Crucea, suferința și durerea pot fi mântuirea

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

               

Crucea este blestemul cel mare, este pedeapsa cea mai grozavă, cea mai înjositoare, destinată celor mai nelegiuiți. Or, Dumnezeu, în mila Sa, a luat asupra Lui acest blestem și din ea a făcut cinstea cea mai mare, căci Crucea este semnul Fiului Omului; este semn de binecuvântare, armă de nebiruit împotriva diavolului.
De ce de nebiruit? Diavolul zice: „Dacă nu faci cum zic eu, te voi chinui și te voi omorî”. Chinul și moartea sunt crucea, pe care Dumnezeu le-a preschimbat în arma noastră de mântuire. De aceea ea este armă de nebiruit, pentru că aceasta era arma cea dintâi a celui rău. Dar Dumnezeu a sfințit-o și i-a dat putere asupra celui rău.
Știți cu toții câtă putere are semnul Sfintei Cruci asupra gândurilor rele și asupra ispitelor. Câteodată, nu mai este nevoie să rostești altceva. Așa este și viața noastră. Crucea, suferința și durerea pot fi mântuirea.

                                                                                                            Parintele Rafail Noica,(Apostolia)

De esti crestin

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

De esti crestin, dar pe vecin

Tu nu-l ajuti si nu-l cinstesti

Sau pe bogat îl pizmuiesti

Si pe sărac nu-l miluiesti,

Crestin zadarnic te numesti!

De esti crestin, dar nu muncesti

Ci munca altuia râvnesti,

Biserica o ocolesti,

De suflet nu te îngrijesti

Crestin zadarnic te numesti!

De esti crestin, dar minti si furi,

Spui vorbe rele si înjuri 

Sau băutura o-ndrăgesti

Si în desfrâu mereu trăiesti,

Crestin zadarnic te numesti!

De e?ti crestin, dar prigonesti,

În nedreptate tu trăiesti,

Cu răutatea te mândresti,

Pe oameni tu îi învrăjbesti,

Crestin zadarnic te numesti!

De esti crestin cu-adevărat,

Desparte-te de-al tău păcat,

Cu Duhul Sfânt să vietuiesti,

Cu lumea-n pace să trăiesti,

Si-atunci crestin tu te numesti!

(Sanda Neagu)