INTAMPLARI DIN IAD...

 

 

In Sfantul munte Athos,un calugar,fiind bolnav si paralizat de mai multi ani,de la o vreme isi pierduse rabdarea in boala sa atat de indelungata si a inceput a se ruga lui Dumnezeu sa-i scurteze viata. Dumnezeu, ascultandu-i rugaciunea,a trimis la el un inger care i-a zis : "O,parinte,Domnul,in indurarea Sa,a auzit rugaciunea ta. El iti scurteaza viata pamanteasca,dar cu conditia sa alegi: ori sa mai rabzi boala inca un an pe pamant,ori sa te chinuiesti trei ceasuri in iad".
La cuvantul ingerului,monahul a zis : "Sa mai zac inca un an pe pamant ? E un timp foarte lung. Mai bine voiesc sa sufar trei ceasuri in iad ". La aceste cuvinte,ingerul lui Dumnezeu i-a luat sufletul si l-a dus in iad,apoi s-a retras de la el,spunandu-i ca peste trei ore il va cerceta.
Dupa plecarea ingerului,a fost cuprins de intunericul ce domnea pretutindeni,iar tipetele sfasietoare ale pacatosilor,care ajungeau pana la el,vederea fetelor diavolilor,in toata uraciunea lor infernala,vuietul focului care ardea cu nesuferita fierbinteala,precum si alte negraite munci,care-l inconjurau din toate partile,il facura sa strige cu groaza dupa ajutorul lui Dumnezeu,dar nu primea nici un raspuns. I se parea ca au trecut trei sute de ani de cand se chinuia si,vazand ca de nicaieri nu vine nici un ajutor,a inceput sa geama si sa scrisneasca din dinti de durere. Nimeni nu-l asculta si nu-i auzea durerile,fiindca toti ardeau in chinuri.
Deodata insa se facu o lumina mare si ingerul Domnului aparu vesel si il intreba: "Cum te afli,frate?".
Monahul i-a raspuns : " Niciodata n-as fi putut sa cred ca un inger poate minti! Oare nu mi-ai promis ca ma vei scoate de aici dupa trei ore? Iata,au trecut mai mult de trei ore,caci am stat sute de ani in aceste chinuri groaznice!".
"De ce zici,frate.sute de ani? a zis ingerul Domnului. O ora numai a trecut de cand te-am parasit si mai ai inca doua ore de ramas aici". " Doua ore? a strigat monahul cu groaza. Este oare cu putinta sa fi trecut numai o ora pana acum? Oh ! Nu mai pot suporta aceasta munca,caci nu mai am putere. De se poate,scoate-ma de aici. Vreau sa sufar pe pamant ani si sute de ani,ba chiar pana in ziua Judecatii de apoi,la venirea a doua a Domnului,Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos,numai,te rog,scoate-ma de aici! Fie-ti mila de mine si nu ma lasa". Atunci ingerul a zis : " Dumnezeu,fiind Parintele indurarilor si mangaierii,isi arata bunatatea Sa cea fara de margini asupra ta,dar tu sa nu uiti cele ce ai simtit si suferit si sa povestesti si altora cat de crude si necrutatoare sunt muncile gheenei "
( Viata repausatilor )

De Ziua Crucii se mănâncă nuci

Stindard al biruinţei, Crucea este mijlocul prin care Hristos a biruit moartea şi omul îşi găseşte pacea şi mântuirea. Arătată astăzi în slavă în Biserică, Crucea reprezintă modalitatea prin care omul se uneşte cu Dumnezeu prin ceilalţi oameni. Crucea uneşte în sine cele îndepărtate, în ea îşi află unitatea cele aparent contrare: dumnezeirea şi umanitatea, identitatea şi comuniunea.Departe de a fi un simplu obiect, crucea reprezintă mai ales un mod de trăire şi de gândire. De aceea, ca reflectare a credinţei drepte, creştinul trebuie să renunţe la atitudini sau credinţe deşarte care izvorăsc dintr-o evlavie eronată.Crucea se poartă la gât ca semn al demnităţii de creştin şi ca asumare a vieţii ca urcuş istovitor, dar care aduce satisfacţie şi împlinire. Ea nu este o "amuletă" care ţine la distanţă strigoi sau o podoabă care se poartă la cercei sau brăţări. Diavolii se tem în schimb de cruce atunci când ea este asumată şi trăită de cel care o poartă.

Facem cruce la rugăciune, înainte de lucru sau înainte de a merge în călătorie. Facem cruce peste vinul pe care îl vom bea cu măsură sau peste mâncarea pe care o vom consuma spre sănătate. Facem cruce peste obiecte sau vietăţi, cu o cruce se însemnează locul sau persoana bolnavă spre vindecare. Sfântul Macarie Egipteanul menţionează şi facerea crucii peste gura care cască. Pe scurt, cu Sfânta Crucea se însemnează creştinul pe sine şi pe alţii, lucrurile şi natura înconjurătoare, căci prin Taina Crucii se înţelege misterul creaţiei.

Nu se mai întâmplă aşa atunci când omul nu mai meditează la adevăratul înţeles al crucii şi se ajunge la forme de evlavie care nu are legătură cu înţelesul real al crucii. Astfel, se zice, de exemplu, că astăzi nu se mănâncă nuci sau alte alimente care sunt în forma crucii. Astăzi trebuie să se postească, dar chiar astfel de alimente ar trebui consumate pentru folosul omului. Nuca este simbolul crucii şi al înţelepciunii: doar după un efort care înlătură învelişul lemnos se poate obţine miezul hrănitor. Nu este întâmplător că studii ştiinţifice au demonstrat superioritatea nutritivă a acestui fruct faţă de toate celelalte fructe cu coajă tare. Lipidele pe care le conţine sunt esenţiale pentru o bună funcţionare a funcţiei neuronale, astfel omul ajutându-şi substratul fizic al gândirii pentru o înţelegere dreaptă a realităţii. Mai mult, nuca este utilă în majoritatea bolilor, fiind un bun aliment revigorant şi antiastenic. Dar toate acestea se obţin numai după spargerea şi înlăturarea "aparenţelor", ştiut fiind că nici un lucru bun sau vrednic de obţinut nu se poate obţine fără nevoinţă.

Azi se aduc la biserică flori şi busuioc pentru a se împodobi crucea, urmând ca apoi preotul să le împartă ca binecuvântare, ele putând fi luate acasă spre împodobirea icoanelor.