Dacă ar şti un duhovnic tânăr ce‑l aşteaptă, n‑ar mai spovedi în viaţa lui!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Când am început eu să mărturisesc, au venit peste mine nişte patimi, dar nu aşa...ci cu putere mare! Şi erau patimi despre care eu nici măcar nu auzisem vreodată! Şi mă luptau cu atâta forţă încât nu mai dormeam nopţile. Duhovnicii nu spun. Nu spun pentru că e descurajant pentru tineri.

Nu ştie nimeni cu câtă furie e atacat un duhovnic! Când mi‑am dat seama cu cine am de‑a face şi cât de mare e lupta mi‑am zis: şi dacă am să văd cu ochii mei un preot duhovnic, sau chiar un ierarh păcătuind, nu odată, ci chiar în repetate rânduri şi tot nu‑l voi judeca vreodată, când ştiu câte pătimeşte de la diavolul un duhovnic. O singură dată în viaţă şi într‑un singur punct să fie slab un duhovnic şi să vezi cu ce forţă va fi atacat prin acea slăbiciune a lui. Legiuni de draci aşteaptă o breşă la un duhovnic.

Spovedesc de şase ani. Însă un an şi jumătate n‑am ştiut prea bine ce‑i cu mine din cauza ispitelor ce au venit asupra mea. Uneori mă întrebam dacă voi mai rămâne creştin, nu monah, aşa atacuri diavoleşti am avut de îndurat. Nici n‑apucam bine să mă ridic dintr‑o ispită că mă lovea cu alta. Eei! Atuncea de mă vedea cineva ce‑ar fi zis despre mine? De asta mă doare tare mult lipsa de înţelegere şi a dragostei. Vezi cum stau lucrurile? De exemplu, să zicem că un om îşi dă viaţa pentru ţara lui. Cum este el privit? Ca un erou, nu?

Dar duhovnicul – preot de mir sau monah fiind – care se sacrifică pentru ca să salveze un suflet de la moarte, cum se numeşte el? Iar de se întâmplă să se piardă ‑ să nu fie! – în încercarea de a salva sufletul cuiva, ce vei spune despre el? El, care a „murit” luptând să salveze suflete de la moarte! Celui căzut în tranşee pe bună dreptate i se spune erou, dar de ce îl dispreţuim pe duhovnicul căzut în încercarea de a salva un suflet de la moarte? El de ce devine un paria şi nu e un erou?

Măcar să nu‑l judecăm...

Sursa 

Din dragoste pentru Adevar

Dintr-un interviu cu Părintele Iustin Miron, stareţul Mănăstirii Oaşa

HARUL PREOȚIEI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 

de Preot Sorin Croitoru

 
De i-ai cere unui înger să te ierte de păcate,
El îndată ți-ar răspunde: "Nu e cu putință, frate,
O asemenea putere orice preot a primit,
Eu sunt înger plin de slavă, dar n-am fost hirotonit!
Eu pot doar să dau povețe, îndemnând la pocăință
Pe creștinii care-n suflet au o brumă de credință,
Să se ducă fiecare, cât ar fi de păcătos,
Să-l dezlege de păcate slujitorul lui Hristos!"
De i-ai cere unui înger să-ți slujească-o Liturghie,
Cu smerenie îndată duhul ți-ar răspunde ție:
"Nu pot să-L cobor pe Domnul în Agnețul din Altar,
Numai preoților voștri li s-a dat așa un har,
Noi cu mare bucurie coborâm cu slavă mare,
Însoțindu-ne Stăpânul jos, în Sfintele Altare,
Și ne îndulcim de harul slujbei Sfintei Liturghii
Care se oficiază-n mănăstiri și-n parohii!"
Vezi, creștine, câtă slavă au primit smeriții clerici
Care Îl slujesc pe Domnul, ostenindu-se-n biserici,
Că nici îngerii din ceruri, nici alți oameni pe pământ
Nu-I slujesc în felul ăsta Dumnezeului Preasfânt?..
Preotu-i menit de Domnul înainte de-a se naște;
Lui i-a dat Divinitatea a putea și a cunoaște.
Mijlocește pentru lume, stând cu spatele la ea,
Și se-ntoarce-apoi cu fața, ca pe Duhul Sfânt să-L dea!
Serafim lipsit de aripi, pe Hristos pe mâini Îl ține;
Heruvim în haină neagră, este plin de har în sine.
Aparține, trup și suflet, întru totul lui Hristos;
E colacul de salvare pentru orice păcătos!
Fericit creștinul care lucrul ăsta îl pricepe,
Și măcar de-aici încolo să-l cinstească va începe,
Cunoscând că prin "Părinte" Se arată Dumnezeu
Și că unde e un preot este și Hristos mereu!