Bucuria mea, mergand aseara la Denia celor 12 Evanghelii pentru a cinsti Patimile Mantuitorului nostru Iisus Hristos, am fi dorit sa auzim ceva de la Crucea scoasa din Altar in mijlocul Bisericii. Dar Crucea a fost muta, fiindca, de pe ea a vorbit Hristos acum aproape 2000 de ani, odata pentru totdeauna si pentru toata lumea. De pe Cruce Iisus Hristos a strigat: “Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac!" (Luca 23, 34).
Si cu adevarat nu stiau nici soldatii romani, nici poporul iudeu si nici Sinedriul. Zice Sfantul Apostol Pavel: “Daca ar fi stiut n-ar fi rastignit pe Domnul slavei” (1 Corinteni 2:8). Iisus, vazand-o pe Maica Sa, i l-a aratat pe Sfantul Ioan “Apostolul iubirii”, si i-a spus: “Femeie, iata fiul tau!” si intorcandu-si privirile catre Sfantul Ioan i-a spus: “Iata mama ta!” (Ioan 19, 26-27).
Cuvintele Mantuitorului ne invata sa implinim porunca iubirii pentru rude si prieteni, fiindca, cel ce nu poarta grija de ai sai, unul ca acela: s-a lepadat de credinta si este mai rau decat un necredincios” (1 Timotei 5:8). Mainile si picioarele Sale pironite pe Cruce nu L-au impiedicat pe Domnul vietii si al mortii sa deschida Raiul, talharului care se caia.
De pe Cruce Hristos a zis: “Mi-e sete!” (Ioan 19:28). Si i-au dat sa bea ,,otet si fiere”.
Pana astazi Iisus Hristos inseteaza dupa mantuirea noastra. Si ce altceva sunt pacatele noastre, daca nu otet si fiere??? Psalmistul David numeste aceste Patimi, chinuri ale iadului. Atunci cand n-a mai ramas nimic de suferit nici pe pamant nici in iad, Dumnezeu Iisus Hristos a zis: “Savarsitu-s-a!” (Ioan 19:30), adica, si-a incheiat lucrarea de mantuire a lumii. Si a urmat predica de pe Cruce a Mantuitorului: “Parinte, in mainile Tale incredintez duhul meu” (Luca 23:46).
Plecand din aceasta lume cu inima infranta si smerita, cu credinta vie in Mila lui Dumnezeu, oare, care vor fi cele din urma cuvinte ale noastre?
Preot Ioan 
.
.
