SCHIMBAREA LA FATA

Schimbarea la Fata a Domnului este praznuita pe 6 august.

 Aceasta sarbatoare aminteste de minunea petrecuta pe muntele Tabor, unde Hristos isi descopera dumnezeirea Sa prin natura umana pe care a asumat-o. Evanghelistul Matei spune "Si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina" (Matei 17, 2), in vreme ce evanghelistul Marcu spune ca vesmintele Lui s-au facut albe ca zapada (Marcu 9,3). Faptul ca Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos ca era "ca soarele", iar Luca, vorbind despre vesmintele Sale, mentioneaza ca "erau ca zapada", ne descopera ca firea omeneasca nu a fost absorbita de cea dumnezeiasca in Hristos, caci "zapada” nu a fost topita de "soarele" din El. Amintim ca firea umana si dumnezeiasca din Hristos, sunt unite in chip neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespartit in Hristos.

Schimbarea la Fata a Domnului - scurt istoric

Sarbatoarea Shimbarii la Fata a Domnului dateaza de la inceputul sec. al IV-lea, cand Sfanta Imparateasa Elena zideste o biserica pe Muntele Tabor. Aceasta sarbatoare incepe sa fie mentionata in documente din prima jumatate a secolului al V lea. In Apus, sarbatoarea Schimbarii la Fata s-a generalizat mai tarziu, prin hotararea luata de papa Calist III ca multumire pentru biruinta crestinilor asupra turcilor la Belgrad, in anul 1456.

Exista obiceiul ca in aceasta zi sa se faca pomenire generala a celor trecuti la cele vesnice (Biserica Rusa). In unele zone, de sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului se aduc la biserica struguri, care se impart credinciosilor.

Icoana Schimbarii la Fata a Domnului

In centrul reprezentarii este Hristos, invesmantat in alb. Este inconjurat de un fond inchis la culoare, asa-numita mandorla, prezenta si in icoana Invierii. La picioarele Sale, sunt cazuti cu fetele la pamant Apostolii Petru, Iacob si Ioan, iar de-o parte si de alta sunt prezenti Moise si Ilie.

Interesant este ca in aceasta icoana a Schimbarii la Fata, lumina care iradiaza din Hristos si-L inconjoara nu este luminoasa, ci intunecata. Intunericul din centru face trimitere la fiinta lui Dumnezeu, care ramane necunoscuta omului. Slava pe care Apostolii au vazut-o pe munte nu a fost fiinta lui Dumnezeu, ci o energie care izvoraste din aceasta fiinta. Ortodoxia face o diferenta clara intre har si natura divina. Daca harul, ca energie necreata poate fi impartasit omului, natura divina ramane incomunicabila si incognoscibila.

Sfantul Maxim Marturisitorul vede in prezenta lui Moise si a lui Ilie pe Tabor, o exprimare a faptului ca la indumnezeire se poate ajunge atat pe calea casatoriei, simbolizata de Moise care a fost casatorit, cat si pe calea necasatoriei, aratata prin Ilie.

Faptul ca Dumnezeu nu se mai arata intr-un mod chenotic ucenicilor, adica se arata fara nici un val, vederea Sa de ucenici devine imposibila pentru starea in care se aflau. Duhul Sfant inca nu se coborase peste ei, motiv pentru care nu-L puteau privi pe Domnul fata catre fata. De aceea ei cad cu fetele la pamant, spre deosebire de Moise si de Ilie care nu fac acest lucru, pentru ca ei nu mai sunt din lumea aceasta.

Icoana Schimbarii la Fata - prima icoana pe care trebuie sa o faca un iconar

Potrivit Traditiei, prima icoana pe care trebuie sa o realizeze un iconograf este icoana Schimbarii la Fata. Zugravul cere prin aceasta realizare ca Hristos sa straluceasca in inima lui, lumina Slavei Sale negraite, descoperita Apostolilor pe Tabor. Avand datoria de a vesti prin imagine tainele lui Hristos, el trebuie sa se asemene Apostolilor care au trait minunea Schimbarii la Fata. Intr-un manuscris din Muntele Athos, i se cerea zugravului sa se roage cu lacrimi ca Dumnezeu sa-i patrunda in suflet si sa mearga la preot ca acesta sa se roage pentru el si sa-i citeasca troparul Schimbarii la Fata.

Schimbarea la Fata - dezlegare la peste

Desi ne aflam in postul Adormirii Maicii Domnului, Biserica a randuit ca pe 6 august, de sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului, sa se faca dezlegare la peste pentru bucuria praznicului.

Adrian Cocosila

NOI SI APROAPELE NOSTRU

Nu-i inteleg pe oameni,unii merg la biserica si nu stiu cum sa se laude cu asta, nu stiu cum sa procedeze ca cei apropiati sa o preamareasca, iar pe cei care nu prea merg la biserica ii judeca. Normal daca mergem la biserica si ne rugam ar trebui ca sa fie o taina,iar comportamentul nostru sa fie simplu, nici sa nu aratam marea noastra crestinatate si nici sa nu pacatuim crezand ca asa vom fi mai tainici. Ne trebuie un comportament normal civilizat asa cum ar fi trebuit sa invatam la scoala si de la parinti, bunici.
Daca omul se duce duminica la biserica , participa la unele chemari: spovedanie, maslu etc., nu inseamna ca este un crestin desavarsit, ci un crestin normal, asa cum ar trebui sa fie absolut toti ortodocsi, iar cine crede ca poate mai mult poate sa atace desavarsirea. Ma gandeam la noi cei care mergem la biserica, mai si lipsim cateoadata din pacate, si totusi cei care nu merg deloc, cei care judeca preotii, biserica si toate cele Sfinte se uita la noi cum am fii niste Sfinti, iar cand ne vad pacatuind vin cu reprosurile: " tu faci pacate ,tu care esti asa de credincios, tu judeci pe altul", ei nevazand ca atat noi cat si ei pacatuesc prin astfel de pacate, iar daca noi nu suntem decat un simplu crestini, ne este foarte greu ca sa fim ca parintii Sfinti, de si toti dorim ca intr-o buna zi sa inaintam si sa fim mai buni,insa cel rau ne ataca mereu.
Atat noi cat si cei fara Dumnezeu trebuie sa inaintam si sa ne apropiem de Dumnezeu, ca intr-o buna zi Domnul sa ne pofteasca la El. Ce rezolvam noi sa reprosam celor care sunt mai bisericesti cu faptul ca ei pacatuesc daca judeca? Daca si noi judecam?  Nimica.
Chiar in aceste zile am discutat cu cineva pe o tema, cineva isi ia alimente si o depoziteaza si o tine in frigider pana se strica, si nu e prima data, mai ales ca in acea casa stau 6 chiriasi, si este un singur frigider. Eu consider ca este un mare pacat ca sa arunci mancarea, si faptul ca daca stergi masa de faramituri iar acele faramaturi arunci la gunoi sau in chiuveta.Si tot un pacat mare este ca sa arunci mancarea, Domnul ti-a dat putere ca sa muncesti, asta nu inseamna ca ai voie sa faci ori ce cu banii tai, asa cum multi zic ca nu Domnul ia dat banii ci ei au transpirat si fac ce vor cu ei, ii bea si  arunca mancarea ca doar ei au muncit pentru ea.
Prin discutia de mai sus am primit reprosuri ca pacatuesc mult ca judec pe altul, e banul lui si face ce vrea cu ei. Eu insa cred ca am vrut sa ajut.
In final va rog pe cei care pot ca sa ne rugam ca sa nu existe astfel de persoane egoiste, si sa se gandeasca ca orice au , au din faptul ca bunul Dumnezeu ne da puterea ca sa o castigam, chiar daca transpiram pentru ea.
Va multumesc.


Publicat de Teofilact, Crestin Ortodox