SMERESTE-TE MAI TARE DACAT TOTI! ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".. 

     🙏 Bucuria mea, iata cat de minunat ne graieste Sfantul Parinte, Iustin Popovici: "Ca sa fii al lui Hristos, atunci SMERESTE-TE PRECUM UN VIERME: pune-te in situația celor ce sunt indurerati, plini de tristete si de necazuri, a celor ce se afla în tulburari si sminteli. SMERESTE-TE MAI TARE DECAT TOTI; fă-te tuturor toate, dar, dupa Hristos si intru Hristos. Atunci când nu ai smerenia Lui, roaga-te: "O, DUMNEZEULE CEL PLIN DE SMERENIE, INVATA-MA SI PE MINE SMERENIA TA!” Sa nu clevetim, sa nu judecam pe nimeni, mai bine ne este noua sa ne smerim, dupa cuvantul Sfantului Parinte, Gavriil Georgianul, cel nebun pentru Hristos: "Tot ceea ce e rau in om e doar accidental. Nu dispretuiti pe nimeni, chiar daca vedeti oameni agitati, indecenti, beti sau injurand într-un limbaj murdar. Chipul lui Dumnezeu se pastreaza chiar si in ei, insa la un nivel poate prea profund, de care ei insisi nu sunt constienti. E normal ca vrajmasul sa vrea sa pangareasca acest chip si sa-l acopere cu murdarii." Sfantul Parinte, Serafim de Sarov, ne indeamna asa: "Atentie la duhul intristarii, fiindca, aceasta da nastere la toate relele. O mie de ispite apar din pricina lui: agitatie, furie, invinuire, nemultumirea de propria soarta, ganduri de desfranare, schimbare permanenta a locului. Uneori duhul cel rau al intristarii, pune stapanire pe suflet si il lipseste de umilinta si bunatate fata de semeni si da nastere la repulsie fata de orice conversatie. Atunci sufletul evita oamenii, crezand ca acestia se afla la originea tulburarii sale si nu intelege ca pricina tulburarii sale se afla intr-insul. Cateodata, in această lume, oamenii iau Sfanta Impartasanie; dar, dupa judecatile Domnului ei raman neimpartasiti."

🙏 Cine are minte sa ia aminte la ale Sfintilor Parinti, cuvinte, Si sa le tina minte, fiindca, Hristos ne va-ntreba: De nu ti-ai schimbat viata ta, De ce nu te-ai pocait, Cand voia Mea, tu ai stiut???

 

                                                                                                                                Preot Ioan 🔔

Despre rugăciune...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

" - Gheronda, am citit în Scara că atunci când vrem să ne rugăm trebuie să ne îmbrăcăm cu îmbrăcămintea care se potriveste să o poarte cineva atunci când va vrea să se înfătiseze înaintea împăratului.

 Care este această îmbrăcăminte? 

- Să te zdrobesti pe sineti înaintea lui Dumnezeu si să ceri iertare cu smerenie pentru greselile tale. Să spui: ,,Am gresit, Dumnezeul meu, sunt nerecunoscătoare. Te-am mâhnit. Iartă-mă!". Dar să o spui cu zdrobire lăuntrică, nu numai la suprafată.  Aceasta este îmbrăcămintea care se potriveste să o porti atunci când vorbesti cu Dumnezeu. Dacă nu merge înainte această mărturisire este ca si cum I-ai spune lui Dumnezeu: 

"Ce faci? Ce mai este nou?". 

Dacă trebuie să-i cerem iertare omului căruia i-am gresit, , cu atât mai mult trebuie să-I cerem iertare lui Dumnezeu pentru gresalele noastre zilnice! 

- Adică în fiecare zi să ne gândim ce gresale am făcut? 

- Da. Să ceri iertare lui Dumnezeu pentru 

greşalele pe care le-ai făcut ziua, apoi să te gândeşti la păcătoşenia ta în general. În felul acesta te smereşti. 

Apoi începi cu cererile pe care le ai. Eu încep rugăciunea cu: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului"! O spun de câteva ori în soaptă si apoi continui cu „Doamne Iisuse". Mai demult L-am tot rugat pe Dumnezeu să mă învete să mă rog. Si iată că am văzut în vedenie un copil de saptesprezece ani rugându-se. O, m-a topit! Felul în care plângea şi se ruga m-a cutremurat. 

A început cu mărturisirea: „Sunt nerecunoscător, neîndreptat ... ". Apoi spunea: „Dumnezeul meu, asa cum sunt acum, în această stare, cum mă voi putea îndrepta 

dacă nu mă vei ajuta Tu?", după care începea cererile. 

- Gheronda, de multe ori, în vremea rugăciunii, 

mă apasă amintirea păcatelor mele si nu-mi pot aduna mintea. 

- Am spus să ne cercetăm pe noi însine si să ne mărturisim păcatele noastre înainte de a începe rugăciunea, iar nu în vremea rugăciunii. Aceasta nu este autocritică, ci convorbire cu tangalachi. Înainte de rugăciune ne gândim ce nu merge bine cu noi însine, ne îndreptăm mintea în acea directie, reglăm înăltătorul si apoi... foc!"

Sfântul Paisie Aghioritul,"Cuvinte duhovnicești" VI , Despre rugăciune