Bucuria mea, un calugar, pe cand mergea sa se inchine la moastele Sfantului Gherasim Kefalonitul, a intalnit pe drum o demonizata si demonul din ea, i-a grait asa: “Daca ai sti ce tii in mana, cat ma arde aceasta metanie a ta, iar tu o tii din obisnuinta, asa de forma!” De la Dumnezeu a fost sa vorbeasca acel diavol. Calugarul a spus in sinea sa: “Ia te uita cat de nepriceput sunt! Tin in mana mea o arma puternica si eu, nu numai ca nu lovesc nici-un diavol, dar ma si duce in robie, acolo unde vrea el. Am pacatuit Dumnezeul meu!”. De atunci, a spus neincetat: “Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse”. Mainile noastre trebuie sa lucreze, iar mintea sa se roage si atunci vom primi un Har dublu, cel al rugaciunii si cel al ascultarii. Lucrul mainilor care are ca insotitor rugaciunea, are un Har deosebit. Asadar, trebuie sa ne silim spre rugaciune pentru a avea sufletul plin de folos.
Ne lupta gandurile?
Dulceata pacatului trage mintea la rau?
Sa luam “baltagul rugaciuni” si sa lovim. De aceea diavolul ne impiedica sa ne rugam, ne aduce nepasare si griji desarte, pentru a ne robi usor. Diavolii insisi au marturisit prin gura oamenilor ca sunt arsi de numele Lui Hristos cand oamenii se roaga. Rugaciunea lui Iisus are puterea de a ridica sufletul cazut, sufletul care a pacatuit.
Multi crestini ortodocsi tin la mana mataniile pentru ca “chipurile” ar fi sfintite. Nuuu, nu sunt sfintite! Sfanta este Rugaciunea lui Iisus, rostita la fiecare biluta de lemn sau de bumbac. Cu nimic nu le ajuta matania daca nu se roaga!
Amin si Aliluia!
Preot Ioan
.
Preot Ioan
.
