TATAL NOSTRU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

      TATAL  NOSTRU

Tatăl nostru Bun şi Sfânt,
La-nceput Ai fost Cuvânt,
O enigmă şi-un mister,
Ce l-ai prefăcut în cer.

O scânteie, dar Divină,
Şi-ai făcut din ea lumină.
Poruncit - ai doar în şoapte
Şi-ntr-o clipă a fost noapte.

Ai rostit suav Cuvântul,
Şi s-a rotunjit pământul.
Ţi-ai închipuit strigarea,
Şi s-a-ntins îndată marea.

Ai cules din neant atomul,
Şi din lut, zidit-ai omul.
Numai auzindu-Ţi graiul,
A luat fiinţă raiul.

      Care Eşti în ceruri...

Tu în cer, noi pe pământ,
Între noi, zăpezi şi vânt.
Tu eşti mare, şi noi mici
Muşuroaie de furnici.

Doar un deget de-ai întinde,
Pe toţi moartea ne-ar cuprinde.
Printr-o singură silabă,
Pulbere am fi, degrabă.

Însă mila Ta, Părinte
Necuprinsă în cuvinte,
Şi iubirea Ta adâncă,
Ne mai lasă teferi încă.

Eşti izvor de bunătate,
Noi o mare de păcate.
Nu ne lua, Doamne, în seamă
Şi în casa Ta ne cheamă.

Sfinţească-se numele Tău!

Că e înger sau călău,
Sfinţească-se numele Tău!
Pe deal, pe câmp sau în birou,
Sfinţească-se numele Tău!

În aer, pe uscat ori în pârâu,
Sfinţească-se numele Tău!
În stânga, în dreapta, în hău,
Sfinţească-se numele Tău!

În pustiu, în gară, în metrou,
Sfinţească-se numele Tău!
De prunc, moşneag, de flăcău,
Sfinţească-se numele Tău!
Toată stirpea omenească,
Numele Tău să-L Sfinţească!

Vie împărăţia Ta...

Privim în sus în fiecare zi,
Să vedem cerul deschis.
Te aşteptăm, Doamne, să vii,
Pe un nor, cum ai promis.

Te aşteptăm să ne ridici,
Din lumea plină de ispite,
E întuneric, Doamne pe aici,
Şi viaţa este pe sfârşite.

Numai Tu eşti Împăratul,
Aşteptat din veac să vină,
De la Tine luăm lumină...
Vie împărăţia Ta,
De se poate mai curând,
Doamne te vom aştepta,
Pe cărarea unui gând.

Facă-se voia Ta

Nicio gâză-n plină vară,
Fără voia Ta nu zboară.
Nici o frunză, cât de mică,
Fără voia Ta nu pică.

Niciun fir de păpădie,
Fără voia Ta nu-nvie.
Niciun greiere nu cântă,
Fără voia Ta cea sfântă.

Nici firava adiere
Şi nici blânda mângâiere,
Nici surâsul unui prunc,
N-ar fi sus, n-ar fi adânc

N-ar fi pace, nici iubire,
Niciun strop de fericire
Nimic nu mişcă pe lume,
Fără voia Ta, Stăpâne.

Precum în cer, aşa şi pe pământ...

Precum în cer e Liturghie,
Aşa şi pe pământ să fie.
Să zicem toţi pe româneşte:
„Doamne, Sfinte, miluieşte!

Precum în cer e lumină,
Aşa şi pe pământ să vină,
Să strălucească-n noi precum un soare,
Slava Domnului cea mare.

Precum în cer,dragostea nu scade,
Aşa şi pe pământ să facă roade.
Să ne iubim profund, mereu,
Cum ne iubeşte Dumnezeu.

Precum în cer, s-a înălţat Cel Sfânt,
Aşa să se coboare pe pământ,
Lumea să o izbăvească
Pe noi să ne mântuiască!

Pâinea noastră, cea de toate zilele...

„Luaţi, mâncaţi“, a zis din gură
Şi-Şi făcu Trupul prescură,
Şi-l dădu ca să cineze
Celor ce vor să-L urmeze.

Şi astfel, această pită
A rămas hrană sfinţită.
Şi de-atuncea tot creştinul,
Şi iudeul şi străinul,

Frâng din Trupul Lui Hristos,
Şi mănâncă cu folos.
Cu Hristos cin-se hrăneşte,
În veac nu mai flămânzeşte...

Mâncaţi din Iisus Hristos
Să vedeţi că e gustos,
Gustă omule, îţi spun,
Ca să vezi cât e de Bun!

Dă-ne-o nouă astăzi...

Dă-ne nouă, Doamne, pâine,
S-o avem şi azi şi mâine.
Înmulţeşte-o ca-n pustie,
Spre fiinţă să ne fie.

Nu pe gratis, să ne-o dai,
Cum demult ai dat-o-n rai
Cere-ne pe ea Stăpâne,
Credinţă şi fapte bune.

Milă, frică şi răbdare
Cred că nu-i un preţ prea mare...
Tot omul să se gândească
Dacă vrea să se hrănească,

Să plătească cu ceva,
Pâinea de pe masa sa.
Nu ai bani, nu-i o ruşine,
Poţi plăti cu-o rugăciune.

Şi ne iartă nouă greşelile noastre

Facem pasul şi greşala
Greu de ţinut socoteala
Noaptea, ziua, dimineaţa,
Răstignim pe Cruce „Viaţa“!

Pe cei goi nu-i îmbrăcăm,
Pe flămânzi nu săturăm,
Pe bolnavi nu-i vindecăm,
În cei răi cu bâta dăm!

Înjurăm de lucruri sfinte,
De numele Tău Părinte,
Ne rugăm numai de formă,
Şi ne închinăm la normă.

Credinţa ne e subţire,
N-avem milă şi iubire,
Iartă-ne Tată Divin,
De greşeli, în veci, Amin!

Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri...

Dacă noi nu vom ierta
Celor ce ne sunt duşmani,
În zadar ne vom ruga,
Săptămâni întregi şi ani.

Să ne dăm capul de pietre,
Cruci să facem cât Ceahlăul,
Domnu-n veci n-o să ne ierte,
Singuri, noi ne facem răul.

Când cerem să fim iertaţi,
Promitem, la fel solemn,
Doar iertarea între fraţi,
E cel mai înalt îndemn.

Iartă-i, Doamne, şi-i păzeşte
Pe cei care-i credem răi,
Şi în cer îi locuieşte,
Că şi ei sunt fiii Tăi!

Şi nu ne duce pe noi în ispită

Suntem slabi,Tu ne-ntăreşte,
Suntem răi, ne izbăveşte.
Suntem proşti, Tu ne învaţă,
Morţi suntem, Tu dă-ne viaţă!

Noi cădem, Tu ne înalţă!
Desculţi suntem, Tu ne-ncalţă!
Ni s-a ofilit credinţa,
Luminează-ne fiinţa!

Am rămas ai nimănui,
Parcă-am fi nişte statui.
Chipul care ni l-ai dat,
E acum desfigurat.

Dă-ne Doamne, cu măsură,
Cele ce-s pentru făptură!
Nu vrem să fim ispitiţi
Ci spre rai călăuziţi!

Ci ne izbăveşte de cel viclean

Doamne, Doamne, ne fereşte
De cel care ne pândeşte
De puterea răului,
De adâncul hăului...

Să nu laşi pe necuratul
Să ne ispitească satul.
Tu eşti singura speranţă
Ţine-l, Doamne, la distanţă.

Să nu laşi Doamne iscoada,
Între noi să-şi vâre coada.
Porunceşte-i să se ducă
În pustii ca o nălucă

Să se destrame, să piară,
Ca bruma de primăvară.
Să plece răul din lume,
Să nu-i mai auzim de nume.
Amin