Grâu curat sub grele brazde semănat,

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Ovidiu Florin

Grâu curat sub grele brazde semănat,

rabdă şi aşteaptă soarele curat,
greu e-n bezna unde suferi tu acum,
dar, încet, se face spre lumină drum!

Vechea fire-n tine caută s-o ucizi,
firii noi mai largă cale să-i deschizi,
mai curând s-ajungă spic de aur plin
luminat de faţa cerului senin.

Rabdă încercarea crâncenei furtuni
stând unit cu lanul fraţilor tăi buni,
creşti în adierea vântului voios
şi smerit te-nchină jertfă credincios.

Pietre grele dacă te vor măcina,
flăcări de te-ar coace,
mâini de te-ar tăia,
tu vei fi viaţă lumii, alinând
ochii răi… şi larma lutului flămând.

– Sfântă pâine bună, trup de grâu curat,
stai pe masa jertfei binecuvântat,
viaţă şi iertare celui păcătos,
har şi-mpărtăşire sfântă din Hristos!

A DORIT IISUS ODATĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 

de Preot Sorin Croitoru

A dorit Iisus odată
Să rămână-n casa mea,
Însă ușa încuiată
Nu-L lăsa să intre-n ea.

Și-a privit Iisus la ceruri:
“Uși închise peste tot..
Tată, Eu aș vrea să intru,
Dar fiind închis, nu pot..”

Dar, Iisuse, la-Înviere
N-ai intrat la ucenici
Printr-o ușă încuiată?..
Fă, Te rog, la fel și-aici!

“Da, în Ziua Învierii
Am intrat la frații Mei
Chiar prin ușile-ncuiate,
Căci eram dorit de ei,

Dar acolo unde omul
E complet nepăsător,
Nedorind să și-L primească
Pe al său Mântuitor,

N-am puterea, nici dorința
De-a-i pătrunde în rărunchi
Până când în rugăciune
Nu Mă cheamă în genunchi!”

La casa inimii Iisus
Ne-ncearcă ușa uneori,
Căci vrea să vadă dacă noi
Suntem cumva nepăsători

Și unde-l vede pe creștin
Tânjind de dorul lui Hristos,
În clipa unui mic suspin
Acolo intră bucuros!