marți, 2 decembrie 2014

Cristina ONOIU : Cântăm lui Dumnezeu

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....



Cântă preoţii–n biserici,
Cântă credincioşii,
Cântă tot omul smerit,
Chiar şi păcătoşii.

Iar afară-ntr-un cor mare,
Se aud lin şi dulce,
Mii de păsări într-un glas,
Laudă, Doamne, Ţi-aduce.

Cântă îngeri nevăzuţi,
Cânt dumnezeiesc,
Cântă necuvântătoarele,
Cântec îngeresc.

Cântă întreaga natură,
Tot e bucurie,
Păsările Îţi aduc
Binecuvântare Ţie.

Cântă toţi Sfinţii în ceruri,
Cântă Maica Domnului,
Cântăm cu toţii-mpreună
Slavă Creatorului.

Soarele cântă şi el,
Păsări multe ciripesc,
E sărbătoare pe pământ,
Ziua Domnului slăvesc.

În cer e zi de sărbătoare,
E sărbătoare mereu,
Căci neîncetat se cântă
Laudă lui Dumnezeu.

Avem în suflet multă pace
Şi multă bucurie,
Căci cu toţii alcătuim
O Sfântă Liturghie.

Amin

VERSURI.
Cristina Onoiu

duminică, 30 noiembrie 2014

CANONUL SFÂNTULUI APOSTOL ANDREI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....


                                       CANONUL SFÂNTULUI APOSTOL ANDREI
I.
Apostole prea lăudate, roagă-te să mi se dea mie cuvânt luminat,
Ca să laud lucrarea ta prin care ai fost slăvit de Împărat,
Mintea mea cea neroditoare o arată izvorâtoare de înţelepciune,
Ca unul ce ai fost miluit de Dătătorul de bună dăruire.

Cu undiţa Crucii ai pescuit pe cei aflaţi în marea înşelăciunii,
Şi cu razele cuvintelor tale i-ai adus la cunoaşterea Luminii,
Şi pe mine, cel pururea întunecat de patimile de suflet stricătoare,
Cu lumina rugăciunii tale mă împodobeşte spre bună lucrare.

Bucură-te, stea în cununa Apostolilor lui Hristos,
Sfeşnic de aur în cămara Mirelui Celui Preafrumos,
Chemarea tuturor la limanul pocăinţei,
Săditor al gândurilor curate ale credinţei.

Slavă...

Doamne, Cel ce ai mărit pe Apostolul Tău întru slavă negrăită,
Adu-Ţi aminte şi de noi şi cu rugăciunea lui dă-ne cugetare smerită,
Din valurile patimilor ne scoate, pe noi, cei cuprinşi de întristare,
Şi la bogăţia cea cerească ridică mintea noastră cea pe pământ târâtoare.

Şi acum...

Cu rugăciunile Tale şi ale Apostolului celui întâi chemat,
Scoate-ne Curată, din tulburarea patimilor greu de purtat,
Strică cuibul ispitelor şi dăruieşte-ne aripile pocăinţei,
Ca să slăvim bunătatea Ta, alergând pe căile credinţei.

II.

Ucenic iubit al Glasului Cuvântului ai fost Andreie, strălucind cu fecioria,
Şi auzind în urechile inimii chemarea Cuvântului ai răspuns cu toată vrednicia,
Urechile sufletului meu, cele înfundate de păcate multe,
Le tămăduieşte ca să audă glasul poruncilor celor sfinte.

Cinstit-ai Patima lui Hristos şi pe cruce fost-ai răstignit,
După ce toate patimile cu puterea Duhului le-ai veştejit,
Pe mine, cel ce mă arăt smochin neroditor în grădina Cuvântului,
Cu ploaia rugăciunilor tale mă umbreşte, ca să aduc roadele Duhului.

Bucură-te, călăuzitorul corabiei rugăciunii,
Icoană strălucitoare a tainelor Treimii,
Întărirea celor căzuţi în adâncul pătimirii,
Lauda Apostolilor, străbătând marginile lumii.

Slavă...

Scoate-ne pe noi din arşiţa nerodirii, trimitând ploaia Luminii,
Ca să ne înălţăm gândul spre cer şi să-Ţi aducem roadele iubirii,
Pe piatra pocăinţei ne întăreşte, pe noi, cei ce am alunecat în păcat,
Ca să aducem mulţumire milostivirii Tale şi cununa gândului luminat.

Şi acum...

De Tine se bucură cetele îngereşti ca pe O Maică a Luminii,
Căci ai purtat în braţele Tale pe Risipitorul deznădăjuirii,
De frumuseţea Ta se îndulcesc toţi cei cu privire curată,
Şi saltă întru laude, minunându-se de mila-Ţi prea bogată.

III.

Frate iubit Apostolului Petru ai fost, chemându-l la comoara credinţei,
Şi cu râvnă ai urmat calea care făgăduieşte darurile umilinţei,
Pe Hristos L-ai purtat în cămara inimii tale celei smerite,
Şi ochii trupeşti văzându-L ai lăudat mângâierile sfinte.

Pescar de oameni ai fost sfinţit de Ziditorul tuturor,
Pe toţi scotând din marea necredinţei la liman mântuitor,
Nu mă trece cu vederea nici pe mine, cel sărăcit de fapte bune,
Ci cu milostivire mă îndreptează la a Luminii nepătimire.

Bucură-te, luminătorul pământului românesc,
Rugător neîncetat la tronul Împăratului ceresc,
Oglinda frumuseţilor celor îngereşti,
Făclia înţelepciunii dumnezeieşti.

Slavă...

În turnul faptelor bune ajută-mă să sui pe scara pocăinţei,
Căci căzând în întunericul patimii sunt străin de roadele credinţei,
Cu lumina darului Tău călăuzeşte-mă la limanul cel ceresc,
Ca să laud milostivirea Ta, aducând prinosul gândului duhovnicesc.

Şi acum...

Mă înspăimânt de înălţimea slavei Tale celei dumnezeieşti,
Căci doar Tu Te-ai făcut sălaş Cuvântului şi Vas al tainelor cereşti,
Pe Tine Te laudă îngerii şi oamenii cu nădejde aleargă la Tine,
Potoleşte întristarea sufletelor celor ce bolesc în pătimire.

IV.

Fost-ai mai înainte ucenic iubit al celui răsărit din cea stearpă,
Apoi ai urmat Cuvântului, ridicând lumea din robia întunecată,
Cu razele rugăciunilor tale luminează inima mea nesimţitoare,
Ca înţelegând cele dumnezeieşti, să aduc Stăpânului dreaptă închinare.

Cu inima te veseleai, văzând minunile lucrate de Hristos în popor,
Şi ai săltat văzând cum ţi se pleacă duhurile prin cuvânt mântuitor,
Fericit eşti Apostole, că numele Tău s-a scris în cer pe piatra Vieţii,
La judecată fii şi nouă apărător, ca să ne izbăvim din groapa morţii.

Bucură-te, podoabă ce străluceşte în cununa Sfinţilor,
Plinitorul testamentului iubirii dăruit Părinţilor,
Pecete nestricată a răbdării jertfitoare,
Rugător neîncetat pentru a noastră luminare.

Slavă...

Cuvinte, în cartea vieţii mă scrie şi pe mine, cel rătăcit,
Căci prin hăţişurile patimilor umblând, sunt de virtute lipsit,
Nu am inimă înfrântă şi spre păcatele mele niciodată nu privesc,
Şi încă fiind străin de umilinţă pe meleagurile patimilor pribegesc.

Şi acum...

Frumuseţea prea dorită a Apostolilor eşti şi Cununa mucenicilor,
În râurile rugăciunilor Tale spală-ne şi pe noi spre a dobândi curăţia Sfinţilor,
Cu suflarea rugăciunii Tale înviază sufletele noastre amorţite de păcat,
Şi ne împodobeşte mintea cu gândul pocăinţei în chip minunat.

V.
Cu penelul rugăciunii ai scris slovele Cuvântului în inima ta,
Şi cu înţelepciune L-ai propovăduit, înfruntând ispita grea,
Ca unul ce ai luminat lumea cu ale tale învăţături dumnezeieşti,
Ajută-ne şi pe noi să ţinem poruncile Domnului, săvârşind cele duhovniceşti.

Din adâncul răutăţii scoate-mă pe mine, cel ce am alunecat în păcat,
Întinde-mi toiagul Cuvântului şi mă luminează a urma pe Împărat,
Ca unul ce ai răspuns mai întâi chemării Sale dumnezeieşti,
Şi te-ai făcut Apostol al Domnului şi moştenitor al celor cereşti.

Bucură-te, cămara cea însufleţită a Cuvântului,
Lumină a rugăciunii prin aprinderea făcliei gândului,
Poartă cerească prin care intrăm la Hristos,
Cheie a rugăciunii cu gând luminos.

Slavă...

Întăreşte-ne Stăpâne, a călători smerit pe calea vieţii,
Căci vântul multor ispite ne trage spre prăpastia morţii,
Înconjoară-ne cu îngerii Tăi şi cu rugăciunile Apostolilor iubiţi,
Ca bine săvârşind călătoria să fim număraţi în ceata celor Sfinţi.

Şi acum...

Flori de rugăciuni aducem Ţie, mărturisind neputinţele noastre,
Iar Tu ca O Milostvă dăruieşte-ne mireasma gândurilor luminoase,
Roagă-Te împreună cu Apostolii să ni se dea nouă iertare păcatelor,
Şi întăreşte-ne pe piatra pocăinţei, ca să se slăbească lucrarea patimilor.

VI.

Împreună cu mucenicii eşti socotit, ca cel ce ai răbdat dureri cumplite,
Dar îndreptându-ţi gândul spre Hristos, ai voit a urma cele smerite,
Urmat-ai până la sfârşit Celui Ce pentru noi S-a răstignit,
Şi aducându-te lui jertfă curată, pe vrăjmaş ai nimicit.

Ca pe o piatră după asemănarea Pietrei vieţii din praştia Duhului fost-ai trimis,
Şi ai sfărâmat idolii lumii, propovăduind la toate neamurile pe Cel Răstignit,
Stâncă a răbdării te-ai arătat, neclătinată de viforul ispitelor răutăţii,
Iar acum te odihneşti la limanul bucuriei, luând cununa dreptăţii.

Bucură-te, lucrător neîncetat în via poruncilor dumnezeieşti,
Solitor la Hristos pentru ridicarea noastră din patimile trupeşti,
Săgeată a Înţelepciunii, nimicind cugetele înşelăciunii,
Nor luminos strălucind pe cerul Treimii.

Slavă...

Pe Tine Te slăvim, căci prin Tine am văzut lumina vieţii,
Pe Tine Te lăudăm, măcar că suntem lipsiţi de faptele dreptăţii,
Cu rugăciunile Apostolului Tău, îndreptează gândurile inimii noastre
Pe cărările pocăinţei celei aducătoare de multe daruri luminoase.

Şi acum...

Pe cărările pocăinţei mă îndreptează, ca Ceea Ce eşti Solitoarea mântuirii,
Şi doboară pe vrăjmaşii cei ce mă ispitesc cu gândurile întinăciunii,
Nu trece cu vederea pe cei ce îţi aduc daruri de rugăciuni,
Ci luminează-ne pe noi, ca Ceea Ce eşti Maica bunei povăţuiri.

VII.

În râurile rugăciunilor tale spală sufletul meu cel murdărit de păcate,
Şi din adâncurile Duhului cu undiţa minţii pescuiete nouă înţelesuri luminate,
Ca să le aducem ca hrană la masa prăznuirii tale celei dumnezeieşti,
Şi cu îngerii să săltăm în cămara rugăciunii celei cereşti.

În mreaja Cuvântului ai prins pe cei ce înotau în marea deşertăciunii,
Şi i-ai adus jertfă în focul Duhului, aşezându-i la masa Treimii,
Şi pe mine, cel scăpat în marea grijilor lumeşti mă miluieşte,
Cu undiţa Duhului trăgându-mă spre a vieţui dumnezeieşte.

Bucură-te, următorule al cărărilor Cuvântului,
Corabie înaintând prin suflarea Duhului,
Scoaterea noastră din adâncul răutăţii,
Lucrător iscsuit al faptelor dreptăţii.

Slavă...

Apostolii Tăi Doamne, ca nişte raze au împodobit pământul,
Şi au risipit întuneicul slujirii idoleşti numai cu cuvântul,
Pentru rugăciunile lor dă-ne nouă să-ţi slujim întru curăţie,
Ca să lăudăm milostivirea Ta cu adâncă şi curată veselie.

Şi acum...

Pe Tine Te laudă toată suflarea, ca pe Maica Ziditorului nostru slăvit,
Căci numai Tu ai fost aflată vrednică a purta în pântece pe Cel Mărit,
Fă să se înalţe şi în pământul inimilor noastre flori de rugăciuni,
Ca să-Ţi dăruim mireasma lor drept jertfă a bunei cinstiri.

VIII.

Cel dintâi ai auzit în cămara inimii glasul cel iubit,
Care mişcând corzile sufletului răspuns bun a slobozit,
Cu veşmântul Duhului te-ai îmbrăcat, ca un apostol sfinţit,
Şi dezlegi legăturile patimilor noastre ca un slujitor smerit.

La prăznuirea ta toată suflarea dănţuieşte minunat,
Căci eşti cel dintâi între Apostoli, ce calea Domnului ai urmat,
Iubit-ai din tinereţe fecioria şi însetai de desăvârşire,
Pentru aceasta şi te-ai învrednicit a fi chemat la păstorire.

Bucură-te, pomul cel plin de roade duhovniceşti,
Luminătorul celor ce caută cele dumnezeieşti,
Risipirea întunericului păgânătăţii,
Împreună slujitor cu următorii dreptăţii.

Slavă...

Cu cântări să slăvim pe Cel Ce este viaţa noastră,
Care a binevoit să înalţe firea noastră neputincioasă,
Prin propovăduirea Apostolilor ai risipit întunericul neştiinţei,
Şi ai tras pe toţi la înălţimea iubirii cu ancora credinţei.

Şi acum...

Gândul mi se cutremură, negăsind laudă pe măsură,
Căci ai întrecut şi cetele îngereşti întru lumină,
Pe scara milostivirii dă să-mi sui gândul neputincios,
Ca să Te laud cu credinţă ca pe Un Ocean de daruri luminos.

IX.

Ceata Apostolilor dănţuieşte astăzi la prăznuirea ta luminată,
Şi îţi împleteşte cunună de laudă cu multă iubire lucrată.
Nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce te cinstim,
Ci sub umra rugii tale dă-ne să ne smerim.

Ca într-o carte a Vieţii ai scris în sufletul tău mărturisirea iubirii,
Şi ai ruşinat pe cei care se închinau idolilor pătimirii,
Luminează sufletul nostru spre vederea tainelor duhovniceşti,
Ca să te cinstim pe tine, izvorule al darurilor duhovniceşti.

Bucură-te, casă duhovniceacă a Înţelepciunii,
Blândeţe lucrătoare întru lumina nepătimirii,
Vasul cel de aur al darurilor Cuvântului,
Cea dintâi mlădiţă răsărită în via Cuvântului.

Slavă...

Se cutremură serafimii, învăpăiaţi de dorul nematerialnic,
Şi nu află desăvârşirea laudelor întru al lor zbor cucernic,
Pe mine, cel iubitor de cele pământeşti, mă ridică la înălţimea nepătimirii,
Ca să Te slăvesc pe Tine, Cel Ce eşti tuturor Izvor nesfârşit al luminii.

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA