de Eliana Popa
Pe drumul vieții-mi port povara crucii
Mă-mpleticesc și totu-mi pare greu,
Mă văicăresc și plâng la fel ca pruncii
Urcând Golgota sufletului meu.
Călătoresc orbecăind în noapte
Și drumul către Tine-l rătăcesc,
Când demoni mă conduc cu rele șoapte
Și drumul spre lumină mi-l opresc.
Îmi port durerea și-mi înăbuș plânsul
Iar cad...și simt ca n-am să mă ridic,
Din întuneric hohoteşte râsul,
Acelui care nu vrea să Te strig!
Dar vreau să caut drumul spre lumină,
Încerc să mă ridic să-nving ce-i rău
Și simt acum chemarea Ta divină
Și simt ca lângă mine-ai fost mereu.
Azi crucea-mi port, mai cad...dar mă ridic.
Știu... mâna Ta mă sprijină mereu!
Când obosesc, doar către Tine strig
Cu mine ești Iisuse...și mă veghezi mereu!