ECCLEZIASTUL …

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

- Capitolul 12 -

1. Adu-ti aminte de Ziditorul tau in zilele tineretii tale, inainte ca sa vina zilele de restriste si sa se apropie anii despre care vei zice: "N-am nici o placere de ei ..."
2. Inainte ca sa se intunece soarele si lumina si luna si stelele si ca norii sa mai vina dupa ploaie;
3. Atunci este vremea cand strajerii casei tremura si oamenii cei tari se incovoaie la pamant si cele ce macina nu mai lucreaza, caci sunt putine la numar si privitoarele de la ferestre se intuneca;
4. Si se inchid portile care dau spre ulita si se domoleste huruitul morii si te scoli la ciripitul de dimineata al pasarii si se potolesc toate cantaretele;
5. Si te temi sa mai urci colina si spaimele pandesc in cale si capul se face alb ca floarea de migdal si lacusta sprintena se face grea si toti mugurii s-au deschis, fiindca omul merge la locasul sau de veci si bocitoarele dau tarcoale pe ulita;
6. Mai inainte ca sa se rupa funia de argint si sa se sparga vasul de aur si sa se strice ulciorul la izvor si sa se sfarame roata fantanii,
7. Si ca pulberea sa se intoarca in pamant cum a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu, Care l-a dat.
8. Desertaciunea desertaciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sunt desertaciuni!
9. Si pe langa ca Ecclesiastul a fost un intelept, el a mai invatat pe popor cunostinta si a cercetat si a privit cu luare aminte si a cules multe pilde.
10. Ecclesiastul s-a straduit sa gaseasca sfaturi folositoare si indrumari adevarate si sa le scrie intocmai.
11. Cuvintele celor intelepti sunt ca boldurile de imboldit dobitoacele si ca niste cuie infipte si ascutite si sunt date de un Pastor.
12. Si peste toate acestea, fiul meu, sa fii cu luare aminte: scrisul de carti este fara sfarsit, iar invatatura multa este oboseala pentru trup.
13. Iata pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecarui om.
14. Caci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.

🙏 Har, pace, smerenie, blandete, rabdare, iubire si macar o picatura din intelepciunea lui Solomon, sa-ti dea Dumnezeu!

                                                                                                                                       Preot Ioan 🔔.

"SA NU TE TEMI! SA NU TE INDOIESTI. BIRUINTA VA FI A LUI IISUS HRISTOS!"

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

   Bucuria mea, am citit in cartea "Intoarcerea la Hristos" scrisa de Sfantul Mucenic Marturisitor, Ioan Ianolide, faptul ca Sfantului inchisorilor, Mucenicul Valeriu Gafencu, i s-a aratat Maica Domnului in inchisoarea de la Targul Ocna. Cuvintele pe care i le-a spus Maica Domnului, care l-au bucurat, l-au mangaiat si i-au dat mare nadejde, Sfantului, trebuie sa le intiparim in suflet, pentru vremurile de cernere pe care le traim. 

Si iata ce i-a spus Maica Domnului:

 "SA NU TE TEMI! SA NU TE INDOIESTI! BIRUINTA VA FI A FIULUI MEU!" 

        La Craciun [Valeriu Gafencu] era destul de inviorat. In noaptea cantarilor ingeresti a compus un minunat colind al detinutilor din Targu-Ocna. In patul de alaturi isi dadea sufletul Arhimandritul Gherasim Iscu. Noaptea aceea de Craciun nu o voi putea uita pana la sfarsitul vietii mele. Umblam necontenit de la un bolnav la altul, ca sa le  iau pulsul si sa-i ingrijesc. Din cand in cand imi mai aruncam privirea si spre Valeriu. Era vesel, fericit inlauntrul sau, cu pleoapele lasate, cu capul plecat in piept. Nici el nu se putea odihni. Dupa ce mi-am terminat treaba, am simtit ca ma cheama din priviri, ca ma roaga sa merg la el. M-a privit cu o patrundere cum inca nu simtisem pana atunci. Si-a facut semnul crucii, apoi mi-a luat mana. Un fior adanc m-a cuprins. Era foarte concentrat, lucru neobisnuit la el, fiindca, in starea lui duhovniceasca putea ramane destins pana si in cele mai cumplite tensiuni prin care ne era dat sa trecem. Simteam ca are ceva sa-mi spuna. "Ioane, tu imi esti cel mai bun prieten" , mi-a zis. "Dar nu ca prieten vin la tine, ci ca sa-ti cer sfat, sa ma supun tie. Vrei sa ma asculti?" "Te ascult" , am raspuns eu, "dar nu stiu daca voi fi vrednic de increderea ce-mi arati." Valeriu a plecat ochii si mi-a spus linistit: "In noaptea asta am privegheat. Asteptam sa vina cantecul colindei mele. Doream sa fie foarte frumos. Il cantam in mine. Il desluseam din cerurile inalte din care cobora. Cam greu pentru mine, fiindca, nu cunosc notele muzicale si trebuie sa o fac dupa ureche. Eram deci treaz, lucid si senin, cand deodata am vazut ca am in mana fotografia Setei (fata pe care o iubise). Uimit de intamplare, am ridicat privirea si la capul patului meu am vazut-o pe Maica Domnului, imbracata in alb, in picioare, vie, reala. Era fara Prunc. Prezenta ei mi se parea materiala. Maica Domnului era aievea langa mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul parea nesfarsit. Atunci ea mi-a spus: "EU SUNT DRAGOSTEA TA. SA NU TE TEMI. SA NU TE INDOIESTI. BIRUINTA VA FI A FIULUI MEU. EL A SFINTIT LOCUL ACESTA PENTRU CELE VIITOARE. Puterile intunericului cresc si inca vor mai inspaimanta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu asteapta pe oameni sa se intoarca la credinta. Azi sunt mai cutezatori fiii intunericului decat fiii luminii. Chiar de vi se va parea ca nu mai e credinta pe pamant, sa stiti ca totusi izbavirea va veni, dar ca prin foc si prin parjol. Lumea mai are de suferit. Aici insa e multa credinta si am venit sa va imbarbatez. INDRAZNITI LUMEA ESTE A LUI IISUS HRISTOS!” Apoi Maica Domnului a disparut si am ramas coplesit de fericire. M-am uitat in mana, dar nu mai aveam nici o fotografie." Valeriu vorbea simplu, deschis, fara urma de parere de sine. Sufletul lui parea un potir din cel mai pur cristal, care se invrednicise a-L primi pe Hristos. Cugetul lui smerit si pacea cu care mi-a vorbit mi-au dat certitudinea ca nu fusese o inselare. Ma simteam cumva si eu sfintit, innoit, participand la minune. Cu intensitatea cu care tasnesc intr-o astfel de imprejurare luminile launtrice, cu sfiala dar si cu convingere i-am spus simplu: "Dumnezeu ne cerceteaza. Daca noi vom cadea, El va birui. Ne trebuie credinta si acum putem avea mai multa. Sa ne rugam! Am facut impreuna o scurta rugaciune. Si in tacerea camerei 4, pentru muribunzi, sufletele noastre s-au facut pentru o clipa scara catre Cer.

   🙏 Oare, are cineva dintre noi curatia trupeasca si sufleteasca a Sfantului Mucenic, Valeriu Gafencu? A patimit cineva dintre noi, macar o picatura din chinurile lui? Si-tunci sa zicem: Doamne, da-ne si noua taria in credinta si puterea de marturisire a acestui Sfant! Sfinte Valeriu Gafencu si Sfinte Ioan Ianolide, rugati-va si pentru noi pacatosii robii Lui, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre.

                                                                                                                             Amin si Aliluia!

                                                                                                                              Preot Ioan 🔔.