Un creştin, având o treabă
Oarecare în obor,
Fu oprit la o tarabă,
De un jalnic cerşetor.
Oarecare în obor,
Fu oprit la o tarabă,
De un jalnic cerşetor.
Cela, tremurând întruna
Şi cu glasul sfâşiat,
Spuse că-mplineşte luna,
De când pâine n-a mâncat.
Se uită la el, creştinul:
Un murdar şi-un zdrenţăros…
Las’ pe el, că-i ştie felul:
Sigur este mincinos.
.....................................................
Îi ceru din nou, acela,
Milă, pentru Dumnezeu,
Însă el împinse mâna
Şi plecă în drumul său.
Deodată, el aude
Lume multă ce ţipa.
Se întoarce-atunci şi vede
Omul, cum se prăbuşea.
Geaba se repede iute,
Încercând a-l ajuta…
Cela, prăvălit pe spate
Încetă a mai sufla…
Înțelese într-o clipă
Grozăvia, cum era:
Bietul, nemâncat murise…
Şi-asta, doar din vina sa!
Disperat, privi mai bine,
Faţa omului de jos
Şi căzu în amuţire:
Era chipul lui Hristos!
Pe Hristos Îl refuzase,
Nu-i dădu din pâinea sa!
Geaba-ngenunche şi plânse,
Mortul nu mai învia!
Frate, pe acel ce-ţi cere,
Nu-l respinge furios!
Cerşetorul are nume:
Totdeauna, e Hristos!
Pr. Turcu Laur
