marți, 28 aprilie 2020

Voi il cunoasteti pe Hristos?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


O, voi care ziceţi că-L cunoaşteţi pe Hristos, răspundeţi:
Până când nu vreţi să ţineţi seama de Cuvântul şi porunca Lui?
Până când ziceţi mereu «Doamne-Doamne!» — şi nu vreţi să-L ascultaţi?
Până când veţi tot obosi pe Domnul cu nelegiuirile voastre?
Până când Îl veţi chinui cu păcatele voastre? (Isaia 43, 24).
Până când Îl faceţi pe Domnul mereu să sufere? (Luca 9, 41).
Până când sfâşiaţi Cuvântul Lui, Trupul Lui, Inima Lui?
Iisus stă mereu ostenit între voi! Ostenit de certurile voastre, de clevetirile dintre voi, de luptele şi de duşmănia voastră! De ce vă purtaţi aşa cu El?
Hristos a fost străin… a venit să caute un loc la voi… Aşa se cuvine să vă purtaţi? Aşa S-a purtat El cu voi, oare, când voi eraţi străini şi îm-povăraţi? Nu v-a dat El, oare, odihnă atunci? Nu v-a luat El, oare, sarcinile şi durerile voastre? (Mat. 11, 28) Şi n-ar fi, oare, vremea ca acum să vă veniţi şi voi în fire cum se cuvine, spre a nu mai păcătui? (1 Cor. 15, 34).
Dragul meu, tu cum te-ai purtat şi cum te porţi cu Domnul Iisus? Nu te ascunde după versete biblice cu făţărnicie! A venit în casa ta, în biserica ta, în inima ta, în satul tău, în oraşul tău… cum te-ai purtat tu faţă de El şi cum te porţi? Nu-ţi spune El, oare, şi ţie cum i-a spus lui Simon fariseul: Am venit în casa ta… şi tu nu M-ai băgat în seamă (Luca 7, 44-46)? Cum răsplăteşti tu ostenelile Domnului pentru tine?
Chiar şi în Samaria era o fântână, lângă care S-a putut odihni Domnul. Un loc pentru Iisus cel Ostenit. Chiar dacă ai trăi deci în Samaria… Chiar dacă în jurul tău ai vedea că toţi Îl obosesc şi Îl chinuiesc pe Domnul – şi cu atât mai mult chiar atunci, – fii tu o fântână!… Fii tu un loc, o inimă, unde El să poată afla odihnă! Căci dacă un suflet are loc pentru toate şi toate se pot odihni liniştite în el, numai Dumnezeu nu, şi dacă în inima lui, în viaţa şi în casa lui omul poate lăsa şi afla loc pentru toate celelelate, numai pentru Dumnezeu nu are timp, plăcere şi ascultare, – atunci omul acela nu va avea nici el loc la Dumnezeu. Hristos nu va găsi nici pentru el un loc în Casa Tatălui Ceresc. Hristos Domnul locuieşte numai în linişte, în iubire, în pace, în armonie.
Dacă voi sunteţi zbuciumaţi, duşmăniţi, certaţi, dezbinaţi, El nu poate locui cu voi. Se retrage în inimile care pot fi aşa cum doreşte El. Vai, în atâtea adunări numite ale Lui, Hristos Domnul nu stă. Nici nu poate sta. Nu găseşte nici un loc. La atâţia slujitori care se pretind ai Lui, Iisus cel ostenit n-are nici o odihnă. Şi nici o plăcere să stea, deoarece sunt mereu frământaţi, certaţi, nervoşi, nesuferiţi, urzitori de rele şi agitaţi.
Oare la tine Iisus cel ostenit are o inimă bună unde să odihnească?

Impacare - Zorica Latcu Teodosia


Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Cu sufletul spre Domnul am strigat:
Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.
Ma ţine lutul meu, de lut legat,
Şi-n van vrea fierea lumii să mă-mbete.

Spre Tine merge dorul meu întreg,
La Tine-mi este orişice dorire.
Ci lasă-mă de lut să mă desleg,
Să vadă sufletu-mi a Ta mărire.

Mi-e sete de odihnă, Doamne-al meu,
Mi-s mâinile şi tălpile o rană.
Din coastă sânge-mi picură mereu,
În drumul de păcat şi de prihană.

Primeşte-mi, Bune, sufletul stingher,
Găteşte-mi Însuţi locul de hodină,
Mă lasă astăzi să mă înalţ la cer,
Dezleagă-mă de haina mea de tină.

Şi glasul Domnului grăi răspuns:
Durerea ta mă sfâşie de milă,
Cînd plînsul tău la mine a pătruns,
Mi-a înflorit o rană-n piept, copilă.

Ridică-n slavă ochii tăi uimiţi
Şi-mi vezi durerea spinilor pe frunte;
Priveşte-n ochii mei de plâns topiţi
Şi-n palme vezi-mi chinurile crunte.

Eu n-am cerut atunci să vin în sus,
Deşi Părintele ceresc mi-e Tată;
Din cupă am sorbit amar nespus,
Şi cupa mea e-n veci nedeşertată.

Dar rana ta mă doare mai cumplit,
Pe cruce-am sângerat şi pentru tine!
Te-am cunoscut din veci şi te-am iubit,
Şi-i grea povara dragostei depline.

Şi-am îngânat, cu duhul umilit:
Primeşte-mă-n iubirea Ta cerească,
Şi lasă Doamne-n lutul istovit,
Dureri şi răni în sânge să-nflorească.

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA