MĂ GÂNDESC ÎN MIEZ DE NOAPTE..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

           

de Preot Sorin Croitoru

 
Mă gândesc în miez de noapte
La parcursul vieții mele
Și îmi șiroiesc pe față
Lacrimi mari, fierbinți și grele..

Multe lucruri văd greșite,
Obiceiuri și păcate,
Multe-au fost mărturisite
Și pe urmă repetate..

Unde-aș fi putut ajunge
Dacă nu zăceam în tină,
Dacă toată tinerețea
Mi-ar fi fost numai lumină?..

Din cădere în cădere
Am umblat pe drumul vieții,
Iar acum îmi port povara
Nebuniei tinereții.

De trăiam cum cere Domnul,
De luam pe umeri jugul,
Astăzi aș fi fost ca sfinții,
Arzător în duh ca rugul,

Dar nu sunt decât cenușă,
Biată spuză fumegândă,
Nici fierbinte și nici rece
În credința mea plăpândă.

De-aș fi iar la începuturi,
Dar cu mintea de acum,
În lumină și-n dreptate
Aș păși pe-al vieții drum,

Bucuros aș duce jugul
Bunului Mântuitor
Și aș crește în virtute
Ca măslinul roditor..

Mă-îndulcesc cu gândul ăsta
Că aș face și aș drege,
Că virtutea-ar fi virtute
Și că legea mi-ar fi lege,

Dar eu știu de fapt că timpul
Nu se-ntoarce niciodată,
Iar pentru schimbarea vieții
Pocăința ne-a fost dată.

Te implor în miez de noapte:
Doamne, înmulțește-mi Harul,
Să apuc apusul vieții
În căință, ca tâlharul,

Pocăindu-mă cu lacrimi
De păcat și de cădere,
Pregătindu-mă în taină
De obșteasca Înviere..

AMĂGIREA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Eliana Popa

 
Curge viața ca o apă-nvolburată de păcate,
Azi mai mulți ca niciodată se îndreaptă către moarte.
Merg conduși de-amare patimi ce îi mână înainte
Și nu știu că veacu-acesta drept robi iadului îi vinde.

Calea se deschide largă, trece gloată după gloată
Și-n veșminte fastuoase urâciunea e-mbracată
Așezat la loc de cinste, rege-al veacului e banul
Tot bogatul i se-nchină și-l dorește tot sărmanul.

Desfrânarea-i o virtute, au eradicat păcatul,
Nu mai știm care-i femeia, nu mai știm care-i bărbatul!
Tot ce până-n veacu-acesta era firesc și moral,
În trufașa lor gândire i se zice anormal.

Merg grăbiți pe-a morții cale, timpul nu le mai ajunge,
Nu se mai opresc să vadă, drumu-acesta unde duce?
Nu mai pot să se oprească, mai au multe de făcut,
Căci din spate îi împinge câte-un fiu de Belzebut.

Cocoțați pe munți de aur, cupa amăgirii sorb
Și pe drumul plin de patimi se conduce orb pe orb.
Sufletele-s adormite în a vieții opulență,
Viciul stăpânește trupul, totu-i vis și decadență.

Iar stăpân pe-ntinsa cale nu-i vreun fiu de pământean,
Cei ce mână toată turmă sunt ostașii lui satan.
Și puțini din cei ce calcă drumul veacului apus,
Se opresc să ia aminte la chemarea lui Iisus.

Îi așteaptă Domnul milei și le iese înainte
Dar în fiecare gloată e un Iuda care-L vinde,
E un bici care-L lovește, e o gură care-L scuipă
E un Ana și-un Caiafa, ce pe cruce iar Îl urcă.

Îl mai răstignesc odată fariseii cei moderni,
Sângele Lui curge-ntruna ca să spele aste vremi!
Rar din gloată se desprinde, la piciorul Crucii pică,
Câte-o sfântă Magdalena, câte-o blândă Veronică.

 
Câte-un Simon, câte-un Pavel, câte-un fiu al lui Alfeu
Mai întorc din astă goană, câte-un om spre Dumnezeu
Și-L așteaptă-n a lor casă, câte-o Marta și-o Marie,
Ca din moartea necredinței, câte-un Lazăr să învie!

,,Nu te teme,turmă mică! se aude glas de Sus,
Crucea să vă fie armă și scut numele Iisus,
De Mă veți urma pe Mine, părăsind pierduta haită,
Pentru tine, turmă mica, Mă mai răstignesc odată!''