Conform textului Scripturii, amândoi tâlharii cei împreună răstigniți cu Mântuitorul Iisus Hristos, l-au hulit la început pe Iisus.
(Matei 27, 44 și Marcu 15, 32)
La un moment dat, tâlharul din dreapta și-a dat seamă că Iisus totuși este un Om nevinovat de o astfel de moarte ca și ei.
Se căiește și spune cu voce lui Iisus să-l pomenească și pe el în acea împărăție despre care ceilalți îl ocărăsc că ar fi Împăratul ei.
Tot cu voce, în auzul tuturor celor de față, Mântuitorul Hristos îi spune că "astăzi va fi cu El în Rai". (Luca 23, 43)
Însă nici Matei, nici Marcu și nici Luca nu se menționează despre ei în Evanghelie că au fost martori oculari la răstignirea lui Iisus pe Golgota între cei doi tâlhari. Ci numai de ucenicul iubit, Ioan, se spune că a fost atunci acolo pe Golgota.
Deci, ce spune în Evanghelie Apostolul Ioan despre acel moment cu tâlharii aceia ?!?
<< Și ducându-Și crucea, a ieșit la locul ce se cheamă al Căpățânii, care evreiește se zice Golgota, unde L-au răstignit; și împreună cu El pe alți doi, de o parte și de alta, iar în mijloc pe Iisus>> (Ioan 19, 17-18). ATÂT. Nimic mai mult. Nici că amândoi l-au hulit, nici că unul s-a căit, nimic, doar că Iisus a fost răstignit între doi tâlhari.
Și atunci, de unde concluzia aceasta că numai unul dintre cei doi tâlhari s-a mântuit iar celălalt nu s-a mântuit ?!?
Doar pentru că unul dintre ei a fost auzit ce a rostit prin cuvânt, atunci când s-a căit ???
De unde știm că celălalt nici în gând nu s-a căit și nu a zis și el măcar un "Doamne iartă-mă" , după ce a văzut cum a murit Iisus înaintea lor, că ei au murit după aceea, cutremurul de pământ și întunecarea zilei ?!?
De unde suntem noi atât siguri de o împietrire a inimii celuilalt la modul absolut ?!? Am fost noi cumva acolo și mai ales, am fost cumva prezenți în gândul și în inima aceluia să vedem și să simțim ce a văzut și ce a simțit omul acela ??? Bineînțeles că NU.
Și atunci, de ce îl judecăm cu atâta ușurință că nu s-a mântuit ??? Cine oare ne dă nouă acest drept ??? Cumva Hristos, Cel care tocmai a zis << să nu judecați și să nu osândiți pe nimeni>> ?!?
De ce nu am putea crede, că Mântuitorul Iisus Hristos, așa cum a răspuns tâlharului din dreapta la cuvântul rostit, i-a răspuns și celuilalt la cuvântul gândit ?!? Oare Mântuitorul nu este El Dumnezeu adevărat și Om adevărat, iar ca Dumnezeu nu cunoaște dintotdeauna toate gândurile oamenilor ???
Sau Dumnezeu primește numai rugăciuni rostite cu voce tare iar cele din gând nu le aude sau nu le răspunde ?!?
Personal cred că amândoi acei tâlhari s-au mântuit, pentru că nu a fost întâmplătoare răstignirea lor atunci împreună cu Iisus, ci totul a fost Proniat de Bunul Dumnezeu și mai ales pentru că iadul atunci a fost golit de tot neamul lui Adam, pentru care Noul Adam, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos, S-a facut Om, ca pe tot omul, prin moartea și învierea Lui, să-l mântuiască din robia vicleanului diavol, cel ce a fost de la începutul lumii un ucigaș de oameni. Diavolul fiind cel mai mare tâlhar care a putut exista vreodată.
Să-L mărturisim pe Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvânt și faptă, oricând și cu orice preț, să nu ne rușinăm de El în această lume a păcatului, nici dacă ar fi să murim pentru dragostea Lui. Și să nu judecăm niciodată gândurile și intențiile altor oameni, pentru că niciodată nu putem ști la modul absolut ce planuri de mântuire are Dumnezeu Proniatorul cu fiecare dintre noi. Amin.
__________________________
* un text de Protosinghelul Dimitrie Ivașco
.jpg)
