luni, 20 noiembrie 2023

. CAUTA-L PE DOMNUL DUMNEZEU ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

🙏 Bucuria mea, te rog sa intiparesti in inima ta aceste minunate si cat se poate de adevarate cuvinte ale Sfantului Parinte Teofan Zavoratul: “Cauta-l pe Domnul Dumnezeu! Ori Dumnezeu, ori lumea, fiindca, nu este cale de mijloc. 

Sau nu vezi ca ACOLO ESTE TOTUL, iar aici, NU ESTE NIMIC; ca acolo este ADEVARUL, iar aici este NALUCIRE; ca acolo este ODIHNA, iar aici sunt DURERI si GRIJI; ca acolo este INDESTULARE, iar aici este STRAMTORARE NEINCETATA; ca acolo este BUCURIE si VESELIE, iar aici sunt numai DURERI si TANGUIRE A INIMII?

 Cunosti toate acestea, ai trecut prin ele, si totusi ramai in aceeasi desertaciune a mintii si a inimii. Doar nu vrei sa iti faci raiul pe pamant? Este deja a opta mie de ani de cand iubitorii acestei lumi, fac tot ce le sta in putinta pentru a face raiul pe pamant – si nu numai ca nu reusesc nimic, ci totul merge spre mai rau. Nu o sa reusesti nici tu, ci doar o sa te istovesti alergand dupa nalucitele bunatati ale lumii, cum alearga copiii dupa fluturi”.

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, sa te ocroteasca cu inger tare pazitor, in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau!
 
🙏 Dumnezeu sa fie cu tine, si, nimeni impotriva ta! 

                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                        Preot Ioan 🛎














.... CAND ESTI TRIST ....

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



“Cand esti trist si apasat, 
De ispite-nconjurat,
 O, crestine de ce stai, 
Si nu iei, calea catre Rai?

Spera, roaga-te mereu,
 Sa te-ajute Dumnezeu,
 Ca prin mila Sa, in dar, 
Sa vii la duhovnic iar!

El te-asculta rabdator,
Si se roaga Sfintilor,
 La icoana ne-ncetat, 
Plange pentru-al tau pacat!

El te-ndeamna sa te rogi,
Si cand simti ca nu mai poti,
 Lui Iisus, Blandul Pastor,
 Da-i povara grijilor!

Mare plata vei avea, 
De asculti povata sa, 
Caci prin Sfanta mana Lui,
 Lua-vei Harul Domnului!

Toti acum sa ne rugam, 
De Hristos sa ascultam!
 Ca da Har dumnezeiesc,
Celor ce se spovedesc!”


(Preot Cristian Alexandru)

Bucuria mea, sa te pazesti de duhul tristetii, fiindca, de la el incep toate relele. Homer spune asa: “Cine a ratacit si a patimit mult in lume, isi gaseste bucurii chiar si in durere”. Iar Marc Aureliu zice: “Sa te superi pe lume ar fi o prostie; ei nu-i pasa de asta”. Sfantul Parinte, Varsanufie spune ca: “Exista doua feluri de tristete. Prima este FIREASCA si provine din slabiciune, iar cealalta PROVINE DE LA DIAVOLI. Tu insa nevoieste-te prin rugaciune si vezi-ti de lucrarea ta, cu rabdare. Atunci, vrajmasul diavol vazand ca te rogi indeosebi pentru asta, se departeaza, fiindca, nu vrea sa-ti dea pricina de rugaciune”. Noi suntem nonculori si doar prin ceilalti devenim culori! Viata noastra capata culoare si profunzime doar prin prisma aproapelui. ZAMBESTE! ALUNGA TRISTETEA! ZAMBESTE!
Chipul tau sa straluceasca, De bucurie duhovniceasca!

                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                                      Preot Ioan.

CU BUCURIE, MOR PENTRU HRISTOS! …

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".… 

                  
   
       Bucuria mea, tare mult mi-a placut cuvantul Sfantului Parinte, Antonie de Suroj: “Sa nu uiti niciodata ca a fi viu sau a fi mort, nu inseamna mare lucru. Ceea ce conteaza este, lucrul pentru care traiesti si lucrul pentru care esti gata sa mori!”

 Daca ar zice cineva:

 Te omoram pentru ca esti crestin ortodox, tu trebuie sa spui: CU BUCURIE, MOR PENTRU HRISTOS!

 Iata ce sfat duhovnicesc ne-a lasat Sfantul Parinte, Serafim de Sarov: “Cel care-L iubeste pe Dumnezeu cu adevarat, se socoteste pe sine calator si strain pe acest pamant, in dorinta lui sa se uneasca cu Dumnezeu, doar spre Acesta isi tinteste continuu mintea si inima.” Multa nadejde ne da Sfantul Parinte, Efrem Filotheiul cand zice: "Intelegeti asta! Este cu neputinta ca Dumnezeu sa-l lase sa piara pe omul pocaintei si al rugaciunii; este imposibil! 

Atunci cand umplem inimile noastre, in fiecare zi a vietii, cu numele lui Hristos, credinta noastra se intareste si putem infrunta orice." Sfantul Parinte, Ioan Gura de Aur, zice: "Nu este bun mai mare decat a fi prietenul lui Dumnezeu". Sfantul Parinte, Arsenie Papacioc, spune si el asa: "Nu ne paraseste Dumnezeu daca ne-am incredintat Lui."

 Iar Sfantul Parinte, Ioanichie Balan, ne intareste in credinta, cand spune: “Sa nu te temi niciodata, fiindca, la carma vietii noastre este Bunul Dumnezeu, este Mantuitorul nostru Iisus Hristos cu Maicuta Domnului. El ne acopera cu Harul Duhului Sfant, numai sa nu lasam Sfanta rugaciune.” 

Dar, sa tinem cont de sfatul Sfantului Parinte, Iosif Isihastul: "Rugaciunea fara smerenie nu este primita inaintea lui Dumnezeu." "Fa-ti tie doua care, omule! Injuga la unul DREPTATEA cu MANDRIA si la celalalt, SMERENIA cu PACATUL, si vei vedea ca mai inainte merge smerenia cu pacatul intru imparatia cerurilor. 

Un alt “stalp” al ortodoxiei, Sfantul Parinte, Sofian Boghiu, ne indeamna cu sfintenie: Nu plecati din Biserica Crestin Ortodoxa! Indiferent ce greseli faceti, ce pacate aveti. 

Aici sunteti bineprimiti, oricand si oricum. Aici facem rugaciuni de iertare inaintea lui Dumnezeu, aici e locul pacatosilor, al oamenilor bolnavi sufleteste, pentru ca, daca Domnul l-a cautat pe Iuda, pe cel care il vanduse, cum am putea crede ca ne va lepada pe noi, cei care ne intoarcem spre El?"

                                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                                          Preot Ioan 🛎




... O CANĂ DE RĂBDARE ..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



   (de Munteanu Gabriela)

   “Azi mi-am turnat o ceasca de rabdare, 
Si am iesit cu dansa in gradina,
 M-am asezat cu inima la soare, 
Sa-mi scald umilul suflet in lumina.

   Si inima mi-a lacrimat pe fata, 
Cu roua sufletului meu tacut, 
Eu am sorbit rabdare pentru-o viata, 
Si-am plans cu lacrimi care au durut.

   Din cer eu am primit imbratisare, 
Si cana cu rabdare s-a umplut, 
Iar roua sufletului s-a uscat in soare, 
Si am uitat durerea, ce-a durut.

   Am picurat rabdare pe carare, 
Si florile pe data mi-au zambit, 
Vedeam pe Dumnezeu in fiecare, 
Primeam  rabdare-n cana, inmiit.

   Spre cer eu am intins canita cu rabdare, 
Si pasarile-n taina au baut, 
In cantul lor am pus o rugaciune,
 Si tot ce-a fost durere a trecut.

   Si-atunci eu mi-am privit cu drag canita, 
Si am stiut ca-i  insasi viata mea, 
Stiam ca-n fundul canii stau vointa, 
Puterea, rugaciunea, dragostea.

   Din pragul casei m-a strigat iubirea, 
Care plutea-ntre mine si-Absolut,
 Am dus cu drag rabdarea mea in casa, 
Iar casa de lumina s-a umplut”.

   Bucuria mea, RABDAREA este o virtute, pentru ca ea are ca rod NADEJDEA in Dumnezeu. Astfel, INTRISTAREA naste RABDAREA, RABDAREA adanceste EXPERIENTA, iar aceasta din urma, produce NADEJDEA. Iar NADEJDEA nu este inselata niciodata. RABDAREA, este prima dintre VIRTUTI, deoarece prin aceasta se obtine DARUL MANTUIRII; cel ce rabda pana la sfarsit se mantuieste. Asadar, MANTUIREA SUFLETELOR NOASTRE, consta mai intai in RABDARE, RABDARE, RABDARE... 

                                                                                                              Amin si Aliluia!
                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

Iubirea de aproapele

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



                        

Mila; fundamentul milei este voinţa lui Dumnezeu; mila cere abnegaţie şi efort; rugăciunea omului care iubeşte

Doamne, fie voia Ta! Iar voia Ta este o iubire reciprocă şi până la abnegaţie: Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul (Ioan 15,17). Dăruieşte-mi să fiu o jertfă pe altarul iubirii, cu toată fiinţa mea, cu toate puterile sufletului şi ale trupului! Invaţă-mă să dispreţuiesc trupul şi tot ce este trecător, crescând în iubire.

Dumnezeule Cel darnic, învaţă-mă să fiu darnic!

***
lisus Hristos nu S-a cruţat pe Sine pentru mântuirea noastră, oare mie îmi va părea rău de „praful pământului" pentru aproapele? Oare îmi va părea rău de hrană, de dulciuri, de băutură, de haine sau de locuinţă? Oare voi cruţa chiar şi liniştea, puterea şi capacităţile mele?

[Omule], ia aminte şi păzeşte cu tărie aceasta: să-l respecţi pe oricare om până în adâncul sufletului tău şi să fii mereu respectuos şi amabil cu el - acest chip viu al lui Dumnezeu.


***
In ce constă iubirea creştină? In a-i dori sincer binele aproapelui, mai ales atunci când acesta se află în boală, nevoie şi necazuri. De este bolnav, să-i doreşti din tot sufletul sănătate şi să-i recomanzi vreun mijloc cuvenit de vindecare pe care-l cunoşti. Ajută-l dacă poţi, străduieşte-te să faci rost de medicamentul de care are nevoie şi să îngrijeşti de aproapele bolnav. Dacă aproapele este în necaz, străduieşte-te să-l scoţi din necaz, dacă poţi.

De vreme ce firea noastră este leneşă atunci când vine vorba de făptuirea binelui, trebuie permanent să o forţăm să lucreze binele. Dacă trupului tău îi va părea rău pentru aproapele de ostenelile sale, îndreaptă-te chiar în momentul acesta, arătând disponibilitatea de a jertfi cu inimă bună pentru acesta puterile şi liniştea ta.

***
Precum copiii cei buni, văzându-i pe fraţii şi pe surorile lor că greşesc împotriva voinţei tatălui lor, îi opresc şi îi înţelepţesc - la fel şi creştinii, copiii Tatălui ceresc în Hristos, văzându-i pe fraţii lor că trăiesc în fărădelegi, nu după poruncile lui Hristos, trebuie să-i oprească şi să-i certe.

Aceasta nu este doar obligaţia păstorilor, chiar dacă păstorii ar trebui să o facă cu precădere. De aceea şi citim cu toţii: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ (Matei 6, 9-10).

***
Nu trebuie să cruţăm nimic de dragul aproapelui, deoarece tot ceea ce avem nu ne aparţine, ci este a lui Dumnezeu. Darurile lumii sunt destinate tuturor oamenilor în general, nu unui singur om.

De fapt, avem nevoie de foarte puţine, ba chiar şi de acelea nu suntem vrednici, din pricina păcatelor noastre şi pentru că multora dintre noi bunurile lumeşti le prisosesc.
Iată înfrumuseţarea şi viaţa adevărată a sufletului: iubirea neprefăcută şi gingăşia în relaţia cu aproapele, oricum ar fi el. Mai ales, iubirea şi mângâierea arătată orfanilor, săracilor, celor cu inima suferindă şi bolnavilor.

Aceasta este înfrumuseţarea adevărată a sufletului! Aceste fapte coboară asupra noastră binecuvântarea Tatălui ceresc, aducându-ne o linişte sufletească specială şi profundă!

Dumnezeu şi aproapele să fie întotdeauna obiectul preocupărilor inimii tale. Iubirea ta de Dumnezeu şi de fratele să nu se răcească niciodată în inima ta!

***
Pentru a-L iubi neîncetat pe Dumnezeu şi pe aproapele, trebuie să cunoaştem şi să ţinem minte mereu care sunt vrăjmaşii acestei iubiri: mândria, îngâmfarea, dispreţuirea, trufia, împietrirea inimii, îndoielile, necredinţa, furia, iritarea, invidia, zgârcenia, iubirea de agoniseală, iubirea de plăceri şi de desfătări şi alte patimi cu care trebuie să luptăm din toate puterile.

***
Trăsăturile distincte ale iubirii adevărate sunt caracterul general şi atotcuprinzător, lipsa vicleniei, lipsa interesului şi a făţărniciei, precum şi statornicia. Iar trăsăturile specifice iubirii false, neadevărate şi trupeşti sunt: exclusivitatea, izolarea şi limitarea la un cerc restrâns de persoane apropiate, folositoare, frumoase sau bogate.

Viclenia şi lipsa statorniciei sunt rădăcina şi scopul final al iubirii pământeşti: în om, de la om şi de dragul omului sau, mai corect spus, de dragul nostru, în favoarea noastră şi a egoismului nostru.

Seamănă şi întăreşte, Dumnezeule, în inimile noastre iubirea adevărată şi scoate rădăcina poftei lumeşti, trupeşti, iubirii de dragul lumii şi a egoismului nostru. Căci aceasta nu este de la Tine şi nu vom primi pentru ea răsplată, ci pedeapsă - ca pentru slujirea de idoli!

***
Putem judeca despre iubirea noastră de aproapele după modul cum ne rugăm pentru ei în timpul rugăciunilor comune sau de acasă: Ne rugăm cu răceală sau cu râvnă, superficial numai sau şi lăuntric?

Dacă îl iubim pe aproapele, ne rugăm pentru el fierbinte, aşa cum ne rugăm pentru noi înşine atunci când ne aflăm în vreun necaz, fiindcă noi toţi suntem un singur trup duhovnicesc.

Rugăciunea rece este semnul răcirii inimii faţă de Dumnezeu şi aproapele.

***
Trebuie să păstrăm statornicia iubirii faţă de cei pentru care ne rugăm şi să-i pomenim cu toată inima, alungând departe de noi indiferenţa şi răceala. Trebuie să le dorim întotdeauna tot binele, aşa cum ni-l dorim nouă înşine, să nu lenevim, cu duhul să fim arzători şi să lucrăm pentru Domnul.

Doamne, caută la dorinţa şi intenţia mea! Luminează-mă şi întăreşte-mă la orice faptă bună!

***
Toţi apropiaţii tăi pentru care te rogi pomenindu-i pe nume şi, în general, [toţi oamenii] sunt copii ai lui Dumnezeu în Hristos Iisus şi mădulare ale noastre, căci cu toţii constituim un singur trup.

Tatălui ceresc îi este foarte plăcută rugăciunea sinceră, simplă şi sârguincioasă pentru oamenii care sunt moştenirea Lui, lucrarea iubită a mâinilor Lui dumnezeieşti.

Aşadar, roagă-te pentru aceştia, fără să slăbeşti, roagă-te sincer şi din adâncul sufletului, în simplitatea inimii, aşa cum te rogi pentru tine însuţi în necazuri şi nevoi.

Rugăciunea pentru oameni este lucrarea iubirii, o mare jertfă a iubirii.

Sfantul Ioan de Kronstadt


Fragment din cartea "Calea mantuitoare", Editura Sophia


Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA