Botezul Domnului

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".Ioan Monahul

Matei 3:16 "Iar botezându-Se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El" şi la Luca 3: 21 "Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul".
Deschiderea Cerurilor nu e consemnată de Evanghelişti doar ca eveniment, ci şi ca promisiune făcută de Hristos oamenilor, în dialogul cu Natanael, cel care se întreba dacă "din Nazaret poate fi ceva bun". Căci îi spune Hristos aceluia: "De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului" (Ioan 1: 51)
Pedagogia divină leagă miracolul deschiderii Cerurilor de cel al prezenţei Duhului Sfânt şi de cel al vederii clare, care pe cele curate le vede curate. Căci oare ce sunt cele curăţite de Dumnezeu, dacă nu creaţia însăşi? Şi cum să înţelegem altfel fragmentul citat, decât ca îndemn la a ne asuma firea curăţită şi a o păstra la înălţimea Harului ce-i e menire?"Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu numeşti spurcate" (Fapte 10:15).

Sfintirea caselor de Boboteaza

Incepand cu primele zile ale anului civil, slujitorii sfintelor altare merg si sfintesc casele oamenilor prin stropire cu apa sfintita si vestesc Botezul lui Hristos.

Sfintirea caselor credinciosilor se face prin stropirea cu aghiasma mare in ajunul Bobotezei si prin slujba sfestaniei ce se savarseste la mutarea in casa noua si care se repeta in fiecare an sau chiar mai des, atunci cand lucrarea raului se face simtita in vreun fel in casa.

Omul este solidar cu tot ceea ce il inconjoara. Pacatele, faradelegile omului intineaza spatiul in care acesta le savarseste. Dimpotriva, curatenia vietii lui sfinteste mediul care-l inconjoara. Nu este intamplator faptul ca in popor s-a pastrat zicala: "Omul sfinteste locul". 

Apa sfintita de preot poarta in ea puterea curatitoare si sfintitoare a harului dumnezeiesc.

Cand face sfintirea apei, preotul se roaga ca: "apa aceasta sa se sfinteasca cu puterea, cu lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh", "pentru ca sa se pogoare peste ea lucrarea cea curatitoare a Treimii celei mai presus de fire", "pentru ca sa fie tamaduitoare sufletelor si trupurilor si izgonitoare a toata puterea cea potrivnica" si pentru ca "prin gustarea si stropirea cu apa sfintita sa ne trimita Dumnezeu binecuvantarea Sa, care spala intinaciunea patimilor".

Termenul "aghiasma" vine de cuvantul grecesc "aghiasmos", care isi are originea in cuvantul "aghios"(sfant). "Aghiasmos" se poate traduce si ca slujba de sfintire, dar si ca apa sfintita. Astfel, atunci cand spunem "voi face o aghiasma", intelegem slujba, iar cand spunem "voi bea un pic de aghiasma", ne referim la apa sfintita.

Exista si o alta explicatie in legatura cu originea cuvantului "aghiasma". S-a spus ca el vine de la "iazma". In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", este indicat ca si in DLR, cu etimologie ne­cunoscuta.

Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", contrar sensului originar de "apa sfintita". Explicatia este urmatoarea: atunci cand preotul sfinteste apa, la sfarsit, canta troparul: "Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau". Cand se canta troparul, preotul stropeste pe credinciosi in cele patru puncte cardinale cu apa sfintita, spre alungarea "celui potrivnic", adica a celui rau, a celui urat, care este naluca, ve­denie rea, satana. De la actiunea stropirii cu apa sfintita si rostirea cantarii ei, s-a retinut in popor scopul urmarit prin aiasma - aiazma - iazma, de a alunga "aratarea urata si rea", adica duhul cel rau, satana.

E bine sa stim ca
harul lui Dumnezeu vine acolo unde este chemat. Asa ca nu putem pune un semn de egalitate intre apa nesfintita si aghiasma. Nici in cadrul Sfintei Liturghii, harul lui Dumnezeu nu se pogoara peste toata painea care este in biserica, pentru a o preface in Trupul Domnului, ci doar asupra darurilor pregatite special pentru aceasta. Harul lui Dumnezeu se pogoara in timpul slujbei de sfintire a apei doar peste apa pregatita din timp pentru acest lucru si nu peste toata apa care exista in alte locuri. Iata de ce e bine ca omul sa-si deschida casa atunci cand preotul vine sa le sfinteasca, pentru ca sfintirea casei vecinului nu inseamna si sfintirea propriei case.

Adrian Cocosila

BOBOTEAZA

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Cum te ajuta apa sfintita la Boboteaza

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

Aghiazma mare, sfinţită în ziua de Bobotează, are harul izbăvirii de rele: de boli, de puteri potrivnice, de tulburare sufletească. Află de ce şi mai ales cum îţi poate fi de folos. În fiecare an, în a şasea zi a lunii ianuarie, este prăznui-tă Boboteaza, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor. Ea precede sărbătoarea Sfântului Ioan, care a săvârşit botezul Mântuitorului Iisus Hristos.

Apa sfinţită în această zi devine un simbol al Iordanului, în care a fost botezat Mântuitorul. Acesta este şi motivul pentru care aghiazma mare, cum mai este ea numită, este mereu limpede şi are puteri deosebite.

                                                     Ce este aghiazma mare

În ziua de Bobotează, după liturghie, preotul face o slujbă specială. Vase mari sunt umplute cu apă proaspătă, care va deveni aghiazma mare. Înseşi cuvintele rugăciunii de sfinţire a apei îi arată puterile: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor”.

O parte din apa sfinţită de Bobotează este folosită de preot pentru a stropi credincioşii veniţi la slujba de Bobotează, apoi în timpul botezului copiilor. O altă parte este dată credincioşilor, pentru a le fi de folos tot anul.
                                                                        Când se foloseşte?

Timp de opt zile de la sfinţire, în fiecare dimineaţă, pe nemâncate, credincioşii iau o gură din apa sfinţită, închinându-se. Bunii creştini ştiu că este mare păcat să bei din aghiazma mare după ce ai mâncat, să o arunci sau să o verşi. După data de 14 ianuarie, apa sfinţită se păstrează la icoană, într-o sticluţă curată, cu un fir de busuioc în ea.

Din ea vor mai gusta la sărbătorile mari, după spovedanie, şi în zilele de post, pentru a-i întări în credinţă. Chiar şi atunci când preotul opreşte un credincios de la împărtăşanie, acesta poate lua aghiazmă şi anafură, dar întotdeauna în această ordine, pentru că aghiazma mare este mai puternică decât anafura.

                                                 Aghiazma, izvor de sfinţenie

Apa este un element al biruinţei, purificator şi regenerator. De aceea, prin stropirea cu aghiazmă, casa este ferită de rele. Din vremuri străvechi, se spune chiar că mâncarea sau băutura în care se pune aghiazmă nu se alterează.

De asemenea, când credincioşii au necazuri mari sau simt că se apropie un pericol asupra lor sau a celor dragi, pe lângă rugăciunile rostite cu credinţă , dimineaţa, pe nemâncate, iau puţină apă sfinţită şi dau şi celor din familie. Aceasta îi protejează de toate gândurile rele care vin odată cu greutăţile vieţii.

                                                           Aghiazma mică

La fiecare început de lună şi la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, preotul săvârşeşte una dintre cel mai des întâlnite slujbe, aghiazma mică sau sfeştania.

Spre deosebire de aghiazma mare, aceasta se poate lua după anafură şi se poate înmulţi, dar numai prin adăugare în apă proaspătă şi nu peste o aghiazmă de la altă slujbă.

Acela este cu adevărat liber, care trăieşte pentru Hristos. El se află deasupra tuturor nenorocirilor. Dacă el însuşi nu va voi să-şi facă vreun rău, atunci niciodată altul nu va fi în stare să-i facă acest lucru.

ÎNVĂȚĂTURI CORECTE ȘI ÎNVĂȚĂTURI GREȘITE DESPRE AGHEASMĂ ȘI SLUJBA SFEȘTANIEI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

Cine și în ce condiții poate înmulți Agheasma Mare și Mică?

Un canon care să precizeze că agheasma mare sau mică se poate înmulți nu există, de asemenea nu există un canon care să spună contrariul. Avem numeroase astfel de probleme a căror clarificare lipsește din canoane pentru simplul motiv că nu au existat pe vremea când s-au formulat canoanele Bisericii.

Nefiind o astfel de precizare, au apărut diferite practici, care dacă nu sunt precizate clar nicăieri, nu putem ști cu certitudine de 100% dacă sunt bune sau rele.

De aceea, CÂND EXISTĂ ASTFEL DE OBICEIURI ȘI TRADIȚII NEPRECIZATE CLAR ÎN ÎNVĂȚĂTURA DE CREDINȚĂ A BISERICII ORTODOXE, ESTE BINE SĂ EVITĂM SĂ LE FACEM.

Dacă luăm logic acest procedeu al înmulțirii aghesmei, ar reieși că o cană de agheasmă ne-ar ajunge să o înmulțim la nesfârșit, tot turnând câte o picătură într-un recipient mare cu apă… Ar însemna ca anul acesta de Bobotează să nu mai sfințim altă agheasmă mare, ci să înmulțim cei câțiva litri de agheasmă mare păstrați de anul trecut...

În anumite momente din istoria Bisericii s-a recurs la practica înmulțirii aghesmei din cauza faptului că erau prea puțini preoți, iar aceștia aveau de săvârșit slujbe în mai multe localități și nu făceau față să le facă la timpul cuvenit. De asemenea se mai practică înmulțirea aghesmei și atunci când preotul umblă pe la credincioși înainte de Bobotează și stropește casele cu agheasmă: având credincioși mulți în parohie, ar însemna să care după el o cantitate mare de agheasmă, ceea ce este imposibil. Din această cauză mai adaugă apă de la credincioși.

În timpurile noastre când sunt absolvenți de teologie aproape încă o dată decât numărul parohiilor ortodoxe din țara noastră, credincioșii nu ar trebui să recurgă la înmulțirea aghesmei, pentru că pot să ceară preotului să facă slujba sfințirii apei în casele lor, sau cel mai simplu, să ia de la biserică agheasmă ori de câte ori au nevoie.

Astfel s-ar evita multe practici eronate cum ar fi:

- este corect să înmulțești agheasma acasă la tine, dar numai dacă torni agheasmă în apă, nu apă în agheasmă, și apa din vas să fie „neîncepută” (aceasta seamănă mult cu practicile vrăjitorești);

- agheasma se poate înmulți numai cu apă din fântână, nu de la robinet, și numai cel ce a scos apă primul dis-de-dimineață poate folosi această apă la înmulțirea aghesmei;

- unele persoane fie au luat o singură dată, fie iau extrem de rar agheasmă de la biserică, deoarece înmulțesc continuu agheasma.

Deci pentru a nu sta la îndoială dacă am făcut sau nu un păcat atunci când am înmulțit agheasma, este bine să nu facem aceasta niciodată. Eu chiar dacă sunt preot nu am înmulțit niciodată agheasma, nici pe cea mare, nici pe cea mică.

Pentru preoții cu credincioși mulți în parohie însă nu există nici o posibilitate de a renunța la înmulțirea aghesmei, după cum am precizat mai sus.

Să lăsăm însă doar pe preoți să înmulțească agheasma deoarece o vor face doar de mare nevoie, fiindu-le mai la îndemână decât oricui să sfințească apa.

Cum și când se folosește agheasma de la Izvorul Tămăduirii?

Agheasma de la Izvorul Tămăduirii, de la sfințirea caselor sau a fântânilor, a troițelor și oricând se mai face peste an, este agheasmă mică și se poate lua în fiecare zi după anaforă.

Ce se face cu agheasma care a prins miros?

Agheasma care are miros din pricină că a fost pusă într-un vas necorespunzător sau a avut bucăţele de busuioc în ea se toarnă intr-un loc curat, sau la rădăcina unui pom.

Ce este Sfeștania (agheasma mică)? Care sunt cele necesare pentru aceasta?

Este slujba de sfințire a apei care se poate face atât în biserică sau în alte locuri, cât și în casele noastre. Pentru aceasta avem nevoie de:

- un vas curat, cu apa curata;

- un mănunchi de busuioc sau alta plantă cu care preotul să stropească prin casă, care au fost în prealabil curățate de praf, scame, păianjeni (dacă e cazul); busuiocul să fie legat bine, încât atunci când preotul stropește casa cu agheasmă, să nu se împrăștie bucățele de busuioc toată casa; dacă busuiocul este curățat de frunze și legat bine înainte de a fi pus la uscat, va fi mai ușor de folosit;

- 3 lumânări așezate într-un vas sub care puneți o hârtie ca să nu curgă ceară (parafină) pe fața de masă;

- tămâier cu jar sau cărbune special (atenție: nu aprindeți niciodată focul în tămâier cu ajutorul bucăților de lumânare deoarece acestea vor scoate miros urât, miros care acoperă pe cel de tămâie, iar fumul scos de aceste resturi de lumânare vor împiedica de la cântare pe preot și pe cântăreț);

- tămâie cumpărată de la biserică, nu rășină de conifere vândută în piață;

- un pomelnic cu cei ai casei;

- un prosop cu care să se stearga pe maini preotul (acesta nu este strict necesar, poate să lipsească).

Nu puneți busuiocul în vasul cu apă pentru că se face ceai de busuioc, nu agheasmă.

Cu agheasma rămasă mai stropiți prin casă (și prin curte dacă aveți) și gustați din ea dimineața pe nemâncate, după ce luați anafură și dacă noaptea nu v-ați împreunat cu soțul (soția).

Nu este necesară faină sau mălai la această slujbă.

Să punem usturoi sau busuioc lângă agheasmă ca să nu se strice.

Mântuitorul Iisus Hristos întreba: „Dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra?” (Matei 5;13). Sarea nu se va strica niciodată pentru că aşa a fost făcută de Dumnezeu. La fel şi agheasma, fiind sfinţită de Dumnezeu, nu se va mai strica în condiţii normale. De aceea nu e nevoie să se pună lângă ea usturoi sau busuioc, sau alte plante (scaieţi, flori etc.).

Dacă strângem agheasma mare mai mulţi ani la rând și/sau de la mai multe biserici, agheasma devine foarte puternică.

Sfânta Agheasmă este una şi aceeaşi în fiecare an şi la orice biserică. Rânduiala slujbei sfințirii celei mici a apei este aceeași la toate bisericile ortodoxe.

Este păcat să fie făcută sfeştania casei seara. Trebuie făcuta până în orele 12.

Sfeştania casei este bine să fie făcută cel puţin o data pe an. Sfeştania casei este o slujbă prin care se cere lui Dumnezeu să fie alungate puterile potrivnice şi să vină binecuvântarea Sa peste casa aceea prin rugăciunile făcute de preot. Ori o rugăciune se poate face oricând, dimineaţa, la prânz, seara sau noaptea.

În caz de necesitate (rău, frică, gânduri necurate, tulburare, supărare), în timpul zilei, ce se poate lua?

Daca persoana nu a mâncat, poate lua anafură, agheasmă mică, iar dacă a mâncat să se ungă cu ulei de la Sfântul Maslu sau cu agheasmă pe frunte, să se afume cu târnoseală (târnoseala este o bucățică de pânză îmbibată în ceară topită luată de la sfințirea unei biserici), să aprindă tămâie.

Dacă vreun animal de pe lângă casă se îmbolnăvește, îl putem unge cu sfințenii, și cu ce anume?

Creștinii pot stropi cu agheasmă vitele sau grajdurilor vitelor, cât și toate animalele și păsările din gospodărie și adăposturile lor.

Ce se face cu Agheasma de la Sfeștanie?

Întâi trebuie să o strecurăm foarte bine dacă are în ea resturi de busuioc, deoarece chiar și o sămânţă sau o frunzuliţă de busuioc poate altera un litru-doi de agheasmă. Dacă nu o vom strecura, ci o vom păstra aşa, i se va schimba gustul și se va face amară, nemaiputându-se bea. La fel se va întâmpla şi cu agheasma care va semăna cu ceaiul de busuioc atât la culoare, cât şi la gust. Această agheasmă se poate păstra doar câteva zile deoarece se va face amară. Aşa cum la Sfânta Împărtăşanie nu se poate pune decât făină curată, vin curat, apă curată (iar preotul care pune alte materii sau pune apă prea multă, foloseşte făină stricată sau murdară, ori vin rău la gust, săvârşeşte păcat de moarte), tot aşa nici în agheasmă nu trebuie să existe alte substanţe. Agheasma se face din APĂ CURATĂ şi nimic altceva, într-un vas curat. Orice altă substanţă care schimbă firea apei o poate face pe aceasta să se schimbe la gust sau chiar să se strice. Dacă tradiţia Bisericii ar fi învăţat să se facă agheasmă din ceai de busuioc de exemplu, aşa cum deseori se întâmplă din neglijenţa sau neştiinţa preotului, atunci ar fi fost ceva anormal ca să se strice agheasma făcută din ceai de busuioc. Dar dacă tradiţia Bisericii ne învaţă să folosim apă şi precizează să fie curată, să facem aşa şi atunci niciodată agheasma nu se va strica. Dacă vom căuta explicaţia ştiinţifică a faptului că agheasma nu se strică, desigur că nu vom găsi această explicaţie. Foarte rar au fost cazuri în care agheasma s-a stricat întocmai ca orice apă. Motivele sunt diverse: preotul nu a săvârşit toată slujba de sfinţire a apei, vasul în care s-a sfinţit apa nu a fost curat, sticla în care s-a turnat agheasma după sfinţire nu a fost curată, şi cel mai des întâlnit motiv, agheasma a fost turnată în sticlă cu tot cu resturile de busuioc. Timp de 7 zile după Sfeștanie, putem să stropim casa și curtea cu agheasmă. Este bine să și gustăm în fiecare dimineaţă din agheasmă, dar luăm întâi anaforă și apoi bem agheasmă deoarece este Agheasmă Mică. Putem gusta din agheasmă și putem stropi casa nu numai 7 zile după Sfeştanie, ci chiar și după cele 7 zile.

Pentru a scăpa de aceste complicații create de folosirea busuiocului, în Biserica Ortodoxă Rusă nu se folosește busuiocul pentru a stropi cu agheasmă, ci un dispozitiv special.

Când se bea Agheasma Mare?

Agheasma Mare se bea de la Bobotează până în ziua în care este scris pe calendar „Odovania praznicului Botezului Domnului”, adică data de 14 ianuarie. În restul anului nu se bea Agheasmă Mare decât doar dacă, atunci când ne-am spovedit, nu am primit dezlegare la Sfânta Împărtășanie. Însa chiar și atunci Agheasma Mare ne-o da preotul. De menționat că la stropit putem folosi Agheasmă Mare în tot timpul anului. Practica de a bea agheasmă mare în seara zilelor de miercuri și vineri în care am ținut post negru (nu am mâncat și nu am băut nimic) nu se regăsește precizată în nici un canon. Este posibil să nu fie ceva rău, dar atunci când ne lovim de obiceiuri și practici din acestea care nu apar în învățăturile lăsate nouă de Sfinții Părinți și mai ales în canoanele Sinoadelor ecumenice și ale Sfinților Părinți, putem să evităm a le face.

Este corectă practica de a nu spăla rufe și de a nu face baie 7 sau 9 zile după Bobotează, fiindcă „apele sunt sfințite”?

Cei ce locuiesc la bloc să nu tragă nici apa la toaletă 7 sau 9 zile după Bobotează, fiindcă la robinet curge agheasmă, nu apă...

Fac această ironie pentru a ne da seama cât de exagerată este această practică de a sta nespălat așa multe zile. Din nefericire la poporul nostru există foarte multe practici de a „strecura țânțarul și a înghiți cămila”, după cum a spus Mântuitorul atunci când i-a mustrat pe farisei. 

În rugăciunea de sfințire a Agheasmei celei Mari spune așa: „Astăzi firea apelor se sfințește...”. Aceasta nu înseamnă că toate apele devin agheasmă timp de 7 zile, după care devin din nou ape

SURSA http://babylenuta.blogspot.ro/2012/02/invataturi-corecte-si-invataturi.html

BOBOTEAZA

IN IORDAN BOTEZANDU-TE TU DOAMNE...O MARE SARBATOARE AM SĂRBATORIT ASTĂZI ,LA NOI LA BISERICĂ A FOST MINUNAT ...LUME MULTĂ ȘI UN SOARE DUMNEZEIESC ...AM FĂCUT UN FILMULET PE CARE VĂ ROG SĂ-L VIZIONAȚI...

           SFINTE IOANE BOTEZĂTORULE...ROAGA-TE PENTRU NOI PĂCĂTOȘII !

Firul de busuioc

           CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE 
                                        Firul de busuioc 

                                       Iubiţi credincioşi, 
                                                   

                                                                                     Preot Ioan 
 De sărbătoarea Bobotezei se leagă şi tradiţia răspândită în rândul fetelor de măritat de a lua o crenguţă din mănunchiul de busuioc al preotului, cu care acesta stropeşte prin casă, crenguţă pe care mai apoi să o pună sub pernă pentru a le ajuta să-l viseze pe viitorul soţ. Aici este vorba despre un amestec de vrăjitorie şi evlavie şi de aceea am obişnuit să atrag atenţia credincioşilor şi să le spun foarte clar că nu trebuie să ne punej nădejdea într-un fir de busuioc, mai mult decât în Dumnezeu. Hristos-Dumnezeul nostru este ajutorul nostru şi nu un fir de busuioc! Am povăţuit, de asemenea pe tineri şi le-am spus că o căsătorie se realizează prin multă rugăciune.                 Tinerii se caută unii pe alţii, dar se găsesc numai prin multă rugăciune iar relaţia lor de prietenie se întemeiază numai pe rugăciune. De asemenea trăinicia viitoarei lor căsătorii depinde de credinţa lor în Dumnezeu şi de puterea rugăciunii lor. Aşadar, în ajunul Bobotezei, seara, la culcare, tinerii nu trebuie să-îi 1 pună busuioc sub pernă în spereanţa găsirii unei perechi, ci trebuie să se roage mult pentru aceasta, să facă un acatist, să se înarmeze cu Sfânta Cruce şi să ceară ajutorul lui Dumnezeu.

                 Apa care curge de la robinet nu este sfinţită 

            Există în popor credinţa unei false învăţături că în ziua de Bobotează şi 9 zile după Bobotează, toate apele din râuri, din fântâni sau din alte locuri sunt sfinţite şi de aceea nu trebuie să folosim această apă pentru a spăla. Harul lui Dumnezeu vine acolo unde este chemat şi nu peste toate locurile unde există apă. Aşa cum la Sfânta Liturghie Harul lui Dumnezeu nu se pogoară peste toată pâinea care este în Biserică, pentru a o preface în Trupul Domnului şi aşa cum Harul nu se pogoară peste tot vinul care este adus la Biserică pentru a-l preface în Sângele Domnului, ci doar asupra darurilor consacrate, pregătite special pentru aceasta, acelaşi lucru se întâmplă şi-n cazul Aghiasmei Mari.
 Harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfinţire a apei doar peste apa pregătită din timp pentru acest lucru şi nu peste toată apa care există în Biserică, pe lângă Biserică, şi cu atât mai mult în fântâni, în râuri, în lacuri, ori în alte locuri. 
Toate oraşele au şi canale colectoare de ape reziduale, pline de toate mizeriile...

Cum am putea spune că în ziua de Bobotează apa din canalul colector este vreme de 9 zile Aghiasma Mare??? 

       Este adevărat că în cadrul slujbei de sfinţire a Aghiazmei Mari apare formula astăzi firea apelor se schimbă“, dar aici este vorba de cu totul altceva. Este vorba despre o revenire a Duhului Sfânt în sânul Creaţiei, sau faptul că noi simţim din nou prezenţa Duhului Sfânt în Creaţie. Duhul Sfânt S-a ascuns în momentul în care omul a păcătuit şi lucrul acesta s-a răsfrânt asupra întregii Creaţii. Or, odată cu Boboteaza, începe o nouă etapă în istoria sfântă a omenirii şi în relaţia lui Dumnezeu cu făptura. Sfânta Scriptură se referă la această prezenţă a Duhului Sfânt în sânul Creaţiei: Duhul Sfânt se purta deasupra apelor“. La Bobotează se  întâmplă din nou acelaşi lucru; o revenire a Duhului Sfânt în sânul Creaţiei. Prezenţa Duhului Sfânt la Bobotează are şi altă semnificaţie, pe care o desprindem din Troparul care se cântă în această zi la slujbă, tropar care spune: În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat... Şi Duhul în chip de porumbel a întărit adevărul cuvântului... Cu alte cuvinte, la Bobotează Duhul Sfânt a întărit ceea ce a spus Tatăl despre Fiul, adevărul că Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit“. Conştiinţa oamenilor de a nu spăla în această perioadă are un anumit suport real. În vechime, sfinţirea apelor se făcea la râuri ori la fântâni sau lacuri şi acea apă se sfinţea într-adevăr, pentru că asupra ei se pogora Duhul Sfânt. Evlavia şi credinţa oamenilor au dus la practica de a nu spăla până la sfârşitul praznicului, adică 9 zile după Bobotează, considerându-se că apa era sfinţită în toată această perioadă. Apa din acele râuri ori lacuri era într-adevăr sfinţită pentru că Duhul Sfânt se pogora asupra ei şi o sfinţea. Astăzi noi folosim în ziua de Bobotează vase mari în care se face Aghiasma Mare, şi din care credincioşii iau şi duc în casele lor. Apa din fântâni, râuri, lacuri ori cea care curge la robinet, nu este sfinţită, nu este aghiasmă, ci este apă obişnuită, întrucât peste ea nu s-a pogorât Duhul Sfânt, aşa cum s-a întâmplat cu vasele special pregătite în ziua de Bobotează. Aşa că se poate spăla cu apa obişnuită începând cu ziua de 8 ianuarie, când a trecut ziua praznicului Bobotezei, cât şi sărbătoarea Soborului Sfântului Ioan Botezătorul, de pe 7 ianuarie.

MAICA DOMNULUI: PUTEREA RUGĂCIUNII, A APEI SFINŢITE, SEMNUL SFINTEI CRUCI ŞI BĂTUTUL CLOPOTELOR

PUTEREA RUGĂCIUNII, A APEI SFINŢITE, SEMNUL SFINTEI CRUCI ŞI BĂTUTUL CLOPOTELOR

      Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul „material” al acestui fenomen divin.
„O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg .
„Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei. ” 

Urmează lincul....

MAICA DOMNULUI: PUTEREA RUGĂCIUNII, A APEI SFINŢITE, SEMNUL SFINTEI CRUCI ŞI BĂTUTUL CLOPOTELOR

                                                                   DOAMNE AJUTA!

CUVANT LA BOTEZUL DOMNULUI

O ICOANA CU BOTEZUL DOMNULUI CE O AM IN CASA MEA....

Domnul nostru Iisus Hristos, după întoarcerea Sa din Egipt, vieţuia în Galileea, în cetatea Sa, Nazaret, unde crescuse, tăinuindu-şi înaintea oamenilor puterea şi înţelepciunea dumnezeirii Sale, pînă la vîrsta de treizeci de ani, pentru că nu era îngăduit cuiva dintre iudei, mai înainte de 30 de ani, să aibă rînduiala de dascăl sau de preot. Pentru aceasta nici Domnul Hristos pînă la aceşti ani nu a început propovăduirile Sale, nici nu Se arăta că este Fiul lui Dumnezeu şi Arhiereul cel mare, Care a străbătut cerurile pînă ce s-a împlinit numărul anilor Lui.

El vieţuia în Nazaret, cu Preacurata Sa Maică şi cu Iosif, părutul Său tată, care era lucrător de lemn şi cu care lucra împreună. După moartea lui Iosif, singur Domnul făcea acel lucru de mînă, cîştigînd prin osteneală, hrana pentru El şi pentru prea iubita Sa maică, ca să ne înveţe pe noi a nu ne lenevi şi nici a mînca pîinea în zadar.

Apoi, împlinindu-se cei 30 de ani şi venind vremea dumnezeieştii Lui arătări - precum zice Evanghelia -, ca să se arate lui Israel: A fost cuvîntul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie, trimiţîndu-l pe el ca să-L boteze cu apă. Deci, i-a pus un semn încredinţat după care putea să cunoască pe Mesia, Cel care a venit în lume, precum singur Botezătorul întru a sa bună vestire spune, zicînd: Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: "Deasupra Căruia vei vedea Duhul pogorîndu-se şi rămînînd peste El, Acela este cel ce botează cu Duh Sfînt".

Deci, ascultînd Ioan cuvîntul lui Dumnezeu, a venit în părţile Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, întru iertarea păcatelor. Pentru că el era acela de care mai înainte a zis Isaia: Glasul celui ce strigă în pustie, gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Deci, venea la dînsul toată latura Iudeei şi a Ierusalimului, şi se botezau toţi de la dînsul, în rîul Iordanului, mărturisîndu-şi păcatele. Atunci a venit şi Iisus din Galileea la Iordan, ca să fie botezat de Ioan. El a venit într-acea vreme, după ce Ioan spusese mai înainte poporului despre El, zicînd:Vine în urma mea Cel mai tare decît mine, Căruia nu sînt vrednic să-I dezleg curelele încălţămintelor Lui. Deci, eu v-am botezat pe voi cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfînt.

După aceste cuvinte, a venit Iisus ca să Se boteze, cu toate că nu-I trebuia aceasta, ca unul Care era preacurat, fiind născut din Preacurata şi Preasfînta Fecioară, El Însuşi fiind izvorul a toată curăţia şi sfinţenia.

Însă Cel ce a luat asupra Sa păcatele a toată lumea a venit la rîu ca să sfinţească apele cu Botezul. A venit la ape ca să curăţească firea lor; a venit să Se boteze ca să ne pregătească baia sfîntului Botez. A venit la Ioan, pentru ca acesta să fie pentru dînsul martor nemincinos, văzînd pe Duhul Sfînt pogorîndu-Se peste Cel pe Care-L boteza şi auzind glasul Tatălui de sus.

Ioan se sfia de El, zicînd: Eu am trebuinţă să mă botez de Tine şi Tu vii la mine. Căci Ioan cu duhul L-a cunoscut pe El; pentru că mai înainte cu 30 de ani a săltat de bucurie în pîntecele maicii sale; deci, avea trebuinţă de botezul Lui, ca cel ce era în păcatul neascultării, cel adus de Adam asupra a tot neamul omenesc.

Iar Domnul a zis: Lasă acum, că aşa se cade a împlini toată dreptatea. Prin dreptate înţelege aici Sfîntul Ioan Gură de Aur poruncile lui Dumnezeu; ca şi cum ar fi zis: "De vreme ce toate cîte le porunceşte legea le-am săvîrşit şi singură aceasta a rămas, adică să Mă botez; deci, Mi Se cade să o săvîrşesc şi pe aceasta". Iar botezul lui Ioan era porunca lui Dumnezeu, precum el zice: Cel ce m-a trimis ca să botez cu apă, Acela mi-a zis.

Deci, cine l-a trimis? Arătat este că a fost Însuşi Dumnezeu, cum zice însăşi Scriptura: "A fost cuvîntul lui Dumnezeu către Ioan". Deci, Iisus, fiind în vîrstă de 30 de ani, S-a botezat pentru că omul de la această vîrstă se pleacă cu înlesnire către tot păcatul.

Aşa grăiau Ioan Gură de Aur şi Teofilact, cum că cea dintîi vîrstă a copilăriei are multă neştiinţă şi zburdălnicie, a doua vîrstă, a tinereţilor, se aprinde de poftă trupească, iar vîrsta de 30 de ani, a bărbatului desăvîrşit, este a iubirii de aur, a măririi deşarte, a iuţimii, a mîniei şi a tuturor păcatelor.

Pentru aceasta Hristos Domnul a aşteptat botezul pînă la această vîrstă, ca să împlinească legea cu toate vîrstele, să sfinţească firea noastră şi să ne dea putere, ca să biruim patimile şi să ne ferim de păcatele cele de moarte. După Botezul Său, Domnul a ieşit îndată din apă, adică n-a zăbovit; căci se povesteşte că Sfîntul Ioan Botezătorul, pe fiecare om care se boteza de dînsul, îl afunda pînă la cap şi-l ţinea astfel pînă ce-şi mărturisea toate păcatele sale şi numai după aceea îi afunda şi capul şi îl lăsa să iasă din apă; pentru aceasta, zice Evanghelia, că a ieşit îndată din apă. Ieşind Domnul din rîu, I s-au deschis cerurile, strălucind de sus o lumină în chip de fulger, iar Duhul lui Dumnezeu S-a pogorît spre Domnul, Cel ce S-a botezat, arătîndu-Se în chip de porumbel.

Întocmai cum în zilele lui Noe, porumbiţa a vestit micşorarea apelor, tot asemenea şi încetarea înecării păcatului a însemnat-o porumbelul.

Duhul Sfînt s-a arătat în chip de porumbel, pentru că acea pasăre este curată, blîndă, iubitoare de oameni, fără de răutate şi nu stă în locuri necurate. Tot asemenea şi Duhul Sfînt este izvorul curăţiei, noianul iubirii de oameni, învăţătorul blîndeţii, rînduitorul binelui şi fuge de la cel care se tăvăleşte în tina cea necurată a păcatului, fără de pocăinţă.

Pogorîndu-Se Duhul Sfînt ca un porumbel spre Domnul nostru Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer, zicînd: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit. Aceluia deci, se cuvine mărirea şi stăpînirea, în vecii vecilor. Amin.

ASTAZI A FOST SLUJBA DE BOBOTEAZA,
AM FOST LA BISERICA , AM LUAT APA SFINTITA, AM STROPIT CASA SI NE-AM RUGAT LA DUMNEZEU PENTRU FAMILIE, PRIETENI SI DUSMANI.... VA PREZINT CATEVA POZE, DE LA BISERICA VIILOR, DE PE STRADA PETRU SI PAVEL ... DIN TIMISOARA...FACUTE CU TELEFONUL ...VA MULTUMESC, DUMNEZEU SA VA DEA SANATATE SI SA FITI BINECUVANTATI!

Ajunul Bobotezei, zi de post negru

In Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se tine post negru, nu se mananca si nu se bea nimic. Canoanele Bisericii invata ca in Ajunul Bobotezei se ajuneaza total, (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia agheasma pe nemancate. In Tipicul Sfantului Sava se spune ca, daca Ajunul cade duminica sau sambata, nu se tine post negru. Postul din ziua de 5 ianuarie este pastrat din perioada secolele IV-VI, cand catehumenii se pregateau prin post si rugaciune timp de 40 de zile, sa primeasca botezul in seara acestei zile. Dupa ce primeau botezul, puteau sa participe pentru prima data la liturghia credinciosilor si sa se impartaseasca. Astazi, crestinii postesc in aceasta zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfintita - Agheasma Mare.

In unele regiuni, in special in Moldova, crestinii ortodocsi gusta pe nemancate din Agheasma Mare timp de opt zile, de la Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), pana la 14 ianuarie - odovania praznicului. Se intampla ca cei opriti de la Sfanta Impartasanie, sa primeasca de la duhovnic, binecuvantarea de a lua Agheasma Mare. Insa, trebuie sa fim cu luare aminte la faptul ca Agheasma Mare nu poate inlocui Sfanta Impartasanie.
Alti preoti ii opresc pe credinciosi sa ia Agheasma Mare. In acest sens, Sfantul Sava spune: "acestia nu fac bine pentru ca prin darul lui Dumnezeu s-a dat spre sfintirea lumii si a intregii fapturi... Deci de unde este socotinta acestora pentru ca sa nu guste apa aceasta, deoarece trebuie sa stim ca nu pentru aceasta Apa este necuratia in noi, ci devenim necurati prin lucrurile noastre cele spurcate, iar noi ca sa ne curatim de acestea, bem fara de indoiala aceasta Sfanta Apa."
Cu Agheasma Mare se stropesc casele credinciosilor si locuitorii acestora, in Ajunul Bobotezei. Tot cu ea se stropesc si lucrurile care trebuie binecuvantate sau sfintite, cum ar fi de pilda, la binecuvantarea si sfintirea prapurilor, la sfintirea crucii si a troitelor, a clopotului, a vaselor si vesmintelor liturgice, la sfintirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor si a Sfantului si Marelui Mir.

Slujba de la Agheasma Mare
Daca Agheasma Mica se poate savarsi ori de cate ori credinciosii doresc acest lucru, Agheasma Mare se oficiaza o singura data pe an, pe 6 ianuarie, in ziua Botezului Domnului in Iordan.

In cadrul slujbei de sfintire a apei se citesc trei paremii, toate din prorocia lui Isaia (cap. XXV, 1-10; LV, 1-13 si XII, 3-6), apoi Apostolul (din I Cor. X, 1-4) si Evanghelia (de la Mc. I, 9-12), in care se prezinta in rezumat Botezul Domnului. Dupa ectenia mare se rosteste rugaciunea de sfintire a apei, compusa de Sfantul Sofronie al Ierusalimului, adresata Sfintei Treimi: ("Treime mai presus de fire..."). Preotul slujitor Il invoca de trei ori pe Sfantul Duh pentru sfintirea apei ("Tu Insuti, dar, Iubitorului de oameni Imparate, vino si acum prin pogorarea Sfantului Tau Duh si sfinteste apa aceasta") si binecuvanteaza de fiecare data apa cu mana, afundandu-o crucis in vasele cu apa. Apoi rosteste o noua formula de invocare a Sfantului Duh ("Insuti si acum, Stapane, sfinteste apa aceasta, cu Duhul Tau cel Sfant"), pe care preotul o rosteste tot de trei ori, binecuvantand de fiecare data apa, cu mana crucis.

La finalul slujbei, preotul slujitor afunda de trei ori crucea si busuiocul in apa cantand troparul Praznicului. "In Iordan botezandu-Te Tu Doamne ..."
In casele credinciosilor, agheasma se pastreaza la loc de cinste, in vase curate si dintr-insa se gusta pe nemancate, in zilele de post si ajunare. Potrivit invataturiiSfintilor Parinti, "firea apei celei sfinte este ca sa spele si trupul si sufletul, sa-l sfinteasca, sa-l innoiasca si sa-l faca fiu al lui Dumnezeu".

Adrian Cocosila

Sfintirea caselor de Boboteaza

Incepand cu primele zile ale anului civil, slujitorii sfintelor altare merg si sfintesc casele oamenilor prin stropire cu apa sfintita si vestesc Botezul lui Hristos
Sfintirea caselor credinciosilor se face prin stropirea cu aghiasma mare in ajunul Bobotezei si prin slujba sfestaniei ce se savarseste la mutarea in casa noua si care se repeta in fiecare an sau chiar mai des, atunci cand lucrarea raului se face simtita in vreun fel in casa

Omul este solidar cu tot ceea ce il inconjoara. Pacatele, faradelegile omului intineaza spatiul in care acesta le savarseste. Dimpotriva, curatenia vietii lui sfinteste mediul care-l inconjoara. Nu este intamplator faptul ca in popor s-a pastrat zicala: "Omul sfinteste locul".
Apa sfintita de preot poarta in ea puterea curatitoare si sfintitoare a harului dumnezeiesc.
Cand face sfintirea apei, preotul se roaga ca: "apa aceasta sa se sfinteasca cu puterea, cu lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh", "pentru ca sa se pogoare peste ea lucrarea cea curatitoare a Treimii celei mai presus de fire", "pentru ca sa fie tamaduitoare sufletelor si trupurilor si izgonitoare a toata puterea cea potrivnica" si pentru ca "prin gustarea si stropirea cu apa sfintita sa ne trimita Dumnezeu binecuvantarea Sa, care spala intinaciunea patimilor".

Termenul "aghiasma" vine de cuvantul grecesc "aghiasmos", care isi are originea in cuvantul "aghios"(sfant). "Aghiasmos" se poate traduce si ca slujba de sfintire, dar si ca apa sfintita. Astfel, atunci cand spunem "voi face o aghiasma", intelegem slujba, iar cand spunem "voi bea un pic de aghiasma", ne referim la apa sfintita.

Exista si o alta explicatie in legatura cu originea cuvantului "aghiasma". S-a spus ca el vine de la "iazma". In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", este indicat ca si in DLR, cu etimologie ne­cunoscuta.

Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", contrar sensului originar de "apa sfintita". Explicatia este urmatoarea: atunci cand preotul sfinteste apa, la sfarsit, canta troparul: "Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau". Cand se canta troparul, preotul stropeste pe credinciosi in cele patru puncte cardinale cu apa sfintita, spre alungarea "celui potrivnic", adica a celui rau, a celui urat, care este naluca, ve­denie rea, satana. De la actiunea stropirii cu apa sfintita si rostirea cantarii ei, s-a retinut in popor scopul urmarit prin aiasma - aiazma - iazma, de a alunga "aratarea urata si rea", adica duhul cel rau, satana.
E bine sa stim ca harul lui Dumnezeu vine acolo unde este chemat. Asa ca nu putem pune un semn de egalitate intre apa nesfintita si aghiasma. Nici in cadrul Sfintei Liturghii, harul lui Dumnezeu nu se pogoara peste toata painea care este in biserica, pentru a o preface in Trupul Domnului, ci doar asupra darurilor pregatite special pentru aceasta. Harul lui Dumnezeu se pogoara in timpul slujbei de sfintire a apei doar peste apa pregatita din timp pentru acest lucru si nu peste toata apa care exista in alte locuri. Iata de ce e bine ca omul sa-si deschida casa atunci cand preotul vine sa le sfinteasca, pentru ca sfintirea casei vecinului nu inseamna si sfintirea propriei case.

Adrian Cocosila