NOI SI APROAPELE NOSTRU

Nu-i inteleg pe oameni,unii merg la biserica si nu stiu cum sa se laude cu asta, nu stiu cum sa procedeze ca cei apropiati sa o preamareasca, iar pe cei care nu prea merg la biserica ii judeca. Normal daca mergem la biserica si ne rugam ar trebui ca sa fie o taina,iar comportamentul nostru sa fie simplu, nici sa nu aratam marea noastra crestinatate si nici sa nu pacatuim crezand ca asa vom fi mai tainici. Ne trebuie un comportament normal civilizat asa cum ar fi trebuit sa invatam la scoala si de la parinti, bunici.
Daca omul se duce duminica la biserica , participa la unele chemari: spovedanie, maslu etc., nu inseamna ca este un crestin desavarsit, ci un crestin normal, asa cum ar trebui sa fie absolut toti ortodocsi, iar cine crede ca poate mai mult poate sa atace desavarsirea. Ma gandeam la noi cei care mergem la biserica, mai si lipsim cateoadata din pacate, si totusi cei care nu merg deloc, cei care judeca preotii, biserica si toate cele Sfinte se uita la noi cum am fii niste Sfinti, iar cand ne vad pacatuind vin cu reprosurile: " tu faci pacate ,tu care esti asa de credincios, tu judeci pe altul", ei nevazand ca atat noi cat si ei pacatuesc prin astfel de pacate, iar daca noi nu suntem decat un simplu crestini, ne este foarte greu ca sa fim ca parintii Sfinti, de si toti dorim ca intr-o buna zi sa inaintam si sa fim mai buni,insa cel rau ne ataca mereu.
Atat noi cat si cei fara Dumnezeu trebuie sa inaintam si sa ne apropiem de Dumnezeu, ca intr-o buna zi Domnul sa ne pofteasca la El. Ce rezolvam noi sa reprosam celor care sunt mai bisericesti cu faptul ca ei pacatuesc daca judeca? Daca si noi judecam?  Nimica.
Chiar in aceste zile am discutat cu cineva pe o tema, cineva isi ia alimente si o depoziteaza si o tine in frigider pana se strica, si nu e prima data, mai ales ca in acea casa stau 6 chiriasi, si este un singur frigider. Eu consider ca este un mare pacat ca sa arunci mancarea, si faptul ca daca stergi masa de faramituri iar acele faramaturi arunci la gunoi sau in chiuveta.Si tot un pacat mare este ca sa arunci mancarea, Domnul ti-a dat putere ca sa muncesti, asta nu inseamna ca ai voie sa faci ori ce cu banii tai, asa cum multi zic ca nu Domnul ia dat banii ci ei au transpirat si fac ce vor cu ei, ii bea si  arunca mancarea ca doar ei au muncit pentru ea.
Prin discutia de mai sus am primit reprosuri ca pacatuesc mult ca judec pe altul, e banul lui si face ce vrea cu ei. Eu insa cred ca am vrut sa ajut.
In final va rog pe cei care pot ca sa ne rugam ca sa nu existe astfel de persoane egoiste, si sa se gandeasca ca orice au , au din faptul ca bunul Dumnezeu ne da puterea ca sa o castigam, chiar daca transpiram pentru ea.
Va multumesc.


Publicat de Teofilact, Crestin Ortodox 

Răspunsuri duhovniceşti: Suntem permanent încercaţi de ispite

Părinte, ce trebuie să înţelegem prin faptul că diavolul se ascunde în detalii?

Raspunde:
Pr. prof. dr. Petru Stanciu, Parohia „Sfântul Apostol Andrei“, Cluj-Napoca

Pentru a aborda un asemenea subiect este nevoie să ne punem o întrebare pe care oamenii, atât cei credincioşi, cât şi cei mai puţin credincioşi, o pun: Există diavol? Dacă existenţa lui Dumnezeu lămureşte destinul oamenilor, existenţa diavolului ce lămureşte? Existenţa lui lămureşte problema răului, pentru că, vrând-nevrând, se pune întrebarea: De unde vine răul?Încercând să răspundem la întrebarea-temă, vom afirma ceea ce pentru cititorii şi împlinitorii cuvântului lui Dumnezeu este cunoscut, că diavolul, prin intermediul şi cu ajutorul detaliilor, încă de la început i-a ademenit şi înşelat pe primii oameni ca să nu asculte de Dumnezeu şi, mai mult, să-I încalce porunca. Poporul român binecredincios crede că nici nu merită să i se pronunţe numele. Pe de o parte, pentru că simpla pronunţare a celui rău înseamnă şi o invocare a lui, ceea ce ar duce la o dialogare cu el şi implicit la posibilitatea ca el să se folosească în scopul lui de a se regăsi sau ascunde în detalii pentru a face rău. Pe de altă parte, noi, creştinii, trebuie să invocăm numele lui Dumnezeu, al Sfintei Fecioare Maria şi al tuturor sfinţilor atunci când ne rugăm, ştiind că ne fac bine. Cărţile de spiritualitate creştină ortodoxă, dar nu numai, descriu că toată lupta Părinţilor nevoitori întru ale desăvârşirii este o luptă neîncetată cu duhurile rele.Dacă există Dumnezeu cel atotputernic, atunci ce putere are diavolul?Cu toate manierele lui de lucru, în special operând la nivel de gând prin înşelăciune, ademenire, nălucire, care pot fi socotite detalii, trebuie spus că el nu are aceeaşi putere ca Dumnezeu şi putere asemenea lui Dumnezeu. El are puterea de a influenţa acolo unde găseşte teren, acolo unde voinţa noastră şi a altora îl primeşte.Tocmai pentru faptul că diavolul se foloseşte de detalii şi se ascunde în ele, oamenii trebuie să conştientizeze că el este o realitate care stă în faţa libertăţii noastre. Prin el, putem spune că verificăm libertatea şi responsabilitatea actelor noastre.Dacă diavolul lucrează din umbră şi nu se prezintă explicit, înseamnă că omul trebuie să-i sesizeze scopul, care transpare din sfaturile lui. El spune că vine din partea lui Dumnezeu, în numele adevărului sau al dreptăţii şi nu o să recunoască niciodată că vine în numele minciunii.Pentru cei înţelepţi sunt îndeajuns câteva principii şi criterii generale spre a fi urmate, ca arme de apărare împotriva celui rău: rugăciunea, postul, metaniile, semnul sfintei cruci şi, nu în ultimul rând, sfătuirea cu duhovnicul, urmată de Taina Spovedaniei, a Împărtăşaniei şi a Sfântului Maslu.