Firul de busuioc
Iubiţi credincioşi,
De sărbătoarea Bobotezei se leagă şi tradiţia răspândită în rândul fetelor de măritat de a lua o crenguţă din mănunchiul de busuioc al preotului, cu care acesta stropeşte prin casă, crenguţă pe care mai apoi să o pună sub pernă pentru a le ajuta să-l viseze pe viitorul soţ. Aici este vorba despre un amestec de vrăjitorie şi evlavie şi de aceea am obişnuit să atrag atenţia credincioşilor şi să le spun foarte clar că nu trebuie să ne punej nădejdea într-un fir de busuioc, mai mult decât în Dumnezeu. Hristos-Dumnezeul nostru este ajutorul nostru şi nu un fir de busuioc! Am povăţuit, de asemenea pe tineri şi le-am spus că o căsătorie se realizează prin multă rugăciune. Tinerii se caută unii pe alţii, dar se găsesc numai prin multă rugăciune iar relaţia lor de prietenie se întemeiază numai pe rugăciune. De asemenea trăinicia viitoarei lor căsătorii depinde de credinţa lor în Dumnezeu şi de puterea rugăciunii lor. Aşadar, în ajunul Bobotezei, seara, la culcare, tinerii nu trebuie să-îi 1 pună busuioc sub pernă în spereanţa găsirii unei perechi, ci trebuie să se roage mult pentru aceasta, să facă un acatist, să se înarmeze cu Sfânta Cruce şi să ceară ajutorul lui Dumnezeu.
Apa care curge de la robinet nu este sfinţită
Există în popor credinţa unei false învăţături că în ziua de Bobotează şi 9 zile după Bobotează, toate apele din râuri, din fântâni sau din alte locuri sunt sfinţite şi de aceea nu trebuie să folosim această apă pentru a spăla. Harul lui Dumnezeu vine acolo unde este chemat şi nu peste toate locurile unde există apă. Aşa cum la Sfânta Liturghie Harul lui Dumnezeu nu se pogoară peste toată pâinea care este în Biserică, pentru a o preface în Trupul Domnului şi aşa cum Harul nu se pogoară peste tot vinul care este adus la Biserică pentru a-l preface în Sângele Domnului, ci doar asupra darurilor consacrate, pregătite special pentru aceasta, acelaşi lucru se întâmplă şi-n cazul Aghiasmei Mari.
Harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfinţire a apei doar peste apa pregătită din timp pentru acest lucru şi nu peste toată apa care există în Biserică, pe lângă Biserică, şi cu atât mai mult în fântâni, în râuri, în lacuri, ori în alte locuri.
Toate oraşele au şi canale colectoare de ape reziduale, pline de toate mizeriile...
Cum am putea spune că în ziua de Bobotează apa din canalul colector este vreme de 9 zile Aghiasma Mare???
Este adevărat că în cadrul slujbei de sfinţire a Aghiazmei Mari apare formula astăzi firea apelor se schimbă“, dar aici este vorba de cu totul altceva. Este vorba despre o revenire a Duhului Sfânt în sânul Creaţiei, sau faptul că noi simţim din nou prezenţa Duhului Sfânt în Creaţie. Duhul Sfânt S-a ascuns în momentul în care omul a păcătuit şi lucrul acesta s-a răsfrânt asupra întregii Creaţii. Or, odată cu Boboteaza, începe o nouă etapă în istoria sfântă a omenirii şi în relaţia lui Dumnezeu cu făptura. Sfânta Scriptură se referă la această prezenţă a Duhului Sfânt în sânul Creaţiei: Duhul Sfânt se purta deasupra apelor“. La Bobotează se întâmplă din nou acelaşi lucru; o revenire a Duhului Sfânt în sânul Creaţiei. Prezenţa Duhului Sfânt la Bobotează are şi altă semnificaţie, pe care o desprindem din Troparul care se cântă în această zi la slujbă, tropar care spune: În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat... Şi Duhul în chip de porumbel a întărit adevărul cuvântului... Cu alte cuvinte, la Bobotează Duhul Sfânt a întărit ceea ce a spus Tatăl despre Fiul, adevărul că Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit“. Conştiinţa oamenilor de a nu spăla în această perioadă are un anumit suport real. În vechime, sfinţirea apelor se făcea la râuri ori la fântâni sau lacuri şi acea apă se sfinţea într-adevăr, pentru că asupra ei se pogora Duhul Sfânt. Evlavia şi credinţa oamenilor au dus la practica de a nu spăla până la sfârşitul praznicului, adică 9 zile după Bobotează, considerându-se că apa era sfinţită în toată această perioadă. Apa din acele râuri ori lacuri era într-adevăr sfinţită pentru că Duhul Sfânt se pogora asupra ei şi o sfinţea. Astăzi noi folosim în ziua de Bobotează vase mari în care se face Aghiasma Mare, şi din care credincioşii iau şi duc în casele lor. Apa din fântâni, râuri, lacuri ori cea care curge la robinet, nu este sfinţită, nu este aghiasmă, ci este apă obişnuită, întrucât peste ea nu s-a pogorât Duhul Sfânt, aşa cum s-a întâmplat cu vasele special pregătite în ziua de Bobotează. Aşa că se poate spăla cu apa obişnuită începând cu ziua de 8 ianuarie, când a trecut ziua praznicului Bobotezei, cât şi sărbătoarea Soborului Sfântului Ioan Botezătorul, de pe 7 ianuarie.
