SFANTA CRUCE

”IISUS HRISTOS, împaratul crestinilor”!

Tu trebuie sa stii crestine
Si aminte a-ti aduce,
Si la rau cat si la bine
Ce înseamna Sfanta Cruce!

Ea e semnul rastignirii
Domnului IISUS HRISTOS,
Cand I-ncununara spinii
Chipul bland si luminos.

Crucea-i arma biruintei
Pentru cel neînfricat,
Cand în flacara credintei
Vreo ispita l-a -ncercat!

Crucea-i Sfanta mantuire
Si e greul cel mai greu,
Poart-o-frate-cu iubire,
Cu ea urci la DUMNEZEU!

De-aia tu sa stii, crestine
Si aminte a-ti aduce
Si la rau cat si la bine,
Fa-ti cu dreapta Sfanta Cruce!

poezie primita prin mail...

Trebuie sa ne facem semnul Sfintei Cruci drept, cuviincios si fara graba, pt ca si facerea semnului Sfintei Cruci este o rugaciune si îngerul vazand, se veseleste de adevarata închipuire a Sfintei Cruci pe fetele noastre.

N-a mai ramas nimic nefacut, din marea iubire de oameni,a lui Dumnezeu ptr noi.La toata dragostea aceasta mare pe care ne-a aratat-o, am înteles ca suntem îndatorati pe vecii vecilor.

Sa îmbratisam Crucea lui Hristos si sa-I sarutam ranile care si astazi sangereaza ptr noi din cauza pacatelor noastre; sa alipim obrazul nostru de preacuratele Lui picioare si sa lasam ochii sa planga cu lacrimi amare,lacrimi care sa se împreune cu Sangele care a curs din preasfantul Lui Trup,sa spele nelegiuirile noastre si sa învatam de la EL ce este iubirea; ce este iertarea si jertfa sfintirii si mantuirii sufletului nostru.

O, dumnezeiasca si necuprinsa dragoste a lui Dumnezeu!
O, Parinte ceresc!
O, Cel ce esti BUN si Milostiv!

Te-ai uitat spre noi din cer si ne-ai vazut cazuti în ghearele vrajmasului, ai vazut cum suntem legati în lanturi de pacate; ai auzit plansul nostru si Te-ai milostivit spre lacrimile noastre; Te-ai îndurat de sufletele noastre; Ti-ai adus aminte ca esti Tata si ca ai fii; Ti-ai adus aminte ca esti Stapan si ai robi, ca esti Dumnezeu si ai pe pamant oameni RATACITI si ca sa ne aduni, ai trimis pe singurul Tau Fiu ca sa ne salveze.

Si ca sa nu ne înspaimanti,L-ai îmbracat în trup de om si în vesmant de calator sarac, iar ca sa ne rascumperi din pacat si sa ne întorci la CREDINTA,L-ai dat pe Fiul Tau în mainile oamenilor, ca sa fie sfasiat si omorat în locul nostru.

La ROMA se pastreaza unul din piroanele rastignirii; tot acolo se afla si scara din palatul lui Pilat, pe care a fost îmbrancit Mantuitorul plin de sange si cazand Si-a zdrelit mainile si picioarele, iar spinii I-au patruns în cap. Tot la Roma se afla tablita de lemn de cedru, pe care au fost scrise cuvintele: ”IISUS NAZARINEANUL, regele iudeilor,”-în cele trei limbi.

La Torino exista giulgiul sfant, panza în care a fost înfasurat trupul lui IISUS, pe care s-a imprimat chipul Domnului. Peste tot în lumea întreaga Îl avem pe CEL ce S-a jertfit ptr mantuirea noastra. Sa recunoastem jertfa Lui, osteneala Lui, lupta Lui ptr noi, caci fara plata ne mantuieste,fara sa-I dam ceva, ca nu avem ce sa-I dam, toate sunt ale Lui...

Un singur lucru ne cere- sufletul-care este nemuritor.
Si ne vorbeste si astazi, dar alt mantuitor nu va mai veni.
Va veni un Judecator.

Coboara-Te de pe Cruce în inimile noastre si cu ranile Tale tamaduieste ranile pe care ni le-au lasat pacatele noastre si împarateste Tu cu Crucea Ta sfanta în sufletele noastre, ca sa fim ai Tai,sfintiti, curati si luminati.

Iar tu, Pilate, sa dai jos tablita pe care ai scris: ”Iisus Nazarineanul, regele iudeilor!! si sa scrii asa: ”IISUS HRISTOS, împaratul crestinilor”!

Amin !

Doamne ai mila de noi si nu ne plati dupa pacatele noastre...

HRISTOS ESTE TOTUL

1. Bătrânul Porfirie zicea: “Viaţa fără Hristos nu este viaţă. Dacă nu-L vezi pe Hristos în toate faptele şi gândurile tale, tu trăieşti fără Hristos”.

2. Acelaşi Bătrân adăuga: “Hristos este prietenul nostru, fratele nostru El este tot binele şi toată frumuseţea. El este Totul. În Hristos nu este nici tristeţe, nici melancolie, nici introvertire, atunci când omul este copleşit de gândurile şi împrejurările care l-au apăsat şi l-au rănit. Hristos este Bucurie, Viaţă, Lumină, Lumină adevărată, care-l îmbucură pe om, îi dă aripi, îi descoperă toate lucrurile, îl fac să vadă toate creaturile, să sufere dimpreună cu toţi şi să le dorească tuturor să fie cu Hristos şi aproape de El”.

3. Amfilohie, Bătrânul din Patmos, zicea despre omul care-L uită pe Hristos din pricina numeroaselor sale ocupaţii: “Adesea Hristos vine şi bate la poarta ta. Tu-L faci să se aşeze în anticamera sufletului tău şi, absorbit de ocupaţiile tale, uiţi de Dumnezeiescul vizitator. El aşteaptă ca tu să trândăveşti, aşteaptă… şi apoi, dacă tu întârzii prea mult, El se ridică şi pleacă. Uneori încă, eşti atât de ocupat că-I răspunzi de la fereastră: n-ai nici atâta timp încât să-i deschizi uşa!”.

4. Acelaşi Bătrân zicea: “Omul care nu-l are pe Hristos în el vede toate lucrurile sumbre şi dificile”. Şi încă: “Până ce inima omului nu este locuită de Hristos, el are loc pentru bani, pentru averi şi pentru creaturi”.

5. Asupra aspectelor Providenţei lui Dumnezeu, pe care omul le ignoră, Bătrânul Porfirie zicea: “oamenii pot ajunge la o întunecare a conştiinţei văzând, zicând aşa, neantul din faţa lor şi cugetând: Noi cădem în neant, suntem pierduţi. Iar din spate suntem războiţi! Atunci revin la Dumnezeu şi-i luminează credinţa noastră ortodoxă. Dumnezeu lucrează în taină şi nu vrea să influenţeze libertatea omului. El conduce evenimentele în aşa fel încât omul să călătorească încet acolo unde trebuie”.

6. Bătrânul Epifanie zicea: “Lecţiile pe care ţi le dă Dumnezeu sunt total diferite de cele pe care ţi le dau oamenii. Pentru noi, doi şi cu doi fac patru. Dar, pentru Dumnezeu, doi şi cu doi pot face cinci, sau şase, sau nu importă ce alt număr!”.

7. Antim, Bătrânul din Chios, spunea: “Fără voia lui Dumnezeu o piatră nu poate fi mişcată nici o frunză de copac nu se poate clătina ca să cadă pe pământ”.

8. Bătrânul Eusebiu, de la Frăţia Zoi, scria unui fiu de-al său duhovnicesc: “Atunci când Dumnezeu se îndepărtează de om, acesta, nu numai că se prăbuşeşte în tot felul de păcate şi nedreptăţi, dar el pierde şi credinţa. Dumnezeu te-a făcut creatura Sa şi, prin credinţa ta în El şi voinţa ta de a creşte după voia Sa, El te face copilul Său, prevăzând toate lucrurile ca un Tată plin de dragoste şi are grijă de viitorul tău ca tu să devii desăvârşit”.

9. Despre mijloacele pe care le întrebuinţează Dumnezeu pentru a-l ajuta pe om, Bătrânul Antim zicea: “Bunul Dumnezeu nu încetează să-i dea sugestii bune omului. Uneori îl luminează, alteori îi trimite o mângâiere prin intermediul unei persoane, alteori îi dă un semn. Mila nesfârşită a lui Dumnezeu se foloseşte de toate căile posibile pentru a-l apropia pe om de Sine şi a-l mântui”. Bătrânul adăuga: “Dumnezeu îl ajută pe om, fie printr-un părinte duhovnicesc pe care-l face să-l cunoască pentru a-l îndruma, fie printr-un înger care-l luminează, fie printr-un gând bun pe care îl sugerează, sau printr-o descoperire dumnezeiască pe care i-o acordă”.

10. Bătrânul Ieronim zicea: “Fiţi atenţi la felul în care vă petreceţi ziua de astăzi. Iar viitorul încredinţaţi-l Providenţei divine! Dumnezeu vă va ajuta. Ceea ce e cu voia lui Dumnezeu se va face! Nu vă chinuiţi mintea gândind la viitor. Dumnezeu va ajuta”.

11. Referitor la dragostea lui Dumnezeu pentru om, Bătrânul Antim, noul sfânt din insula Chios, sublinia: “Dumnezeu nu-i separă pe drepţi de păcătoşi nici nu-i compară pe cei răi cu cei buni. Albina, dacă găseşte un pic de zahăr pe o scrumieră, nu importă cât de murdară este aceasta, va lua zahărul pentru a face din el miere. Dumnezeu nu se uită dacă omul se găseşte în păcat sau în virtute, nici dacă este bun sau rău. El caută doar momentul în care să Se apropie pentru a-i veni în ajutor”.

(Din Cuvintele Bătrânilor, Părintele Dionysios; traducere – IPS Andrei al Alba-Iuliei)