CASA MILOSTIVIRII

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Dacă primele trei duminici după Paști se concentrează asupra Învierii lui Hristos, după cum e firesc, ultimele trei se concentrează asupra unor vindecări, având ca prezență și lucrare apa. Biserica ne pregătește pentru Cincizecime, apa fiind unul dintre marile simboluri ale Duhului Sfânt.
Scăldătoarea Vitezda, o apă stătătoare, începe să se tulbure dintr-o dată. Devine o apă mișcată, adică o „apă vie” (simbol al harului). Harul, ca și îngerul, vine de sus, dar nu este ca îngerul (creat). Harul este necreat și nu vine când vrea omul, dar îl preface pe primitor în om sănătos.
Duhul lucrează în Casa milostivirii („Vitezda”), adică în Biserică. Biserica Mântuitorului Hristos este o scăldătoare Vitezda, dar care nu funcţionează după principiul coborârii episodice a îngerului Domnului, ci după principiul prezenţei şi întâlnirii directe cu „Îngerul Marelui Sfat”, Care S-a întrupat. Prezenţa directă şi nemijlocită a dumnezeirii, în persoana Mântuitorului Hristos la Vitezda (și apoi în Templu), are ca efect transformarea radicală a unui eveniment unic şi excepţional într-o stare continuă. Se schimbă radical lucrurile. Dacă până atunci oamenii aşteptau ajutor de la intervenţiile rare şi extraordinare ale lui Dumnezeu, după întrupare, Dumnezeu vine printre ei, devine o permanenţă accesibilă oricând. O permanență, un Medicament și o adevărată Hrană. Hristos este antidotul nemuririi și „hrana a toată lumea, pâinea cea cerească”.
Dacă nu ai om, ai Dumnezeu. Dacă nu ai o scăldătoare Vitezda, ai Biserica – unde Hristos este izvorul nesecat al tămăduirilor.
Hristos a înviat!

Sursa

Oltul Ortodox

Nepasarea fata de cresterea copiilor

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



                        (IN POZĂ CEL CE PRIMESTE ANAFURĂ .ESTE NEPOTELUL MEU)

De aceea se duce lumea de râpă – pentru că neglijăm copiii. În loc să avem grijă de educaţia lor, ne preocupă averea pe care le-o lăsăm. De sufletul lor nici nu ne pasă şi facem cea mai mare neghiobie posibilă. Averile, pământurile, oricât de multe şi de scumpe ar fi, dacă stăpânul lor nu e un om plin de înţelepciune, capabil să le administreze cu virtute, se vor distruge, şi se vor pierde odată cu el, pricinuindu-i o mare pagubă. 

Dacă, însă, un suflet este puternic şi plin de virtute, chiar dacă casa îi e mai mult goală, va putea dobândi tot ce-şi doreşte cu uşurinţă. Dacă părinţii şi-ar creşte cu atenţie copiii n-ar mai fi nevoie de legi şi de tribunal şi nici de pedepse sau de execuţii publice, pentru că spune: “…legea nu este pusă pentru cel drept…” (I Timitei 1,9).

 Noi, neglijându-ne copiii, îi înconjurăm cu relele cele mai mari, îi dăm pe mâna călăilor şi îi împingem mereu spre prăpastie, pentru că spune: “Cel care este moale cu fiul său va lega rănile lui…” (Înţelepciunea lui Sirah 30,7). 

Ce înseamnă “cel care este moale”?

 Cel care se înduioşează, care linguşeşte, care-şi răsfaţă copilul mult mai mult decât trebuie.

De fapt, copilul trebuie să simtă severitate, grijă din partea părinţilor şi să se teamă. O spun nu ca să fim duri cu copiii, ci ca să nu le părem vrednici de dispreţ. Dacă femeia trebuie să se teamă de bărbat, cu atât mai mult copilul trebuie să se teamă de tată. Şi să nu-mi spuneţi că e greu unui părinte să se impună tinerilor. 

Dacă apostolul Pavel cere chiar şi de la văduvă să-şi supravegheze fiul, cu atât mai mult o cere de la bărbaţi. Dacă ar fi fost un lucru imposibil, atunci nu l-ar mai fi poruncit. Toată răutatea vine din propria noastră indiferenţă şi din faptul că nu ne învăţăm, nu ne deprindem copiii încă de la început, mai cu seamă din pruncie, cu respectul şi cu frica de Dumnezeu.

Extras din Sfântul Ioan Gură de Aur

Căutați să fiți pomeniți la Liturghie!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Și vă dați seama, unde poți să fii, chiar dacă ești mort, chiar dacă ești viu, ești salvat; se pomenește și pentru morți și pentru vii. Și cât te costă? Căutați să fiți pomeniți la Liturghie. Fie că vă cunoaște un preot sau vă cunoaște duhovnicul, fie că frățiile voastre dați la Liturghie, dar să fiți pomeniți. Asta e totul.

Liturghia nu e o lucrare omenească, dragii mei. Nici îngereasca. E direct divină! Pentru că nu poți tu să transformi acolo. El este Cel ce este. Și dacă ar fi cu putință să se deschidă cerurile și chiar tavanul Altarului, n-ai vedea în cer mai multă lumină și mai multă așezare cum este în Sfântul Altar, cu îngerii, căci Hristos este cu noi. 

Noi chiar avem o rugăciune, când facem Vohodul: „Și fă, Doamne, să intre cu noi și îngerii care Îți slujesc împreună cu noi!” 

Deci preotul are autoritate. Pentru că ei sunt acolo: o gloată de îngeri! E Hristos!

 Ce, te joci?! Deci, căutați să fiți pomeniți la Liturghie.

(Extras din Ne vorbește Părintele Arsenie)

               Să aveți nădejde! Iubirea Lui Dumnezeu nu ne părăsește niciodată!

Invătătura mincinoasă...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Păzeşte-ţi mintea şi inima de învăţătura mincinoasă. Nu vorbi despre creştinism cu oameni molipsiţi de învăţături mincinoase; nu citi cărţi despre creştinism scrise de dascăli mincinoşi. Adevărul se află în tovărăşia Duhului Sfînt: El este Duhul Adevărului. Minciuna o însoţeşte şi o ajută duhul diavolului, care este minciună şi părintele minciunii.

Cel ce citeşte cărţile dascălilor mincinoşi intră negreşit în părtăşie cu duhul viclean şi întunecat al minciunii.

Lucrul acesta să nu ţi se pară ciudat şi de necrezut: aşa spun răspicat luminătorii Bisericii, Sfinţii Părinţi. Dacă în mintea şi sufletul tău nu este scris nimic. Adevărul şi Duhul să scrie în ele poruncile lui Dumnezeu şi învăţătura Lui duhovnicească.

De ţi-ai îngăduit a-ţi mîzgăli de tot tablele sufetului cu felurite cugete şi întipăriri neduhovniceşti, fără a lua aminte cu înţelepciune şi fereală: „Cine e scriitorul, ce scrie el?”, curăţă cele scrise de scriitori străini, curăţă prin pocăinţă şi lepădarea a tot ce este împotrivitor de Dumnezeu. Să scrie pe tablele tale doar degetul lui Dumnezeu.

Nu-ţi este îngăduit să citeşti alte cărţi despre religie decît cele scrise de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii Soborniceşti .

Înţelepciunea pămîntească este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu: ea legii lui Dumnezeu nu se supune şi nici nu poate (Romani 8, 7).
Dintru început aceasta este firea ei; aşa va şi rămîne pînă ce va lua sfîrşit, cînd pămîntul şi lucrurile de pe dînsul, iar dimpreună cu ele şi înţelepciunea pămîntească, vor arde (2 Petru 3, 10).

Sfînta Biserică îngăduie citirea cărţilor eretice numai acelor mădulare ale sale care au mintea şi simţirile inimii vindecate şi luminate de Sfîntul Duh, care pot deosebi întotdeauna între adevăratul bine şi răul ce se preface a fi bine şi se ascunde sub chipul adevărului.

Marii bineplăcuţi ai lui Dumnezeu, care au cunoscut neputinţa cea de obşte a tuturor oamenilor, s-au înfricoşat de otrava eresului şi a minciunii.
Ca atare, ei au fugit cu toată rîvna de împreună vorbirile cu oamenii molipsiţi de învăţăturile cele mincinoase şi de citirea cărţilor eretice.

Va fi o vreme, a proorocit Sfîntul Apostol, cînd învăţătura cea sănătoasă nu o vor primi, ci după poftele lor îşi vor alege loruşi învăţători să le răsfeţe auzul, şi de la adevăr îşi vor întoarce auzul, iar către basme se vor pleca (2 Timotei 4, 3-4).

Nu te lăsa înşelat de titlurile răsunătoare ale cărţilor care făgăduiesc să-i înveţe desăvîrşirea creştină pe cei ce încă au nevoie de hrana pruncilor; nu te lăsa înşelat nici de podoaba cea din afară a cărţii, de vioiciunea, puterea, frumuseţea stilului, nici de faptul că autorul ar fi, pasămite, sfînt, care şi-a dovedit sfinţenia prin numeroase minuni ..

Învăţătura mincinoasă este deja, în sine, înşelare. Ea amăgeşte, înainte de cititor, pe scriitor (2 Timotei 3, 13).

Semnul după care recunoaştem că o carte e cu adevărat folositoare de suflet este că a fost scrisă de un sfînt scriitor, mădular al Bisericii de Răsărit, încuviinţat şi recunoscut de Sfînta Biserică. Amin.

Bibliografie: Sfîntul Ignatie Briancianinov, Experienţe Ascetice, volumul I, Editura Sophia Bucureşti, 2000.

Apropo de ,, linguriță "...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Biserica nu duce un război cu lumea, Biserica nu poartă un război cu nimeni, Biserica nu vrea o țară ortodoxă, nu vrea legi ortodoxe. Vrem doar să avem un loc unde să ne creștem sufletește copiii și pe noi înșine, într-o cale creștină. Nu vrem să impunem nimănui un alt fel de gândire și de viețuire. Există voci care spun că Biserica trebuie să se schimbe, că nu mai corespunde vremurilor. Pentru mine, acesta este un șoc total. E ca și cum tu ai o casă și vecinii vin și-ți spun că nu le place ușa ta, mobila, gresia, că e cazul să le înlocuiești. Acesta este tupeu! Nu doar că nu ți-a cerut cineva părerea, dar tu te năpustești cu violență și îi spui omului că nu mai are o casă la modă și că trebuie să o modifice după placul tău!?

Oameni buni, Biserica Ortodoxă nu obligă pe nimeni la nimic. Spuneți-mi Dvs când a avut Biserica tupeul acesta, să intre în casa Dvs., să tragă de Dvs cu agresivitate aproape, să intre în viața cuiva fără acordul omului respectiv!? Ortodoxia nu a cucerit lumea cu parul sau cu spada, noi nu am avut cavaleri.

Sunt oameni, chiar din biserica în care slujesc, care vin la mine și încearcă să mă convingă să “evoluez”, care-mi spun că sunt retrograd, că trebuie să mă adaptez, să-mi schimb părerea, însă cred ca aceasta este violentare și tupeu. Aceasta este casa noastră, Calea noastră și noi, ortodocșii urmăm această Cale pe care Hristos ne-a arătat-o. De ce vreți, oameni buni, să schimbați Calea aceasta, să dați altă interpretare lucrurilor, dacă oricum nu credeți în ele? Nu văd altă explicație decât aceea că dracu’ nu doarme niciodată.

Marea mea dorința este să încercați să ieșiți din marasmul acesta ateo-spiritual. Lumea nu-L vrea pe Dumnezeu, lumea se împotrivește lui Dumnezeu, lumea vrea un fotoliu confortabil în care să stea și să zică:”Noi suntem stăpâni, Biserica e retrogradă, trebuie să dispară, să facă un pas înapoi.”

Ținta noastră însă este aceea de a ne scutura de lume, de modele ei trecătoare și de a ne prinde cu toată puterea de Trupul și de Sângele Lui, fără a trata Sfântul Potir ca pe ceva întâmplator.

Creștinismul este grozav pentru că are în spate o tradiție de peste 2000 de ani, nu este inventat de oameni peste noapte. Acești 2000 de ani probează faptul că creștinismul a salvat oameni, a ținut psihicul și sufletul omenesc sănătos. Creștinii s-au putut sprijini mental de atâția ani pe învățătura pe care au avut-o. Creștinismul nu are nimic împotriva evoluției lumii, împotriva telefonului, calculatorului ș.a.m.d., ci este o cale sufletească, o viziune sufletească.

Poate și de asta suntem așa bătuți de vânt, triști, depresivi, neadaptați, pentru că nu ne mai agățăm de calea bătătorită de Sfinți, care prin Rugăciune, Spovedanie, Împărtășanie și Liturghie au biruit lumea.

Vă invit să revenim cu picioarele pe pământ și cu inima în Cer!"

Mai jos imaginea unei biserici din Franța bombardată în 1915. Oamenii nu s-au dus în pădure sau în parc să se roage, chiar dacă era dărâmată, s-au strâns tot în biserică!

Pr. Visarion Alexa

SURSA: 

Teodor Ciurariu

Cum ar trebui să ne petrecem ziua de duminică?

  Duminica este ziua pe care trebuie să o închinăm lui Dumnezeu, iar această zi trebuie să o petrecem în mod diferit faţă de celelalte zile ale săptămânii. Este ziua în care ne ridicăm mintea şi sufletul către Dumnezeu cu profundă recunoştinţă şi ziua pe care o petrecem în rugăciune. Duminica este ziua pe care trebuie să o închinăm lui Dumnezeu, iar această zi trebuie să o petrecem în mod diferit faţă de celelalte zile ale săptămânii. Este ziua în care ne ridicăm mintea şi sufletul către Dumnezeu cu profundă recunoştinţă şi ziua pe care o petrecem în rugăciune. În Vechiul Testament era Sabatul iar în Noul Testament Duminica este ziua Domnului.
Bunul Dumnezeu i-a zis lui Moise în Vechiul Testament: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi niciun lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine.” (Ieşirea 20, 8-10)

În Vechiul Testament pedeapsa pentru cei care nu respectau această zi sfântă era moartea sufletului. Care este motivul acestei porunci date de Bunul Dumnezeu?

a. Duminica este zi sfântă în memoria creării lumii de către Dumnezeu. În Cartea Facerii se spune: „Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.” (Facerea 2, 2-3)

b. Al doilea motiv pentru care respectăm ziua de duminică este în amintirea eliberării poporului lui Israel de sub dominaţie egipteană. „Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână tare şi cu braţ înalt şi de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.” (Deuteronomul 5, 12-15)

Duminica este păstrată cu sfinţenie şi noi, fiind creştini ortodocşi, respectăm ziua de duminică pentru că am fost eliberaţi de sub păcat prin Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În Faptele Sfinţilor Apostoli vedem cum vechii creştini se adunau duminica la frângerea pâinii şi să asculte învăţăturile Mântuitorului nostru Iisus Hristos. „În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea...” (Fapte 20, 7)

Sunt mai multe îndatorir de îndeplinit în ziua de duminică:

1. Să ne abatem de la fapte necuviincioase care ne tulbură sufletul, de la lecturi şi jocuri necuviincioase.

2. Să ne ridicăm mintea şi sufletul către Dumnezeu cu recunoştinţă, cu smerenie şi să avem o dispoziţie către rugăciune.

3. Să fim prezenţi în fiecare duminică la Sfânta Liturghie. Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate. Să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

4. Să reflectăm asupra întregii creaţii a lui Dumnezeu şi asupra naturii Sale Atotputernice, Înţelepciunii Sale, Bunătăţii Sale şi Iubirii Sale necondiţionate pentru noi. Ar trebui să reflectăm şi asupra vieţii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, căii pe care a urmat-o, cale care L-a condus către moarte şi mai apoi către Înviere. „Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?” (Romani 8, 31)

5. Să reflectăm asupra patimii şi morţii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cât a suferit pentru noi.

„Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3, 16)

6. Să citim din Sfânta Scriptură şi să reflectăm asupra cuvintelor pe care le citim. Să încercăm să ducem o viaţă de sfinţenie. „Precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui.” (Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel 1, 4)

Trebuie să iei o decizie importantă? Roagă-te.

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Trebuie să iei o decizie importantă?
Roagă-te.
Ai de gând să întâlneşti o persoană importantă?
Roagă-te.
Eşti în agonia unei mari dileme?
Roagă-te.
Trebuie să te transformi într-o nedreptate împotriva ta?
Roagă-te.
Ai de gând să începi o nouă relaţie, prietenie sau dragoste?
Roagă-te.
Ai de gând să-ţi schimbi locul de muncă, locul de reşedinţă, mediul şi obiceiurile?
Roagă-te.
Ai probleme cu oamenii, cu compania sau cu situaţiile care sunt străine pentru caracterul tău sau periculos?
Roagă-te.
Vreţi ca Dumnezeu să vă ia de la voi oameni care vă enervează sau vă supără, fără să li se întâmple ceva rău?
Roagă-te.
Vrei un vis sau o dorinţă să devină realitate?
Roagă-te.
Ai nevoie de direcţie, instrucţiuni şi semne pentru a merge pe calea cea bună?
Roagă-te.
Vrei să schimbi elemente din caracterul tău care nu-ţi place sau să creezi probleme în relaţiile tale cu alţii?
Roagă-te.
Ai nevoie de putere, de a-ţi întări credinţa, curajul şi rezistenţa pentru a rezista la dificultăţile vieţii tale?
Roagă-te.
Vrei putere pentru a rezista provocărilor ?i ispitele pe care le aduce viclean înaintea ta?
Roagă-te.
Nimic din ce-ţi doreşti, să gândeşti sau să faci, să nu-ţi fie frică, înainte să te rogi..
Hristos te asculta 24 de ore pe an, 365 zile pe an si te va ajuta in orice caz....

Amin.

SFATURI BUNE,

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Sa cautati sa fiti pomeniti la Sfintele Liturghii. Pentru ca se pune, dragii mei, in Sfantul Sange, particica aceea cu numele tau. Si se spune asa de preot: “Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sangele Tau , pentru rugaciunile sfintilor Tai”. Si se pun toate de pe disc, in potirul cu Sfantul Sange. Si va dati seama , unde poti sa fii, chiar daca esti mort, chiar daca esti viu esti salvat; se pomeneste si pentru morti si pentru vii. Si cat te costa? Cautati sa fiti pomeniti la Liturghie. Fie ca va cunoaste un preot sau va cunoaste duhovnicul, fie ca fratiile voastre dati la Liturghie, dar sa fiti pomeniti. Asta e totul.
Liturghia nu e o lucrare omeneasca, dragii mei. Nici ingereasca. E direct divina! Pentru ca nu poti tu sa transformi acolo. El este Cel ce este. Si daca ar fi cu putinta sa se deschida cerurile si chiar tavanul Altarului, n-ai vedea in cer mai multa lumina si mai mult asezare cum este in Sfantul Altar, cu ingerii, caci Hristos este cu noi. Noi chiar avem o rugaciune, cand facem Vohodul: “Si fa, Doamne, sa intre cu noi si ingerii care Iti slujesc impreuna cu noi!”Deci preotul are autoritate. Pentru ca ei sunt acolo: o gloata de ingeri! E Hristos! Ce, te joci?! Deci, cautati sa fiti pomeniti la Liturghie.

CUVANT DE ÎNVĂŢĂTURĂ de la parintele ARSENIE PAPACIOC

Sfatul Preotului

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

O femeie necajita a venit la un preot sa-i ceara sfat:

” – Va rog, parinte, ajutati-ma cu un sfat. N-am intelegere in casa. Barbatul meu cheltuieste mai mult decat castigam. Uneori bea, alteori ne certam. Datoriile cresc, iar noi si copiii traim tot mai rau.”

” – Lasa femeie, o sa vorbesc eu cu el.”, o imbarbata parintele.

Dupa cateva zile, preotul se intalneste pe drum cu barbatul femeii si il intreaba:

„- Cum o mai duci, fiule ?”

” – Destul de greu, parinte.”

” – Dar, din cate stiu eu, femeia ta este harnica, nu ?”

” – Asa e, parinte, slava Domnului, mi-a dat femeie buna, nu ma pot plange.”

” – Atunci, care este problema ?”

Incurcat, omul nu a mai stiut ce sa raspunda, dar preotul i-a spus:

„- Vezi pasarea ce zboara chiar acum pe deasupra casei tale ?”

” – Da, parinte, o vad”

” – Casatoria este si ea, fiule, tot ca o pasare, iar barbatul si femeia sunt cele doua aripi. Daca nu bat amandoua odata aerul, pasarea nu poate zbura. Oricat s-ar stradui una, fara ajutorul celeilalte nu poate face nimic. Cauta sa iti ajuti nevasta si copiii, caci doar asa te poti numi om. Multumirea ta depinde de multumirea familiei tale.”

Recunoscator pentru sfat, barbatul a plecat mai departe, iar, in gand, ii staruiau cele spuse de preot.

DE CE TREBUIE SA-I IUBIM PE VRAJMASII NOSTRI?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

   Bucuria mea, Dumnezeu ne-a dat porunca: "Iubiti pe vrajmasii vostri" (Matei 5:44). Cine il iubeste pe Iisus Hristos v-a implini voia Lui, mai ales ca, nu este un sfat, ci este PORUNCA SFANTA. Trebuie sa-i iubim pe vrajmasii nostri, pentru ca: 
   1. Vrajmasul nostru adevarat, este de fapt, unul singur: Diavolul. El ii invata pe oameni sa ne prigoneasca. Pe acesti oameni trebuie sa-i compatimim pentru ca asculta de diavol.
   2. Vrajmasii, ne prigonesc sau ne ponegresc numai cu ingaduinta lui Dumnezeu. Ei sunt ca un bici cu care Dumnezeu ne pedepsește precum arată istoria sfântului David.
   3. Vrajmasii care ne prigonesc, ne clevetesc si ne ponegresc, ne fac mai mult bine decat rau, fiindca, desi trupului ii pricinuiesc suferinta, sufletului aduc folos.
   4. Vrajmasii mei ne smeresc, doboară mandria, slava desartă si ingamfarea noastra si ne duc la cunoasterea de sine,la cunoaștere a neputintei noastră.
   5. Asa ne ispasim pacatele noastre rabdand cu multumire prigoana vrajmasilor nostri.
   6. Deseori diavolul nu reuseste sa-l ispiteasca el insusi pe om si atunci, incearca sa-l ispiteasca prin oameni si sa-l scoata din rabdarea si din iubirea pentru Hristos.
   7. Vrajmasii ne duc la rabdare, ne fac mai fac iscusiti in viata crestineasca, ne incearca prin necazuri.
   8. Iubirea fata de vrajmasi ne da indrazneala in rugaciune: "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri".
   9. Insusi Hristos, ne-a aratat iubirea fata de vrajmasi, fiindca, pe noi vrajmasii sai, atat de mult ne-a iubit, incat S-a jertfit pe Sfanta Cruce pentru noi.
   10. Mare fagaduinta ni se face prin iubirea fata de vrajmasi: Sa fim fii Tatalui nostru Celui din ceruri (Matei 5:45). Amin si Aliluia!
                                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

CAND "TĂCEREA" ESTE UN PĂCAT?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

   Sa nu ramai in nici o zi dator lui Dumnezeu cu rugaciunea si nici omului cu cuvantul folositor. Se spune ca tacerea este de aur. Dar nu totdeauna. CINE VEDE PACATUL SI NU IA ATITUDINE, IL TRADEAZA PE HRISTOS! 

Asadar, in anumite imprejurari, tacerea este un pacat; iata cateva exemple:

 ▪Cand taci la spovedanie si nu spui pacatele, e pacat.
▪Cand iti auzi copiii mintind, blestemand, injurand, graind de rau, etc. si taci si nu-i mustri, este pacat.
▪Cand copiii tai fac fapte rele si tu taci, este pacat.
▪Cand semenul tau pacatuieste si tu ii vezi sau stii pacatele si nu-l sfatuiesti de bine si taci, e pacat. ▪Cand nu-ti inveti copiii sa mearga la Biserica, sa se spovedeasca, sa se impartaseasca, sa faca fapte bune, sa fie respectuosi cu cei mari, sa se roage lui Dumnezeu, tacerea este un pacat.
▪Cand nu te rogi lui Dumnezeu pentru parintii tai sau pentru copiii tai, tacerea este un pacat
.▪Cand asculti pe cel ce vorbeste de rau si nu-l opresti, ci taci, e pacat.

Nu uita ca ai datoria de a vorbi despre oameni cu Dumnezeu - adica, A TE RUGA PENTRU EI - cat si datoria de a vorbi despre Dumnezeu catre oameni - adica, A-I INVATA CREDINTA CRESTIN ORTODOXA.

Sa nu ramai in nici o zi dator lui Dumnezeu cu rugaciunea si nici omului cu cuvantul folositor.

(Istorioare moral-religioase, Parohia "Sfanta Treime", Azuga, Prahova, 2007).

MAICA DOMNULUI: CAND NE ASCULTA DUMNEZEU SI CAND NU NE ASCULTA RUGACIUNILE..

CAND NE ASCULTA DUMNEZEU SI CAND NU NE ASCULTA RUGACIUNILE..

DOAMNE AJUTA! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...

Motto: „Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.” 

(Marcu 11, 24)

         Sfânta Biserică ne învaţă că există rugăciuni de laudă, rugăciuni de cerere şi rugăciuni de mulţumire. Rugăciunea de căpătâi, cea mai simplă dar şi cea mai importantă, pe care ne-a dăruit-o Mântuitorul Iisus Hristos Însuşi cu propriile Sale cuvinte este rugăciunea „Tatăl nostru”. În cuprinsul ei găsim esenţa trăirii creştine a vieţii pământeşti: să iertăm-pentru ca şi noi să fim iertaţi, să ne ferim de ispită pentru ca să nu fim ispitiţi. Şi tot din rugăciunea aceasta aflăm şi ţelul vieţii creştine: să vină împărăţia Lui Dumnezeu la noi şi toate cele ale noastre să se facă după voia Lui iar între cele de sus şi cele de jos să fie armonie - „precum în cer aşa şi pe pământ” (Matei 6, 10). Această din urmă precizare ne ajută să înţelegem că, dacă noi creştinii nu ne vom strădui să armonizăm legătura cu semenii şi legătura cu Dumnezeu, nu vom putea comunica sau conlucra sufleteşte cu Cerul. Scrie Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca: „Nu oricine îmi zice: Doamne, Doamne va intra în împărăţia cerurilor” (Matei 7, 21). Ceea ce contează însă este faptul că, deşi toată creştinătatea înalţă rugăciuni, totuşi nu ştim câte dintre acestea reuşesc să fie bine-plăcute Lui Dumnezeu. Nu degeaba a spus Hristos: „Nu stiţi ce cereţi !” (Matei 20, 22), altfel zis-nu ştiţi să vă rugaţi ! Sunt destui cei care renunţă la rugăciune, resemnându-se că Dumnezeu oricum nu-i ascultă: „Da, m-am rugat, dar fără rost !” - este expresia cea mai des auzită. Aceasta nu înseamnă altceva decât că gândurile omului se abat spre alte

Extrase despre mângâiere

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

- De se va răscula în cugetul tău roiul gândurilor urâte şi slăbind vei fi biruit să şti că pentru o vreme te-ai despărţit de harul dumnezeiesc.

- Monahul este dator să aleagă postul cel mai frumos, să nu se lase robit de patimi şi să porte grijă pururea de cea mai deplină linişte (isihie).

- Dracii care urăsc sufletele noastre, dă unora în gând să ne aducă laude reci, apoi ne îndeamnă să le îmbrăţişăm plini de bucurie.

- Primeşte mai bine pe cel ce te batjocoreşte decât pe cel ce te laudă, de care s-a scris că nu se deosebeşte de cel ce blestemă.

- Când, sârguindu-te pentru virtutea postirii nu o poţi dobândi din pricina neputinţei şi cu inima zdrobită te întorci cu mulţumire către Purtătorul de grijă şi Judecătorul tuturor, însuşi faptul de a mulţumi milostivirii lui Dumnezeu ţi se va pune în socoteală, numai să te arăţi pururea umilit înaintea Domnului şi să nu te înalţi faţă de nici un om.

- Ştiind vrăjmaşul că rugăciunea ne stă nouă apărătoare iar lui vătămătoare, se sileşte să ne desfacă de ea, ne împinge la pofta ştiinţelor elineşti.

- Iar a cânta nu este propriu celor ce se roagă, cerând ceva celor ce se veselesc, dar veselia să o amestecăm cu frică Dumnezeiască.

- Drept aceea siliţi-vă să vă arătaţi credinţă şi cunoştinţă mai mult prin fapte.

- În stările triste ale sufletului obişnuieşte să înflorească harul lui Dumnezeu.

- Nimic nu obişnuieşte să piardă aşa mult virtutea ca luarea în ras, batjocora şi vorbirea deşartă. Dar iar, nimic nu înnoieşte sufletul învechit şi nu-l face să se apropie de Dumnezeu, cu frică de Dumnezeu, ca atenţia cea bună, cugetarea neîncetată la cuvintele lui Dumnezeu, înarmarea cu rugăciunea şi urmărirea câştigului din privegheri.

(Sursa: Filocalia)

CUVÂNT DESPRE NEVOIA DE SPOVEDANIE ŞI DE POVǍŢUITOR DUHOVNICESC

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

                                                                                               C u v i o s ul    Paisie

Prin mărturisire sufletul se eliberează de mizeria păcatelor

- Părinte, în primii ani ai creştinismului creştinii făceau

mărturisire publică. Aceasta ajută?

- Alţii erau anii cei dintâi ai creştinismului şi alţii cei de acum.

Aceasta nu ajută astăzi.

- De ce oare, Părinte? Atunci aveau mai multă râvnă?

- Aveau şi mai multă râvnă şi nu aveau cele pe care le au oamenii

astăzi. Iată, acum perechile se despart fără motiv, nu mai sunt ca

cele de odinioară. Oamenii s-au îndepărtat de Taina Mărturisirii

şi de aceea se îneacă de gânduri şi de patimi. Câţi nu vin şi cer să-i

ajut în vreo problemă de-a lor, dar nici nu se spovedesc, nici nu

merg la biserică.

- „Mergi la biserica?“, îi întreb.

- „Nu“, îmi răspund.

- „Te-ai spovedit vreodată?“.

- „Nu. Dar am venit să mă faci bine“.

- „Dar cum aşa? Trebuie să te pocăieşti de greşalele tale, să te

spovedeşti, să mergi la Biserică, să te împărtăşeşti atunci când ai

binecuvântare de la duhovnicul tău, iar eu voi face rugăciune să te

faci bine. Uiţi că există şi altă viaţă şi trebuie să ne pregătim

pentru ea?“.

- „Ascultă, Părinte, cele ce le spui despre Biserici, altă viaţă etc.,

pe mine nu mă preocupă. Astea sunt basme. Am mers la vrăjitori,

la medium şi nu au putut să mă facă bine. Am aflat că tu mă poţi

face bine“.

Hai, acum descurcă-te! Le spui despre spovedanie, despre viaţa

viitoare şi îţi spun: „Acestea sunt basme“, iar pe de altă parte, te

roagă: „Ajută-mă, că iau hapuri“. Ei, cum, în chip magic se vor face

bine?

Şi iată că deşi mulţi au probleme pricinuite de păcatele lor,

nu se duc la un duhovnic care îi poate ajuta în mod real, ci

sfârşesc prin a se spovedi la psihologi, îşi spun istoricul lor, le cer

sfaturi pentru problemele lor şi, dacă au de trecut un râu, îi aruncă în

apă şi ori se îneacă, ori ies dar unde ies? În timp ce, dacă ar merge să

se spovedească la duhovnic, vor trece pe celălalt mal pe pod, fără

osteneală, pentru că în Taina Spovedaniei lucrează harul lui

Dumnezeu şi se eliberează.

- Părinte, unii spun: „Nu aflăm duhovnici buni şi de aceea nu

mergem să ne spovedim“.

- Acestea nu sunt îndreptăţiri. Fiecare duhovnic are putere

dumnezeiască din moment ce poartă epitrahil. Săvârşeşte Taina, are

har dumnezeiesc şi atunci când citeşte rugăciunea de iertare

Dumnezeu şterge toate păcatele pe care le-am mărturisit cu

pocăinţă sinceră. De noi depinde cât ne vom folosi prin Taina

Mărturisirii.

Odată a venit acolo la colibă unul care avea probleme psihologice,

cu gândul că am harisma străvederii şi aş putea să-l ajut. „Ce prevezi

pentru mine?“, mă întreabă. „Să cauţi un duhovnic şi să te

spovedeşti, ca să poţi dormi ca un puişor şi să nu mai iei

medicamente“, îi spun. „Nu mai există astăzi duhovnici buni, îmi

spune. Mai demult existau“. Vin cu gând bun, că vor fi ajutaţi,

dar nu primesc ceea ce le spui şi păcat de cheltuielile cu drumul.

Văd însă şi o nouă tehnică a diavolului. Bagă în minţile

oamenilor gândul că, dacă fac o oarecare făgăduinţă şi o

împlinesc, dacă mai merg şi la vreun loc de închinare, sunt în

regulă duhovniceşte. Şi vezi pe mulţi mergând cu lumânări şi cu

alte obiecte făgăduite la mănăstiri, la locuri de închinare şi le

atârnă acolo, mai fac şi cruci mari, mai plâng puţin şi se limitează

la acestea. Nu se pocăiesc, nu se spovedesc, nu se îndreaptă, iar

aghiuţă se bucură.

- Părinte, un om care nu se spovedeşte poate fi liniştit

lăuntric?

- Cum să fie liniştit? Ca să simtă cineva odihnă trebuie să

arunce molozul dinlăuntrul său. Asta se va face prin

mărturisire. Omul, deschizându-şi inima sa duhovnicului şi

mărturisindu-şi greşelile se smereşte şi astfel deschide uşa cerului,

lăsând să coboare din belşug harul lui Dumnezeu, care îl eliberează.

Înainte de mărturisire în capul lui există ceaţă, vede slab şi îşi

justifică greşelile sale. Pentru că atunci când mintea lui este

întunecată de păcate, nu vede curat. Prin mărturisire face un „fuuu“,

se depărtează ceaţa şi orizontul se curăţă. De aceea, celor care vin să

discutăm o problemă sau să-mi ceară un sfat etc., dacă nu s-au

spovedit niciodată, îi trimit mai întâi să se spovedească şi după aceea

îi primesc să vorbim. Unii îmi spun: „Părinte, fiindcă Sfinţia Ta îţi

poţi da seama ce trebuie să fac în problema aceasta, povăţuieştemă“.

„Deşi mi-aş da seama eu ce trebuie să faci, îi spun, nu vei

înţelege tu ce voi spune eu. De aceea mergi mai întâi şi te spovedeşte

şi după aceea vino să discutăm“. Cum oare să te înţelegi cu un om

atunci când se află în altă frecvenţă?

Prin mărturisire omul aruncă din lăuntrul său orice ar fi

nefolositor şi rodeşte duhovniceşte. Într-o zi săpam în grădină, ca să

plantez nişte roşii. În acel timp vine cineva şi-mi spune: „Ce faci,

Părinte?“. „Ce să fac? îi spun. Îmi spovedesc grădina“. „Bine,

Părinte, dar şi grădina are trebuinţă de spovedanie?“. „Desigur că

are. Am observat că atunci când o spovedesc, adică scot afară

pietrele, pirul, spinii etc., face legume alese, iar altfel roşiile se fac

palide şi slabe!“.

                                                                                        

                                        Moaştele Sfântului Paisie

        Velicikovski aflate la Biserica   Şerban Vodă din Bucureşti.