DOUĂ VORBE DESPRE CRUCE..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                       

Când zicem "Cruce" ne gândim la durere, dar nu la o durere oarecare, ci la o durere îngrozitoare, din acelea ale căror pomeniri aduc spaime noaptea în vis..
Când zicem "Cruce" ne gândim la un Om Care tremură de durere primind piroane în mâini și în picioare, "ca un miel spre junghiere și ca o oaie FĂRĂ DE GLAS înaintea celor ce o tund", cum scria profetul Isaia despre El.. Dar Omul Acesta nu este un om oarecare, ci este Dumnezeu Care S-a îmbrăcat în firea noastră. Omul Acesta este Însuși Veșnicul Dumnezeu, prin Care toate s-au făcut!
Când zicem "Cruce" ne gândim la o răbdare nemaipomenită în durere, răbdarea unui Om Care ar putea să oprească într-o clipă totul, căci este atotputernic.. Și totuși El rabdă de bună voie, "până la moarte, și încă moarte pe Cruce", cum scrie despre El Sfântul apostol Pavel. Răbdă din milă pentru noi: El știe că dacă ar coborî de pe Cruce, nu ar mai exista niciodată salvare pentru neamul omenesc.. De ce? Pentru că prin neascultarea strămoșilor a intrat păcatul în adâncurile ființei omenești. Ei bine, pentru curățirea firii noastre de păcat este nevoie de ascultarea până la moarte a Lui, a Celui FĂRĂ DE PĂCAT. Ascultarea desăvârșită a Fiului lui Dumnezeu devenit Om deplin va vindeca omenirea de păcat! Ați observat ce strigau fariseii de lângă Cruce? "Coboară-Te de pe Cruce"! Iată cât este de evidentă zvârcolirea diavolului în ultimele sale agonii dinaintea pieirii definitive.. El se vede distrus de Hristos și cu ultimele puteri ridică oamenii împotriva Sa.. Dar Domnul vede diavolii care mișcă buzele batjocoritorilor și Se roagă pentru ei: "Părinte, iartă-i, că nu știu ce fac"!
Crucea, dragii mei, a fost într-adevăr un teribil instrument de tortură și de moarte. Urăsc crucea aceasta înainte de urcarea Domnului Iisus Hristos pe ea! Câte oase zdrobite, câte gemete, câte plânsuri a adus crucea printre oameni.. Dar când crucea devine "Crucea", adică Și-o însușește Dumnezeul meu ca să mă mântuiască pe mine, atunci lucrurile se schimbă..
Iubesc Crucea Domnului meu, Lemnul stropit cu sângele Jertfei Celei Noi! Iubesc Crucea care Îl ajută pe Domnul meu în lucrarea Sa terapeutică, de vindecare a omenirii! Iubesc Crucea care Îi devine pat Domnului meu atunci când Își dă sufletul, zicând: "Săvârșitu-s-a"! Iubesc Crucea care devine sabie a Domnului pe care a mânuit-o atunci când l-a sfărâmat pe satana!
Durere care naște mântuire, Moarte care naște Înviere, Cruce care devine cheia ce deschide ușile Raiului.. Cum să nu iubesc eu "semnul Fiului Omului"?
"Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta ai dat-o nouă, că se îngrozește și se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei"!
"..Și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău"! Amin

Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)

Înălţarea Sfintei Cruci

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

 

Creştinii ortodocşi  prăznuiesc, maine,, Înălţarea Sfintei Cruci, zi prin care se celebrează găsirea crucii de către împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, şi înălţarea ei în timpul unei ceremonii solemne de către patriarhul Macarie de Ierusalim, la 14 septembrie 335.Sărbătoarea marchează şi readucerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Cu 14 ani mai înainte, regele persan Cosroe Parviz, cucerind Cetatea Sfântă, luase ca pradă şi racla cu o bucată din lemnul Sfintei Cruci.Prima celebrare solemnă a Crucii a avut loc în anul 335, cu ocazia sfinţirii bisericii zidite de Constantin cel Mare, la propunerea mamei sale,
pe Golgota, locul în care a fost îngropat Iisus, numită Biserica Sfântului Mormânt sau "Martyrium", iar mai târziu "Ad Crucem". 

În această biserică a fost depusă spre păstrare, la 13 septembrie, cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci, descoperit de Sfânta Elena. Sărbătoarea liturgică a Înălţării Sfintei Cruci s-a stabilit însă o zi mai târziu, pe 14 septembrie, şi aşa s-a transmis şi în Occident, cu începere din secolele VII - VIII, la evenimentul din 335 adăugându-se celebrarea momentului în care a fost redobândită relicva Sfintei Cruci, de către Heraclius, în anul 629.Urmele acestei părţi din Cruce s-au pierdut definitiv în anul 1187, când a fost luată de Episcopul de Betleem şi dusă în bătălia de la Hattin. Au rămas doar bucăţile trimise de Sfânta Elena la Constantinopol şi la Roma. Părţi din lemnul Sfintei Cruci se găsesc în prezent şi la Muntele Athos.Înălţarea Sfintei Cruci este una dintre cele două zile de post strict din an, alături de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).

“Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii mele nu mă lăsa pe mine, ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci tu însăţi mă apără şi mă mântuieşte!”