SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, CEL ÎNTÂI CHEMAT, OCROTITORUL ROMÂNIEI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

      Cum poţi să citeşti pe CINEVA care nu a scris nimic?! Mântuitorul este citit de 2.000 de ani, cu siguranţă cel mai mult, deşi nu a scris decât puţine cuvinte şi acelea cu degetul în nisip... Ce ironie! Şi cât adevăr: Cuvântul nu s-a întrupat în literă, ci în Duh... De atunci, adică dintotdeauna, oamenii s-au învrednicit să fie slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului, pentru că litera ucide, dar duhul face viu... În literă este săpată slujirea morţii (II Corinteni 3, 6-7).

Sfântul Apostol Andrei, prăznuit la 30 Brumar, nu a scris nimic. A fost însă un slujitor al vieţii. Cu mult înainte de a ne naşte ca neam, el a semănat creştinismul în pământ bun... De aceea, ni se potriveşte ca un veşmânt: cald când era să îngheţăm, răcoros când era să ne topim, tainic apărător ori de câte ori ne-a fost teamă că pierim.

Întruchipând virtutea pentru poporul român drept-credincios (andros, în limba greacă, însemnând bărbat), Sfântul Andrei este frate cu Sfântul Petru. Auzise de Iisus de la Ioan Botezătorul: Iată Mielul lui Dumnezeu! (Ioan 1, 36). Este prima mărturie care îi zguduie conştiinţa sănătoasă de pescar. Îi urmează lui Hristos şi deîndată îşi aduce fratele, pe Sfântul Petru, zicându-i: L-am aflat pe Mesia - ce se tâlcuieşte Hristos! (Ioan 1, 41).

Este prima mărturie (şi ce mărturie!) pe care Sfântul Andrei o rosteşte despre Cuvântul Întrupat. De la "Iată Mielul lui Dumnezeu!" la "Am aflat pe Mesia!" este distanţa, repede parcursă, de la auzire la rostire, marcată prin puterea credinţei, care vine din ceea ce se aude, iar ceea ce se aude vine prin Cuvântul lui Hristos (Romani 10, 17). Sfântul Andrei reprezintă fidelitatea acestei parcurgeri. Demersul lui este unul simplu şi sincer: acela de a-L afla pe Hristos şi de a ne ajuta să-L aflăm pe Hristos.

Cineva, nu-mi amintesc cine, împărţea oamenii în două categorii: unii care caută şi nu găsesc, alţii care găsesc şi nu sunt mulţumiţi. Între a găsi şi a afla nu întotdeauna se poate pune semnul egal. În viaţă putem găsi multe, în veşnicie nu-L putem afla decât pe Hristos Cel veşnic. Ştiinţa ne ajută să găsim, credinţa ne determină să aflăm; prima ne poate naşte un orizont, cea de-a doua ne duce dincolo de orice orizont; prima se foloseşte de cuvânt (de cele mai multe ori acesta fiind scris şi citit), cea de-a doua ne dă viaţă şi ne înviază prin Duh. Ca neam, târziu am reuşit să avem o literatură în scris, timpuriu am ştiut să rostim, să rostuim şi să rotunjim adevărurile prin cuvânt, într-un mod andreic. Înainte de a şti să scriem, am ştiut să cântăm, să bocim, să ne veselim, să ne tăinuim. Ce frumos: a te tăinui cu cineva!

Astăzi, prăznuirea Sfântului Andrei trage un semnal de alarmă: nimeni nu se mai tăinuieşte cu nimeni, oamenii, deşi scriu atâtea şi atâtea cărţi, studii şi articole, nu mai ştiu să vorbească unii cu alţii, nu mai au timp pentru un cuvânt bun... O bătrână, pe care fetiţa mea cea mică se chinuia s-o înveţe să citească, spunea cu greutate: Lasă-mă, mamo, mai bine să-ţi cânt ceva, nu ştiu, cunosc literele, dar nu pot să le adun... Ne-am înstrăinat unii de alţii reuşind să desacralizăm până şi Cuvântul, ajungând o lume de litere care nu se mai pot aduna. Ne-am risipit...

Este timpul să punem punct şi să ne-ntoarcem la Sfântul Andrei, Apostolul nostru. Este mai bine să slujim taina vieţii, prin duh, decât să scriem lucrarea morţii, prin literă. Sfântul Andrei a fost răstignit, în localitatea Patras, pe o cruce sub forma literei X. Este singura literă deschisă atât nordului, cât şi sudului, estului şi vestului, pământului şi cerului. Asemenea sufletului nostru.

Pr. Sever Negrescu

ROMÂNUL, AZI...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Eliana Popa

Azi, românul viețuiește ca 'nainte de Potop!
Pentru rugă nu au vreme, pentru Domnul nu e loc.
Și trăiește-n nepăsare, el, românul fericit,
Dumnezeu e doar un nume... anacronic definit!

Își botează, încă, pruncii, că așa-i demult lăsat,
Se cunună în biserici... cum și-ai lor s-au cununat,
Își îmbălsămează morții mai ceva ca egiptenii
Chefuind la parastase după câteva ectenii...

Vai de tine, slugă oarbă, ce-ai uitat cerescul Crez!
Care porți pecetea sfântă pusă-n taină la botez,
Dar nu poți a crede simplu, cum crezut-a neamul tău
În Prea Sfânta Născatoare și Prea Bunul Dumnezeu!

Nu ne mai plecăm genunchii, nu mai punem temelii
Să zidim din rugăciune, Lui Hristos biserici vii!
Plâng strămoșii și părinții în Biserica din Cer
Ai uitat de ei, române, ai uitat de Leru-i Ler!

Leru-i Ler și flori de măr, doina și colindul sfânt
Care poartă-n vers pe Domnul, care-i graiul nostru sfânt
Am uitat că ei, bunuții și părinții noștri dragi,
Împărțeau, primind colindul, mere roșii și colaci...

Am uitat că ei, străbunii, mult și-au prețuit credința
Și bunica purta mândră și tulpanul și catrința
Se rugau cu simplitate dar cu dragoste și plâns
Și cinsteau cu evlavie și pe Maica Lui Iisus!

Am uitat că Brâncoveanu a murit martir și sfânt
Și nu ne-a vândut credința, nici o palmă de pământ
Pe butuci și-a lăsat capul, fiii săi murit-au toți
Nu și-au lepădat credința, n-au slujit Înaltei Porți!

Au întemeiat biserici pentru neamul lor cel brav
Și Sfântul Ștefan cel Mare și Neagoe Basarab
Au lăsat drept moștenire, nu doar Țara Românească,
Ne-au lăsat credința sfântă, ca pe veci să dăinuiască!

La Mânăstirea Pestera Sfantului Andrei

SFANTA BISERICA ORTODOXĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

        Nimic nu ne face viata mai frumoasa decat bucuria de a simti ca facem parte din Sfanta Biserica Ortodoxa. In Biserica, oamenii curati dobandesc BUCURIA, cei suparati, LINIȘTEA, iar cei mahniti, BUCURIA. In Sfanta Biserica, cei chinuiti afla MANGAIERE, iar cei obositi afla odihna. Domnul Iisus Hristos, spune: "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi" (Matei 11:28). 

Ce se afla pe lumea aceasta mai dorit si mai frumos ca aceste cuvinte? 

Domnul Dumnezeu te cheama in Sfanta Biserica Ortodoxa, la o Cina de Taina. Te cheama de la chinuri LA ODIHNA si de la necazuri LA MANGAIERE. Prin marturisirea pacatelor sub epitrahilul parintelui tau duhovnic, te scapa de povara pacatelor tale. El vindeca supararea si tristetea prin bucurie. 

Cine nu are Sfanta Biserica Ortodoxa de "mama", nu poate avea pe Dumnezeu de "Tata". 

Si sa nu uitati articolul din Crez: "UNA, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica".

 Deci, o singura Biserica este adevarata: CEA CRESTIN ORTODOXA!

                                                                                                                                        Preot Ioan.

MANIEM PE DUMNEZEU sau PE DUHOVNIC?...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

🙏 Bucuria mea, crestinul ortodox NU TREBUIE SA MANIE PE NIMENI, nici pe aproapele sau, nici pe vrajmasii sai, nici pe parintele sau duhovnic si cu atat mai putin pe Dumnezeu. El trebuie sa fie un om al pacii, pentru ca il slujeste pe IMPARATUL PACII, care este IISUS HRISTOS.

 Dupa indemnul Mantuitorului nostru:

  "FITI BLANZI si smeriti cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre" (Matei 11:29), crestinul ortodox, toate trebuie sa le rezolve "CU BLANDA", adica, cu vorba buna, cu blandete, fiindca, "Mania nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu". Si mai zice Sfantul Apostol, Pavel "Sa nu apuna soarele peste mania voastra". 

Imparatul si proorocul David ne sfatuieste asa: "Maniati-va, dar sa nu gresiti" (Psalm 4:4). 

Iar Sfantul Parinte, Ioan Casian zice: "Maniosul nu va putea tine cumpana dreptatii cu inima treaza".

     Este de preferat sa pacatuim fata de Dumnezeu, decat fata de duhovnic, fiindca, daca-l maniem pe Dumnezeu, duhovnicul are puterea de a ne impaca cu EL, dandu-ne dezlegare de pacate, de blesteme, in Taina Sfintei Spovedanii. Dar daca-l maniem pe duhovnic, nu mai avem pe nimeni care sa mijloceasca pentru noi si atunci, in clipa mortii vom da socoteala pentru faptele noastre.

     Si acum sa vedem ce cuvant de invatatura minunat, Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul, ne-a lasat:

  "Fiecare pe cat poate sa se apropie de Dumnezeu. Numai langa Dumnezeu afla omul, bucuria cea adevarata si vesnica. Otrava gustam atunci cand traim departe de dulcele Iisus Hristos. Cand omul, din om vechi devine om nou, fiu de imparat, se hraneste cu desfatarea dumnezeiasca, cu dulceata cereasca si simte veselia paradisiaca, simte inca de aici o parte din bucuria Raiului. De la bucuria cea mica, paradisiaca, inainteaza zilnic catre cea mai mare si se intreaba daca exista ceva mai inalt in Rai decat cea pe care o traieste aici".


🙏 Si nu uita, bucuria mea, pe duhovnic nu-l supara, ascultarea de parintele tau duhovnic este VIATA (mantuirea sufletului), iar neascultarea este MOARTE (osanda sufletului, despartirea de Dumnezeu).


🙏 Ma rog Atotbunului Dumnezeu, sa-ti umple sufletul: LUMINA Sfanta, BUCURIE Sfanta si PACE Sfanta. 

                                                                                                                                Amin si Aliluia!

                                                                                                                                   Preot Ioan 🔔.

CORABIA MANTUIRII ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Bucuria mea, hai sa privim cu ochii mintii o corabie care pluteste pe mare. Aceasta corabie preinchipuie Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa. Ea se mai numeste UNA, SFANTA, SOBORNICEASCA si APOSTOLEASCA BISERICA. Cei care calatoresc pe ea sunt CRESTINII ORTODOCSI, care vor sa ajunga la LIMANUL MANTUIRII, pe TARMUL VIETII VESNICE.

       Corabia pluteste pe MAREA VIETII cea involburata. Valurile si talazurile ei sunt ISPITELE si INCERCARILE care nu mai contenesc, lovind Biserica din toate partile. Uneori se pornesc furtuni violente, groaznice, dar, calatorii trebuie sa priveasca nu numai in stanga si in dreapta, ci si in sus, si vor vedea ca vantul mana aceasta corabie sufland in trei panze mari: pe una scrie CREDINTA, pe cea din mijloc scrie NADEJDE, iar pe cea de a treia scrie IUBIRE. Suflarea cea lina si zefirul sunt suflarile si HARUL DUHULUI SFANT. Vanturile care sufla cu putere producand talazuri si furtuni sunt ISPITELE. Grinzile care alcatuiesc scheletul corabiei sunt in numar de 7, adica, sunt DOGMELE credintei crestine hotarate in cele 7 SINOADE ECUMENICE. 

    Puntea este acoperita cu blani, care sunt CELE 9 PORUNCI BISERICESTI si CELE 9 FERICIRI. Aceste blani sunt prinse cu piroane groase de grinzi. Cuiele sunt de 3 feluri: POST, RUGACIUNE si ASCULTARE. Harta de navigatie are bine intiparita pe ea coordonatele, acestea fiind CELE 10 PORUNCI dumnezeiesti. Catargul principal al corabiei este SFANTA CRUCE. Odgoanele, funiile sunt CELE 7 SFINTE TAINE. 

 Carmaciul acestei corabii este Insusi Domnul nostru, IISUS HRISTOS. Ofiterii de la bordul ei sunt SFINTII APOSTOLI, EPISCOPII si PREOTII. Aceasta corabie are ca ancora SFANTA TRADITIE.

 Iar busola dupa care navigheaza corabia este SFANTA si DUMNEZEIASCA EVANGHELIE.

                                                                                                            Amin si Aliluia!
                                                                                                             Preot Ioan .

Rugăciunea si raspunsul ei

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

  · 


,,Pot fi mii de motive pentru care Dumnezeu să întârzie sa răspundă unor rugăciuni în legătură cu lucruri mari din viața ta, mii de alte taine ale sufletului pe care Dumnezeu vrea să le crească, vrea să le descopere cu tine.

De fapt, de multe ori suntem aşa de siguri de ceea ce vrem şi suntem hotărâţi, încât de obicei ce vrem nu este duhovnicesc,
ci doar o realizare cât mai bună aici pe pământ, materială, profesională, familială.

De multe ori, aceste opriri sau întâmplări care ne stau în cale sau situaţii în care Dumnezeu pare că nu ascultă să ne treacă mai departe, acestea îţi deschid pentru prima oară ochii asupra unor realităţi ale lumii pe care până atunci nu le-ai băgat în seamă.
Începi să descoperi că ai suflet, că este ceva în tine care suferă, pe care nu l-ai crescut până atunci, care nu are aripi, pe care nu l-ai învăţat să zboare niciodată, că tu puteai să ajungi aşa până la sfârşit, fără să-ţi dai seama că tu ai venit în lume pentru altceva decât ca să fii primul, să fii în frunte, să realizezi, să faci, să dregi.

E alt motiv pentru care ai venit în lumea asta şi pe Altcineva trebuie să descoperi, pe Altcineva, cu amar, să-L cunoşti şi să te întâlneşti cu El.
Şi de multe ori oamenii numai la aceste dureri mari încep să cunoască pe Altcineva, pe Dumnezeu.
Şi noi credem că în suferinţă Îi place lui Dumnezeu să se întâlnească cu noi.
Nu! Este nevoit!
Că nu ştim să drămuim și să ne bucurăm și să mulţumim pentru bucuria pe care ne-a dat-o Dumnezeu şi astfel să ne întâlnim cu Dumnezeu şi să-L chemăm în viaţa noastră şi, de multe ori Îl uităm complet atunci când avem linişte, pace, lucrurile ne merg din plin; avem o relaţie mai mult decât superficială cu El în momentul acela.

Şi abia în dureri şi în necazuri, când toţi ne părăsesc, când toţi se uită destul de dubios la noi, abia atunci începem să vedem că sunt nişte ochi mult mai buni şi mai dragi care se uită spre noi și pe care noi i-am trecut cu vederea până atunci, ochii lui Dumnezeu.

Să ne gândim la ochii cu care Hristos a privit la Petru, care se lepădase de El şi, după ce s-a lepădat de trei ori, a auzit cocoşul cântând şi şi-a adus aminte Petru şi s-a întors spre Mântuitorul, care era în pridvorul casei lui Caiafa.
Credeţi că ochii aceia ai Mântuitorului care s-au uitat spre Petru erau de asprime sau de ceartă?
Nu, cred că sunt ochii cei mai curaţi, care ne susţin, care ne ajută, care ne iubesc, sunt, de fapt, ochii Celui Care ne poartă pe mâini şi în braţe şi la Care nu ne uităm. Cred că acei ochi l-au trezit pe Petru mai mult decât cântatul cocoşilor.

Parcă în durerile şi în suferințele noastre şi în lepădările noastre şi în necazurile noastre mari, de-abia atunci avem puterea să ne întoarcem să vedem că sunt nişte Ochi care ne privesc şi sunt nişte Braţe care ne poartă şi este o Inimă care suspină pentru noi, inima lui Dumnezeu, care ne poartă pe noi înşine, care ne caută pe noi, e dragostea rănită a lui Dumnezeu care de mult ne căuta şi pe care noi nici n-am băgat-o în seamă, despre care Părinţii spuneau că este rănită, că n-are unde să se odihnească.
Ca într-un cuplu în care cineva iubeşte, iar celălalt nu e interesat, celălalt cu ochii caută disperat să-i răspunzi măcar dintr-o privire şi tu nici nu ştii că celălalt te caută, habar n-ai, nu te interesează.

Şi nu este durere mai mare, acea iubire este rănită, n-are unde să se odihnească, iar această iubire a lui Dumnezeu care umblă neavând unde să se odihnească, găseşte din când în când în câte-un om şi de cele mai multe ori, din păcate, doar în greutăţi şi necazuri, pe câte unul care se întoarce înapoi şi începe să înţeleagă, începe să vadă, începe să se deschidă şi aceştia, de cele mai multe ori, pe lângă cei credincioşi, dar cel mai mult se întorc aceşti sfinţi, de aceea zicem în timpul utreniei Dumnezeu cel ce se odihneşte întru sfinţii săi, IUBIREA LUI Dumnezeu SE ODIHNESTE IN SFINTII CEI CARE SE INTORC SA VADA Ochiul lui Dumnezeu,
cei care, mai presus de croncănitul ciorilor veacului acestuia ascultă glasul privighetorii care-i mult mai fin, mult mai subţire, dar se aude.

Dacă eşti atent, dacă te concentrezi puţin, dacă te întorci puţin în tine, auzi glasul mierlelor şi al privighetorilor care se rosteşte neîncetat, îl auzi tot timpul, se aude tot timpul, dar este acoperit de glasul şi de croncănitul ciorilor.
Aşa şi omul începe să descopere în sine."

                                                                                               PR. CIPRIAN NEGREANU

MAREA ISPITIRE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

Iadul clocotește,
Satana-i furios,
În cer se pregătește
Venirea lui Hristos.

Se-apropie scadența
Și iezerul de foc..
Îl bântuie demența
Căci n-are timp deloc!

Nu-i șansă de scăpare,
Din nou va fi zdrobit
De-aceeași oaste care
Din ceruri l-a trântit

Atunci când Creatorul
I-a dat un chip hidos,
Chiar lui, ce printre îngeri
Era cel mai frumos..

Ei bine, vor să-l bage
Pe veșnicie-n munci?..
În flăcări îi va trage
Pe cât mai mulți atunci,

Va declanșa terorarea
Și Marele Reset,
E vremea ca în lume
Să vină Baphomet!

E plină-întreaga lume
De credincioase slugi
Ce nu-l cunosc pe nume,
Dar îi înalță rugi,

Chemându-l ca pe-un tată
De oameni iubitor.
Nebunii ăștia-afirmă
Că-i "Arhitectul" lor!

Le-a dat avere multă
Și i-a corupt pe ei
Și astăzi îl ascultă
Ca niște mielușei.

Un singur OM în lume
I-a spus Satanei nu.
Vai, ce-o să plângi, Hristoase,
De mila lumii Tu..

Curând se va impune
Guvernul mondial;
Se va-împlini atuncea
Străvechiul ideal:

Din oameni demni vor face
Nenorociți de robi
Și le vor pune zgardă
Și cipuri la neghiobi!

"În zilele acelea"
Păpică le vor da
Doar celor ce în toate
Vor face voia sa.

Dorința lui fierbinte?..
Să-i rupă de Hristos,
Să-i facă să-L renege
Ca pe un zdrențuros.

Mesie vrea pământul?..
Mesie le va da:
Pe Anticrist, în care
Chiar el se va-întrupa!

O, Doamne, fie-Ți milă,
Oprește-i dacă poți;
Tu ai putea-ntr-o clipă
Să ne salvezi pe toți,

Dar nu e pocăință,
Credință pe pământ,
De-aceea nu lucrează
În oameni Duhul Sfânt.

Puțini mai au Lumina,
Puțini se mai sfințesc,
Puțini își mai adoră
Părintele Ceresc.

Pe cei ce fac acestea
Eu știu că-i vei păzi
Și-n vreme de prigoană
Te vor mărturisi,

Pământul se va umple
De sânge de martiri
În vremea-întunecată
A marii ispitiri.

Păzește-ne, Iisuse,
Pe toți cu harul Tău
Și fă să fim puternici
În fața celui rău,

Să nu ne îngrozească
Nici cel mai mare chin
Și să vedem la urmă
Limanul Tău cel lin!

Amin și DOMNULUI HRISTOS mă-închin.

PREOTII sunt "CADRE BISERICESTI"?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

https://pildepentrutoti.blogspot.ro/

In iarna de acum 3 ani, cand a fost un ger de - 20 de grade, am comandat un taxi sa merg la o inmormantare. Eram in reverenda si l-am intrebat pe taximetrist: "Nu te supara, ce credinta ai dumneata?" "Sunt crestin ortodox!" "Ma bucur mult, dar duminica mergi la Biserica?"

"Nu merg la Biserica pentru ca nu sufar cadrele alea bisericesti!" "Pai ce cadre sunt "alea": cadre de bicicleta, cadre didactice?..."

"Nu cumva le zice preoti?" "Ba da!" "Si de ce nu-i suferi?" "PENTRU CA SUNT HOTI!" (vorbind la plural m-a facut si pe mine HOT).

"Domnule, de unde stii ca sunt hoti?" "Pai, un preot a furat lemne din padure?" "L-ai vazut?" "Nuuu, am auzit!" "

Se spune ce ceea ce auzi despre cineva SA NU CREZI si chiar daca vezi, sa crezi pe jumatate..."

Am ajuns destinatie si am intrebat cat am de plata. El mi-a spus: "Da si dumneata, 6 lei".

"Pai, vreau sa plătesc corect dupa ceas". "N-am pus ceasul". "

Aaaaa, ii faci pe preoti hoti, ma facusi si pe mine hot, iar hotul esti chiar dumneata. Eu acum sun la 112 sa vina aici politia" (voiam doar sa-i dau o lectie...).

S-a speriat si m-a rugat: "Parinte, va rog nu sunați ca am 2 copii acasa".

"Domnule, pai, poate tot 2 copii are si preotul acela, si daca pe gerul acesta - 20 de grade, a luat cateva lemne sa nu inghețe copiii de frig, este o asa mare nenorocire?? Uite, ia 10 lei, ia si indreptarul acesta de spovedanie, mergi la un preot, spovedeste-te si sa nu mai arați cu degetul spre altul.

Dumnezeu sa te ierte! Fii binecuvantat.

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

CUM SA-I SPUN EU PACATELE MELE PREOTULUI???

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

          Bucuria mea, in totala nestiinta de cauza, zic unii crestini ortodocsi:

 Cum sa ma duc eu sa-i spun pacatele mele preotului? 

Ei nu stiu ca fara preot duhovnic nimeni nu se mantuieste! 

PRIN preot suntem BOTEZATI, PRIN preot suntem MIRUNSI, PRIN PREOT suntem CUNUNATI RELIGIOS, PRIN preot suntem SPOVEDITI (ni se iarta pacatele), PRIN preot ni se da IMPARTASANIA (Trupul si Sangele Domnului Iisus Hristos). 

Iata de ce a zis Iisus Hristos: “Duceti-va si va aratati preotilor!” (Luca 17:14). Viata preotului duhovnic, este o nesfarsita mucenicie. Taina povatuirii duhovnicesti, este o scoala aparte care duce la adevarata cunoastere de Dumnezeu. Ucenicul trebuie sa simta fata de parintele sau duhovnicesc, incredere si dragoste. 

De ce?

 Pentru ca el are cheile Imparatiei Cerurilor (Matei 16:18), mana aceea de preot, indiferent de vrednicia sau nevrednicia lui, iti poate da: DEZLEGARE DE PACATE si SFANTA IMPARTASANIE (viata ta vesnica), lucruri pe care tu nu poti sa le iei de nicaieri! Iertarea pacatelor o da Iisus Hristos, prin preotul duhovnic in Duhul Sfant. 

Si pentru ca aproape toti oamenii au telefon celular, am putea spune ca el seamana cu telefonul. Cand vorbesti cu cineva, nu te adresezi telefonului, ci, aceluia cu care vorbesti prin intermediul lui. 

La fel este cu spovedania: 

Pacatele nu le spui preotului ci lui Dumnezeu prin intermediul lui, si nu ti le iarta preotul, ci, Iisus Hristos prin intermediul lui. Daca un om vrea sa fie INTEGRU, trebuie sa aiba neaparat 

PARINTI TRUPESTI si PARINTE DUHOVNIC (Sfintitorul sufletelor noastre, sau altfel spus, calauza duhovniceasca in drumul nostru catre Hristos). 

Cine are minte sa ia aminte la aceste sfinte cuvinte cine nu sa rataceasca si sa se razvrateasca inainte! 

                                                                                                                                  Amin si Alilui!
                                                                                                                                  Preot Ioan .

Nu suntem sfinți!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

,,Oricât veți căuta preotul cu har, comunitatea perfectă, nu le veți găsi...
așa cum nu veți găsi nici căsătoria impecabilă,
nici copilul ideal.

În Biserică nu intri într-un partid în care începi să judeci și să împarți dreptatea.
În Biserică ești într-o corabie cu oameni bolnavi, care s-au salvat din mare.

Nu suntem sfinți!

Nici preotul, nici mirenii, toți avem patimi și neputințe, dar vrem să rămânem până la sfârșit aici, pentru că ne-am asumat unul pe celălalt și vrem să ducem lucrarea aceasta până la capăt, cu iubire și răbdare, până ne vom sfinți unul pe celălalt.

Tot timpul, oriunde ne-am afla, vom avea de împlinit o Lucrare lăuntrică, va trebui să ne asumăm viața și oamenii din jur.

Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat.
E un eșec total al unui mesaj hristic să ai pretenția nebună ca oamenii să fie sfinți, să fie fără greșeală.

Când judeci, când cârcotești împotriva celorlalți, de dimineața până seara, când îi consideri pe ceilalți veșnic vinovați de nefericirea ta, evoluția ta spirituală s-a închis.

Omule, dă-ți seama că stăm în fața celei mai puternice Ființe din univers și de dincolo de el.

Priviți la Iisus, la felul Lui de a viețui, de a gândi, de a mânca, de a respira... lăsați-L să vă umple de bucuria Lui.```

Sfântul Cuvios Sofronie Athonitul de la Essex

INTRAREA MAICII DOMNULUI IN TEMPLU

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

            Bucuria mea, in Vechiul Testament Lacasul Domnului se numea Templu si el a fost prototipul, prefigurarea Bisericii Crestin Ortodoxe. Praznicul intrarii Maicii Domnului in Templu este o chemare, un indemn pentru toti crestinii ortodocsi sa vina in Biserica Crestin Ortodoxa, pe tot parcursul vietii, cu timp si fara timp, in duminici si in sarbatori si nu numai. Zice si Sfantul Parinte, Ioan Gura de Aur: “Nu te departa de Biserica!” 

Asa cum prunca Maria a fost dusa la Templu, tot asa crestinii ortodocsi trebuie sa-si duca pruncii spre a primi Sfanta Impartasanie, CEL PUTIN la 40 de zile, fara spovedanie, pana la implinirea varstei de 7 ani. De ce? Pentru a prinde dragoste de Sfintele slujbe si a creste in atmosfera curata a Sfintei Biserici Ortodoxe. Fiindca, intre un copil care in timpul Sfintei Liturghii se gaseste in Biserica si altul care este la meditatie, la televizor, la terasa, este o diferenta covarsitoare. Intr-un fel va creste unul, si in alt fel celalalt! 

           Dupa varsta de 7 ani, copiii trebuie dusi in fiecare duminica la Biserica, dusi la spovedanie si impartasanie cel putin de 4 ori pe an, pusi sa tina post cel putin miercuri si vineri, sa se roage dimineata, seara, la masa si dupa masa. 

           Acest praznic este de asemenea, un indemn pentru fiecare crestin ortodox, s-o cheme pe Maica Domnului sa intre si in casa lui si in casa sufletului lui. Familia mai este numita si “Biserica cea mica”, dar si inima este o “biserica”, dupa cum spunem in Randuiala Sfintei Impartasanii: “Faradelegile mele trece-le cu vederea Doamne, Cel Te-ai nascut din Fecioara si curateste-mi inima mea, facand-o biserica a Preacuratului Tau Trup si Sange...”.

 Asadar, inima este o “biserica” in care primim pe Dumnezeu, dar primim si pe cei alesi ai Sai: pe Maica Domnului si pe toti Sfintii.

                                                                                                           Amin si Aliluia!
                                                                                                         Preot Ioan .

CEL CE NU CUNOASTE POSTUL,NU CUNOASTE CRUCEA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Cine nu crede ca va invia si ca va da socoteala,ci gandeste ca toata fiinta sa se margineste la viata aceasta,aceluia nu-i va pasa mult de faptele bune.

Nu dispretui pacatul,pentru ca nu simti dureri cand pacatuiesti,ci tocmai de aceea,mai ales suspina,ca nu simti dureri.Si nu simti dureri,nu pentru ca nu te musca pacatul,ci pentru ca SUFLETUL FIIND PLIN DE PACATE,NU SIMTE MUSCATURA.

Cand ni-i bolnav trupul,facem totul si ne zbatem ca sa scapam de suferinte,dar cand ni-i bolnav sufletul,amanam si nu ne sinchisim.Plangi pentru pacat,ca sa nu plangi pentru pedeapsa!

Pacatele sunt radacina tuturor relelor.Din cauza pacatelor induram SUPARARI,TULBURARI,ISPITE si BOLI.Sa secam,dar,izvorul pacatelor,si vom opri toate paraiele bolilor trupesti.Nu vei pune capat numai bolilor,ci si pacatului;si pacatului mai mult decat bolii,pe cat este sufletul mai bun decat trupul.Cand insa sufletul este nepasator,diavolul ne urca si la mai mari pacate.

        Sa nu teuiti la pacat ca este mic,ci sa te gandesti ca ajunge radacina de mare pacat,daca nu-l iei in seama.Impreuna cu credinta,POSTUL ne da mare putere.

Postul sadeste in sufletul omului filosofie,face din om inger,doboara puterile cele netrupesti;dar nu postul singur,ci e nevoie si de RUGACIUNE,si in primul rand,de rugaciune.Daca te lipsesti de rugaciune,faci la fel ca si cum ai scoate un peste din apa. Chiar daca nu poti sa postesti,totusi poti sa nu te imbuibezi.

Nu-i putin lucru si acesta,nici departe de post,ci in stare sa puna capat furiei diavolului.Ca nimic nu este atat de placut diavolului,ca DESFATAREA si BETIA,pentru ca ele sunt izvorul tuturor pacatelor.Daca iti este trupul neputincios si nu poti posti neincetat,nu iti este neputincios sa te rogi,nici fara putere,ca sa dispretuiesti poftele pantecelui.

De vei auzi pe cineva injurand public pe HRISTOS,sau Biserica Lui,du-te si da-i palme,ca ti-ai sfintit mainile tale!Si chiar de vei suferi inchisoare sau bataie,sau pedeapsa pentru asta,bucura-te,ca MUCENICIE se socoteste tie asta,daca suferi,ca ai batut pe cel ce huleste pe HRISTOS!

sursa

Adriana Maria

EXISTĂ MÂNTUIRE PENTRU TOȚI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Ești ceea ce ești! Nu-ți fie teamă să accepți aceasta.

Nu știu cât reușesc să mă fac înțeles, nu știu cum vă sună, dar există mântuire pentru toți. Trebuie să luăm lucrurile exact așa cum sunt. Fiecare dintre noi trebuie să cunoască bine cine este. Cadrul general al temei despre care vorbim este același, dar pentru fiecare din noi starea lăuntrică este una specială.

Este nevoie să fim ajutați, dar tebuie să avem și dispoziția necesară. Dacă nu avem dispoziție să înțelegem, nu înțelegem nimic.

Fiecare să se cunoască pe sine. Să nu-i fie rușine, să nu-i fie teamă să accepte ceea ce este. Nu ceea ce vrea să fie. Ci ceea ce este. Să accepte cu recunoștință fără să se certe cu cineva. Nici cu Dumnezeu, nici cu lumea, nici să se vaite: ”De ce să fiu așa? De ce să mi se întâmple așa? De ce să am eu asemenea greutăți?”

Pe acestea le știe Dumnezeu. Noi suntem datori să acceptăm cu recunoștință orice ni s-ar întâmpla și să cunoaștem cu răbdare sinele nostru.

Numai astfel există nădejdea, fraților, să se întâmple ceva bun cu noi!

Nu știu, poate că greșesc, dar de obicei, cel care este în afara realității, în afara sinelui său, care nu vede, care nu are dispoziție să se afunde înlăuntrul său, acela crede că are de făcut o altă lucrare.

Un Sfânt spune:

,,Dacă vei cădea în noroi și ți se astupă nasul și ochii și gura și urechile, la ce-ți va folosi să-i spui slujitorului tău să meargă să împartă bani încoace și-ncolo?”

Arhimandrit Simeon Kraiopolous, Sufletul meu, temnița mea, Editura Bizantină – 2009

Când simţi că te apasă crucea e semn că mergi în urma Domnului

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                     

Bucură-te, deci, când simţi că te apasă crucea, fiindcă acesta este semnul că mergi în urma Domnului, pe calea mântuirii, în Rai. Rabdă puţin. Acum-acum vine sfârşitul, însoţit de cununi!

Nu poţi merge fără cruce în urma Domnului Purtător de Cruce; şi toţi cei care merg în urma Lui merg, negreşit, cu crucea.

Ce e această cruce? 

Necazurile, strâmtorările şi întristările de tot felul, care vin dinlăuntru şi din afară asupra celui ce împlineşte cu conştiinţă dreaptă poruncile Domnului, trăind în duhul rânduielilor şi cerinţelor Lui. Această cruce se întrepătrunde până-ntr-atâta cu modul de vieţuire al creştinului, încât acolo unde este creştinul este şi ea, iar acolo unde nu e această cruce nu poate fi vreun creştin.

Înlesnirile de toate felurile şi viaţa în dezmierdări nu sunt pentru un creştin adevărat. Sarcina creştinului adevărat e să se curăţească şi să se îndrepteze. El e ca un bolnav care trebuie să fie cauterizat pe ici, tăiat pe dincolo, iar asta nu poate avea loc fără durere. El vrea să se smulgă din robia unui vrăjmaş puternic; poate face asta fără să lupte şi fără să fie rănit? El trebuie să meargă împotriva tuturor rânduielilor (lumeşti) care îl înconjoară, iar asta cum o poate face fără neplăceri şi strâmtorări?
Bucură-te, deci, când simţi că te apasă crucea, fiindcă acesta este semnul că mergi în urma Domnului, pe calea mântuirii, în Rai. Rabdă puţin. 

Acum-acum vine sfârşitul, însoţit de cununi!

O ZI PLINA DE LUMINA, IN FIECARE INIMA!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". ...

NU UITATI MAINE DE MAREA SĂRBĂTOARE SI DE SFANTA LITURGHIE...

Bucuria mea, Sfantul Parinte, Efrem Filotheiul, ne spune asa: 

"Diavolul, cel care din ura si invidie nu se bucura sa-l vada pe crestinul ortodox, bucurandu-se duhovniceste, face tot ce poate ca sa-i pricinuiasca amaraciune; aceasta este bucuria si castigul sau. Noi însa, cu mijloacele duhovnicesti pe care le avem, sa ne straduim sa ne facem curaj, impotrivindu-ne feluritelor sale mestesugiri." La ora actuala este atata nebunie in lume, incat cuvintele Sfantului Parinte Serafim Rose sunt cat se poate de adevarate: "Stiti ce s-ar intampla daca Iisus Hristos ar umbla astazi prin lume? Probabil ca L-ar interna intr-un spital de nebuni si L-ar droga cu tot felul de medicamente. Lumea L-ar rastigni si acum la fel cum a facut-o acum doua mii de ani. Spunem ca traim intr-o societate crestina, dar de fapt nu este adevarat; traim intr-o societate care este mult mai pagana, mai uratoare de Dumnezeu, decat lumea in care a trait odinioara, Iisus Hristos".

Acestea fiind vremurile ingaduite de Dumnezeu pentru pacatele noastre, ia sa vedem ce ne spune sfintitul parinte, Ioan Danci:

  “Relaxati-va de la ce vreti si cum vreti, dar nu va relaxati de la rugaciune, de la inaltarea gandului la Dumnezeu! Cine crede ca am scapat de greu, de necaz, se inseala amarnic! Greul de abia acum incepe! Doar prin rugaciune, iubire, dragoste, smerenie, milostenie, dar mai ales rabdare si credinta vom putea trece cu bine peste si sa ducem lupta pana la sfarsit! Confuzia, instabilitatea vor fi cele mai periculoase lucruri din viitor, care il vor afecta pe om! Dar nu-ti pierde nadejdea, suflete, te rog crede si nadajduieste, fiindca, Dumnezeu cel Minunat ne iubeste!” 

Iar la finalul cuvantului de invatatura, iata ce binecuvantare minunata, ne trimite fiecaruia dintre noi acest sfintit parinte, Ioan Danci: 

“O ZI PLINA DE LUMINA, IN FIECARE INIMA!”. Sarut mana, parinte drag! Amin si Aliluia!

                                                                                                                   Preot Ioan .

AM VĂZUT TÂLHARUL..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

Am văzut tâlharul și-am crezut
Că Tu ierți, Stăpâne, de păcate
Omul ce iertare Ți-a cerut,
Nu de unul, două, ci de toate!

Am văzut tâlharul și am plâns,
Fiindcă, Doamne, sunt și eu ca dânsul..
Multe rele-n spate mi s-au strâns
Și îmi mai rămâne numai plânsul..

Am văzut tâlharul și-am sperat
Că de vreme ce-a primit iertare,
Poate o să fiu și eu iertat,
Fiindcă mila Ta-i la fel de mare..

Poate, Doamne, nu Te-am înțeles..
Tu Te-ai răstignit pentru păcate,
Noi păcătuind atât de des,
Cruce grea Îți punem iar în spate,

Dar privesc în minte spre tâlhar,
I-ai iertat, Iisuse-atâtea rele,
Și Îți cer, cuprins fiind de har,
Să le ierți acum și pe-ale mele!
amin

Când aţi întrebat ultima dată un preot: ,,Cum te simţi, părinte?”

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Când aţi stat lângă un preot pentru el, nu pentru voi şi nevoile voastre? Când aţi avut răbdarea, interesul să simţiţi şi nevoile lui?
Aţi stat vreodată alături de un preot în noaptea singurătăţii lui să vedeţi cum strânge în mâini Sfanta Cruce sau priveşte fix icoana pururea Fecioarei Maria…neînţelegând de ce se simte atât de singur cu un Dumnezeu atât de aproape, dar înțelegând Singurătatea Mântuitorului pe Drumul Crucii? De ce valurile care brăzdează țărmul mării sunt mai puține ca frământările lui? Cum se roagă pentru cei ce nu se roagă? Cum ar vrea ca toți să vină și să simtă bucuria comuniunii cu Hristos? Cum plânge pentru toți?
L-aţi privit măcar o clipă în toiul nopţii ridicându-se şi devorând paginile Ceaslovului sau ale altei cărţi de rugăciune sau fugind în biserică sau în capelă căutându-l pe Dumnezeu?

 
Aţi fost vreodată lângă un preot când stătea neputincios şi fără cuvinte în faţa unui dureri ce i se împărtăşea?

Să fiţi lângă el când oamenii îşi spun necazurile, când mamele îşi îngroapă fiii sfâşiate de durere şi-l întreabă ,,De ce? De ce, părinte, de ce?”

Sau ați plecat vreodată de acasa, de lângă copii și soție, atunci când poate aceștia își doreau cel mai mult prezența lui, a preotului, care acasă este soț și tată, pentru a spovedi pe cineva care în toiul nopții se pregătește să părăsească lumea aceasta? Sau când trebuie să ducă la bun-sfârșit tot ceea ce are de împlinit?

Te-ai gândit vreodată ce simte un preot când, întors acasă după ore de stat în picioare, de multe ori nemâncat, trebuie să fie apt și plin de bucurie pentru copiii care vor și ei un tată?
Când se bucura ca un copil pentru cineva care s-a vindecat de o boală sau care a primit în dar un prunc? Apoi, pentru că Domnul a împlinit ruga lui, el rămâne în rugăciune și mulțumire, chiar dacă omul a uitat?!

Ştiţi voi cum e să ţi se ceară minuni şi să nu poţi face? Dar la scaunul de spovadă, aţi intrat vreodată? Aţi simţit teama neputinţei lui şi oboseala când omul vine să-şi lase păcatele? Ştiţi câtă durere şi câte întrebări rămân în inima unui preot după un suflet care se descarcă de păcate?

Aţi transpirat vreodată la amvon predicând? Ştiţi oare emoţiile cu care el deschide uşa şi intră în biserică pentru sfânta Liturghie temându-se de Dumnezeu pentru nevrednicia cu care se apropie și că vor fi din ce în ce mai puţini oameni prezenţi ?

 
Ştiţi trăirile lui de la sfânta Jertfă? Pasiunea lui? Iubirea lui? Puterea lui?

 
Aveţi idee cum e să priveşti un om care iţi primeşte binecuvântarea pe patul de moarte, şi care, deşi e pe moarte, îţi zâmbeşte cu linişte? Nu înţelege nimeni zâmbetul suferinţei lui… în afară de preot.

 
Aşadar, cine e preotul?

 Cine se încumetă să spună că ştie totul despre el?

 Cine-l poate judeca?

 Preotul este cel care poate oferi omului ceea ce nimeni nu mai poate oferi: Dumnezeiasca Împărtășanie! Așadar să ne rugăm unii pentru alții! Rugați-vă și pentru preoți și nu-i judecați! Pentru că ei, preoții, se roagă pentru toți! Va veni vremea când toate vor ieși la lumină! Când vom înțelege cu toții că în pomul cu roade se aruncă bățul!

Domnul să ne ierte şi să ne binecuvinteze pe toţi!

https://www.facebook.com/bratu.petrica

VREMEA MUCENICIEI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Fraților, vine urgia
Domnului pe această lume
Haide-ți să ne pocăim
Să facem faptele bune

Fiindcă ceasul Milei Sale
Se apropie de final
Zilele vieții noastre
Să nu treacă în zadar

Semnele venirii Sale
Iată , au început să vină
Nu peste mult timp pământul
Va deveni o ruină

Oamenii fără credință
Vor fi cuprinși de teroare
Când vor auzi glasul satanei
Vorbindu-le în televizoare

Pecetea lepădării de Hristos
O vor primi cu mic cu mare
Ca nu cumva societatea să-i excludă
Să aibă bani să-și cumpere mâncare

Să ne trezim din somnul nepăsării
Acum cât mai este un dram de libertate
Bunul Dumnezeu a spus
Ca va fi cu noi și dincolo de moarte

Puțin a mai rămas și Domnul
Va veni întru Slava Sa
Capetele împăraților ce au semănat urgia
Cu sabia dreptății Lui le va tăia

Frățiori întru Hristos
Să nu vă lăsați smintiți
Nu cumva de frica morții
Pecetea Antihristului să o primiți

E vremea muceniciei
Pentru drept și păcătoși
Decât să fim sclavii ocultei mondiale
Mai bine morți pentru Hristos!

AUTOR: DANIELA IBRIȘIN

*NU UITA DE MIERE!*

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Mai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi.La ora 16 fix aveau testare la Religie. Când a intrat profesoara, tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.

„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre, simple, la două întrebări:

1. Cine este Dumnezeu?;
2. Cum ştiţi că Dumnezeu există dacă nimeni nu l-a văzut?.

În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea.

Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări, erau repetitive. Cuvintele parcă erau aceleaşi: „Dumnezeu e Tatăl nostru”; „a făcut Pământul…, marea şi tot ce există”; 

...Dar a treizecea? 

 lucrarea lui Ernestino. Un pici blond mărunțel. „Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”.Copilul vine şovăielnic. Se temea de o umilinţă în faţa colegilor. Lacrimile îi inundă obrajii. Invăţătoarea îl încurajează. Elevul începe citirea sughiţând:

„Dumnezeu este ca şi mierea pe care mama o pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd mierea în ceaşcă, dar dacă mama nu o pune, simt imediat că lipseşte! Aşa este şi Dumnezeu. Chiar dacă nu-L vedem, dacă El nu este în viaţa noastră, viaţa este amară şi nu are gust”.

Sala a explodat în aplauze.  Profesoara i-a mulţumit lui Ernestino şi a completat:

„Vedeţi copii, ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoşti multe lucruri. Ci să fim simpli dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră”.

Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei. Pictorii îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze. Preotii îl scot din suflet şi-L clădesc în cuvinte... Iar noi muritorii, tot nu înţelegem…
Dumnezeu nu e un concept greoi. E simplu ca şi cămaşa lui Hristos. E respirabil ca şi aerul proaspăt de ianuarie. E dulce ca şi mierea!

Numai că nu poţi să ştii toate astea decât dacă l-ai gustat mai întîi!

Vrei să trăieşti frumos, să trăieşti înţelept?

 
NU UITA SĂ PUI "MIERE" ÎN VIAŢA TA!

DIN NOU CU DUMNEZEU!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 

Dragii mei, cu Dumnezeu eu sunt în fiecare clipă din viața mea. Îl port în mintea mea, gândindu-mă la El, Îl port în inimă, tânjind după El, dorindu-L și însoțindu-mi suspinurile cu lacrimi de regret pentru momentele în care nu mai reușesc să-I simt prezența.. Cu Dumnezeu sunt în rugăciune, privindu-I icoana și vorbind cu El prin această minunată fereastră în care îmi apare puțin sever, într-o fină încruntare datorată stilului iconografic bizantin.. 

Să vă spun când sunt cu Dumnezeu? Mai ușor mi-ar fi să vă spun când NU SUNT cu Domnul nostru Iisus Hristos..

Și totuși zilele în care slujesc Sfânta Liturghie sunt zile deosebite, deoarece în acele zile mă apropii mai mult de Hristos decât de obicei.. Poate ar trebui să spun că Se apropie El mai mult de mine, sau că în Dumnezeiasca Liturghie simt mai clar apropierea mea de El și a Lui de mine.. Cert este că fiind acolo, înaintea Sfintei Mese, mă simt ca Moise înconjurat de slavă pe Muntele Sinai! Văd catapeteasma ca pe cercul acela care îi oprea pe fiii lui Israel să înainteze mai mult spre vârful muntelui..

 
"Încă ne rugăm și cu umilință la Tine cădem: trimite pe Duhul Tău Cel Sfânt peste noi și peste aceste daruri ce sunt puse înainte și prefă adică, pâinea aceasta în Cinstit Trupul Hristosului Tău, iar ceea ce este în potirul acesta în Cinstit Sângele Hristosului Tău"! Gata, trei aminuri rostite cu glas puternic de toată biserica în cor, apoi.. Iisus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Domnul meu și Dumnezeul meu, este acolo, înaintea mea! A lăsat în ceruri serafimii cei cu câte șase aripi, heruvimii cei cu ochi mulți, cetele îngerilor și ale sfinților și a venit în Altarul bisericii noastre! Nu a venit numai pentru mine, a venit pentru toți cei care calcă pragul bisericii, dar Se află în fața mea, în carne și oase, în Trup și Sânge! Timiditatea și fiorul meu înaintea Sa sunt absolut normale.. "Doamne, nu sunt vrednic să intri în casa mea", "Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos"! Afirmații din Sfânta Scriptură pe care mi le amintesc adesea. Totuși vă spun sincer, acolo, înaintea Lui, în general uit tot ceea ce înseamnă reținere sau frică și mă las cuprins de entuziasm și de bucurie. Nu mai sunt Petru din luntre, ci Zaheu din sicomor!

 Nu mă simt sutașul roman, ci mai degrabă Maria, sora Martei, care era atât bucuroasă de vizita Domnului la trecerea Sa prin Betania..

Da, dragii mei, fiecare Liturghie are o intensitate a trăirilor religioase care nu se compară cu nimic din ceea ce trăiește preotul în restul săptămânii.. De aceea, pe lângă trăirile liturgice, celelalte experiențe duhovnicești par șterse și neînsemnate. Atât de puternică este senzația prezenței lui Hristos în Sfânta Liturghie, încât îmi vine să cred uneori că El este NUMAI ACOLO și nicăieri în altă parte!

 
V-am împărtășit câteva gânduri.. Sper că nu v-am plictisit. Dar dacă v-am plictisit, cum de ați ajuns la ultimele cuvinte ale acestei postări?..

Dumnezeu să vă binecuvânteze! Mâine o să Îi vorbesc despre voi.. Al vostru prieten, preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

Sfantul Mina ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

mai multe cititi aici :

https://mitropolia-banatului.ro/binecuvantare-pentru-credinciosii-parohiei-dumbravita-banat-ii/

                      

                 

                   

                   

Astăzi cu ajutorul lui Dumnezeu la intrare in Dumbrăvita ( Timis ) Inaltpreasfintitul Ioan a pus piatra de temelie in Altarul unei Biserici Ortodoxe, (O PIETRICICĂ MICĂ ADUSĂ DIN MUNTELE SINAI) care are Hramul Sfantului Mare Mucenic MINA , un sfant iubit de toti Ortodocsii , mai ales de cei ce au pagube si supărări, deoarece se stie că este Sfantul păgubitilor...

                       

                                  

            

      

                     

       

                       

                    

    

   

Am avut privilegiul de a intra in Sfantul Altar si a ne ruga ...

                    

                  

La sfarsit am primit, mancare , suc si prăjituri ...