PILDA - tu ai vazut miracolul vietii ?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


                          

Un tânăr fără credinţă spunea mereu că el nu crede în minuni. Dar într-o zi, mergând pe stradă, a întâlnit un om, care, plimbându-se încet, se oprea la tot pasul şi, privind în dreapta şi în stânga, exclama întruna:
- Doamne, ce minune! Ce minunăţii mi-a fost dat să văd!
- Nu te supăra, a întrebat necredinciosul, dar la ce te uiţi şi te minunezi aşa de tare?
- Cum la ce? La floarea aceasta minunată! Şi la copacul de acolo şi, uite, priveşte norii, cât sunt de frumoşi!
- Ce ţi-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai văzut flori sau copaci până acum? Ce, până acum nu te-ai mai uitat niciodată pe cer să vezi norii şi păsările zburând?
- Nu! - a răspuns omul. Vezi dumneata, până astăzi am fost orb din naştere, însă, cu o săptămână în urmă, familia m-a adus în acest oraş la un medic celebru care m-a operat şi m-a îngrijit cu multă dragoste. Chiar azi dimineaţă mi-a scos bandajele de la ochi şi, după ce a văzut că nu mai am nimic şi m-am vindecat
complet, m-a lăsat să plec.
- De când am ieşit din spital, mă plimb însă pe străzi şi nu mă mai satur să privesc atâtea lucruri frumoase, atâtea minuni. Dumneata poate că, văzând în fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tău, nici nu mai realizezi cât este de minunată această lume, cât este de uimitoare. Dar eu, eu o văd pentru prima oară şi, crede-mă, niciodată nu mi-am imaginat ceva atât de frumos.
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat şi pentru faptul mi-a ajutat să pot, în sfârşit, să le văd şi eu şi să mă bucur de ele. Dar, dacă tot ne-am întâlnit, spune-mi încotro găsesc o biserică, fiindcă vrea| să aprind o lumânare şi să mulţumesc Domnului pentru minunea care a făcut-o ăst cu mine.
Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul 1-a însoţit pe acesta până la bisericuţă apropiată. Au intrat împreună, au aprins câte o lumânare şi au început să se roage încet, în faţa unei icoane.
îI sufletul său, omul necredincios până atunci, a înţeles că nu lumea era de vina, ci el. Toate erau pline de frumuseţe, toate erau minuni, dar el nu ştia să le vadă. Trece pe lângă ele, fără să le observe.
Ce minune este mai frumoasă decât o floare ce se deschide, oferindu-şi parfumul?
Poate cineva să-mi arate o minune mai mare decât dragostea şi
devotament» unei mame pentru copilul ei? Este cineva atât de crud, încât să nu simtă dragostea minunea minunilor?
Adevăratele miracole nu trebuie să le vezi, ci să le simţi. Şi în orice creştin întâmplă un miracol atunci când, apropiindu-se de ceilalţi prin dragoste, simte cum apropie de Dumnezeu.

"Sfinţenia vine din dragoste. Toţi cei ce cred şi iubesc cu adevărat sunt sfinţi . 

Voi il cunoasteti pe Hristos?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

O, voi care ziceţi că-L cunoaşteţi pe Hristos, răspundeţi:
Până când nu vreţi să ţineţi seama de Cuvântul şi porunca Lui?
Până când ziceţi mereu «Doamne-Doamne!» — şi nu vreţi să-L ascultaţi?
Până când veţi tot obosi pe Domnul cu nelegiuirile voastre?
Până când Îl veţi chinui cu păcatele voastre? (Isaia 43, 24).
Până când Îl faceţi pe Domnul mereu să sufere? (Luca 9, 41).
Până când sfâşiaţi Cuvântul Lui, Trupul Lui, Inima Lui?


Iisus stă mereu ostenit între voi! Ostenit de certurile voastre, de clevetirile dintre voi, de luptele şi de duşmănia voastră! De ce vă purtaţi aşa cu El?
Hristos a fost străin… a venit să caute un loc la voi… Aşa se cuvine să vă purtaţi? Aşa S-a purtat El cu voi, oare, când voi eraţi străini şi îm-povăraţi? Nu v-a dat El, oare, odihnă atunci? Nu v-a luat El, oare, sarcinile şi durerile voastre? (Mat. 11, 28) Şi n-ar fi, oare, vremea ca acum să vă veniţi şi voi în fire cum se cuvine, spre a nu mai păcătui? (1 Cor. 15, 34).


Dragul meu, tu cum te-ai purtat şi cum te porţi cu Domnul Iisus? Nu te ascunde după versete biblice cu făţărnicie! A venit în casa ta, în biserica ta, în inima ta, în satul tău, în oraşul tău… cum te-ai purtat tu faţă de El şi cum te porţi? Nu-ţi spune El, oare, şi ţie cum i-a spus lui Simon fariseul: Am venit în casa ta… şi tu nu M-ai băgat în seamă (Luca 7, 44-46)? Cum răsplăteşti tu ostenelile Domnului pentru tine?
Chiar şi în Samaria era o fântână, lângă care S-a putut odihni Domnul. Un loc pentru Iisus cel Ostenit. Chiar dacă ai trăi deci în Samaria… Chiar dacă în jurul tău ai vedea că toţi Îl obosesc şi Îl chinuiesc pe Domnul – şi cu atât mai mult chiar atunci, – fii tu o fântână!… Fii tu un loc, o inimă, unde El să poată afla odihnă! Căci dacă un suflet are loc pentru toate şi toate se pot odihni liniştite în el, numai Dumnezeu nu, şi dacă în inima lui, în viaţa şi în casa lui omul poate lăsa şi afla loc pentru toate celelelate, numai pentru Dumnezeu nu are timp, plăcere şi ascultare, – atunci omul acela nu va avea nici el loc la Dumnezeu. Hristos nu va găsi nici pentru el un loc în Casa Tatălui Ceresc. Hristos Domnul locuieşte numai în linişte, în iubire, în pace, în armonie.


Dacă voi sunteţi zbuciumaţi, duşmăniţi, certaţi, dezbinaţi, El nu poate locui cu voi. Se retrage în inimile care pot fi aşa cum doreşte El. Vai, în atâtea adunări numite ale Lui, Hristos Domnul nu stă. Nici nu poate sta. Nu găseşte nici un loc. La atâţia slujitori care se pretind ai Lui, Iisus cel ostenit n-are nici o odihnă. Şi nici o plăcere să stea, deoarece sunt mereu frământaţi, certaţi, nervoşi, nesuferiţi, urzitori de rele şi agitaţi.
Oare la tine Iisus cel ostenit are o inimă bună unde să odihnească?

https://botosaneanulortodox.blogspot.com/

Cum se citesc pomelnicele la Sfânta Proscomidie?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

.Cel mai mare folos sufletesc îl aduce celor pomeniţi citirea pomelnicelor în cadrul Sfintei Liturghii. În pregătirea acesteia, preotul citeşte pomelnicele în taină, cu mare evlavie, la Sfânta Proscomidie.
Ritualul Proscomidiei, necunoscut de credincioşi, realizează, prin pomenirea numelor din pomelnice, comuniunea celor pomeniţi cu Mântuitorul Hristos şi cu întreaga Biserică. Creştinii trebuie catehizaţi de către preotul lor pentru a aduce la Sfântul Altar, încă de dimineaţă, în timpul Utreniei, pomelnice de „vii” şi „adormiţi”, însoţite de mica lor jertfă: lumânare, prescură, uneori puţin vin şi un bănuţ, după putere. Mai întâi preotul taie din prescură, ritualic, „agneţul”, care Îl reprezintă pe Hristos - „Mielul lui Dumnezeu” Care „Se jertfeşte” şi „ridică păcatul lumii, pentru viaţa şi mântuirea lumii”, apoi scoate miride pentru Maica Domnului şi pentru cele „nouă cete”: puterile cereşti, prorocii, Sfinţii Apostoli, ierarhii, mucenicii, cuvioşii, doctorii fără de arginţi, părinţii Maicii Domnului şi sfântul/sfinţii zilei, sfântul a cărui liturghie se săvârşeşte. Toţi sunt pomeniţi pe nume. În continuare, preotul rânduieşte şi miride pentru Patriarhul ţării şi pentru ierarhul locului - cărora le rosteşte numele, pentru poporul ortodox şi stăpânire, şi pentru ctitorii vii - pe care îi pomeneşte, de asemenea, nominal. Liturghierul precizează foarte clar că preotul trebuie să scoată din prescura a patra „părticele mai mici (…) pentru vii (…)” şi să le pună „pe Sfântul Disc toate la un loc”, rugându-se cu osârdie „pentru tot sufletul creştinesc cel necăjit şi întristat (…) pentru cei ce sunt în călătorie; pentru tămăduirea celor ce zac în boli; pentru izbăvirea celor robiţi; pentru cei ce sunt în judecăţi, în închisori, în prigoniri, în necazuri şi strâmtorări; pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi; pentru cei ce ne miluiesc şi ne ajută nouă; pentru cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii (...)”. Este o rugăciune cu caracter general, ce cuprinde diverse situaţii de viaţă în care se află unii creştini, care nu sunt uitaţi sau neglijaţi, ci sunt susţinuţi de rugăciunile Bisericii, pentru a-şi birui necazurile, pentru a conştientiza ajutorul primit de la Dumnezeu şi pentru a se întoarce la El. Apoi preotul pomeneşte imediat numele creştinilor din pomelnicele aduse la Sfântul Altar. Liturghierul arată că, pomenind numele din pomelnice, preotul scoate miride cu copia şi spune „Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi…”.
În mod asemănător, în cadrul Sfintei Proscomidii se pomenesc şi cei adormiţi. Începând cu ediţiile de Iaşi (1845) şi Neamţ (1860), 

Liturghierul românesc împrumută din spiritualitatea slavă şi autohtonizează marea rugăciune de pomenire a celor adormiţi, de la Proscomidie. În timp ce, din prescura a cincea, preotul scoate miride cu copia şi le aşază într-o grămăjoară distinctă, în dreapta sa (sub mirida pentru ctitori), citeşte această rugăciune. În prima sa parte, textul euhologic indică scopul său - „pentru pomenirea şi iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă” şi se referă la toate categoriile de creştini, mireni - strămoşi, moşi, părinţi, fraţi, surori, fii, fiice, alte rudenii, ctitori şi binefăcători, şi clerici - arhierei, ieromonahi, preoţi, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii şi ostenitori. În a doua parte, rugăciunea invocă un număr impresionant de feluri în care, de-a lungul istoriei, îşi vor fi sfârşit viaţa unii creştini, unele înspăimântătoare, de la monahi „îngheţaţi în sihăstrie” şi oameni ucişi prin „băuturi otrăvitoare” până la creştini „loviţi de trăsnete” sau înghiţiţi de şerpi. A treia parte a rugăciunii realizează o clasificare a celor adormiţi, după vârstă - „bătrâni, adulţi, tineri, copilandri, prunci născuţi fără de vreme” şi după gen - „parte bărbătească şi parte femeiască”.

Creștini de Duminică!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".




Smerenia spinările ne-ndoaie
Păşind peste prag de biserică!
Odată ieşiţi, mândria ne-nfoaie
Smerenia noastră e apă de ploaie…
Suntem creştini de duminică!

Ne salutăm în chip evlavios
Doar când intrăm în biserică!
Odată ieşiţi – evlavia jos!
Masca virtuţii se-ntoarce pe dos…
Suntem creştini de duminică!

Ne cerem iertare, ne îmbrăţişăm,
Cu toţi suntem fraţi în biserică!
Odată ieşiţi – frăţia uităm,
În haina cea veche şi rea ne-mbrăcăm…
Suntem creştini de duminică!

De pace doriţi, la Tine venim.
E pace şi tihnă-n biserică!
Odată ieşiţi – războaie pornim,
Setoşi de dreptate pe ceilalţi păşim…
Suntem creştini de duminică!

După lumină-n casa Ta intrăm
Căci Tu eşti lumină-n biserică!
Odată ieşiţi – ne întunecăm,
De partea vrăjmaşului alunecăm…
Suntem creştini de duminică!

Răniţi de păcate Ţie-Ţi cerem
Să dai vindecare-n biserică!
Odată ieşiţi – rănim cât putem,
Dreptatea-i doar a noastră şi-o vrem…
Suntem creştini de duminică!

Intrăm, fără ruşine, să cerşim
Din mila Ta, jertfită-n biserică!
Odată ieşiţi – ne învârtoşim,
De cerbice tari – ne ticăloşim…
Suntem creştini de duminică!


Poezii Creștine-Ana-Maria

Ești materialist și te simți ateu

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Ești materialist și te simți ateu, deși nu ai curaj să o zici în gura mare. O zici, dar o zici în sinea ta. Tu știi de fapt că undeva există “ceva”, știi că lumea asta nu începe de la ea însăși și nu se termină cu ea însăși, dar nu știi “calea” ca să ajungi la “ceva”-ul ăla a cărui existență o bănuiești. Și atunci te superi și te declari în taină ateu convins. Iar în discuțiile cu alții schimbi subiectul atunci când este vorba de religie. Și bine faci că îl schimbi, în loc să te aventurezi pe un teren pe care nu îl cunoști. Ești iritat de ușurința cu care interlocutorii tăi te provoacă la discursuri religioase și de superficialitatea cu care ei se auto-declară “credincioși”. Îi judeci foarte aspru în sinea ta: “Dacă ar fi credincioși, ar trăi așa cum pretinde codul moral al credinței pe care și-o atribuie!” Tu măcar ești un om cinstit, preferi să îți recunoști ție însuți că NU ești credincios, iar atunci când ești provocat de alții preferi să schimbi subiectul decât să-ți dai singur calificative..

Totuși ești nemulțumit în sinea ta. Te consideri ateu, dar nu un ateu din acela care poate jura că nu există Dumnezeu, ci un ateu din acela care simte că Dumnezeu există, dar nu știe cum să ajungă la El. Tocmai pentru că nu știi să ajungi la Dumnezeu te consideri fără Dumnezeu. “Fără”, nu “împotriva” Lui. Căci dacă ai fi împotriva lui Dumnezeu nu ai fi ateu, ci vrăjmaș al lui Dumnezeu. Dar tu nu ești vrăjmașul nimănui. Ești fără Dumnezeu, și gata! Tare ai mai vrea să fii cu Dumnezeu, dar nu știi cum să faci.

Aici intervin eu, povestitorul: cumpără-ți o icoană mare cu Iisus Hristos. Mare de tot, un 70 pe 50. Mare ca acelea din biserică. Să fie în stil bizantin. Un Iisus Hristos Pantocrator cu Evanghelia în mână. Te întrebi ce să faci cu icoana, de vreme ce nu crezi. Păi eu îți explic cum o să ajungi la Dumnezeu, sau cum o să-L lași pe Dumnezeu să ajungă la tine. Căci de fapt El îți bate de mult la ușa inimii, dar nu ai vrut să-I deschizi până acum. În loc să asculți glasul Său cel blând și delicat, ai preferat să asculți filozofi și oameni de știință. L-ai alungat pe Dumnezeu de la ușa ta cu argumente “raționale”. El bătea la ușă și tu Îi strigai înfricoșat: “Nu exiști!” 

Dar acum în sfârșit te-ai hotărât să te întâlnești cu El.
Agață icoana asta mare și frumoasă într-o cameră micuță în așa fel ca lumina de la fereastră să cadă pe icoană dintr-o parte, nu perpendicular, nici să-ți bată lumina în ochi atunci când privești icoana. Să ai deci fereastra și becul de sus în stânga sau în dreapta icoanei. Ai rezolvat? Acum așează-te în genunchi în fața icoanei și împreunează-ți mâinile între buric și stern. Te întrebi de ce să îngenunchezi, de vreme ce nu crezi? Eu te învăț cum să te întâlnești cu Dumnezeu. Și un lucru foarte important la Dumnezeu este tocmai atitudinea pe care o ai în fața Lui.

Privește în ochii Domnului Iisus Hristos din icoană. Fix, aproape fără să clipești. Mult, minute în șir, zeci de minute, până îți iau foc genunchii. Nu spune nimic. Privește și taci. Ascultă. Nu ai auzit nimic încă? Nu-i nimic. Repetă îngenuncherea asta în fiecare zi. În paralel începe să citești câte un capitol din Sfintele Evanghelii. Începe cu Matei, și citește-le pe toate. Asculți vocea lui Hristos din Evanghelie, apoi Îl privești în ochi în icoană. Îl asculți, Îl privești, Îl asculți, Îl privești.. Într-o zi oarecare vei simți un fior. 

Vei simți că Domnul te privește. Vei simți prezența Lui în fața ta. Te vei speria puțin, așa li se întâmplă tuturor începătorilor. Te credeai singur în cameră în fața unui portret, și deodată te trezești că “portretul” este viu! Portretul devine Persoană. Hristos din icoană începe să te privească. Vai, câtă dulceață, câtă dragoste.. Curg lacrimile fierbinți pe cei doi obraji. Inima începe să bată accelerat și se înfierbântă. Corpul tău începe să transpire. Dumnezeu a coborât în sfârșit la tine, dragul meu. De aici începe viața ta creștină. 

Nu am zâmbit scriindu-ți aceste cuvinte. Nu-i nimic de zâmbit aici. Este cel mai serios lucru din viața unui om, este vorba despre întâlnirea omului cu Creatorul său. Așa să faci și îmi vei mulțumi. Dumnezeu să-ți ajute. 

Părintele Sorin Croitoru

.LEPĂDAREA DE BISERICĂ ȘI DE ADEVĂRUL LUI HRISTOS SUNT PĂCATE DE NEIERTAT

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

„La noi, Biserica e Ortodoxă. Se dezbină și intră în erezie cei ce nu cred în Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică! Biserica Ortodoxă este trupul Mântuitorului (oare se poate rupe trupul lui Hristos?). 

Și ei (eretici) nu țin minte că unul este Dumnezeu, una este Credința și unul este Sfântul Botez. Iisus Hristos a creat o singură Biserică (și nu biserici) ce nu va fi învinsă nici de porțile iadului. 

Una este, doar Biserica Ortodoxă Sobornicească și Apostolească, celelalte ce se numesc „biserici”, nu sunt biserici, ci sămânță stearpă a diavolului în lanul de grâu a lui Hristos.

Părintele, după ce a spus acestea, a început să plângă și se ruga pentru toți cei rătăciți. Apoi a spus:
Nu, nu-i va chema pe ei Dumnezeu la pocăință, și nu-i va dezlega, căci nu iartă Dumnezeu acest păcat. Acest lucru mi-a fost arătat mie de către Împărăteasa Cerească și Sfântul Înger Păzitor.

Maica Domnului mi s-a arătat de câteva ori, atât singură, cât și însoțită de Arhanghelii Mihail și Gavril.
În ei (cei ce singuri s-au abătut de la Dreapta Credință) nu se sălășluiește Sfântul Duh – mântuirea și câștigarea Împărăției Cerești. Noi, ortodocșii, nu urmărim decât salvarea sufletului și câștigarea Împărăției Cerești și acest lucru ni-l poate da Maica noastră, Biserica Ortodoxă. Slavă lui Dumnezeu!

 Lepădarea de Biserică este un păcat de neiertat, atât în viața asta cât și în viața cealaltă. Asta-i hulă împotriva Duhului Sfânt.

            Terminând această discuție, Părintele s-a luminat cu o lumină nepământească, apoi a adăugat:
Cei ce au urechi, să audă și cei ce au ochi, să vadă!. Iar apoi, a adăugat cu tristețe: dar vor fi mulți surzi și mulți orbi.

Luați aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregătește cu foarte mare viclenie. Toate bisericile și mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogății, ca niciodată, dar să nu mergeți în ele... Bisericile vor fi deschise, dar creștinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată ,,adunarea satanică”… 

Încă o dată vă repet să nu intrați în aceste biserici, căci Hristos și binefacerea Lui nu vor fi acolo”.

Sfântul Lavrentie de la Cernigov, Viața, învățăturile și minunile, Editura Credința Strămoșească, 2003, pp. 158-159; 178, 180.

ȘOFERUL DE AUTOBUZ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                

ȘOFERUL DE AUTOBUZ A DAT AFARĂ O BĂTRÂNĂ ÎN FRIG – APOI I-A VĂZUT FOTOGRAFIA ÎNRĂMATĂ ÎN CASA LOGODNICEI SALE

"Bună ziua," a spus doamna cu un zâmbet dulce. "Mă scuzați, se pare că portofelul meu a căzut undeva în fundul genții..." Femeia a început să caute, scoțând lucruri pe rând.
Mai întâi, un pieptene, apoi o umbrelă mică pliabilă, un etui pentru machiaj, o batoană pentru gustare...
"Doamnă!", a replicat George. "PLĂTIȚI BILETUL!"

"Îmi pare rău," a bâiguit femeia. "Am fost în oraș să cumpăr un cadou de logodnă pentru nepoata mea și probabil că mi-a căzut... Oh, nu! Mi-a dispărut și telefonul!" Femeia era palidă, iar ochii ei străluceau de lacrimi de jenă.

"Aud o mulțime de povești lacrimogene," a spus George pe un ton neplăcut. "PLĂTIȚI sau COBORÂȚI din autobuz și mergeți pe jos acasă!"
"Jur," a strigat bătrâna. "Jur că spun adevărul lui Dumnezeu! Mi-am pierdut portofelul și nu am cum să mă întorc acasă!"

George a râs disprețuitor. "Ei bine, e păcat, pentru că NU vei merge cu autobuzul meu!"
"Te rog, fiule," a spus femeia cu o demnitate tăcută. "Am fost operată recent la genunchi, nu știu să conduc, de aceea iau autobuzul, și nu pot merge pe jos atât de mult până acasă."
"Ar fi trebuit să te gândești la asta înainte să încerci acest truc!", a țipat George. "COBORÂȚI!"
Femeia și-a pus lucrurile în geantă și a coborât din autobuz. Ultima imagine pe care George a avut-o despre ea a fost prin oglinda retrovizoare. Părea pierdută, cu lacrimi în ochi.
Apoi privirea i-a căzut pe ceasul de pe bord. Era deja în întârziere! A plecat, lăsând-o pe femeie în stație, sigur că nu o va mai vedea niciodată. Dar destinul avea alte planuri.

O întâlnire neasteptată

Câteva ore mai târziu, George a ajuns la casa impunătoare a familiei Westerly. Angelica I-a întâmpinat călduros, dar atmosfera părea tensionata. Curând, George a fost prezentat mamei Angelicai, Meredith, care a început sa-i arate casa.
În timp ce mergeau, privirea lui George s-a oprit pe ceva care I-a Înghetat pe loc: o fotografie Înrămatã deasupra semineului. Era bătrâna pe care o dăduse jos din autobuz.

„Cine este aceasta doamna?"

', a întrebat el cu voce tremurândă.

„Aceea este soacra mea, bunica Angelicãi," a räspuns Meredith.

„Astăzi a trecut printr-un mare necaz. Si-a pierdut portofelul si a fost data jos dintr-un autobuz de un sofer crud..."
Înainte ca George sã poată spune ceva, usa de la intrare s-a deschis si un barbat a intrat alaturi de batrâna. Era ea, aceeasi femeie pe care o tratase atât de rau.
„Bunico Millie!", a exclamat Angelica, alergând sa o imbratiseze.
Batrâna si-a ridicat privirea si l-a recunoscut imediat pe George.
„Tu! Esti soferul! Tu m-ai lasat afarã în frig în seara asta!"
Fata Angelicai s-a schimbat instantaneu. „George... e adevarat?"
George a incercat sa se justifice, dar cuvintele ii ieseau greoaie.

„Eu... nu stiam... eram in întârziere..."
Angelica si-a scos inelul de logodna si l-a pus in mâna lui George.
„Daca ai fost capabil sa te porti asa cu bunica mea, nu vreau sa-mi imaginez cum ai trata un străin. Nu mã pot căsători cu tine."

George a rămas împietrit. A încercat să-si ceară iertare, dar era prea târziu. In timp ce zăpada continua sã cadă afara, a parasit casa cu lacrimi in ochi, realizând ca lipsa sa de rabdare si compasiune I-au costat nu doar mândria, ci si dragostea vietii sale.

Lectia: Bunătatea nu costa nimic, dar lipsa ei poate costa totul. Nu subestima impactul actiunilor tale asupra vietilor celorlalti si asupra propriei vieti. Fii mereu amabil.

Păcate ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

De i-ai cere unui înger să te ierte de păcate,
El îndată ți-ar răspunde: "Nu e cu putință, frate,
O asemenea putere orice preot a primit,
Eu sunt înger plin de slavă, dar n-am fost hirotonit!


Eu pot doar să dau povețe, îndemnând la pocăință
Pe creștinii care-n suflet au o brumă de credință,
Să se ducă fiecare, cât ar fi de păcătos,
Să-l dezlege de păcate slujitorul lui Hristos!"


De i-ai cere unui înger să-ți slujească-o Liturghie,
Cu smerenie îndată duhul ți-ar răspunde ție:
"Nu pot să-L cobor pe Domnul în Agnețul din Altar,
Numai preoților voștri li s-a dat așa un har,


Noi cu mare bucurie coborâm cu slavă mare,
Însoțindu-ne Stăpânul jos, în Sfintele Altare,
Și ne îndulcim de harul slujbei Sfintei Liturghii
Care se oficiază-n mănăstiri și-n parohii!"


Vezi, creștine, câtă slavă au primit smeriții clerici
Care Îl slujesc pe Domnul, ostenindu-se-n biserici,
Că nici îngerii din ceruri, nici alți oameni pe pământ
Nu-I slujesc în felul ăsta Dumnezeului Preasfânt?..


Preotu-i menit de Domnul înainte de-a se naște;
Lui i-a dat Divinitatea a putea și a cunoaște.
Mijlocește pentru lume, stând cu spatele la ea,
Și se-ntoarce-apoi cu fața, ca pe Duhul Sfânt să-L dea!


Serafim lipsit de aripi, pe Hristos pe mâini Îl ține;
Heruvim în haină neagră, este plin de har în sine.
Aparține, trup și suflet, întru totul lui Hristos;
E colacul de salvare pentru orice păcătos!


Fericit creștinul care lucrul ăsta îl pricepe,
Și măcar de-aici încolo să-l cinstească va începe,
Cunoscând că prin "Părinte" Se arată Dumnezeu,
Și că unde e un preot este și Hristos mereu!

Slava Desartă...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

   🙏🏽 Bucuria mea, să știi că Sfântul Ierarh Nifon, pentru a fi smerit se ruga așa: "Doamne, te rog să faci ca oamenii să mă socotească un nimic, să nu fie om pe pământ care să mă laude și să mă cinstească, ca să nu fiu osândit din pricina lui. Izbăvește-mă Tu, de lauda oamenilor, Dumnezeule, izbăvește-mă de cinstirea ce vine de la oameni".

   🙏🏽 Așadar, ori de câte ori te laudă cineva, zâmbește-i, dar imediat ce începe să te laude, mulțumește-i pentru compliment și să zici în gândul tău: "Nu mă lăuda pe mine că sunt cel mai mare păcătos din lume, ci laudă-L pe Prea Sfântul Dumnezeu, pe Prea Curata, Maica Domnului și pe toți Sfinții din Ceruri!" În sufletul tău trebuie să auzi, ca un ecou, tot timpul cât te laudă cineva: “LAUDAT SĂ FIE DOMNUL! LAUDAT SĂ FIE DOMNUL! 

Lăudați pe Domnul că este Bun, că în veac este Mila Lui!” Toată lauda se cuvine, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimii celei de o Ființă și Nedespărțită! Să iei aminte la sfatul meu duhovnicesc, că cel care te laudă îți face mare rău, este ca și când tu ai alerga cu mare viteză pe "calea cea strâmtă", spre Împărăția Lui Dumnezeu, iar el ți-ar pune piedică! Îți dai seama ce ai păți? Nenorocire! 

Gândește-te că nu este nici-o icoană cu chipul tău, în nici-o Biserică Creștin Ortodoxă, nu ești trecut în calendar cu Cruce roșie și nu ți-a alcătuit nimeni Acatistul spre lauda numelui tău! Atunci meriți laude??? "Precum un sac găurit, nu păstrează ceea ce este pus în el, la fel și slava deșartă pierde răsplata faptei bune". Sfântul Părinte, Nil Sinaitul, zice: "FUGI DE SLAVA DEȘARTĂ, FIINDCĂ, ESTE O FIICĂ A PĂCATULUI Luciferic - MÂNDRIA!"   

   🙏🏽 Cateva leacuri împotriva slavei deșarte: 

1. Aducerea aminte de moarte; 

   2.  Primirea necinstirii; 

3. Să ne vedem păcătoșenia; 

4. Post și rugăciune multă. 

🙏🏽 Dacă nu avem SMERENIE, ADIO SFINȚENIE! 

     Eu mândrie, tu mândrie,

     Iubire, un' să mai fie? 

Dacă nu avem IUBIRE, ADIO MÂNTUIRE!

                                                                                           Amin și Aliluia!

                                                                                                  Preot Ioan 🛎

.DE CE SUNT PREOT? (Text pr. Sorin Croitoru)

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"




"Câte ştiţi dvs. despre o viaţă de preot trăită într-o viaţă de om, într-un trup? Poate în preot vedeţi doar un om care nu are grija zilei de mâine. Dar oare chiar nu o are? Oare nu suferă el când cel sărac vine să-i ceară ajutorul sau ceva de mâncare şi se vede neputincios? Oare nu deseori plângem seara când ştim că nu am făcut suficient bine? Când poate de pe uşa casei noastre parohiale a ieşit un om plângând pentru că nu i-am găsit toate răspunsurile?

Voi cei “din afara” vedeţi doar “ce se vede” şi credeţi ca nu e nimic dincolo.. Nimic mai mult decât evidentul, nimic ascuns, nimic profund… ca si cum preoţii nu ar fi fiinţe ca voi, oameni complecşi… cu bune şi rele. Când aţi întrebat ultima dată un preot: “Cum te simţi, părinte?”… Când aţi stat lângă un preot pentru el, nu pentru voi şi nevoile voastre? Când aţi avut răbdarea, interesul să simţiţi şi nevoile lui?

Aţi stat vreodată alături de un preot în noaptea singurătăţii lui să vedeţi cum strânge în mâini Sfanta Cruce sau priveşte fix icoana pururea Fecioarei Maria…neînţelegând de ce se simte atât de singur cu un Dumnezeu atât de aproape? L-aţi privit măcar o clipă în toiul nopţii ridicându-se şi devorând paginile Ceaslovului sau ale altei cărţi de rugăciune sau fugind în biserică sau în capelă căutându-l pe Dumnezeu, căutând ceva, orice ca să nu mai fie singur?

Aţi fost vreodată lângă un preot când stătea neputincios şi fără cuvinte în faţa unui dureri ce i se împărtăşea? Să fiţi lângă el când oamenii îşi spun necazurile, când mamele îşi îngroapă fiii sfâşiate de durere şi-l întreabă “De ce? De ce, părinte, de ce?”

Ştiţi voi cum e să ţi se ceară minuni şi să nu poţi face?

Dar la scaunul de spovedanie aţi intrat vreodată? Aţi simţit teama neputinţei lui şi oboseala când omul vine să-şi lase păcatele? Ştiţi câtă durere şi câte întrebări rămân în inima unui preot după un suflet care se descarcă?

Aţi transpirat vreodată la amvon predicând? Ştiţi oare emoţiile cu care el deschide uşa şi intră în biserică pentru sfânta Liturghie temându-se de Dumnezeu pentru nevrednicia cu care se apropie si că vor fi din ce în ce mai puţini oameni prezenţi ? Ştiţi trăirile lui de la sfânta Jertfă? Pasiunea lui? Iubirea lui? Puterea lui?

Ştiţi voi se întâmplă acolo cu adevărat ca apoi să judecaţi?

Aveţi idee cum e să priveşti un om care iţi primeşte binecuvântarea pe patul de moarte, şi care, deşi e pe moarte, îţi zâmbeşte cu linişte? Nu înţelege nimeni zâmbetul suferinţei lui… în afară de preot.
Pentru cei care judecă… convinşi fiind că au această autoritate. De unde? De unde vă luaţi legitimitatea judecăţii? Cine-i fără de păcat?

Domnul să ne ierte şi să ne binecuvânteze pe toţi!"

PUTEM SPĂLA ÎN SĂPTĂMÂNA DE DUPĂ BOBOTEAZĂ?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Ieri seară eram cu Boboteaza, pentru că românii primitori de preot din zona mea sunt împrăștiați pe o vastă zonă agrară, nu le pot boteza casele în două - trei zile. Și intru într-o casă de voinici, trei bărbați singuri, cu femeile în țară, și îi găsesc imediat după cină, roșii la față după câte un păhărel de vin. Unul dintre ei spăla vasele în numele tuturor. Probabil era "de rând". Și încep, săracii, să se scuze ca niște copii care au făcut o poznă: 

"Ne iertați, părinte, am mâncat și noi puțin.." Zic: "Păi și eu mănânc puțin acasă la mine, așa se face de obicei". Cel care spăla vase se scuză și mai rușinat: "Mă iertați că spăl vase". "Păi e normal, doar n-o să rămână nespălate", zic eu. "Da, dar apa e sfântă după Bobotează și nu trebuie spălat nimic", zice el. 

Aha, stai că devine interesant, îmi zic în mintea mea. "Păi nu toată apa a devenit sfântă la Bobotează, numai cea în care și-au afundat preoții mâinile rostind rugăciuni". "Ba nu, părinte, apele după Bobotează sunt sfinte timp de o săptămână!

         Așa este lăsat din moși strămoși." Încep să mă irit de data asta. "Bine, dacă așa ziceau "moșii-strămoșii".. Dar explicați-mi câteva lucruri. După o săptămână apele se de-sfințesc?! De ce sunt sfinte fix o săptămână, cineva le dă ordin precis? Adică există în Biserică sfințiri cu termen?" Se scarpină după ureche: "Nu știu, dar dacă așa este tradiția.." "Păi Domnul Hristos a luptat cu multe tradiții populare greșite din timpul Său. Le zicea compatrioților Săi: Voi ați lepădat Legea lui Dumnezeu pentru tradiția voastră ". 

A dat-o în bâlbâială. "Păi se știe clar că nu se spală nimic după Bobotează timp de o săptămână.." Îi zic: "Deci după Bobotează facem păduchi în cap și mirosim ca dihorii pentru că apele sunt sfinte.. Dragul meu, uite cum stă treaba: Domnul la Botez a sfințit "firea apelor", adică a binecuvântat această minunată materie, apa, ca să se poată săvârși botezul creștin cu ea, acea "naștere din apă și din Duh" despre care vorbise cu Nicodim. Nu toate apele devin sfințite la slujba Bobotezei, ci numai acelea din vasele pentru Agheasmă Mare. 

Vă mai pun o întrebare: dacă ziceți că apele sunt sfințite în momentul acesta, înseamnă că și apa de la wc-uri este sfințită. 

Cum vi se pare istoria aceasta? 

Ce facem, mergem în fundul grădinii pentru necesitățile fiziologice în perioada asta?" "Păi nu m-am gândit ". "O altă întrebare: ziceți că apele sunt sfințite. Or fi sfințite și cele de prin India, China, Noua Guinee, Africa, Arabia, și de prin toate locurile în care oamenii se închină altor dumnezei, sau unde oamenii nu cred în Hristos?" S-a blocat.

Vedeți, dragii mei, câte tradiții greșite au apărut în sânul poporului din cauza ignoranței? Firea apelor a fost sfințită de către Domnul Hristos în ziua Botezului Său, adică apa s-a făcut aptă să-L primească pe Duhul Sfânt în ea. Apa a devenit la Bobotează o materie vrednică de Duhul Sfânt. A primit o predispoziție la sfințire, aș zice eu. Din momentul Botezului Domnului apa devine cu adevărat sfințită prin harul Duhului Sfânt după ce se săvârșește slujbă de sfințire asupra ei. În Vechiul Testament nu se pomenea de apă sfințită. Pe atunci materiile care se sfințeau și prin care după aceea se puteau sfinți persoane sau lucruri erau sângele jertfelor și untdelemnul. Citiți cu atenție Vechiul Testament și veți descoperi ritualuri de sfințire cu sângele mieilor. Cu untdelemn se sfințeau regii lui Israel, profeții și arhiereii. Așadar ce face Domnul prin Botez? Adaugă și apele pe lista materiilor sfințitoare, adică "sfințește firea apelor". 

După Hristos au început să se sfințească apele pentru botezul creștin, mai întâi cu formule simple, apoi cu slujbe propriu zise. Apa sfințită devine purtătoare de Duh Sfânt, ea nu-și poate pierde sfințenia niciodată. Lumea neștiutoare nu a înțeles corect și atunci a inventat. Prin urmare se poate spăla, se poate utiliza apa în mod normal și în săptămâna de după Bobotează. Bineînțeles că nu vom spăla în ziua de Bobotează, deoarece este praznic împărătesc, este la fel ca o duminică, dar în rest se poate. 

Am ținut să vă povestesc acest dialog pentru că știu că mulți dintre frățiile voastre aveți idei din acestea "tradiționale". Sper că v-am fost de folos. Post-scriptum: după câteva minute bune de predică, domnul cu pricina a ajuns să-și ceară scuze de la mine. Scuzele i-au fost acceptate instantaneu. Nu am obiceiul să spun ceea ce vor alții să audă, eu spun întotdeauna ceea ce gândesc, iar în privința teologiei gândesc ceea ce am acumulat prin studiu și prin experiență personală. Doamne ajută tuturor. 

Părintele Sorin Croitoru
V

ROLUL NAȘILOR ÎN CREȘTINISMUL ORTODOX

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 

Azi am fost solicitat la telefon ca să oficiez o cununie religioasă. Deși am explicat viitorului mire că nu se pot da toate informațiile la telefon, că trebuie să ne vedem "la ochi" cât de repede în sfânta biserică, totuși am ținut să-i enumăr un minim de condiții obligatorii pentru oficierea unei cununii religioase.. Ca să fac o paranteză, eu nu cunun NICIODATĂ pe doi tineri care nu s-au spovedit, nu mi-au ținut măcar o săptămână de post, și pe care nu i-am împărtășit. EU NU CUNUN PĂGÂNI! Iar pentru mine creștin ortodox care nu se împărtășește, egal.. PĂGÂN!

Ca să nu se ostenească interlocutorul meu degeaba (!!), venind până la biserică de gura mea, îl întreb dacă are nași ortodocși căsătoriți frumos în Biserica cea Dreptmăritoare.. Îmi răspunde băiatul afirmativ, dar îmi strecoară și o mică întrebare așa, "de curiozitate..": "ȘI DACĂ TOTUȘI NAȘII NOȘTRI AR FI FOST CATOLICI"?.. Îi răspund sec: "Păi n-ar mai fi fost "nașii voștri", pentru că eu nu i-aș fi acceptat ca nași. Ar fi rămas doar prieteni de familie". Deoarece după acest răspuns al meu a urmat inevitabila sa întrebare: "DE CE?", m-am hotărât să formulez răspunsul și pe internet, ca să înțeleagă și alte sute de tineri care plutesc în aceeași ignoranță ca tânărul despre care vă povesteam..
Nașii se numesc "părinți spirituali", atât la Botez, cât și la Cununie. Eu prefer să îi consider mai degrabă "îndrumători spirituali", decât "părinți", deoarece al doilea cuvânt este exagerat în vremurile acestea pline de indiferență. Cuvântul "părinte" este un cuvânt care presupune atât dorința de implicare a nașilor în opera de călăuzire a finilor, cât și DISPOZIȚIA FINILOR DE A RESPECTA DECIZIILE NAȘILOR! Unde mai găsim așa ceva în zilele noastre?.. Dacă vrem să-i numim pe nași "părinți" , atunci să luăm aminte la supunerea Domnului Hristos față de Părintele Său: "Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă, PĂRINTE"! Deci dacă ascultăm cuvintele nașilor, dar facem tot cum "ne taie capul" pe noi, atunci să renunțăm la apelativul în cauză.

Va să zică nașii devin prin săvârșirea Sfintei Taine (adică a ceremoniei religioase) îndrumători spirituali.. Ce înseamnă asta? Înseamnă că ei trebuie să dea mai întâi EXEMPLU de viață frumoasă, curată, creștinească. Mai întâi trebuie să le arate finilor calea cea dreaptă a credinței și a bunelor purtări prin PROPRIA LOR CREDINȚĂ ȘI MORALITATE.. Abia după aceea trebuie să le predea finilor noțiunile teoretice pe care se presupune că aceștia din urmă nu le-au dobândit deja din familie.
Deci să-mi spuneți mie: dacă eu nu sunt ortodox, cum pot eu să dau lecții de ortodoxie finilor mei? Dacă eu și femeia care împarte patul cu mine nu suntem cununați în biserică, putem noi să dăm finilor exemplu de viață de familie?.. Chiar noi, care am refuzat binecuvântarea lui Dumnezeu ("CEEA CE DUMNEZEU A UNIT.."), chiar noi vrem să dăm lecții de căsnicie?

În mod normal creștinii ar trebui să fie creștini, adică PRACTICANȚI, deoarece A NU PRACTICA înseamnă A NU LUA ÎN SERIOS ÎNVĂȚĂTURA SFINTEI BISERICI. Și atunci, dragii mei tineri, întrucât viitorii voștri nași vă vor deveni îndrumători pe calea credinței, să fiți atenți ca ei să fie mai maturi decât voi, puțin mai în vârstă și apoi, creștini adevărați, care calcă pragul bisericii cu regularitate! Numai așa veți avea cu adevărat de învățat de la nași! Dacă trebuie să îi învățați voi pe ei.. n-am făcut nimic.. Iar dacă vă interesează doar suma pe care sunt dispuși nașii să vi-o "închine" la nuntă, sau "relațiile" pe care puteți să vi le creați în societate cu ajutorul influenței nașilor voștri, atunci nu vorbim despre același lucru.. Atunci nu are rost să mai jucăm teatru înaintea Sfântului Altar.. Slujba Cununiei este înălțătoare, nobilă, dumnezeiască, de aceea eu vreau să o oficiez oamenilor cu o anumită noblețe sufletească.. Nu mă întristați cu banalitatea voastră și cu preocupările voastre ne-dumnezeiești!
Sper că ați înțeles ceva din vorbele mele.. Domnul să vă binecuvânteze!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

. PRIMA PREDICĂ ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"...

   🙏🏽 Bucuria mea, prima predică a Sfântului Ioan Botezătorul a fost: “Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Matei 3:2). Aceasta nu este o rugăciune, ci o “poruncă de foc”, fără de care nimeni nu se poate mântui. Cu aceeași predică a început în Capernaum și Mântuitorul Hristos, Evanghelia Sa: “Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Matei 4:17). 

Pocăința (Spovedania) este singura ușă de intrare în Împărăția cerurilor. A doua învațătură și poruncă a Sfantului Ioan a fost: “Faceți, dar, roade vrednice de pocăință ” (Luca 3:8). Roadele de pocăință, le fac creștinii ortodocși, numai după ce și-au curățit inima și mintea de păcatele făcute prin spovedanie. A treia mare învațătură a Sfântului Ioan este amenințătoare: “Acum securea stă la rădăcina pomilor. Deci, orice pom care nu face roadă, se taie și se aruncă în foc” (Luca 3:9).

 Pomii sunt OAMENII, securea care stă la rădăcină este MOARTEA, iar focul în care se aruncă pomii este FOCUL IADULUI. Așadar, pocăința este neapărat trebuincioasă  pentru toți! Fiecare să se folosească de prețioasa vreme dăruită de milostivirea lui Dumnezeu. Fiecare să se cufunde în fericita pocăință! Sfântul Părinte, Paisie Olaru, ne îndeamnă așa: “Cine este bun, mai bun să se facă și cine a biruit ispita, să se roage pentru cel care este încă în ispite”. Amin și Aliluia!

         Preot Ioan 🛎

Cuvantul „agheasma...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

               

Cuvantul „agheasma“(gr. aghios -sfintire) inseamna sfintire si denumeste atat apa sfintita, cat si slujba pentru sfintirea ei. Agheasma Mare se sfinteste doar de doua ori in cursul unui an: in Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), dar si pe 6 ianuarie, cu ocazia sarbatorii Botezului Mantuitorului. Apa la Boboteaza este sfintita printr-o randuiala speciala si de aceea consumul acesteia cunoaste o perioada restransa. Astfel, Agheasma Mare se poate lua timp de 8 zile incepand cu sarbatoarea Botezului Domnului. Prefericitul Patriarh Daniel marturisea intr-o predica inchinata Botezului Domnului: "Agheasma Mare se gusta in fiecare zi, opt zile de la rand, pe nemancate. De ce opt zile si nu sapte? Pentru ca, asa cum spune intr-o rugaciune, ea este curatitoare spre viata vesnica. Gustand opt zile din apa aceasta, ne aducem aminte de botezul nostru, care a fost savarsit pentru ca noi sa avem arvuna vietii vesnice, mantuirea si dobandirea vietii vesnice. Cifra 8 este simbolul vesniciei. Deci, opt zile la rand gustam apa aceasta, ne sfintim, ne intarim si inmultim in noi harul pe care l-am primit la botez - fara ca aceasta sa fie o repetare a botezului, bineinteles -, ne curatim si devenim mai iubiti de Dumnezeu-Tatal, mai intariti in credinta de catre Dumnezeu-Fiul si mai sfintiti de catre Duhul Sfant".

Sunt si cazuri cand anumiti credinciosi, opriti de la Sfanta Impartasanie din cauza unor impedimente, pot lua Agheasma Mare cu binecuvantarea duhovnicului si dupa cele 8 zile recomandate de Biserica. Important este sa stim ca Agheasma Mare nu inlocuieste Sfanta Impartasanie. I se permite credinciosului sa guste din aceasta apa sfintita nu pentru ca ar fi identica cu Trupul si Sangele Domnului, ci pentru a nu-l lasa pe om la propriile puteri in lupta cu patimile.

Agheasma Mare se ia dimineata, pe nemancate, inaintea anafurei iar atunci cand credinciosul se impartaseste, dupa aceasta.

Prin gustarea din aceasta apa, credinciosul nadajduieste sa fie ferit de rele si de toata intinarea. Aceasta apa sfintita de Duhul Sfant, prin rugaciunile preotilor, are multe feluri de lucrari: "Si-i da ei (apei) harul izbavirii, binecuvantarea Iordanului. Fa-o pe ea izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, de puterile cele potrivnice neatinsa, plina de putere ingereasca. Ca toti cei ce se vor stropi si vor gusta dintr-insa sa o aiba spre curatirea sufletelor si a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfintirea caselor si spre tot folosul de trebuinta..."


In vechime, sfintirea apei la Boboteaza era facuta pentru botezul catehumenilor, care avea loc in ajunul sarbatorii. Randuiala slujbei de sfintire a apei este atribuita Sfantului Sofronie, patriarh al Ierusalimului († 638).

Slujba pentru Agheasma Mare este una solemna. Se iese in procesiune in fata bisericii, sau uneori se merge la o apa curgatoare, cu prapori, cruci si icoane. Sfintirea apei se face in afara bisericii pentru a ne arata ca venirea Domnului Iisus Hristos in lume are ca scop mantuirea intregii lumi. Acolo se citesc paremii, apostol si Evanghelie si ectenie mare cu cereri speciale pentru sfintirea apei. Sunt rostite rugaciunile compuse de Sfantul Sofronie al Ierusalimului si apoi se sfinteste apa de trei ori.

Cu aceasta apa se sfinteste si spatiul unde locuim si unde lucram pentru ca este aducatoare de binecuvantare. Crestinii obisnuiesc sa stropeasca cu agheasma si pamantul si animalele din gospodarie, avand credinta ca aceasta apa aduce ocrotire si binecuvantare de la Dumnezeu. Aceste acte ne descopera ca sfintirea apei de Boboteaza are drept scop sfintirea intregii creatii.

Adrian Cocosila

SLAVĂ ȚIE, FIUL LUI DUMNEZEU, CEL CE ÎN IORDAN TE-AI BOTEZAT ȘI LUMEA ÎNTREAGĂ AI LUMINAT, SLAVĂ ȚIE! ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".... 

   🙏🏽 Pe Tine, Împăratul cerului și al pământului, Luminătorul nostru, văzându-Te în Iordan, botezat de robul Tău, cerurile s-au înfricoșat și tot pământul s-a înfiorat, îngerii s-au mirat și toată făptura s-a bucurat. La păcătoși și la vameși ai venit ca să speli cu ape păcatele oamenilor. Iar noi, nevrednicii, cu mulțumire Îți cântăm: Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea întreagă ai luminat, slavă Ție! Amin!

   🙏🏽 Înțelegând Înaintemergătorul puterea Dumnezeirii Tale, Hristoase, cu frică privindu-Te venind la Iordan, se bucură cu duhul și saltă arătându-Te cu mâna oamenilor: „Acesta este Cel ce izbăvește lumea din stricăciune. Acesta este Cel ce ne eliberează din necazuri. Acesta este Cel ce din robi ne face fiii lui Dumnezeu. Acesta, în locul întunericului, luminează oamenii cu apa Dumnezeiescului Botez. Acesta este Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii”. Pe Acesta întâmpinându-L, să-I cântăm: Aliluia!

   🙏🏽 Având bogăție de milostivire, ai venit, Iisuse, la păcătoși și la vameși, la râul Iordanului, pentru că nu ai mai răbdat să vezi neamul omenesc muncindu-se de diavolul, ci ai venit ca să-l întrebi iarăși pe Adam: „Unde ești? Nu te ascunde de Mine. Vreau să te văd dacă ești gol și dezbrăcat și astfel să te învrednicești să nu te mai rușinezi”.

   🙏🏽 Darurilor Tale, fă-ne pe noi vrednici, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, trecând cu vederea păcatele noastre și dând tămăduire celor ce cu credință primesc binecuvântarea ta, preacurată.

                                                                                                               Amin și Aliluia!

                                                                                                                 Preot Ioan 🛎

BOTEZUL LUI HRISTOS

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

Când Ioan Botezătorul
Se atinge de Cuvântul
Se învolbură Iordanul
Și se tulbură pământul,

Soarele pe cer se miră,
Norii i se-ascund din cale,
Apele încep să urce
Spre amonte din avale,

Păsări mii se strâng în stoluri
Făcând cercuri largi în zare,
Cerurile și pământul
Sunt cuprinse de mirare,

Dar mai mult decât acestea
E Ioan Botezătorul:
Tânărul Iisus îi cere
Să-și boteze Creatorul!

În zadar se opusese
Cu o voce tremurândă,
Domnul îi răspunse-n șoaptă
Cu mustrarea Lui cea blândă,

Arătând că-i știe frica
Și sfiala foarte bine
Însă nu e altă cale,
Prin sintagma “se cuvine “.

La auzul ăstor vorbe,
Sfântul teama și-o învinge;
Mâna slugii prea umile
Pe Stăpânul Îl atinge,

Din adâncuri de ființă
Un suspin profund îi scapă..
Sub atingerea-i domoală
Domnul Se cufundă-n apă.

Clipa asta minunată
Parcă nu se mai termină,
Azi Iordanul se sfințește
De Lumina din Lumină,

Apa lui se limpezește,
Devenind Agheasmă Mare.
Ce intenții are Domnul
Cu această lume, oare?..

Nu-i Botezul pentru Domnul
Ritual de curățire,
Ci e-o tainică lucrare
Cu un sens de pregătire,

O sfințire a naturii,
Care-n stricăciune zace:
Iisus Hristos – Mesia
Iată, toate noi le face!

Când din apă Se ridică,
Se aude glas de tunet
(Doar Ioan aude glasul,
Alții nu aud un sunet):

“Tatăl nostru Cel din ceruri”
Dă frumoasă mărturie,
Arătând că Domnul este
Fiul Său din veșnicie.

El pe Tatăl Îl ascultă
Și în lume Îl slăvește,
Din acest motiv și Tatăl
Mult pe Fiul Îl iubește.

Când Hristos înalță fruntea
Și din ape Se ridică,
Duhul Sfânt Cel blând și tainic
Se arată turturică,

Bătând aripile albe
Peste buclele-I bogate,
Luminând cu raza-I dulce
Sfânta Lui omenitate.

Evanghelia ne spune
Că din clipa cu pricina
Pe Hristos în nici o clipă
Nu L-a părăsit Lumina,

Dimpotrivă, tot mai tare
I-a fost dat să strălucească,
Aprinzându-se ca rugul
Sfânta-I fire omenească.

Ceea ce numim “Botezul”
E o îndumnezeire,
Ungere cu har a Celui
Ce ne-aduce mântuire,

Pregătire a naturii
Pentru cele ce-or să fie
Când Hristos Biruitorul
Va trimite Apa Vie

Care va spăla tot omul
De păcate moștenite
Și de toate celelalte,
De el însuși făptuite.

Când Hristos Mântuitorul
Ridicatu-S-a din ape,
Mai era puțin și omul
De păcat avea să scape,

Mai era puțin și lumea
Va fi fost curând salvată
De otrava răutății
Ce o otrăvea odată.

S-a temut Botezătorul,
Dar apoi o bucurie
I-a cuprins ființa-întreagă
Ca pe Moise și Ilie,

Cei doi văzători cu duhul,
Sfinții cărora în viață
Le-a vorbit chiar Creatorul
Însuși, față către față!

Câte minunate daruri
I-a adus Epifania
Celui care din pruncie
A îmbrățișat pustia..

A primit descoperirea
Cu trei simțuri, nu cu două,
Iar minunea ne-au descris-o
Ucenicii săi și nouă:

Auzitu-L-a pe Tatăl,
Ce vorbea vibrând văzduhul,
L-a atins pe Cel Ce Este,
L-a văzut apoi pe Duhul.

Se compară cu aceasta,
Vreo minune din Scriptură,
Dumnezeu să Se arate
La o simplă creatură?..

Cunoscut-ai dintr-o dată
Toate Cele Trei Persoane.
Meditând la lucrul ăsta,
Mă-înspăimânt, Sfinte Ioane!

În afară de Fecioara,
N-a mai fost și n-o să fie
Om să dobândească slava
Care ți-a fost dată ție..

Mare praznic e Botezul,
Plin de har și bucurie,
Căci Hristos preface apa
Într-un fel de apă vie,

Pregătind botezul nostru,
“Nașterea a doua oară “,
Pentru cei ce cred într-Însul,
Ca murind să nu mai moară.

Mare praznic e Botezul,
Întreita “Arătare”,
Când Ioan se luminează
Și prin Dânsul fiecare

Înțelegem că Treimea
Este Una după fire,
Dar sunt Trei Persoane Sfinte
Contopite în iubire.

Mare praznic e Botezul,
Când Stăpânul Se smerește
Și de la umila-I slugă
Cufundarea o primește,

Îndemnându-Și ucenicii
Să învețe pocăința,
Ca smerindu-se în inimi
Să primească-n ea credința.

amin

... PETARDE și ARTIFICII ... PACEA, VREA LINIȘTE!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

🙏🏽 Bucuria mea, cei care îl iubesc, îl doresc, îl caută pe Dumnezeu cu adevărat, în noaptea dintre ani, la orele 23.30 au fost prezenți în Sfintele Biserici Creștin Ortodoxe, să participe la Te Deum (Pe Tine Te laudăm). Ce este Te Deum-ul? Este o slujbă de mulțumire lui Dumnezeu, pentru anul care s-a încheiat și de rugăciune pentru a ne binecuvânta "cununa" anului care tocmai începe.

Și am putea întreba: "Dar cei nouă unde sunt?" (Luca 17:17) Oare, nu s-au bucurat absolut toți de darurile lui Dumnezeu dintre care cel mai de preț este viața? Oamenii sunt stăpâniți de Duhul Lumii, sunt NEMULȚUMITORI și NERECUNOSCĂTORI!

 
Pentru nemulțumire, nerecunoștința, pentru uitarea de El, pentru păcate mari și grele, a zis Dumnezeu, care este un "OCEAN INFINIT" de iubire: "I-A PARUT RĂU ȘI S-A căit DUMNEZEU CĂ A FĂCUT PE OM PE PĂMĂNT" (Facerea 6:6).

Petardele și focurile de artificii de la miezul nopții nu dovedesc o bucurie Sfântă, plăcută lui Dumnezeu, ci pocnete, bubuituri care strică liniștea din jurul nostru.

 
Mulți dintre oameni, au trecut nepăsători pe lângă "lazării lumii", dar au cheltuit sume mari, pe petarde și artificii, în loc să-și facă comoară în cer prin milostenie.

Iisus Hristos când a venit pe pământ a zis: "Pace vouă" (Ioan 20:26). Și tot Iisus Hristos, ne-a spus: "Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea, vă dau Eu" (Ioan 14:27)

Aceste petarde îi sperie pe unii copii mai sensibili și poate și pe bătrânii cu probleme de sănătate
Când s-a născut Hristos, păstorii, aflând vestea au zis: Slavă întru Cei de sus, lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voire!

 
Chiar dacă ar fi fost deja inventate de chinezi, petardele și artificiile, în Câmpul Păstorilor nu s-ar fi auzit bubuituri, iar cei 3 Magi nu și-ar fi căptușit buzunarele cu petarde DUM-DUM. Magii de la Răsărit i-au adus Pruncului Iisus Hristos, aur, smirnă și tămâie.

Pacea lăsată de Mântuitorul, prezența Lui, împreună cu o bucurie de nedescris au trăit-o creștinii care au participat la Te Deum.

🙏🏽 Doamne, Dumnezeule, te rugăm să ne ierți pe toți! 

                                                                                                  Amin și Aliluia!
                                                                                                   Preot Ioan 🛎.

AZI, ÎN NOAPTEA DINTRE ANI..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



de Preot Sorin Croitoru...

Cu Iisus am început,
Tot cu El voi termina
Fiindcă El e Domnul meu
Sufletul și viața mea!

S-a mai dus un an de-acum,

Dar vă spun un mic secret:
Pentru ce-am lăsat pe drum,
N-am nici cel mai mic regret!

Nu îmi place a privi

Spre trecut, căci n-are rost..
Eu privesc spre ce va fi,
Nicidecum spre ce a fost!

Orice an ce s-a mai dus

Nu a fost pierdut defel:
Petrecându-l cu Iisus,
M-am apropiat de El!

Anii trec încet, frumos,

Eu mă pregătesc de zbor..
La-ntâlnirea cu Hristos
Mă gândesc nerăbdător!

Ce sunt clipele, atunci?..

Piedici, cele ce-mi rămân,
Fiindcă încă mă despart
De al inimii Stăpân,

Dar aș vrea să mai primesc

Încă multe clipe eu
Ca să-nvăț să Îl iubesc
Tot mai mult pe Dumnezeu!

Azi, în noaptea dintre ani,

Haideți să privim în sus
Nu la focuri și scântei,
Ci la cerul lui Iisus

Și să Îi strigăm în cor,

În adâncul nopții reci,
Bunului Mântuitor:
Doamne, fii slăvit în veci!

. TRISTEȚEA, VINE DIN ÎNGÂMFARE ȘI DE LA DIAVOL ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"...

   🙏🏽 Bucuria mea, Sfântul Părinte, Ambrozie de la Optina, zice așa: "Tristețea vine din îngâmfare și de la diavol. A fi creștin ortodox, înseamnă să nu fii mâhnit, să nu judeci pe nimeni, să nu superi pe nimeni şi cu toţi să fii respectuos. Pentru mireni, rădăcina tuturor relelor este IUBIREA DE ARGINT, iar pentru călugări este IUBIREA DE SINE. TRISTEȚEA vine DIN ÎNGÂMFARE şi DE LA DIAVOL. Vine din îngâmfare, când nu ni se face voia, când ceilalţi, nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre. Omul e ca un gândac: când e cald ziua şi e soare el zboară, se mândreşte şi bâzâie: „Toate pădurile şi luncile sunt ale mele! Toate luncile sunt ale mele, toate pădurile sunt ale mele!“. Iar când soarele dispare, când vine frigul şi bate vântul, gândacul îşi pierde îndrăzneala, se lipeşte de o frunzuliţă şi zice: „Nu mă împinge jos!“.

 Sfântul Părinte, Tihon de Zadonsk, ne-a lăsat acest minunat cuvânt de învațătură: "Fără un păstor bun şi înţelept, creştinii sunt ca oile care rătăcesc. Când vrăjmaşul nu poate să-i răpună pe preoţi, atunci ridică împotriva lor oameni care-i fac voia, ca să răspândească zvonuri urâte despre ei şi, astfel, credincioşii să nu mai dea crezare învăţăturii lor. Fereşte-te, creştine, să bârfeşti vreun om şi cu atât mai mult pe preoţi, ca să nu fii în acelaşi gând cu diavolul." De aceea, ce-ai auzit n-ai auzit și ce-ai văzut, n-ai văzut! 

ce-ai auzit să nu crezi niciodată, iar ce-ai văzut să crezi pe jumătate. Se spune ca o creștin ortodoxă, care era într-un pelerinaj, când a intrat intr-o mănăstire, s-a apropiat de părintele stareț, văitându-se că toți casnicii o supără. Starețul a răspuns: "TREBUIE SĂ TE SOCOTEȘTI MAI REA DECÂT TOȚI, și atunci nu vei simți ocara și nimeni nu te va putea supăra.Ție însă ți se spune un cuvânt, iar tu răspunzi cu zece. Întrăm în horn, ne umplem de funingine și apoi ne mirăm: de unde? 

Astăzi pot - ASTĂZI RABD!

Astăzi pot - ASTĂZI  IERT!

Astăzi, pot să mă rog - ASTĂZI MĂ ROG. 

Astăzi, pot să ajut - ASTĂZI AJUT! 

   🙏🏽 O, Îndurate și Milostive Doamne, iartă-ne nouă păcatele noastre și ne dăruiește Împărăția Ta cea veșnică! 

 Amin și Aliluia!

        Preot Ioan 🛎