marți, 12 iulie 2022

"SA NU TE TEMI! SA NU TE INDOIESTI. BIRUINTA VA FI A LUI IISUS HRISTOS!"

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


   Bucuria mea, am citit in cartea "Intoarcerea la Hristos" scrisa de Sfantul Mucenic Marturisitor, Ioan Ianolide, faptul ca Sfantului inchisorilor, Mucenicul Valeriu Gafencu, i s-a aratat Maica Domnului in inchisoarea de la Targul Ocna. Cuvintele pe care i le-a spus Maica Domnului, care l-au bucurat, l-au mangaiat si i-au dat mare nadejde, Sfantului, trebuie sa le intiparim in suflet, pentru vremurile de cernere pe care le traim. 

Si iata ce i-a spus Maica Domnului:

 "SA NU TE TEMI! SA NU TE INDOIESTI! BIRUINTA VA FI A FIULUI MEU!" 

        La Craciun [Valeriu Gafencu] era destul de inviorat. In noaptea cantarilor ingeresti a compus un minunat colind al detinutilor din Targu-Ocna. In patul de alaturi isi dadea sufletul Arhimandritul Gherasim Iscu. Noaptea aceea de Craciun nu o voi putea uita pana la sfarsitul vietii mele. Umblam necontenit de la un bolnav la altul, ca sa le  iau pulsul si sa-i ingrijesc. Din cand in cand imi mai aruncam privirea si spre Valeriu. Era vesel, fericit inlauntrul sau, cu pleoapele lasate, cu capul plecat in piept. Nici el nu se putea odihni. Dupa ce mi-am terminat treaba, am simtit ca ma cheama din priviri, ca ma roaga sa merg la el. M-a privit cu o patrundere cum inca nu simtisem pana atunci. Si-a facut semnul crucii, apoi mi-a luat mana. Un fior adanc m-a cuprins. Era foarte concentrat, lucru neobisnuit la el, fiindca, in starea lui duhovniceasca putea ramane destins pana si in cele mai cumplite tensiuni prin care ne era dat sa trecem. Simteam ca are ceva sa-mi spuna. "Ioane, tu imi esti cel mai bun prieten" , mi-a zis. "Dar nu ca prieten vin la tine, ci ca sa-ti cer sfat, sa ma supun tie. Vrei sa ma asculti?" "Te ascult" , am raspuns eu, "dar nu stiu daca voi fi vrednic de increderea ce-mi arati." Valeriu a plecat ochii si mi-a spus linistit: "In noaptea asta am privegheat. Asteptam sa vina cantecul colindei mele. Doream sa fie foarte frumos. Il cantam in mine. Il desluseam din cerurile inalte din care cobora. Cam greu pentru mine, fiindca, nu cunosc notele muzicale si trebuie sa o fac dupa ureche. Eram deci treaz, lucid si senin, cand deodata am vazut ca am in mana fotografia Setei (fata pe care o iubise). Uimit de intamplare, am ridicat privirea si la capul patului meu am vazut-o pe Maica Domnului, imbracata in alb, in picioare, vie, reala. Era fara Prunc. Prezenta ei mi se parea materiala. Maica Domnului era aievea langa mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul parea nesfarsit. Atunci ea mi-a spus: "EU SUNT DRAGOSTEA TA. SA NU TE TEMI. SA NU TE INDOIESTI. BIRUINTA VA FI A FIULUI MEU. EL A SFINTIT LOCUL ACESTA PENTRU CELE VIITOARE. Puterile intunericului cresc si inca vor mai inspaimanta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu asteapta pe oameni sa se intoarca la credinta. Azi sunt mai cutezatori fiii intunericului decat fiii luminii. Chiar de vi se va parea ca nu mai e credinta pe pamant, sa stiti ca totusi izbavirea va veni, dar ca prin foc si prin parjol. Lumea mai are de suferit. Aici insa e multa credinta si am venit sa va imbarbatez. INDRAZNITI LUMEA ESTE A LUI IISUS HRISTOS!” Apoi Maica Domnului a disparut si am ramas coplesit de fericire. M-am uitat in mana, dar nu mai aveam nici o fotografie." Valeriu vorbea simplu, deschis, fara urma de parere de sine. Sufletul lui parea un potir din cel mai pur cristal, care se invrednicise a-L primi pe Hristos. Cugetul lui smerit si pacea cu care mi-a vorbit mi-au dat certitudinea ca nu fusese o inselare. Ma simteam cumva si eu sfintit, innoit, participand la minune. Cu intensitatea cu care tasnesc intr-o astfel de imprejurare luminile launtrice, cu sfiala dar si cu convingere i-am spus simplu: "Dumnezeu ne cerceteaza. Daca noi vom cadea, El va birui. Ne trebuie credinta si acum putem avea mai multa. Sa ne rugam! Am facut impreuna o scurta rugaciune. Si in tacerea camerei 4, pentru muribunzi, sufletele noastre s-au facut pentru o clipa scara catre Cer.

   🙏 Oare, are cineva dintre noi curatia trupeasca si sufleteasca a Sfantului Mucenic, Valeriu Gafencu? A patimit cineva dintre noi, macar o picatura din chinurile lui? Si-tunci sa zicem: Doamne, da-ne si noua taria in credinta si puterea de marturisire a acestui Sfant! Sfinte Valeriu Gafencu si Sfinte Ioan Ianolide, rugati-va si pentru noi pacatosii robii Lui, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre.

                                                                                                                             Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan 🔔.

luni, 4 iulie 2022

Dacă ar şti un duhovnic tânăr ce‑l aşteaptă, n‑ar mai spovedi în viaţa lui!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Când am început eu să mărturisesc, au venit peste mine nişte patimi, dar nu aşa...ci cu putere mare! Şi erau patimi despre care eu nici măcar nu auzisem vreodată! Şi mă luptau cu atâta forţă încât nu mai dormeam nopţile. Duhovnicii nu spun. Nu spun pentru că e descurajant pentru tineri.

Nu ştie nimeni cu câtă furie e atacat un duhovnic! Când mi‑am dat seama cu cine am de‑a face şi cât de mare e lupta mi‑am zis: şi dacă am să văd cu ochii mei un preot duhovnic, sau chiar un ierarh păcătuind, nu odată, ci chiar în repetate rânduri şi tot nu‑l voi judeca vreodată, când ştiu câte pătimeşte de la diavolul un duhovnic. O singură dată în viaţă şi într‑un singur punct să fie slab un duhovnic şi să vezi cu ce forţă va fi atacat prin acea slăbiciune a lui. Legiuni de draci aşteaptă o breşă la un duhovnic.

Spovedesc de şase ani. Însă un an şi jumătate n‑am ştiut prea bine ce‑i cu mine din cauza ispitelor ce au venit asupra mea. Uneori mă întrebam dacă voi mai rămâne creştin, nu monah, aşa atacuri diavoleşti am avut de îndurat. Nici n‑apucam bine să mă ridic dintr‑o ispită că mă lovea cu alta. Eei! Atuncea de mă vedea cineva ce‑ar fi zis despre mine? De asta mă doare tare mult lipsa de înţelegere şi a dragostei. Vezi cum stau lucrurile? De exemplu, să zicem că un om îşi dă viaţa pentru ţara lui. Cum este el privit? Ca un erou, nu?

Dar duhovnicul – preot de mir sau monah fiind – care se sacrifică pentru ca să salveze un suflet de la moarte, cum se numeşte el? Iar de se întâmplă să se piardă ‑ să nu fie! – în încercarea de a salva sufletul cuiva, ce vei spune despre el? El, care a „murit” luptând să salveze suflete de la moarte! Celui căzut în tranşee pe bună dreptate i se spune erou, dar de ce îl dispreţuim pe duhovnicul căzut în încercarea de a salva un suflet de la moarte? El de ce devine un paria şi nu e un erou?

Măcar să nu‑l judecăm...

Sursa 

Din dragoste pentru Adevar


Dintr-un interviu cu Părintele Iustin Miron, stareţul Mănăstirii Oaşa

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA