Liturghii pe ceruri, Doamne...

Liturghii pe ceruri, Doamne, îngeri albi îţi desenează,
Mirul şi tămâia toamnei frunţile le parfumează.
Lacrimile frumuseţii pe obrajii mei fac şanţuri
Să-mi zdrobească de pe suflet răul ce-i legat cu lanţuri.

Ploile mă ceartă-n cor şi la piept vântul mă ţine,
Păsările-mi ciripesc rugăciuni să Ţi se-nchine,
Soarele mă luminează şi mă şterge de regret,
Că nici azi n-am reuşit să ajung să-Ţi fiu profet.

Maica Domnului întinde mâinile spre-al său pămant
Şi-mi aşterne la picioare de la Fiul Său un gând:
Că m-aşteaptă negreşit al meu capăt de drum,
Iar când stau în faţa Lui lucruri rele să nu-i spun;

Eu în palme îi aştern gândul meu către Iisus
Şi din nou Il rog să ierte lucruri ce I le-am mai spus...
M-am obişnuit cu răul,să alerg prin neştiinţă
Şi să sufăr cu furtuna, să nu ştiu de pocăinţă.

De potirul veşniciei vrut-am des să mă dezleg,
Îngerul îmi plângea paşii, de mă-ntorc să nu mă pierd.
Sfinţii-mi alinau durerea, gândurile-mi îndreptau,
Cu iubire şi răbdare sufletu-mi îmbălsămau.

Ca la Domnul să te-ntorci nu cumva să-ţi fie teamă!
Oricât e nevoie-aşteaptă, ca atunci când naşte-o mamă;
Cu iubire ifinită, suferinţă-ngrijorare,
Cu convingerea că pruncul e a Domnului chemare.

Liturghii pe cerurui, Doamne, mă aşteaptă ne-ncetat
Să mă număr printre îngeri, să îmi spui că m-ai iertat.
Să-mi deschizi uşa dreptăţii, liniştea s-o cuibăreşti,
În umila mea ştiinţă ... Doamne, simt că mă iubeşti! 

Sursa mail...

De ce nu suntem fericiţi?

Într-un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt îşi câştiga existenţa vânzând sandale.
Această femeie era mai mereu tristă. Văzând‑o mereu în această stare de tristeţe, un om a întrebat‑o:
- Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?
Femeia îi răspunse:
- Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăieşte din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?
Peste câteva zile soarele îşi făcu simţită prezenţa în micul orăşel dar mai puţin în inima femeii căci ea tot tristă şi abătută era. Nedumerit acum, omul o întrebă din nou:
- Acum e soare, nu asta aşteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale, de ce eşti în continuare supărată?
Femeia îi răspunse:
- Ooo, vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Înţelegi acum de ce sunt tristă?
- Sunt şi mai nedumerit acum, răspunse omul. Din câte mi‑ai vorbit despre feciorii tăi, eu înţeleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Când plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă iar când e soare celălalt fecior al tău vinde sandale.”
„În timp ce înţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai.”