TRECEA, HRISTOS....

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

(versuri: Eliana Popa)

Trecea Hristos tăcut, smerit, târând cu greu al Său picior
Pe care cuiul l-a zdrobit...trecea in chip de cersetor...
Trecea Hristos tinând in mana, un colt de pâine intarit
Pe care doar un om al străzii din prânzul sau i-a impartit !

Trecea Hristos si-avea in ochi, mai multe lacrimi ca atunci
Când istovit urca Golgota...ducând povara multor cruci,
Plângea privind la lumea asta si cautând să mai găsească
Un strop de dragoste-ntr-un suflet...de l-ar găsi să il sporească...

Trecea Hristos privind cu milă, privind la mine păcătosul
Că nu-mi văd boala cea cumplită, că-s mai lepros decât leprosul,
Si se opri sa imi intindă, din buzunarul Hainei Sale
Un ciob căzut dintr-o oglinda...si iarăsi se porni pe Cale..

Si l-am luat cu stângacie..privind in el mi-a arătat,
Cum chipul meu e plin de lepră, de lepra greului păcat..
Si-am alergat sa-L prind pe Cale, pe minunatul Călător
Să-i spun ca ciobul de oglindă, este un ciob inselător.. 

Dar am cazut cuprins de frică...sunt eu lepros?.. I-adevarat !!!
Iar ciobul nu-i ciob, nici oglindă...este un dar, un diamant..
Si Cersetorul nu-i ce pare, nu-i cersetor ci Împarat
E Cel ce m-a-ntâlnit pe Cale, e Doctorul Prea Minunat !

Trecea Hristos ,descult si singur, cu haina ruptă-nfrigurat,
Era mai trist decât atunci, cand fiere si otet i-au dat,
Căci astazi nimeni nu-i deschide, atunci cand bate-n poarta lor
In goana lumii pervertite, multi nu-L mai văd, multi nu-L mai vor !

Trecea Hristos, smerit prin lume, trecea ..dar cât o să mai treacă ?
Cand ieri si azi si poate mâine, nu este nimeni sa-L petreaca
Când usile sunt zăvorâte...când lacrimile au secat,
Cât să mai treci prin lume, Doamne ! Inca mai rabzi cat ai rabdat ???

CU HRISTOS PE DRUMUL CRUCII

(versuri : Eliana Popa)

În cămara mea de taină, învelită-n haina rugii
Mă întorc prin timp cu Tine și pășesc pe drumul Crucii
Văd pe Pilat in Pretoriu stând pe locul zis Gabatta
Si-naintea lui pe Domnul asteptându-si judecata !

Doamne, câtă suferintă! Doar batjocură și ură
Așa cum au spus prooroci și citit-am in Scriptură !
Te lovesc cu ură multă, peste spinii din coroană
Care mușcă mai cu sete din a frunții Tale rană !

,, - Iată Împăratul vostru!" strigă Pilat către gloată
,, - Răstigneste-L ! Al Lui sânge peste noi și fii să cadă!"
Slobozindu-l pe Baraba, spre a le împlini dorinta
Pilat a privit spre Domnul și a hotărât sentința

Ca ducându-si singur Crucea, sus pe Dealul Căpățânii
Răstignit să-i fie trupul, de ostași în văzul lumii !
Nu s-a tulburat cu duhul, doar cu milă îi privea
Când i-au pus pe umeri Crucea, crucea lumii, crucea mea !

Greu apasă și Îl frânge, nu doar lemnul Crucii grele
Cât păcatul omenirii care zace-n boli și rele!
Iar văzduhul clocoteste de căldură arzătoare
Trupul Său e plin de răni îmbibate cu sudoare !

Istovit de mers și sete, greu mai poate face-un pas
De sub spinii din coroană, sânge-i cade pe obraz
Prăbușit sub lemnul Crucii, nu mai poate duce greul,
Si o saltă pe-ai săi umeri, numai Simon Cirineul !

Fericit ești tu, Simone, om simplu și păcătos
Că ai ridicat pe umeri, Crucea Domnului Hristos
Ca un semn, că peste vremuri toti acei ce-L vor urma
Vor purta și ei pe umerii Crucea răstignirii grea !

Din mulțimea hulitoare ce cu chinul Lui se-mbată
Se desprinde o copilă c-o maramă-n păr legată
O desface și-o înmoaie într-un strop de apă rece
Și cu multă gingășie,peste fața lui o trece !

I-a șters fruntea de sudoare și de sânge închegat
Și Hristos ca-ntr-o icoană pe maramă s-a pictat
Răsplătindu-i bunătatea și aici si-n vesnicie
Și în cer și-n Evanghelii, despre fapta-i se va scrie !

E silit de bici și pietre ca să meargă mai departe
Suie drumul spre Calvar, dar se clatină și cade
Se cutremură zidirea și stihia se-nfioară
Când Iisus sub greul Crucii a căzut a treia oară !

Îl târăsc legat cu funii, Îl silesc să se ridice
Ajutat din nou de Simon și lovit din nou de bice
A ajuns sus pe Golgota...zis și ,,Dealul Căpățânii"
Ca să bea paharul morții pentru mântuirea lumii!

Doamne, oare e in lume, o durere ca a Ta
Când ajuns pe dealul morții, biciul încă Te lovea ?
Pus pe stâlpul infamiei și legat lângă tâlhar
Mai lovesc cu sete Trupu-Ti înainte de calvar !

Maica Sa înlăcrimată lângă grupul de femei
Simte sabia durerii mai adânc în trupul ei
Când Hristos întins pe Cruce ca un miel spre-njunghiere,
A primit în loc de apă, smirnă și oțet și fiere !

Și-a văzut prin timp iar ieslea unde magii au venit
Aducând alese daruri, tocmai de la răsărit!
Azi nici vântul nu aduce adieri ca să-i mângâie
Trupul răstignit pe Cruce și străpuns de patru cuie !

Nici un nor nu vrea să-si verse, picăturile de ploaie
Ca să-i spele Sfântul Sânge care picură șiroaie !
Chiar și îngerii din ceruri nu mai vor să se coboare
Cum au coborât în iesle cu cântări și osanale !

Neputând să mai privească către Omu-n agonie
Îngerii trimit din ceruri întuneric și stihie
Se cutremură pământul când în ceasul cel din urmă
Glasul Fiului răzbate ca un tunet in furtună:

,, -Tată-n mâna Ta-mi pun duhul!" ....Moare Omul-Dumnezeu
Să ridice spre-nviere și tărâna care-s eu
Să zdrobească boldul mortii,să ne poarte spre Lumină
Să-l așeze iar pe-Adam in a Raiului grădină !

Mulțumesc, Mărite Doamne, că m-ai dus pe drumul Crucii
N-ai cătat că-s păcătoasă și n-am sufletul ca pruncii
Ca văzându-Ti pătimirea pentru toată lumea Ta
Sa-nteleg cât de ușoară este Doamne, crucea mea !

Si vă spun și vouă astăzi să priviți către Calvar
La Măicuta Sa cea sfântă care plânge cu amar
Să vedeți cum lemnul Crucii e de sânge înroșit
Și Hristos e și mai singur, sus pe Cruce răstignit !

http://babylenuta.blogspot.ro/

CU HRISTOS PE DRUMUL CRUCII

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

(versuri : Eliana Popa)

În cămara mea de taină, învelită-n haina rugii
Mă întorc prin timp cu Tine și pășesc pe drumul Crucii
Văd pe Pilat in Pretoriu stând pe locul zis Gabatta
Si-naintea lui pe Domnul asteptându-si judecata !

Doamne, câtă suferintă! Doar batjocură și ură
Așa cum au spus prooroci și citit-am in Scriptură !
Te lovesc cu ură multă, peste spinii din coroană
Care mușcă mai cu sete din a frunții Tale rană !

,, - Iată Împăratul vostru!" strigă Pilat către gloată
,, - Răstigneste-L ! Al Lui sânge peste noi și fii să cadă!"
Slobozindu-l pe Baraba, spre a le împlini dorinta
Pilat a privit spre Domnul și a hotărât sentința

Ca ducându-si singur Crucea, sus pe Dealul Căpățânii
Răstignit să-i fie trupul, de ostași în văzul lumii !
Nu s-a tulburat cu duhul, doar cu milă îi privea
Când i-au pus pe umeri Crucea, crucea lumii, crucea mea !

Greu apasă și Îl frânge, nu doar lemnul Crucii grele
Cât păcatul omenirii care zace-n boli și rele!
Iar văzduhul clocoteste de căldură arzătoare
Trupul Său e plin de răni îmbibate cu sudoare !

Istovit de mers și sete, greu mai poate face-un pas
De sub spinii din coroană, sânge-i cade pe obraz 
Prăbușit sub lemnul Crucii, nu mai poate duce greul,
Si o saltă pe-ai săi umeri, numai Simon Cirineul !

Fericit ești tu, Simone, om simplu și păcătos
Că ai ridicat pe umeri, Crucea Domnului Hristos
Ca un semn, că peste vremuri toti acei ce-L vor urma
Vor purta și ei pe umerii Crucea răstignirii grea !

Din mulțimea hulitoare ce cu chinul Lui se-mbată
Se desprinde o copilă c-o maramă-n păr legată
O desface și-o înmoaie într-un strop de apă rece
Și cu multă gingășie,peste fața lui o trece !

I-a șters fruntea de sudoare și de sânge închegat 
Și Hristos ca-ntr-o icoană pe maramă s-a pictat
Răsplătindu-i bunătatea și aici si-n vesnicie
Și în cer și-n Evanghelii, despre fapta-i se va scrie !

E silit de bici și pietre ca să meargă mai departe
Suie drumul spre Calvar, dar se clatină și cade
Se cutremură zidirea și stihia se-nfioară
Când Iisus sub greul Crucii a căzut a treia oară !

Îl târăsc legat cu funii, Îl silesc să se ridice
Ajutat din nou de Simon și lovit din nou de bice
A ajuns sus pe Golgota...zis și ,,Dealul Căpățânii"
Ca să bea paharul morții pentru mântuirea lumii!

Doamne, oare e in lume, o durere ca a Ta
Când ajuns pe dealul morții, biciul încă Te lovea ?
Pus pe stâlpul infamiei și legat lângă tâlhar
Mai lovesc cu sete Trupu-Ti înainte de calvar !

Maica Sa înlăcrimată lângă grupul de femei
Simte sabia durerii mai adânc în trupul ei 
Când Hristos întins pe Cruce ca un miel spre-njunghiere,
A primit în loc de apă, smirnă și oțet și fiere !

Și-a văzut prin timp iar ieslea unde magii au venit
Aducând alese daruri, tocmai de la răsărit!
Azi nici vântul nu aduce adieri ca să-i mângâie
Trupul răstignit pe Cruce și străpuns de patru cuie !

Nici un nor nu vrea să-si verse, picăturile de ploaie
Ca să-i spele Sfântul Sânge care picură șiroaie !
Chiar și îngerii din ceruri nu mai vor să se coboare
Cum au coborât în iesle cu cântări și osanale !

Neputând să mai privească către Omu-n agonie
Îngerii trimit din ceruri întuneric și stihie
Se cutremură pământul când în ceasul cel din urmă
Glasul Fiului răzbate ca un tunet in furtună:

,, -Tată-n mâna Ta-mi pun duhul!" ....Moare Omul-Dumnezeu
Să ridice spre-nviere și tărâna care-s eu 
Să zdrobească boldul mortii,să ne poarte spre Lumină
Să-l așeze iar pe-Adam in a Raiului grădină !

Mulțumesc, Mărite Doamne, că m-ai dus pe drumul Crucii
N-ai cătat că-s păcătoasă și n-am sufletul ca pruncii 
Ca văzându-Ti pătimirea pentru toată lumea Ta
Sa-nteleg cât de ușoară este Doamne, crucea mea !

Si vă spun și vouă astăzi să priviți către Calvar
La Măicuta Sa cea sfântă care plânge cu amar 
Să vedeți cum lemnul Crucii e de sânge înroșit
Și Hristos e și mai singur, sus pe Cruce răstignit !

Sursa foto: Internet

SI AZI MĂ RĂSTIGNIȚI !

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Poporul Meu, ce v-am făcut, cu ce v-am supărat ?
Că orbilor Le-am dat lumină si pe leprosi i-am vindecat !
Poporul Meu, ce v-am facut cu ce Mă răsplătiți ?
In setea Mea tot fiere-mi dati si iar Mă răstigniți ?

În loc de dragoste Îmi dati iar hule si scuipati,
Si spini Îmi impletiti mai multi, când iar Mă-ncununati !
Si rănile sunt mai adânci si vorbele mai grele
Sunt mult mai singur ca atunci in marea Mea durere !

Pășesc in veacul apostat să urc Golgota iar,
Si calc iar tina blestemată si spinii dor amar
Sunt singur..oare ,dintre voi, nu-i nimeni pe-aici ?
Atunci aveam in jurul Meu si câtiva ucenici !

Golesc din nou paharul singur, ce mi-a fost dat a bea
Si port din nou păcatul vostru, il port in Crucea mea !
Sudori imi curg din nou pe față si in țărână pică
Ca să imi stergă iar obrazul nu-i nici o Veronică !

Si Crucea Mă zdrobeste iar si umerii mi-i frânge
Nu-i niciun Simon Cirineu pe umeri s-o arunce !
Nu am nici chip, nici frumusete, străpuns sunt si zdrobit
Poporul meu ce l-am iubit si azi M-a părăsit !

Vin iar la voi copii mei si iar la ușă bat
Cu mainile insangerate si trupul sfâșiat
N-aude nimeni cand suspin sa intr-un casa ta
Azi bat si-astept sa imi deschizi, dar maine voi pleca !

Nu vin să-ți ceri să-mi dai ceva din avutia ta
Eu vin să-ți dau din apa vietii ce-a curs din Jertfa mea !
Si astăzi tu ,poporul Meu, nu vrei să mă primesti
Mă scuipi, m-alungi , otet Îmi dai si iar Mă răstignesti !

Eliana Popa

LÂNGĂ CRUCEA PĂRĂSITĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

La o margine de codru ,pe-o colina însorită
Lângă potecuta-ngustă, stă o cruce părăsită
Răstignit in patru cuie, prăfuit de ani și vreme
Stă Hristos uitat și singur, peste El timpul se cerne !

Doar un biet copil ce zilnic paste turma de mioare
Se oprește să se-nchine, și se-ntreaba cu mirare:
,, - Cât mai poți să rabzi, Hristoase, cuiul și singurătatea,
Nu Ți-e frica de-ntuneric când se-asterne-n codru noaptea ?

Nu Ți-e foame, nu Ti-e sete, n-ai pe nimeni lângă Tine,
Ești și Tu la fel de singur, ești orfan la fel ca mine?
Eu pasc turma de mioare ca să-mi dea un colt de pâine,
Cel ce e stăpân pe turmă...azi îmi dă...dar nu știu, mâine !

Ți-am adus un colt de pâine, e mai veche dar e bună
Sunt prea mic...nu pot ajunge, să-ți dau jos acea cunună
Și să-Ti scot din frunte spinii, care pielea Ți-au străpuns
Cum sa fac, că-s mic, Hristoase și n-ajung așa de sus?

Ți-am adus și apă rece, că Ți-o fi amar și sete
Ei Ți-au dat oțet și fiere,da' zic: Dumnezeu să-i ierte !
Că și astăzi trec grăbiți și nu vor să se oprească,
Chinul să Ți-l ușureze, setea să Ți-o ostoiască !

N-ai nici haină, n-ai nici cușmă, pentru când o fi mai rece
Dar îți las a mea cămașă, că nu știu când 'oi mai trece
N-am mai multe că aș vrea ,să-ți mai las să ai de schimb
Dar, ce vad ? Sau mi se pare? Ai în jurul Tău un nimb?

Ooo...nu pot să cred Hristoase, că-ntinzi mâna către mine
Că nici cuiul nu mai poate, răstignit a Te mai tine !"
,, -Drag copil, grăiește Domnul, Crucea mea n-ar mai fi grea,
Dacă ar veni cu toții, cu iubire lângă ea.

Și eu sunt Păstor la oi,mi-am dat viata pentru ele,
Multe au plecat din statul, eu le caut cu durere
Și le-astept sa se întoarcă, să le mân către păsune
Cu iubirea mea cea sfântă,eu le strig ca să se-adune!

Tu ești mic, da-n suflet mare și bogat cum alții nu-s
C-ai întins un colt de pâine si-ai dat apă lui Iisus
Și-ti voi da, când va fi vremea, apa vie și merinde
Viață veșnică și Raiul, pentru dragostea-ti fierbinte !"

Și i-a pus Hristos pe creștet, mâna Sa cu răni de cui,
Si-a mâncat din pâinea tare, pusă înaintea Lui
Binecuvântând orfanul și gustând din apa rece,
S-a urcat din nou pe Cruce, pentru cei ce vor mai trece !

Eliana Popa

DOAMNE-N CEASUL JUDECĂTII...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Doamne-n ceasul Judecatii, cum voi sta in fata Ta
Ce raspuns voi da, Stapane pentru toata viata mea?
Ce iti voi aduce Doamne, ca-s lipsit de fapte bune
Doar pacate-am strans de-a lungul vietuirii mele-n lume !

Doamne-n ceasul Judecatii, voi fi singur, ne-nsotit
De prieteni si de neamuri ,si de cei ce m-au iubit,
Voi fi eu si cu acela, ce-mpreuna calator
M-a urmat pe calea vietii: ingerul meu pazitor !

Doamne-n ceasul Judecatii, voi fi slab si zdrentaros
Ca nu mi-am croit din fapte, pentru cer vesmant frumos
Nici n-am oferit eu straie, cersetorului cel gol
Ca sa-mi dai un colt de rai, drept rasplata-n locul lor !

Doamne-n ceasul Judecatii, langa Tine-or sta si sfintii,
Si strabunii mei cei vrednici, tot soborul cu Parintii
Si m-or intreba cu totii, daca am pastrat curata,
Sfanta mea credinta-n Domnul ce mi-a fost de ei lasata!

Doamne-n ceasul Judecatii, vor veni sa ma acuze
Toti pârâsii mei din lume, care-atunci or sa se-amuze
Ca nu am voit a face socoteala de-mpacare,
Cand inca mergeam in viata, deseori pe-aceeasi cale !

Doamne-n ceasul Judecatii, imi vei cere si talantul
Ingropat cu nepasare, ne-nmultindu-l cu un altul,
Imi vei socoti simbria...dar sunt lenesul din turmă
Ca nu am venit la lucru, nici in ceasul cel din urma !

Doamne-n ceasul Judecatii, ma vei intreba de cruce
Ce mi-ai harazit-o mie sa o pot candva a duce
Am purtat-o cu cârtire, fara a-Ti multumi Tie
Socotind ca nu e-aceea ce mi s-ar potrivi mie !

Doamne-n ceasul Judecatii, rau voi plange-n fata ta,
Nici raspuns, nici fapte bune, nici nu stiu, nici pot a-Ti da,
Sters voi fi din cartea vietii, catre iad biet calator,
Chinuit pe vesnicie...fara inger pazitor!

Doamne-n ceasul Judecatii, mila Ta sa biruiasca
Judecata si osanda, pentru fapta mea lumeasca,
Ca nu-s vrednic de-ndurare, dar o iau mijlocitoare
Pe iubita Ta Maicută, Preacurata Nascatoare !

Eliana Popa

DACĂ AM AVEA IUBIRE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
                             

Daca am avea iubire, toate le-am rabda usor
N-am lovi nici prin cuvinte, nici prin fapte care dor,
Nu ne-am tulbura cu duhul, n-am raspunde manios
Daca am vedea in oameni, chipul Domnului Hristos!

Daca am avea iubire, ar inmuguri surasul
Ce ar sterge de pe gene si tristetea dar si plansul
Daca am avea iubire, n-am trai doar pentru noi
Am intinde-un colt de paine si o haina celor goi!

Daca am avea iubire, sufletul ni s-ar sfinti,
Am fi ingeri de lumina ce pasesc spre vesnicii
Am aduce bucurie si un strop de pace-n toate
Si-am tamadui cu-n zambet, sufletele intristate.

Daca am avea iubirea, cea lasata de Hristos,
Am vedea in cei din jur, numai ce este frumos
Dumnezeu a pus in oameni, un talant sau chiar mai mult
Dar robiti de patimi multe, l-am ascuns sau l-am pierdut !

Daca am avea iubire, am fi buni samarineni
Si am ridica pe umeri, toti bolnavi-acestei vremi
Am primii in casa noastra pe toti Lazarii sarmani,
Nu ne-am strange-n punga noastra spre osanda, gologani !

Dar nu mai avem iubire, alergam vanand pacate,
Ne oprim pentru o clipa si-apoi mergem mai departe.
Si uitam ca timpul nostru intr-o zi se va sfarsi
Si in viata viitoare, ce am dat, vom dobandi.

Eliana Popa

VENIT-A VREMEA !

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Te pun din nou să urci Golgota, Doamne
Dar astăzi sunt mai mulți decât atunci
Sunt și din cei ce iți cântau la strane,
TRISAGHIONUL și frumoase rugi.

Sunt toți acei ce-ar trebui să știe
Ce-nseamnă jertfa unui mucenic
Acei ce, Tu, le-ai dat din APA VIE,
Te vând și astăzi, Doamne, pe nimic.

Se-nalță iar în catacombe ALTARE,
Se pregătesc de luptă MUCENICI,
Vegheați de Sus, din Slava Ta cea mare
De oștile de-ARHANGHELI și de SFINȚI.

Se pregătește-n taină, iar, PRETORIU
Se împletesc din nou CUNUNI DE SPINI
Și zi de zi tot crește auditoriul
Acelor ce-i condamnă pe CREȘTINI.

Se pregătesc să-ngroape ADEVĂRUL
Să pună iar LUMINA sub obroc
Să-și răstignească iarăși ZIDITORUL,
ICOANELE să le arunce-n foc.

Se pregătesc de luptă mucenicii
Acestor vremuri guvernate de nebuni
Ce vor să șteargă din PROLOAGE, sfinții
Și leapădă CREDINȚA SFÂNTĂ din străbuni.

Iar pântece de iad întunecate
Încep a naște DIOCLEȚIENI
Și se adună-n HOARDE APOSTATE,
Prigonitorii ultimelor vremi.

Și în icoane se-ntristează sfinții
Când, crucile sunt aruncate jos
Din peșteri se adună toți PĂRINȚII,
APOSTOLI și NEBUNI PENTRU HRISTOS.

Stau să se stingă CANDELE-n ALTARE
Tot iadul se ridică furios
Și scuipă chipurile din icoane
Din inimi vor sa-L șteargă pe HRISTOS.

In ceruri TRÂMBIȚELE-ncep să sune
ILIE și ENOH se pregătesc
In sac să prorocească pentru LUME
Și CUPELE MÂNIEI, clocotesc.

Venit-a vremea ,,VAIURILOR" grele
Venit-a timpul pentru SECERAT
Lua-vor plată slugile mișele
Satana și tot neamul apostat.

Eliana Popa

TRECEA, HRISTOS

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".     

Trecea Hristos tacut, smerit, tarand cu greu al Sau picior,
Pe care cuiul l-a zdrobit, trecea in chip de cersetor,
Trecea Hristos tinand in mana, un colt de paine intarit
Pe care doar un om al strazii din pranzul sau i-a impartit!

Trecea Hristos si-avea in ochi, mai multe lacrimi ca atunci
Cand istovit urca Golgota, ducand povara multor cruci,
Plangea privind la lumea asta si cautand sa mai gasească,
Un strop de dragoste-ntr-un suflet, de l-ar gasi sa il sp. oreasca.

Trecea Hristos privind cu mila, privind la mine pacatosul
Ca nu-mi vad boala cea cumplita, ca-s mai lepros decat leprosul,
Si se opri sa imi intindă, din buzunarul hainei Sale,
Un ciob cazut dintr-o oglinda si iarasi se porni pe cale.

Si l-am luat cu stangacie, privind in el mi-a aratat
Cum chipul meu e plin de lepra, de lepra greului pacat
Si-am alergat sa-L prind pe cale, pe minunatul Calator
Sa-i spun ca ciobul de oglinda, este un ciob inselator.

Dar am cazut cuprins de frică, sunt eu lepros?.
I-adevarat!!! Iar ciobul nu-i ciob, nici oglinda, este un dar, un diamant,
Si Cersetorul nu-i ce pare, nu-i cersetor ci Imparat,
E Cel ce m-a-ntalnit pe Cale, e Doctorul Prea Minunat!

Trecea Hristos, descult si singur, cu haina rupta-nfrigurat,
Era mai trist decat atunci, cand fiere si otet i-au dat,
Caci astazi nimeni nu-i deschide, atunci cand bate-n poarta lor
In goana lumii pervertite, multi nu-L mai vad, multi nu-L mai vor.

Trecea Hristos, smerit prin lume, trecea, dar cat o sa mai treaca?
Cand ieri si azi si poate maine, nu este nimeni sa-L petreaca,
Cand usile sunt zavorate, cand lacrimile au secat,
Cat sa mai treci prin lume,
Doamne! Inca mai rabzi, cat ai rabdat?

Eliana Popa

O, DOAMNE, POATE NE MAI RABZI UN PIC!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

As indrazni Hristoase să Te rog,
 Să ne mai rabzi, dar parca-mi e rusine,
Cand il privesc pe omul ce, deloc,
Nu-si mai ridică, Doamne, ochii către Tine!

Si spini au inflorit in pieptul lor,
Din care-Ti impletesc cu sarg, cununi,
Si cuiele se otelesc de zor,
 Si iadul isi trimite legiuni!

Privesc la Chipu-Ti Sfant si mă-nfior,
 De nepăsarea care-mbracă omenirea,
Iar rănile-Ti de cui si-n mine dor,
Privind cum răul isi intinde stăpanirea.

O, Doamne, poate ne mai rabzi un pic,
Inainte de-a deschide si ultima pecete,
Nu-s vrednic să Te rog, sunt cel mai mic,
De nu strigam acum, striga-vor mii de pietre!

Si cat de dulce esti Hristoase Doamne,
Dar cati din noi doresc să Te mai guste?
Pentru Iubirea Ta nu mai e foame,
 Si nici constiinta nu-i, ca să ne mustre.

Dar vino, Doamne iar cu biciu-n mană,
Si nu-i lăsa să Te mai răstignească,
Si nici cununi de spini pe cap să-ti pună,
Nici Sfantu-Ti nume să il mai hulească!

Versuri /, Eliana Popa
primit de la
Preot Ioan.