,
Focu-n vatră ţi s-a stins.

Ai copii prea mulţi, se pare
Şi cu greu îi creşti pe toţi,
Nu ai bani pentru mâncare,
Şi eşti fericit, socoţi?

Eu nu te cunosc, străine!
Şi nu ştiu de unde vii
Dar, de vrei rămâi la mine
Până mîine-n zori de zi.

Iat-acum se face seară,
Nu-i bine să mergi pe drum,
Că sunt oameni răi pe-afară
Şi flămând vei fi oricum.

Nu am bani, nu am avere,
Nu am casa un palat,
Am în schimb, o mângâiere,
Că am sufletul curat.

Casa mea dărăpănată,
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins în vatră,
Om mânca ce s-o găsi.

Şi cu toţii stînd la masă
Domnului I-am mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă
Un noian de bucurii.

Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
Că averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu.

El îmi dă mereu putere,
El mă iartă când greşesc,
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc.

Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mângîiere
Şi e-n viaţă fericit!

Am copii pe lîngă casă,
Am pământ să-l pot munci,
Am nevastă credincioasă,
Fericit de ce n-aş fi?

Îngerul să-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos!

Bucuros, el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă, în sfârşit aflase,
Un om care-i fericit.

Auzind Domnul îndată
Le dădu creştinilor
Pedeapsa meritată
Pentru necredinţa lor.

Numai cel ce nu cârtise
Fericit în veci va fi,
Că, din toţi, doar el primise
Darul, de-a se mântui

Cine are-nţelepciune
Să priceapă, n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Ci e doar în Dumnezeu!!!

Dac-am fi, din întîmplare,
Întrebaţi şi noi cândva,
Conştiinţa noastră oare
Ce-ar răspunde? NU sau DA?!"

Bunica

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

“Bunica nu avea cultură,
Nu studiase-așa, ca noi..
Se "cultivase"-'n bătătură
Și la prășit de popușoi.

Nu, nu era analfabetă,
Dar nici școlită nu era.
Din Biblia îngălbenită
De multe ori ea ne citea..

Mi-o amintesc în nopți de vară,
Cum se ruga lui Dumnezeu
Privind spre stele, în grădină,
Și neștiind că sunt și eu..

Ea nu luase masterate,
Nici doctorate n-a luat,
Însă credea cu fermitate
În Cel ce lumea a creat!

Cum să-i fi spus bunicii mele,
Ce se ruga spre cer mereu,
Că bolta cea cu mii de stele
Nu-i opera lui Dumnezeu?!

Să fi-'ndrăznit să-i zici bunicii,
În noaptea cu parfum de fân,
Că greierii și licuricii
Nu-L au pe Dumnezeu Stăpân?!

Nici n-ai fi terminat ideea,
Știu foarte bine ce îți spun:
Bunica mea, din clipa-aceea
Te-ar fi privit ca pe-un nebun!

Căci, după mintea ei vioaie,
Nimic nu-i fără autor:
Nici clăi de fân, nici mușuroaie,
Nici simpla urmă de tractor!

Să îi fi spus bunicii mele
Că soarele ascuns în nor,
Sau câmpul cel cu floricele,
Există fără Creator?!

Așa erau bătrânii noștri,
Crezând în Domnul Dumnezeu;
Strămoșii au crezut, bunicii,
Și mama mea credea, și eu..

Dar intelectualii lumii,
Cu diplome la școli de soi,
Mai caută și-acum dovada
Că ei se trag din maimuțoi!

Ei scurmă harnici prin țărână
Și caută bucăți de os
Prin care vor să demonstreze
Că.. nu suntem ai lui Hristos!

Aceasta este marea luptă,
Vrăjmașul vrea prin rațiuni
Să ne lipsească de credința
Ce-o moștenim de la străbuni..

Să nu-i lăsați să vă golească
De harul ce-l aveți în voi;
Rugați-vă să se-'nmulțească,
Iar Duhul va veni șuvoi,

Căci Tatăl nostru ne iubește
Și nu ne lasă lui Satan.
Cu harul Său ne ocrotește,
Vrăjmașii se trudesc în van!

Pe cei ce pierd credința dreaptă
Și-'ncep să-și râdă de strămoși,
O grea robie îi așteaptă,
Căci demonii nu sunt miloși!

Urcați, urcați în Arca Sfântă,
În casa Domnului Hristos!
Biserica pe val plutește,
În timp ce lumea merge-'n jos!”

Autor necunoscut ...

O, IARTĂ, DOAMNE!...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

 "O, iarta, Doamne, atata nepasare,
 Si-atata ăra ce ne stăpaneste,
Ne iartă clipele de intristare,
Cand noi uităm că Tu esti Cel ce fericeste.

  Ne iartă, Doamne, atatea vorbe goale,
 Si-atatea clipe-n care ne-am rusinat de Tine,
 Acum venim la poala Crucii Tale,
 Ca să ne ierti de toate, Tu, Stăpane!
 
Căci fără a Ta iertare Sfantă,
Nimic am fi pe-acest pămant,
Un fir de iarbă si-o frunză vestejită,
 N-ar fi nimic in noi plăcut si Sfant.
 
Ne iartă, Doamne, a noastră fărdelege,
 Si pune-n noi puterea de-a iubi,
Ne modelează Tu cu Mainile-Ti curate,
Pană ce noi doar legea Ta vom implini!"

DACĂ AM AVEA IUBIRE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Daca am avea iubire, toate le-am rabda usor
N-am lovi nici prin cuvinte, nici prin fapte care dor
Nu ne-am tulbura cu duhul, n-am raspunde manios
Daca am vedea in oameni, chipul Domnului Hristos !

Dacă am avea iubire, ar inmuguri surâsul
Ce ar sterge de pe gene si tristetea dar si plansul
Daca am avea iubire, n-am trai doar pentru noi
Am intinde-un colt de paine si o haina celor goi !

Daca am avea iubire, sufletul ni s-ar sfintii
Am fi ingeri de lumina ce păsesc spre vesnicii
Am aduce bucurie si un strop de pace-n toate
Si-am tamadui cu-n zâmbet, sufletele intristate.

Daca am avea iubirea, cea lasata de Hristos
Am vedea in cei din jur, numai ce este frumos
Dumnezeu a pus in oameni , un talant sau chiar mai mult,
Dar robiti de patimi multe, l-am ascuns sau l-am pierdut !

Dacă am avea iubire, am fi buni samarineni
Si am ridica pe umeri, toti bolnavii ăstei vremi,
Am primii in casa noastra pe toti Lazarii sarmani
Nu ne-am strange-n punga noastra spre osandă, gologani !

Dar nu mai avem iubire..alergăm vânând păcate,
Ne oprim pentru o clipa si-apoi mergem mai departe .
Si uitam ca timpul nostru intr-o zi se va sfarsii
Si in viata viitoare ce am dat, vom dobandi !

O, DOAMNE!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

As indrazni Hristoase sa Te rog,

 Sa ne mai rabzi, dar parca-mi e rusine,

 Cand il privesc pe omul ce, deloc,

 Nu-si mai ridica, Doamne, ochii către Tine !

Si spini au inflorit in pieptul lor,

 Din care-Ti impletesc cu sârg, cununi, 

Si cuiele se otelesc de zor, 

Si iadul isi trimite legiuni!

Privesc la Chipu-Ti Sfant si ma-nfior, 

De nepasarea care-mbraca omenirea, 

Iar ranile-Ti de cui si-n mine dor, 

Privind cum raul isi intinde stapanirea.

O, Doamne, poate ne mai rabzi un pic,

 Inainte de-a deschide si ultima pecete, 

Nu-s vrednic sa Te rog, sunt cel mai mic, 

De nu strigam acum, striga-vor mii de pietre!

Si cat de dulce esti Hristoase Doamne, 

Dar cati din noi doresc sa Te mai guste? 

Pentru Iubirea Ta nu mai e foame, 

Si nici constiinta nu-i, ca sa ne mustre.

Dar vino, Doamne iar cu biciu-n mana,

 Si nu-i lasa sa Te mai rastigneasca, 

Si nici cununi de spini pe cap sa-ti puna, 

Nici Sfantu-Ti nume sa il mai huleasca!

Preot Ioan.

O, T I M P P I E R D U T

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

 O, timp pierdut in desfătări,
Si in plăceri desarte,
 Cat mi-as dori să te mai am,
Acum in prag de moarte.
 
 Cand candela-mi se stinge-ncet,
In viata mea tarzie,
Si sufletu-mi păseste gol,
 Din lume-n vesnicie.
 
 O, timpul meu si viata mea,
In fată-mi stati pierdute,
 Nesimtitor am fost cu voi,
Odoarelor vandute.
 
 Pe efemere desfătari,
Si osteneli desarte,
Pe ticăloasele cărări,
Pierdute in păcate.
 
 O, timpul meu nepretuit,
 De sufletu-mi zburdalnic,
 Nu pot să te mai stăpanesc,
 Si-acum te plang amarnic.
 
Ieri eram sigur că trăiesc,
O viată, lungă viată,
Iar azi in pragul vesniciei,
Osanda-mi stă in fată!
   
                Preot Ioan.

O, sfinte Gheorghe

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

 O, sfinte Gheorghe

O, sfinte Gheorghe, pildă vie
De dragoste şi de credinţă,
Viteazul lui Hristos, martirul
Cel purtător de biruinţă,

Cu rang înalt în oastea lumii
Bogat şi tânăr şi frumos,
Ce-ai preferat ca să pierzi totul,
Pentru iubirea lui Hristos.

Ştiai ce chinuri te aşteaptă
Pentru cerdinţa cea creştină
Dar singur ţi-ai ales martiriul
Spre veşnicia în lumină.

Ai fost bătut şi trs pe roată
Şi-o stâncă grea pe piept ţi-au pus,
În var te-au îngropat şi-n ură
Şi-ntemniţat pentru Iisus.

Cu încăltări de fier încinse
Te-au încălţat, te-au otrăvit,
Te-au torturat în chip satanic
Şi-n toate tu ai biruit.

Nici temniţa nici chinuirea,
Nu au putut să î-ţi slăbească
Credinţa vie şi totală,
Nici vitejia-ţi ostăşească.

Iubirea ta cea ortodoxă,
A doborât idolatria,
A’nvins pe vrăjitor şi mortea
Şi-n suflete nimicnicia.

A smuls din lumea idolatră
Cea înşelată de păcat,
Mulţimi de suflete prin pilda
De ortodox adevărat.

Împărăteasa Alexandra,
Văzând pe viu martiriul tău,
Şi-a lepădat idolatria
Mărturisind pe Dumnezeu.

Câtă putere de credinţă,
Câtă dovadă de iubire,
Şi cât curaj, o sfânte Gheorghe,
Ai pus tu în mărturisire.

N-ai fost un teolog de marcă.
N-ai disecat pe Dumnezeu,
În stilul ce se face astăzi,
Dar ai lovit în ce e rău,

Spunând pe faţă tuturora,
Cum rătăcesc în înşelare
Iar când loveai în ei păcatul,
Loveai acolo unde doare.

Azi nu se face acest lucru.
Îl prezentăm pe Dumnezeu,
Modern … ne deranjând pe nimeni,
Spre-a nu ne face cumva… rău.

Credinţa ta cea foarte vie
Şi sfânta ta mărturisire,
Convinge, strigă, luptă, smulge
Prin Adevăr şi prin trăire.

Ca’n Duhul Sfânt vorbeşti – pe faţă-
De înşelarea idolatră,
De mincinoasa viaţă a lumii,
Prin pilda ta adevărată.

Martiriul tău e-n temelia,
Ortodoxiei noastre sfinte
Zidită-n sânge şi în chinuri,
Nu doar în ziduri şi-n cuvinte.

Acum avem cuvânt în public,
Non stop şi zi şi noapte,
Dar nu se stăvileşte răul
Şi totul trage către morte .

Puţini sunt sinceri în credinţă.
Puţini vor totul în Iisus.
Puţini păzesc ortodoxia
Neîntinată de apus.

Azi nimeni nu infruntă public
Păcatele şi erezia.
Azi compromisul i-o virtute,
Iar ţintă ni-i ecumenia.

Cine s-aruncă azi în luptă
O, sfinte Gheorghe ca şi tine
Să înfiereze răul public,
Ce ni se’aduce ca un bine ?

Noi ortodocşii cei de astăzi,
Ne acceptăm idolatria,
Păcatele’npotriva firii,
Incestul şi pornografia.

Banalizăm sacralitatea,
Şi’ncununăm orice curvar,
Cu cununia fecioriei,
În faţa sfântului altar.

Păcatele fără de număr,
Sunt adulate în popor,
Virtutea e batjocorită,
Şi-i în dispreţul tuturor.

Familia uşor dispare
Concubinaj … prietenie.
Neruşinare dezmăţ public,
E moda…. ÎN ORTODOXIE.

Biserica-i înoitoare.
Nu mai e cea de altă dată
Păzită-n lacrime şi chinuri
Ci-i seacă şi banalizată.

Trăirea ei azi î-ţi permite
Ceia ce-atunci era păcat,
Că-n veacul nostru traiu-acela
E depăşit şi demodat.

Nu eşti modern fără acstea
Eşti rău şi fundamentalist,
Eşti un fanatic şi-un habotnic.
Un paria, un extremist.

Noi poleim exteriorul,
Şi teoria în Hristos
Şi aceşti ani de libertate
Nu ne-au adus real folos.

S-e caută o cale doctă,
Şi-o teorie’n Dumnezeu
Care nu supără pe nimeni,
Şi nu s’atinge de ce-i rău.

De conduita imorală,
De formalism, de stăpânire,
De sincretism, de erezie
Şi acceptăm pecetluire.

Am dobândit în libertate
Cunoaşterea, spre învrăjbire.
O’ nvăţătură fără roade
Şi teatru ca…. mărturisire.

Azi printre oameni nu se vede,
-Că sincer- vrem pe Dumnezeu.
Dorind să fim pe placul lumii
Şi tolerând tot ce e-n rău.

Demască sfinte înşelarea
Şi du-ne către biruinţă.
Arată public Adevărul
Ce macină sfânta credinţă.

Ridica iarăşi lacea-ţi sfântă.
Loveşe-n monstrul cel hidos,
Ce’nghite tinerii de astăzi
Şi adu-i în turma Hristos,

Şi angajează-i tu în lupta
Cea vie. Cea adevărată,
Cu răul care-i mai puternic
Şi mai perfid ca niciodată .

DOCTORUL

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Undeva intr-o casuta, cand eram odata eu
Se vorbea de-un doctor care nu credea in Dumnezeu
Intr-o zi, cand sta la masa si citea dintr-un roman
Iata ca la dansul vine un biet copilas sarman.
"Mama mea e grav bolnava si taticul a murit
Iara eu, care-s mai mare dupa leacuri am venit
Domnul doctor, fie-ti mila caci suntem cinci copilasi
Daca moare si mamica, ce ne facem noi orfani?"
Doctorul se-ngrijoreaza, de la masa se ridica
Dar cu gandul tot la carte ii de-te o alta sticla.
Bucuros copilul fuge la mamica lui bolnava
Nestiind ce duce-n mana in sticluta lui, otrava.
Doctorul il mai petrece cu privirea la orfan
Se-ntoarce din nou la masa si citeste din roman.
Dar de-odata, se-nfioara. De la masa se ridica
"Oare ce medicamente i-oi fi dat in a lui sticla?"
Cand zareste eticheta, inima i se opreste.
"Ce crima poate sa fie! Grav e ceea ce-am facut!
N-am sa mai ajung copilul ce-a fugit la a lui mama
Daca gusta din sticluta, va muri de bunaseama!"
Atunci el cu disperare in genunchi s-a aplecat
Si cu ochii plini de lacrimi catre ceruri a strigat:
"Daca e Divinitate, daca este Dumnezeu,
Sa-mi asculte rugaciunea caci strig din sufletul meu!
Fa Doamne sa nu ajunga la mamica lui bolnava
Copilasul care duce in sticluta lui otrava!"
Deodata usa se deschide si intra copilu-n goana
Si cu ochii plini de lacrimi ii arata mana goala.
"Domnul doctor, eu din fuga am cazut si-am spart sticluta
Fie-ti mila si da-mi alta sa nu moara mamicuta!"
Doctorul cu bucurie il serveste-n goana mare
Si-l petrece cu privirea, copilasul la plecare.
Si-a plecat atunci genunchii, fata pana la pamant
Si-ntr-un gest de umilinta s-a 'nchinat Domnului Sfant.
"Recunosc acum ca este sus in cer un Dumnezeu
Vreau sa fiu si eu de-acuma un mic slujitor al Sau!"

Taina Sfintei Spovedanii

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-i cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit !

Taina Sfintei Spovedanii
O cunoastem din predanii,
Cat de mare rol anume
Are, pentru-ntreaga lume

Pentru ea, Mantuitorul
A vorbit la-ntreg poporul,
Ca nu este mantuire
Fara de marturisire.

Pentru ca Hristos ne-nvata,
Sfintii Apostoli dau povata
Sa ne spovedim mereu
Slugilor lui Dumnezeu.

Pentru taina pocaintei
Au grait, de-asemeni sfintii
Ei canoane au fixat
Sa ne spovedim curat.

Si Biserica ne cheama,
Si ne-nvata ca o mama,
Si cu multa umilinta
Sa venim la pocainta.

Pocainta-i taina mare
Data pentru fiecare
Pentru drept si pacatos
Care crede in Hristos.

Pentru tanar si batran
Pentru sluga si stapan
Pentru cel de la amvon
Pentru cel ce sta pe tron.

Pentru turma si pastori,
Pentru cei din inchisori,
Pentru cel ce zace-n pat,
Pentru tot cel botezat.

Si precum ne-nvata Crezul
Spovedania-i botezul
Care spala, care curma
Tot pacatul, fara urma.

De voiti mai mult sa stiti
In Scriptura sa cititi;
Veti gasi exemple multe
De-ar fi cine sa le-asculte.

Oare frate, n-ai vazut
Pe David cand a cazut,
Cum s-a spovedit curat
Lui Nathan ce l-a mustrat?

Chiar si Petru, ravnitorul,
Si-a tradat Mantuitorul,
Ba si-n public s-a jurat:
"Nu-l cunosc, cu-adevarat!"

Iar cand Domnul l-a privit
Petru, jalnic s-a cait
Si a plans in toata viata
Umezindu-si zilnic fata.

Apoi, Pavel, tot la fel
Nu a plans destul si el?
Cand pe multi crestini lega
si la Templu-i aducea?

Si cati sfinti si cuviosi
N-au iesti din pacatosi?
Care-au plans si-au suspinat
Pentru orisice pacat.

Tot mereu parintii nostri
Si parintii dragi ai vostri,
Post de post se spovedeau
Si mereu se-mpartaseau.

Ei nu amanau cu anii
Taina Sfintei Spovedanii,
Ci faceau cu pregatire
Sfanta lor marturisire.

Si n-aveau atunci ca noi
Viata buna, ci nevoi,
N-aveau carti de rugaciune,
Nici biserici mari si bune.

N-aveau preoti multi in sate,
Dar vezi, nici asa pacate,
Nu cantau ca noi frumos,
Ci traiau dupa Hristos.

Nu spuneau din gura multe
Ci doreau mai mult s-asculte,
Orice vorba, orice sfat
Le primeau cu-adevarat.

Dă-mi lacrimi

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Dă-mi lacrimi in ochi,
Doamne prea plin de dragoste,
Te rog,da-mi lacrimi cand mijlocesc
Da-mi lacrimi cand ingenunchez la tronul Tau in fiecare zi,

Da-mi lacrimi pana cand invat sa mijlocesc...
Doamne, Tu Cel ce-ai fost strapuns,
sfarma aceasta inima rece, de piatra din mine
Incalzeste-mi inima cu Focul Tau cel Sfant
Inunda-mi sufletul cu pasiunea dragostei divine;
Fa-ma sa tanjesc dupa voia Ta.

Nepasarea-mi din inima indeparteaz-o din nou,
Pana ce flamanzesc, insetez si tanjesc...
Pana cand dorinta dupa sufletele oamenilor ruinati de pacat,
Se va mistui in mine, facandu-ma sa ard...

Umple-mi inima cu lacrimile Tale;
dezvaluie-mi acolo Crucea Ta
Pana cand voi socoti ca mort orice altceva din aceasta lume,
Pana cand voi socoti un gunoi orice altceva din aceasta lume,
In afara de crucea Celui Rastignit.

Fa ca inima mea sa fie o inima rastignita mereu,
Sangerand pentru sufletele oamenilor...
Povara pentru ele sa-mi moaie sufletul in fiecare zi,
Pana cand voi fi partas din nou durerii Tale...

Da-mi lacrimi cand spun despre Iubirea-Ti ce s-a dat la moarte;
Da-mi lacrimi cand ma rog pentru oameni...
Da-mi lacrimi cand privesc in sus spre tronul Tau.
Iubire a lui Dumnezeu, zideste in mine o inima curata !

AMIN