duminică, 24 iulie 2011

Interviu cu Arhimandritul Efrem, staretul manastirii Vatoped


Sfanta si Marea manastire Vatopedi este situata la malul marii, pe latura de nord a peninsulei Athos, pe un platou insorit. E inconjurata de dealuri impadurite dar si de livezi. Manastirea impresioneaza prin arhitectura si comorile de arta crestine.

Manastirea este cea mai veche din Sfantul Munte; a fost construita in secolul al IV-
lea si rectitorita in secolul al IX-lea de trei frati: Atanasie, Antonie si Nicolae, care si-
au vandut averile in acest scop. Pana si pardoseala de marmura a bisericii dateaza
din vremea lor! Cu putin timp in urma, un pelerin care avea cancer la creier, s-a
inclinat in fata raclei ctitorilor, nestiind cine se afla acolo. A simtit ceva in acel
moment si ulterior a constatat ca tumoarea i-a disparut. Au fost aduse acum cativa
ani din Rusia, o parte din moastele Sf. Maxim Grecul, care a fost acolo marturisitor.
Un preot din Peloponez, regiunea de provenienta a sfantului, a cerut o particica din
aceste sfinte moaste. Cand au desprins particica, toata manastirea, care e imensa, s-
a umplut de buna mireasma, intr-o chilie vietuieste Iosif Vatopedinul, care are 85 de
ani. A fost ucenicul lui Gheron Iosif care a adus o reinoire duhovniceasca in Sfantul
Munte. Scrisorile sale catre ucenici, publicate si in limba romana, sub titlul "Marturii
din viata monahala" reprezinta o carte esentiala si pentru mireni.

Dintre comorile duhovnicesti ale manastirii, amintesc: graul Maicii Domnului, o parte
din Sfanta Cruce, crucea Sfantului Constantin cel Mare, o parte din moastele lui
Gheron Iosif si mana Sf. Apostol Andrei din care izvoraste mir.

La Sfanta si Marea manastire Vatopedi am ajuns chiar de hramul Sfintilor Vatopedini.
Privegherea a fost de la ora 20 la ora 4, iar de la ora 7 a fost Sf. Liturghie, urmata de
agapa. Cantarile erau atat de frumoase, parca era o simfonie in armonii divine. Imnul
Heruvimic a durat un sfert de ora! Cantarile sunt mai lungi datorita iubirii calugarilor
pentru Dumnezeu. Muzica psaltica iti inalta cu adevarat sufletul spre cer si il
odihneste in Domnul. De aceea nici nu simti cum trece timpul si regreti cand s-a
terminat slujba. (La unele manastiri parintii batrani sunt deja prezenti la miezul noptii
in biserica, pentru a spune rugaciunea inimii, in asteptarea slujbei de noapte; in
timpul slujbei de noapte e o perioada de rugaciune care se face in soapta...).

Parintele staret Efrem conduce manastirea de cand aceasta a trecut la viata de
obste. Binecuvantarea si ordinea se deslusesc peste tot. Aici se nevoiesc mai multi
tineri monahi romani. Parintele staret Efrem a vizitat de mai multe ori tara noastra.
M-a primit, cu multa amabilitate, pe o terasa, de unde se putea admira Marea Egee.
- Parohiile din Grecia au pe langa ele un centru duhovnicesc. Cu ce activitati
vin aceste parohii in intampinarea tinerilor?

Cunosc ca unele parohii au centre spirituale, insa eu nu consider de mare greutate
aceste centre, ci am in vedere teologia patristica si intreaga traditia ortodoxa.
Parohia va duce o lucrare duhovniceasca buna, daca va avea un Parinte duhovnicesc
bun. Noi am avut preoti imbunatatiti, care pe acea vreme nu au avut centre
spirituale, insa erau puncte de referinta pentru toti enoriasii, deoarece erau plini de
harul Sfantului Duh. Sa nu considerati ca resping centrele acestea, insa omul nu
inainteaza in sfintenie avand un loc unde se afla jocuri, unde se tin conferinte,
adunari, ci inainteaza in sfintenie daca intr-adevar preotii din parohia aceea "traiesc"
indumnezeirea.
- Ce se poate face cu tinerii care nu sunt interesati de mantuirea lor?

- In primul rand trebuie sa ne rugam pentru ei. In al doilea rand trebuie sa ne
apropiem de ei cu bunatate si cu respect fata de ceea ce cred. Sa nu-i alungam
imediat, pentru ca apoi vor avea prejudecati in ceea ce ne priveste si nu ne vor
accepta defel. Daca exista o comuniune corecta de dragoste cu ei, atunci vom
castiga foarte mult si pe multi dintre acestia ii vom pune pe ganduri.
- Exista o serie de false modele care au ajuns un fel de idoli pentru tineri si
care din pacate ii acapareaza in defavoarea celor sfinte.
- E un eveniment limitat lucrul acesta, insa modelul lui Hristos acopera toate celelalte
modele. Si pentru ca modelul lui Hristos nu poate fi acoperit de nici un model, noi ne
rugam Lui, sa-L traim si atunci se vor adeveri si in ceea ce ne priveste cuvintele
Mantuitorului: "Nu poate o cetate aflata pe varf de munte sa se ascunda (Mt. 5, 14).
Vreau sa spun cu lucrul acesta ca nu trebuie sa abordam problemele tinerilor intr-un
mod antropocentric, din contra intr-un mod hristocentric. De altfel sfarsitul fiecarui
om nu-l cunoastem. Pe noi ca Biserica nu ne intereseaza ce face omul, ci ne
intereseaza in ce chip isi va preda sufletul in mainile Creatorului. De aceea nu trebuie
sa uitam sa ne rugam pentru tineri, pentru ca nu stim cum se va comporta
Dumnezeu cu sufletul acesta care acum il respinge. Dragostea lui Dumnezeu e atat
de mare, atat de necuprinsa si nu stim cum se va ingriji de sufletul acesta pana cand
se va preda Lui. Imi amintesc ce spunea Cuviosul Paisie Aghioritul care e un sfant
contemporan: "la a doua venire a Mantuitorului vom avea multe surprize".
- Astazi Domnul Hristos e atacat pe multe cai: prin morala decadenta, prin
vrajitorie, cultele orientale ...
- Nu este atacat Hristos, ci acestia sunt facuti de rusine inaintea Mantuitorului; dar
nenorocirea este ca vrajitorii acestia smintesc multe suflete.
- Recomandati un program de viata duhovniceasca pentru tineri?

- Bineinteles ca recomand, deoarece este un lucru indispensabil pentru a afla harul
lui Dumnezeu. Dam un program tinerilor in functie de dispozitia sufleteasca si de
puterea lor. Unuia i-am spus sa faca zece metanii si a spus nu poate. I-am spus "fa
trei" si mi-a zis: "nu pot", atunci "fa macar una" si facea o singura metanie.
Chestiunea este ca tanarul sa inceapa sa ceara mila lui Dumnezeu, si incet-incet
harul il va lumina. Iar tanarul acesta, de care v-am spus intamplarea cu metaniile,
astazi e preot de mir, un preot foarte bun, om temator de Dumnezeu si foarte bun
duhovnic.
- Care sunt ideile esentiale ale lui Gheron Iosif?

- Ideile principale sunt ascultarea desavarsita fata de parintele duhovnicesc, (staret),
rugaciunea neincetata, impartasirea deasa si rabdarea in necazuri. Acesta este
cadrul invataturii lui Gheron Iosif Isihastul si de altfel cadrul duhovnicesc pe care-l
predau Sfintii Parinti. Gheron Iosif Isihastul a trait intr-o perioada in care rugaciunea
mintii era cam neglijata in Sfantul Munte si a contribuit mult la renasterea modului de
viata palamit, care este modul de viata patristic.
- Interesant este ca si la ora actuala Sfantul Grigorie Palama este atacat...

Din nefericire este atacat de cei care nu au cunostinta teologiei corecte patristice, iar
rugaciunea mintii e considerata ca fiind o stare sentimentala . Unii chiar o socotesc
ca fiind o situatie psihologica bolnavicioasa, lucru care este o greseala foarte mare.
Astazi, unii teologi ortodocsi, influentati de catre Occident, spun si ei, din nefericire,
lucrurile acestea; si fara indoiala gresesc mult, pentru ca baza teologiei ortodoxe e
lucrarea duhovniceasca, lucrarea launtrica. Asa capata o buna alcatuire toate puterile
interioare ale omului.
- Sf. Munte e un loc al rugaciunii. Va rog sa ne vorbiti despre rugaciunea
isihasta.

- Nu exista rugaciune isihasta si rugaciune neisihasta. Nu exista sfinti care sunt
isihasti si sfinti care nu sunt isihasti. Fiecare sfant care, bineinteles, a aflat plinatatea
harului, fara doar si poate este incercat in viata isihasta. Iar isihast nu este cel care
sta singur intr-o pestera, cu toate ca modul lui de viata e laudabil. Sfinti isihasti au
fost Sfantul Pavel Tebeul si Sfantul Antonie; a fost insa si Sfantul Ioan Gura de Aur.
Toti parintii pentru a-l afla pe Dumnezeu, "se vor desfata" precum spune proorocul
David "de multimea pacii" (Ps. 36, 11); iar pe aceasta gustare si desfatare de pacea
lui Hristos, Sfintii Parinti au numit-o "isihie. In mod simplu, insa, au fost denumiti
isihasti acei sfinti care au dat greutate acestei lucrari duhovnicesti si in viata lor din
afara, nu numai in cea launtrica.
- Tinerilor care vin aici la Sfintia Voastra le recomandati sa spuna
rugaciunea inimii acasa?

- Bineinteles ca le recomand si imi amintesc ce spunea Parintele Efrem de la
Katunakia. A mers un oarecare judecator la dansul si i-a spus: "Parinte, nu am deloc
timp sa ma rog . Am multe cazuri, procese...", iar parintele i-a raspuns: "Daca n-ai
timp, atunci spune rugaciunea cand te ridici din pat si te duci sa te speli, cand te duci
la baie, cand iti schimbi hainele". A ascultat de cuvantul parintelui si asa de mare
dulceata a primit inima lui, incat gasea timp, pe care-l consacra rugaciunii lui Iisus si,
astfel, a devenit un adevarat om al rugaciunii launtrice. De aceea se impune rostirea
rugaciunii si o recomand cand ies in afara Sfantului Munte. Vin diferite mame care se
spovedesc la mine si"mi spun ca nu au timp sa zica rugaciunea, deoarece au copii
mici, diferite obligatii. Iar eu le spun: "Maturand, spaland, curatind casa, spuneti
rugaciunea lui Iisus". Si foarte multe dintre ele vin zicandu-mi ca se simt foarte bine
din clipa in care au inceput sa spuna rugaciunea.
- Este o mare problema consumul drogurilor. Cum se rezolva in Grecia
aceasta problema?

- Din nefericire si in Grecia aceasta e o mare problema si bineinteles in toata lumea.
Este un fenomen care din pacate nu se mai poate controla, deoarece tinerii in mod
continuu se tin departe de Biserica din cauza influentei televizorului, pe care
parintele Iosif Vatopedinul il numeste "tele-iad"1. Tinerii sunt asa de mult influentati
astazi, incat au un mod de viata gresit si nu afla fericire, bucurie. Ii conving diversi
"prieteni" ca vor afla fericire consumand droguri. Acesti tineri doresc fericirea,
deoarece dorinta bucuriei se afla inlauntrul fiintei umane si astfel se lasa convinsi
"gustand" aceste droguri, care sunt aducatoare de moarte. Apoi devin dependenti de
acestea si nu mai pot trai, din nefericire, fara ele. A venit aici, odata, un tata cu
baiatul sau, care era consumator de droguri; o adevarata epava. L-am intrebat: "De
ce consumi narcotice?" si ce credeti ca-mi raspunde? "Pentru ca vreau sa aflu
fericirea". Astazi oameni cred ca vor putea afla bucuria in afara eului propriu, in timp
ce Sfintii Parinti, avandu-l drept capetenie pe Mantuitorul Hristos, invata in mod
limpede ca imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul nostru. Omul este o existenta
duhovniceasca si va avea fericire in viata, nu daca va progresa social sau economic,
ci daca intr-adevar are bucuria lui Hristos, care este roada a Sfantului Duh.
- In Romania au fost traduse mai multe carti despre parintele Porfirie care
este foarte iubit. Va rugam sa ne spuneti cateva amintiri despre el.

- L-am cunoscut si eu pe parintele Porfirie, am cunoscut insa si multi ucenici de-ai lui. A fost un om care ca monah a facut ascultare desavarsita de parintii lui duhovnicesti, un om care - precum el insusi se autocaracterizeaza - l-a iubit pe Hristos. A fost un om al jertfei, un om care a avut intr-adevar eros divin. A fost un om foarte smerit, cu toate ca a avut mari harisme (clar-vederea, inainte-vederea), si neincetat se osandea pe sine. A iubit lumea si a ajutat-o in mod esential, fiind un mare stalp al Bisericii; iar prezenta lui speciala a adeverit inca o data ca Mantuitorul Hristos ieri, azi si in veci e Acelasi.
- Fiecare zi in aceasta Sfanta Manastire e o zi minunata. Poate ne spuneti,
totusi, o intamplare miraculoasa care s-a intamplat aici.

- In fiecare manastire se intampla astfel de evenimente minunate. Sfanta manastire
Vatopedi este singura manastire din ortodoxie care e impodobita cu sapte icoane
facatoare de minuni ale Maicii Domnului. In mod deosebit avem aici icoana Maicii
Domnului "Pantanasa" (Atotimparateasa) care vindeca boala de cancer.Avem foarte
multe scrisori de la frati romani, care marturisesc ca au fost vindecati de Maica
Domnului "Pantanasa". Am trimis de altfel si o copie fidela a aceastei icoana la
manastirea Oasa, unde merge foarte multa lume acolo si, precum ne spun parintii de
acolo, destui oameni se vindeca. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cand voi merge in
Romania, in anul 2007, voi duce o copie fidela a acestei icoane la manastirea Ramet.
Eu, insa, nu insist asupra acestor prezente minunate, deoarece cel mai important
eveniment ce se intampla intr-o manastire este chipul in care monahul, care il
iubeste pe Dumnezeu, isi descopera si cunoaste in fiecare zi inima.

- Am inteles ca ati trimis si o copie a icoanei Maicii Domnului
(Mangaietoarea) la manastirea Lupsa.

- Da asa este. Am trimis acolo o copie fidela a acestei icoane in care am pus si sfinte
moaste a Sfantului vatopedin Maxim Grecul. Parinti acestei manastiri ne spun ca
icoana Maicii Domnului atrage multi crestini si intr-adevar, ca Mangaietoare",
mangaie foarte multi oameni.

- In Romania e foarte iubit parintele Paisie. Va rugam sa ne spuneti cateva
amintiri despre el.
- Asa cum am spus putin mai inainte, parintele Paisie e un sfant contemporan.
Prezenta lui a fost o mare binecuvantare pentru Sfantul Munte, dar si pentru intreaga lume
 A avut legaturi duhovnicesti cu multi sfinti, iar prima dovada ca a fost bine-
placut lui Dumnezeu, o intalnim la botezul sau. Cand preotul care l-a botezat - care
nu este altul decat Sfantul Arsenie de Capadocia - l-a luat pentru a-l cufunda in
colimvitra si a spus: "Se boteaza robul lui Dumnezeu..." ia dat pruncului numele de
Arsenie, fara sa-i intrebe pe parinti cu toate ca mama lui dorea sa-l numeasca Hristo.
Parintii copilului, bineinteles, s-au indignat si au ramas nedumeriti. Sfantul Arsenie a
vazut o cruce pe fruntea pruncului si a primit in inima sa descoperire de la harul
Sfantului Duh ca acest copil va fi urmasul sau duhovnicesc. Si cu toate ca Parintele
Paisie nu l-a cunoscut pe Sfantul Arsenie, cand a adormit sfantul si parintele Paisie a
venit in Sfantul Munte, i s-a aratat acela si au stat de vorba. Parintele Paisie a facut
cunoscuta viata sfantului intregii plirome a Bisericii si lui i se datoreaza in mod
desavarsit inscrierea oficiala a acestuia in randul sfintilor Bisericii.

- Invatatura Sfantului Siluan a influentat intreaga lume, nu numai Europa.
Va rugam sa ne spuneti ceva despre cunostinta pe care ati avut-o cu
ucenicul sau, parintele Sofronie.
- Parintele Sofronie a fost un ales al proniei dumnezeiesti Si deoarece inseta mult de

Hristos, trebuia sa gaseasca un marumator duhovnicesc pe masura, care il aflase la
randul lui pe Hristos si care sa-l ajute si pe el sa il gaseasca. Harul lui Dumnezeu l-a
luminat la manastirea ruseasca a Sfantului Pantelimon si a inteles ca omul acesta pe
care-l vedea in strana era un om imbunatatit. Mi-a marturisit parintele Sofronie:
"Simteam o evlavie sfanta cand il zaream, dandu-mi seama ca ascunde inlauntrul lui
ceva mai presus de om si nu e precum monahii obisnuiti. Cu toate ca nu-mi vorbea
mult - obisnuia a nu vorbi foarte mult in manastire - am inteles ca omul acesta se
indeletniceste cu lucrarea trezviei. Am cerut binecuvantare de la staret sa discut cu
el si atunci am inteles ca e o mare comoara; putini, insa recunosteau lucrul acesta.
Pentru mine a fost, dupa Dumnezeu, cel mai mare binefacator". Lucrurile acestea mi
le-a spus parintele Sofronie. Vedem si din experienta membrilor Bisericii, ca viata
Sfantului Siluan, pe care a scris-o parintele Sofronie ca ucenic desavarsit al Sfantului,
a adus multi oameni la Ortodoxie si multi tineri in monahism.
- Exista, se spune, drepti ascunsi in Sfantul Munte. Care e rolul lor in
aceasta lume?
- Exista o astfel de traditie si nu o repingem. Nu cunosc personal, insa mi-a spus
Parintele Paisie ca astfel de oameni vin la el pe ascuns si ii indruma duhovniceste.
- Va rugam sa ne spuneti care sunt gandurile de acum ale parintelui Iosif
Vatopedinul.

- Parintele Iosif Vatopedinul - parintele nostru duhovnicesc - este unul dintre primii
ucenici ai lui Gheron Iosif Isihastul, si ne transmite in mod autentic invatatura
parintelui sau: ascultarea fara discernere a monahilor de parintele duhovnicesc -
pentru a muri cu totul omul cel vechi - si rugaciunea neincetata. Cand monahul va
invata ascultarea fara discernamant si se va dedica rugaciunii, dar si intregii vieti
mistice, va ajunge la o viata duhovniceasca imbunatatita. Parintele Iosif Vatopedinul
este in varsta de 85 de ani si este foarte bolnav de inima; dar pentru ca inima sa e
locas al harului
Sfantului Duh, il vedem aflandu-se intr-o pace desavarsita si intr-o bucurie deplina,
gandindu-se cu dor la ceasul acela in care va veni Mantuitorul pentru a-i lua sufletul.
Vedem, de asemenea, zdrobirea inimii pe care o are in timpul Sfintei Liturghii,
simtirea harului pe care o are in rugaciune si in general in toata viata sa.
- Exista, cumva, un specific al ortodoxiei grecesti?

- Nu exista ortodoxie greceasca si ortodoxie negreceasca. Insa in Grecia s-a pastrat
mai bine traditia Bisericii si pentru faptul ca aici exista Sfantul Munte unde se
pastreza in mod autentic traditia Sfintilor Parinti, transmisa din acest loc si in restul
tarii. Astfel, venind cineva in Grecia, afla izvoarele Ortodoxiei.
- Care e mesajul pe care-l transmite din totdeauna Sfantul Munte lumii
intregi?

- Mesajul pe care-l transmite Sfantul Munte intregii lumi este ca viata omeneasca
capata valoare si omul reuseste in viata, daca are o comuniune corecta cu
Dumnezeul cel adevarat, care este insusi Iisus Hristos. Acesta se gaseste, se
descopera intru invatatura Lui cea dreapta. Iar noi sustinem cu indrazneala ca
Biserica Ortodoxa a pastrat nefalsificata invatatura lui Hristos pe care Acesta a adus-
o pe pamant.
- Cum putem creste in iubire?

- Daca vom spori in curatia inimii. Mantuitorul a spus: "Fericiti cei curati cu inima, ca
aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Mt. 5, 8). Cu cat inima vede pe Dumnezeu mai
limpede, cu atat "gusta" mai mult dragostea lui Dumnezeu si cu atat mai mult
daruieste dragoste aproapelui.
- Va multumim foarte mult.
- Maica Domnului sa fie cu dumneavoastra.
George Cabas

Minunile Maicii Domnului în Muntele Athos



Minunile Maicii Domnului în Muntele Athos
diac. George ANICULOAIE


Despre Muntele Athos se ştie că este un loc ocrotit şi vizitat de Maica Domnului. Dacă ochii călugărilor de aici sunt feriţi de chipul femeiesc, sunt însă binecuvântaţi cu vederea celei mai însemnate dintre femei, Fecioara Maria, Mama Domnului nostru Iisus Hristos. Acest munte, care la început era loc de închinare pentru păgâni, acum este Grădina Maicii Domnului, pe care Maica Vieţii a afierosit-o nevoitorilor, spre rugăciune. A pus şi un blestem, ca nici un picior de femeie să nu-i calce teritoriul, tocmai pentru ca rugăciunea lor să fie mai curată. Şi aşa şi este. Legătura între călugări şi Maica Domnului este atât de strânsă precum între mamă şi fiu. Aici nimic nu este cu neputinţă, minunile se întâmplă în fiecare zi. La orice chemare a lor, Maica Dumnezeului nostru vine la fiii ei pământeni şi de fiecare dată îi ajută ca şi o mamă.


Nu este călugăr în Muntele Athos care să nu-ţi vorbească despre o minune a Maicii Domnului întâmplată fie cu el, fie cu altcineva. Sunt aşa de multe încât s-a pierdut şirul lor. Doar cele ieşite din comun, sau cele despre care n-a vrut Maica să se uite, se păstrază din generaţie în generaţie, din neam în neam. La auzul lor, au venit şi oamenii din lume să se închine Maicii Domnului. Aşa se explică de ce multe dintre icoanele Fecioarei Maria sunt împodobite, uneori chiar în exces, cu bijuterii aduse drept mulţumire pentru ajutorul primit.


„Cum îndrăzneşti tu, o femeie, să calci în acest loc?“


Vatoped, una dintre cele 20 de mănăstiri aşezate pe Sfântul Munte, are nu mai puţin de şapte icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului. Până şi hramul îi este închinat tot ei, „Buna Vestire“. Probabil, cea mai veche dintre ele este „Antifonitria“ sau „Împotrivă Glăsuitoarea“, pictată pe peretele pronaosului bisericii principale. Se spune că de icoana aceasta se leagă numele fiicei împăratului Teodosie cel Mare (379-395), Plachidia, unul dintre ctitorii Mănăstirii Vatoped. În anul 382, aceasta a venit aici să se închine. Vrând să intre în biserică, a auzit o voce ca de tunet, zicându-i: „Rămâi pe loc şi să nu mai cutezi a veni aici de acum înainte. Cum îndrăzneşti tu, o femeie, să calci în acest loc?“. Credincioasă fiind, fiica de împărat s-a smerit, părăsind în grabă Muntele Sfânt. Mai mult chiar, a construit cu cheltuiala ei un paraclis, lipit de peretele unde se află icoana, închinat Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

Şi „Vimatarisa“ sau „Ctitoriţa“ este o icoană veche, făcătoare de minuni. Minunea întâmplată cu ea s-a petrecut în urmă cu aproape 1.000 de ani, în timpul unui atac al arabilor. Paraclisierul, ierodiaconul Sava, de frică să nu piară în foc, a luat icoana Maicii Domnului şi Crucea Sfântului Constantin cel Mare şi le-a ascuns în fântâna din altar, punând în faţa lor o lumânare mare, aprinsă, pe care le-a acoperit cu scânduri şi lespezi de piatră. Dar Sava nu a scăpat de arabi, căzând în robie la ei. Întorcâdu-se după 70 de ani, a mai găsit doar câţiva călugări care se nevoiau între ruinele mănăstirii. Întrebând de icoana din fântână, nimeni dintre ei nu mai ştia nimic. Cu frică au dat lespedea la o parte şi nu mică le-a fost uimirea când au aflat icoana şi crucea plutind pe apă cu lumânarea lângă ele, de parcă atunci ar fi fost puse. Acum se află tot în altar, dar la loc de mare cinste. Se mai numeşte şi „Ctitoriţa“ pentru că a fost descoperită în timpul celor trei ctitori ai mănăstirii, Atanasie, Nicolae şi Antonie.


Maica Domnului se răzbună pe cei care i se împotrivesc


Minunea făcută de Maica Domnului cu Icoana „Paramitia“ sau „Mângâietoarea“ este mult mai evidentă, având efect şi asupra erminiei icoanei. La prima vedere, dă impresia că Fecioara Maria, care Îl are pe Pruncul Hristos în braţe, îi sărută mâna Fiului său. Dar, conform istoricului mănăstirii, icoana pictată în secolul al XIV-lea pe peretele din pronaos era sărutată în fiecare dimineaţă, la plecare, de către călugări, moment în care stareţul înmâna cheile portarului pentru a deschide poarta. Tocmai într-una dintre aceste dimineţi s-a auzit o voce blândă şi rugătoare venind dinspre icoană: „Nu deschideţi astăzi porţile mănăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi piraţii!“. În acel moment, stareţul a văzut cum mâna Pruncului acoperă gura Maicii Sale, zicând: „Maica Mea, nu mai purta grijă de această adunătură de păcătoşi; lasă-i să fie trecuţi prin sabia piraţilor, că mult M-au supărat cu păcatele lor“. Dar Fecioara Maria, ca o mamă iubitoare, i-a luat mâna Fiului, îndemnându-i din nou pe fii săi să nu deschidă porţile. De atunci, în faţa ei arde mereu o candelă, iar în fiecare vineri se face Sfânta Liturghie în paraclisul unde a fost mutată.

Au fost şi călugări care au cedat ispitei şi s-au împotrivit Maicii Domnului. Aşa a fost cazul unui diacon, care, nervos că nu a primit de mâncare, fiindcă a fost prins cu treburile de paraclisierie din biserică, s-a întors în biserică, unde, luând cuţitul cu care curăţa ceara, s-a apropiat de icoana Preasfintei şi Preablândei Fecioare, a lovit chipul Maicii, spunând: „Îţi slujesc de atâta timp, iar tu nu te îngrijeşti nici de hrana mea?“. Imediat a curs sânge, iar diaconul a fost cuprins de diavol. Doar la rugăciunile călugărilor, Maica Domnului l-a scăpat de diavol, însă greşeala nu i-a iertat-o. Abia după trei ani de pocăinţă în faţa icoanei sale, Maica s-a arătat stareţului spunându-i că l-a iertat, numai că mâna i se va usca, iar după moarte nu va mai putrezi niciodată. Această mână se păstrează până astăzi neagră şi neputrezită. Mai târziu, un preot, necrezând cele întâmplate, a venit să vadă această icoană a Maicii Domnului - „Înjunghiata“ (secolul al XIV-lea). Îndrăznind să pună mâna în locul rănii, imediat a curs sânge, căzând mort chiar în clipa aceea.


La „Pantanasa“ bolnavii se vindecă şi astăzi


Chiar şi de magazia Mănăstirii Vatoped se leagă o minune a Maicii Domnului. Icoana „Eleovritissa“ sau „Izvorâtoarea de ulei“, pictată în secolul al XIV-lea, cinstită în mod special în vinerea din Săptămâna Luminată, se află în magazia acestei mănăstiri. În timpul Sfântului Ghenadie, care se ocupa de aprovizionarea mănăstirii, uleiul nu mai era din prisos, fiind obligat să îl folosească doar pentru nevoile bisericii. Bucătarul, nemaiavând cu ce să facă mâncarea, s-a plâns stareţului, care i-a poruncit Sfântului Ghenadie să nu se mai îngrijească de lipsa uleiului, căci Maica Domnului nu-i va lăsa şi va face milă cu ei. Şi aşa s-a şi întâmplat, încât, într-o zi, când a intrat în cămară, a văzut că vasele erau atât de pline încât uleiul curgea pe jos, ajungând până la uşă. Tot de atunci icoana are o mireasmă deosebită.

Icoana Maicii Domnului „Pirovolitisa“ („Împuşcata“) este pictată pe peretele de deasupra porţii din exteriorul mănăstirii. În anul 1822 câţiva turci au ajuns la poarta mănăstirii. Unul dintre ei a scos pistolul şi, plin de încredere, a tras în mâna dreaptă a Preasfintei Fecioare. Imediat a venit şi pedeaspa, căci diavolii, luându-l, l-au îndemnat să se spânzure de un măslin din faţa mănăstirii. Cea de-a şaptea icoană este „Pantanasa“ sau „Atotîmpărăteasa“, din secolul al XVII-lea. După spusele bătrânilor din mănăstire, este făcătoare de minuni. A salvat un tânăr care avea o viaţă necurată, ocupându-se chiar şi cu vrăjitoria. Această icoană mai are şi harul de a vindeca cancerul. Foarte mulţi bolnavi s-au vindecat după ce au citit cu credinţă Paraclisul Maicii Domnului înaintea icoanei.


* Sursa: Monah Pimen VLAD, Sfântul Munte Athos - Grădina Maicii Domnului

http://www.ziarullumina.ro/articole;1013;1;27929;0;Minunile-Maicii-Domnului-in-Muntele-Athos.html        

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA