FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....
de Costache Ioanid
Mi-e veșnică viața, doar drumul ei mereu
E-n umbră și-n lumină urcând spre Dumnezeu;
Mi-e veșnică viața, doar forma ei trecând
E alta, pururi alta, mereu alt chip având.
Din Dumnezeu Eternul Izvor al Vieții ies
Alcătuit în chip crezut dar ne-nțeles,
Trimis pentru-o lucrare și-un țel nepieritor
cuprind eterna taină și ard eternul dor.
Vegheat de Ochiul Veșnic de-a pururi neascuns
Cu limpedea lumină e-adâncul meu pătruns
Știut cu ușurință ce sunt și ce-am să fiu
Nicicând în „prea devreme”, niciunde-n „prea târziu”.
Rotația vieții urmează-un veșnic drum,
De-a pururi alta-i starea cu fiecare-„acum”,
De-a pururi mai spre-nalte și fericite stări
Port steagu-acestei sfinte și unice chemări.
Mai luminos mi-e totul și tot mai înțeles,
Cu orice pas din neguri mereu mai sigur ies
Și-mi crește fericirea cu cât sunt mai cuprins,
Mai treaz în strălucirea din care sunt desprins.
… O, Viu Izvor al vieții, spre forme-n veci mai noi
Și stări în veci mai nalte suim spre Tine roi,
Fă tot ce-n noi e moarte topindu-se pe drum
S-ajungem numai viață în Veșnicul Acum.
Preluat din revista „Sămânța Adevărului”, ianuarie 2006.
de Costache Ioanid
Mi-e veșnică viața, doar drumul ei mereu
E-n umbră și-n lumină urcând spre Dumnezeu;
Mi-e veșnică viața, doar forma ei trecând
E alta, pururi alta, mereu alt chip având.
Din Dumnezeu Eternul Izvor al Vieții ies
Alcătuit în chip crezut dar ne-nțeles,
Trimis pentru-o lucrare și-un țel nepieritor
cuprind eterna taină și ard eternul dor.
Vegheat de Ochiul Veșnic de-a pururi neascuns
Cu limpedea lumină e-adâncul meu pătruns
Știut cu ușurință ce sunt și ce-am să fiu
Nicicând în „prea devreme”, niciunde-n „prea târziu”.
Rotația vieții urmează-un veșnic drum,
De-a pururi alta-i starea cu fiecare-„acum”,
De-a pururi mai spre-nalte și fericite stări
Port steagu-acestei sfinte și unice chemări.
Mai luminos mi-e totul și tot mai înțeles,
Cu orice pas din neguri mereu mai sigur ies
Și-mi crește fericirea cu cât sunt mai cuprins,
Mai treaz în strălucirea din care sunt desprins.
… O, Viu Izvor al vieții, spre forme-n veci mai noi
Și stări în veci mai nalte suim spre Tine roi,
Fă tot ce-n noi e moarte topindu-se pe drum
S-ajungem numai viață în Veșnicul Acum.
Preluat din revista „Sămânța Adevărului”, ianuarie 2006.