luni, 6 februarie 2017

DESPRE TATUAJE SI PIERCING

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

 Iubiti credinciosi, ca preot crestin ortodox, vreau sa va marturisesc un crez al meu. Un om, ca sa fie OM, trebuie sa aiba PĂRINTI TRUPESTI (tata si mama), dar si PĂRINTE SPIRITUAL (adica un preot duhovnic). Altfel, el nu este INTEGRU si se aseamana cu o pasare care are doar o singura aripa. Fiinca, precum pasarea cu o singura aripa, nu va zbura niciodata, tot asa nici sufletul celui ce n-are preot duhovnic nu va "zbura" in Imparatia lui Dumnezeu, ci in osanda vesnica.
Parintii trupesti fac tot posibilul SĂ NU DUCĂ LIPSĂ DE NIMIC, iar preotul duhovnic face tot posibilul SĂ NU FIE LIPSIT DE MANTUIREA SUFLETULUI. Amin si Aliluia!

                                                                       DESPRE TATUAJE

Tatuajele au devenit o "moda", se tatueaza nu doar barbatii ci si femeile. Primii tatuati in Romania au fost puscariasii care, cu un ac obisnuit introduceau pasta de pix sub piele. Potrivit cercetatorului Steve Gilbert: "Cel mai vechi tatuaj cunoscut, il reprezinta Bes, in mitologia egipteana acesta fiind zeul desfranarii si al petrecerilor". Este clar ca tatuajele sunt paganisme si inchinare falsa: "In trupul vostru sa nu faceti taieturi pentru sufletele mortilor, NICI SA SCRIETI PE VOI CU IMPUNSATURI DE AC (tatuaje) (Levitic 19:28). Tatuajele, ca si cerceii in urechi la barbati, sunt semne de extravaganta si nonconformism. Cei "tatuati" se justifica scurt: "Asa este moda!" Insa Dumnezeu nu ne-a dat cele 10 mode, ci cele 10 Porunci. 
Tatuajele arata clar de partea cui ne este sufletul. Daca cineva s-a tatuat deja, macar sa mearga sa se spovedeasca ca sa-i fie iertat pacatul. Dumnezeu ii va pedepsi si pe cei care executa tatuaje (temporare sau definitive). 
                                                                                                                                                



Sfantul Parinte Arsenie Boca spune: "Omul nu se trage din maimuta, dar va ajunge ca o maimuta". Si este foarte adevarat fiindca SMINTEALA MARE, face acest om. Multi din cei care-l vad, neavand pe Dumnezeu in sufletele lor vor urma exemplul lui diavolesc (priviti ca si-a facut si coarne in cap, iar pe fata i se vede MANDRIA LUCIFERICA). Priviti-l inca odata: eu cred ca ar fi bun de speriat ciorile!


Ia priviti-l pe acest nebun: Si-a pus coarne in cap, si-a taiat urechile, s-a ras in cap, si-a vopsit barba, s-a tatuat si pe fata, si-a bagat sarme in nas ca la tauri si ii mai lipseste sa scrie pe fruntea lui: INDRACIT! 


 In rasfat de-ti cresti copilul si-l lasi zilnic fara frau, 
Tu ai semanat neghina, socotind ca semeni grau...,
 Caci, precum iti cresti copiii, vor fi oameni sau neoameni: 
DIN OGOR NICICAND NU IESE, DECAT CEEA CE-N EL SEMENI!
                                                                                         Vasile Militaru.


                                                                                                                                                     Preot Ioan.

duminică, 5 februarie 2017

VAMESUL SI FARISEUL

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".




“Doi oameni s-au suit la templu sa se roage: unul era fariseu, iar celalalt vames. Fariseul, stand, asa se ruga intru sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana si dau zeciuiala din toate cate castig. Iar vamesul, departe stand, nu vroia nici ochii sa­-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosul. Adevarat va spun voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta”. (Lc. 18, 10-14)

Doi oameni: unul fariseu, iar celalalt vames.

        Ar trebui sa cunoastem cu totii ca fariseii erau oameni din clasa cea mai inalta a societatii iudaice in vremea aceea, foarte buni cunoscatori si foarte atenti observatori ai Legii. De aceea si erau considerati la evrei oameni foarte drepti.
Vamesii nu erau functionari de vama, ca astazi, ci erau perceptorii care strangeau taxele si darile catre conducerea regatului si catre stapanitorii romani. Ei treceau, in concep­tia contemporanilor, drept cei mai pacatosi, pentru ca adeseori, in munca de a strange impozitele, ei nedreptateau, incasand mai mult decat le era randuit. Cel putin asa se credea despre ei!…
Asadar, un fariseu drept si cinstit de toti si un vames pacatos, nedrept si hulit de catre societate au venit la templu. Şi unul si celalalt s-au rugat. Se intampla insa ca fariseul „drept” s-a intors la casa lui „pacatos” si sanctionat de cuvantul aspru al Mantuitorului Hristos, in timp ce „pacatosul” de vames „s-a intors mai indreptat la casa sa”. Ce s-a intamplat? Unde a pierdut dreptul fariseu si unde a castigat pacatosul de vames si ce anume a rasturnat ierarhia valorilor atat de bine implementata in constiinta evreilor din vremea aceea, conform careia fariseul era un „sfant”, iar vamesul era un „ticalos”? Ce s-a intamplat la templu, dragii mei?

Haideti sa vedem ce a facut fariseul!

Fariseul a intrat in templu cu multa indrazneala, adica foarte sigur pe sine si, venind in fata, a „multumit” lui Dumnezeu, laudandu-se cu niste cuvinte ca acestea: „Dumnezeule, iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana si dau zeciuiala din toate cate castig“…

Ce a facut vamesul?

         Vamesul, intrand si el, s-a oprit undeva in spate. Nu si-a luat indrazneala de a privi cu mandrie, ca fariseul care si-a contabilizat faptele sale cele bune prin comparatie cu cele rele ale altora ci, lovindu-si pieptul cu mainile, a cautat la propriile sale pacate, zicand: „Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosul“!
Va intreb: a fost justa sentinta Mantuitorului Hristos, Care a indreptatit pe „pacatosul” de vames si a respins pe „dreptul” fariseu?

Unde a gresit fariseul?

           Ei bine, fariseul a rostit o rugaciune cu totul neinspi­rata, pentru ca el aparent multumeste, dar multumirea lui se transforma in judecata aspra la adresa semenilor sai. De aceea, de fapt, el nu multumeste cu nimic lui Dumnezeu, ci doar se compara cu ceilalti oameni si chiar cu vamesul de alaturi,dispretuindu-l pe acesta si evidentiindu-si cu nerusinare „virtutile” sale. Ce mai face, inca? Isi etaleaza faptele sale cele bune, si nu minte deloc!… Fariseii chiar savarseau aceste fapte bune: posteau de doua ori pe saptamana cu mare atentie, ca nu cumva ceva necurat sa le intineze postul, si renuntau la a zecea parte din castigul lor…
      Toate aceste fapte bune insa — si aici greseste crunt fariseul — se transforma in mandrie, judecata aspra a aproapelui si laudarosenie, in „rugaciunea” sa. Iata de ce spun ca rugaciunea fariseului este neinspirata! „Multumirea” lui se transforma in judecata critica, iar faptele lui bune se prefac in mandrie si laudarosenie. Poate fi rugaciunea judecata nemiloasa la adresa celorlalti oameni? Nu! Dar laudarosenia, poate fi rugaciune? Nicidecum! Fariseul, asadar, nu s-a rugat, de fapt, nicio clipa.

Ce a facut vamesul?

  Vamesul a constientizat cu toata fiinta lui „unde” se afla si, mai ales, ce trebuie sa „spuna” intr-un loc ca acesta. A inteles ca „aici” trebuie sa se arate mai degraba constient de slabiciunile, decat de virtutile sale. Nici gand sa-si evidentieze calitatile, caci, va fi avut si el, poate, ceva bun in fiinta lui… Insa, nu venim la rugaciune pentru acestea! Nu venim la biserica sa ne laudam, sa ne comparam si sa-i judecam pe ceilalti, ci venim fiecare pentru slabiciunile, problemele, neputintele si pacatele noastre. Iata de ce Dumnezeu nu a primit decat rugaciunea vamesului: “Adevarat va spun voua ca acesta s-a intors mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta“. Astfel a inaltat Hristos pe vamesul dispretuit, hot si pacatos, mai mult decat pe fariseul care adunase atatea fapte bune…

Ce invatam din toate acestea?

Invatam ca, atunci cand venim inaintea lui Dumnezeu, sa nu ne comparam cu ceilalti oameni! Sa nu indraznim a fi mandri ori laudarosi, ca sa nu devina rugaciunea noastra judecata, iar faptele noastre cele bune, si asa foarte putine, sa se prefaca in laude, caci aceasta nu e rugaciune! Nu face „doi bani” o astfel de rugaciune in fata lui Dumnezeu!

sursa

https://www.facebook.com/pios.marian?fref=ts



Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA