BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: august 2020

sâmbătă, 29 august 2020

Tăierea capului Sf Ioan Botezătorul

Mai multe despre Sfantul Ioan Botezătorul găsiti aici:

https://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.com/2018/08/taierea-capului-sfantului-ioan.html

sau aici:

https://colajeortodoxe.blogspot.com/search/label/Colaje%20Sf%C3%A2ntul%20Ioan%20Botez%C4%83torul

http://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.ro/2012/08/semnificatia-zilei-de-29-august-pentru.html

vineri, 28 august 2020

SFIINTII PRIETENII MEI...: Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

SFIINTII PRIETENII MEI...: Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul: La 29 august, Biserica ortodoxă prăznuieşte Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Este ultima mare sărbătoare a anului biseric...

marți, 18 august 2020

ÎNCETEAZĂ SĂ MAI LUCREZI DUMINICA!!!!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Bolile vin peste tine, și la urmă te intrebi;
"DE CE ???"
Mai demult şi ţăranii care erau la ogoarele lor, de îndată ce auzeau clopotul de Vecernie, îşi făceau Cruce şi încetau munca.
La fel şi femeile ce stăteau acasă, se sculau, îşi făceau Cruce şi lăsau împletitul sau orice altceva lucrau.
Iar Dumnezeu îi binecuvânta.
Erau sănătoşi şi se bucurau… Acum au desfiinţat sărbătorile, s-au îndepărtat de Dumnezeu şi de Biserică şi în cele din urmă tot ce scot din munca lor dau la doctori şi la spitale…
Odată a venit un tată la Colibă şi mi-a spus:
“Copilul meu se îmbolnăveşte adesea şi medicii nu pot afla ce are”.
“Să încetezi să mai lucrezi duminica şi toate se vor schimba”, i-am spus.
Şi într-adevar, n-a mai lucrat şi copilul lui s-a vindecat.
Întotdeauna le spun mirenilor să înceteze de a mai lucra duminicile şi sărbătorile, ca să nu-i ajungă nenorociri în viaţă.
Fiecare îşi poate rândui treburile, astfel încât să nu le facă în duminici şi sărbători.
Principalul este sensibilitatea duhovnicească.
Dacă există sensibilitate, se pot afla soluţii pentru toate.
Şi chiar de s-ar păgubi puţin din pricina unor schimbări ale treburilor lor, vor primi îndoită binecuvântare.
DAR CEI MAI MULȚI NU INTELEG ACEASTA.
Nu merg nici la Sfânta Liturghie.
SFÂNTA LITURGHIE SFINȚEȘTE.
Dacă creştinul nu merge duminica la biserică, cum se va sfinţi????
Din păcate, însă, oamenii încet-încet merg înspre a nu mai respecta nici sărbători, nici nimic...
(Sf.Paisie Aghioritul)

duminică, 16 august 2020

Sfanta Mahrama a Domnului

Biserica Ortodoxa sarbatoreste pe data de 16 august Sfanta Mahrama a Domnului. Conform Traditiei, aceasta panza a fost data de Iisus Hristos regelui Abgar al Edesei pentru a fi vindecat de lepra. Pe mahrama a ramas imprimat chipul Mantuitorului care, de-a lungul timpului, a constituit model pentru iconografi.

Aceasta nu are nici o atestare evanghelica sau apostolica. Eusebiu de Cezareea a inserat-o dupa o traducere siriaca in lucrarea Istoria Bisericeasca. In aceasta lucrare ne este relatata corespondenta dintre regele Abgar si Hristos. Aflam ca regele ii trimite lui Hristos prin curierul Anania o scrisoare prin care ii cere sa vina la el sa-l vindece de boala de care era cuprins si sa-l fereasca de prigonirile iudeilor. Mantuitorul ii raspunde ca nu poate veni, dar ca ii va trimite pe unul dintre ucenicii Sai, cu numele Tadeu sa-l vindece. Eusebiu nu ne relateaza ce a facut Abgar dupa primirea raspunsului de la Hristos.

Sfanta Mahrama

In lucrarea apocrifa Doctrina Addaei apostoli aflam ca Abgar a trimis un pictor ca sa zugraveasca fata Lui. Intrucat pictorul nu reuseste sa faca acest lucru, Hristos isi va pune panza pe fata si I se va intipari chipul pe ea.

Sfantul Ioan Damaschin ne da o alta varianta - ne spune ca Hristos isi va intipari chipul Sau pe o bucata de panza din haina Sa si ca acesta panza va ajunge la Abgar prin Iuda Tadeul. Acesta icoana, pastrata dupa traditia orala la Edesa, a servit ca aparatoare a orasului. La inceput a fost pusa pe poarta de la intrarea in orasul Edesa, si mai tarziu in Biserica Sfanta Sofia. Prima mentiune istorica despre existenta acestei icoane o face Evagrie Scolasticul, care atribuie victoria crestinilor asupra persilor datorita acestei icoane.

"Icoana cea nefacuta de mana" a lui Hristos, s-a pastrat la Edesa, in catedrala orasului, unde I s-a adus un cult deosebit pana in 944, cand a fost mutate de la Edesa la Constantinopol. Icoana a fost luata la 1204 din Constantinopol de cavalerii cruciadei a IV a si dusa in Occident. Copii mai mult sau mai putin exacte s-au raspandit in toata lumea bizantina sub numele de Sfanta Mahrama.

DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE!

Bucuria mea, la Hristos a venit un om care i-a spus: “Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic...”. Cum putea sa fie “lunatic”? Cum putea sa fie vinovata luna de indracirea acestui copil? Daca din cauza lunii s-a indracit acest copil, de ce nu s-au indracit toti oamenii de pe pamant?

Luna a fost creata de Dumnezeu si diavolul vrea sa spuna ca raul vine de la Dumnezeu. Dumnezeu este “izvorul binelui” (Iacov 1:17). Alaturi de Nadejde, trebuie sa avem Credinta. In Evanghelia de la Matei 17: 14:23, cei 9 Sfinti Apostoli care erau la poalele Muntelui Tabor, nu au putut scoate demonul din copilul lunatic.

Cand L-au intrebat pe Mantuitor: “De ce noi n-am putut sa-l scoatem?”, El le-a spus: “Pentru putina voastra credinta!” Mantuitorul le-a atras atentia ca: “Acest neam de demoni, nu iese decat numai cu rugaciune si cu post”, insa, nu Rugaciunea si Postul sunt principale, ci, Credinta.

Postul si Rugaciunea, sunt de fapt, cai, mijloace pentru intarirea Credintei. Cand il vede pe Iisus, tatal copilului ii spune: “De poti ceva, ajuta-ne” (Marcu 9:22). Se vede ca acesta avea o credinta slaba, ca o licarire mica, mai-mai sa se stinga, nestiind ca: “La Dumnezeu toate sunt cu putinta” (Marcu 10:27).

Tatalui copilului lunatic, ii spune cu blandete, Domnul nostru Hristos: “De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede” (Marcu 9:23). Iar tatal copilului, ii raspunde plangand: “Cred, Doamne, ajuta necredintei mele”. Cuvintele: “ajuta necredintei mele”, le-am putea talcui asa: “

Ajuta, PUTINEI MELE CREDINTE, intareste-ma in credinta, fiindca, calea de la “cred” pana la credinta cea adevarata este lunga si nu poate omul sa o strabata fara sa-l tina pe Dumnezeu de mana: “Ajuta-ma, o, Doamne, sa cred in Tine!”

Asadar, fiecare dintre noi putem spune mereu: DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE! si sa ne intrebam: “Ce este prioritar pentru mantuirea mea?” Raspunsul nu l-a dat odata pentru totdeauna, Mantuitorul nostru Iisus Hristos: “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua” (Luca 12:31). Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

Crestinul si biserica

Câţiva oameni, ca să râdă de un creştin care tocmai ieşea de la biserică, i-au spus:
- Măi Vasile, dar bun stomac trebuie să ai, de poţi să înghiţi atâtea slujbe şi atâtea rugăciuni…
Însă el, fără să se supere, le-a spus:
- Dragii mei, eu am un proces foarte greu şi mă tem tare mult de judecată… De aceea merg în fiecare Duminică şi sărbătoare la Acela care mă va judeca pe mine, ca să-L rog să fie îngăduitor cu mine.
Atunci, unul dintre aceia îl întrebă:
- Ce proces şi ce judecată zici că vei avea?!
- Iată, e vorba de procesul şi Judecata pe care le vom avea fiecare dintre noi pentru păcatele noastre. Iar Judecătorul Se află în Biserică. El este Însuşi Hristos Mântuitorul, Căruia mă rog zilnic să-mi ierte păcatele mele şi să mă învrednicească şi pe mine de fericirea cea veşnică.
Oamenii, devenind dintr-odată serioşi au început fiecare dinte ei să cugete la păcatele sale, în timp ce Vasile adăuga:
- Mergeţi cât încă mai e vreme, căci la urmă va fi cu neputinţă, iar osânda va fi mare şi Judecata nepărtinitoare!

Rugaciune catre Sfintii Imparati Brancoveni

O, Sfintilor martiri Brancoveni, care, prin intelepte osteneli, comoara sfintei si dreptei credinte pana in sfarsit o ati pazit, si de la Imparatul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejita cununa muceniceasca ati primit! Ce graiuri vom indrazni a va aduce noi, nevrednicii, prin care sa laudam mult-ravnitoarea voastra viata, de buni iconomi si credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum si sfarsitul vostru vitejesc, de adevarati eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ati facut priveliste de multa mirare oamenilor si ingerilor? Cu adevarat ar trebui mai degraba sa iubim noi tacerea, ca unii ce suntem ingreuiati de multe, mari, grele, si nepocaite pacate, si nimic bun nu aflam intru noi, care sa ne apropie de evlavioasele voastre lucrari si de sfintele voastre virtuti, si sa ne dea o cuvioasa indrazneala, spre a indrepta catre voi, cu buna nadejde, smerita noastra rugaciune. Dar unde si catre cine vom putea alerga, daca nu catre Atotputernicul si Atotstiitorul Dumnezeu, Cel minunat intru Sfintii Sai, si catre voi, ca si catre aceia care, calatoria vietii prin valea ispitirii si a plangerii acestui veac inselator bine savarsind, ca aurul trecut prin foc de sapte ori v-ati lamurit, si ati ajuns lacasuri sfintite, in care Tatal, Fiul, si Sfintul Duh Dumnezeu s-au salasluit.

O, fericitilor, sfintilor, si bunilor biruitori mucenici Brancoveni! Cautati dintru inaltimea slavei cerestilor voastre lacasuri catre noi, care in tot ceasul in nenumarate chipuri ne primejduim, si care pentru multa noastra lenevie si mandrie, covarsiti de boli, pagube, necazuri, si de infricosate si negandite nevoi, mai mult decat toti, dupa dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticalositi si asupriti. Dar cum oare s-ar fi putut sa nu ajungem pana aici? Voi, intru atata desfatare si avutie pamanteasca aflandu-va, in toata viata voastra dorirea nestricacioaselor bogatii ale harului neincetat ati avut, iar noi, desi din mila proniei dumnezeiesti saraci si stramtorati fiind, cuvioasa neiubire de agoniseala defaimand, frumusetile mincinoase si stricacioase ale acestui veac trufas si nestatornic pururea ravnind, mai mult decat femeia cea garbova de ele ne-am pironit, iar cugetarea catre cele ceresti cu totul o am nimicit. Voi, socotind toata slava veacului de acum ca pe un fum, o umbra, si o nalucire de vis amagitor, stapanirea domneasca, multa avere, sanatatea, si insasi viata voastra, pe toate gunoaie le-ati socotit, ca pe Hristos in veci sa-L dobanditi; iar noi, de buna voie, si de nimeni siliti, prin lacomie materialnica in prapastia iubirii de placeri de care rusine este a si grai ne-am pravalit, si mai mult decat necredinciosii si rau credinciosii iubind prostia si nerusinarea patimilor ne-am paganizat. Pentru aceasta, in loc sa ajungem, dupa cuvantul Stapanului, sarea pamantului si lumina lumii, pentru noi se huleste tot mai mult intre neamuri numele cel preasfant si de mare cuviinta al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevarat, si in Treime inchinat. Ce raspuns vom da oare Infricosatului, Dreptului, si Nemitarnicului Judecator, caci stim prea bine ca de neinlaturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotararea, si dreapta rasplatire, pentru cele care cu gandul, cu cuvantul, si cu fapta am lucrat, si pentru ce la chinurile cele vesnice nicicand cugetand, in primejdia de a ajunge in ele mai jos decat cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitoceasca intelegere ne aflam, dupa cum Sfantului Macarie cel Mare i s-a descoperit.
Nu ne lasati sa ne netrebnicim mai mult si staviliti alunecarea noastra spre robia lumii, a trupului, si a diavolului, prin sfintele si pururea primitele voastre rugaciuni, o, preafericitilor martiri, rugatorilor fierbinte catre Dumnezeu pentru toata lumea, pentru Ortodoxie, pentru tara si neamul vostru, pentru toti cei ce alearga catre voi cu credinta tare si umilinta nefatarnica. Mijlociti pentru noi toate cele bune si de folos pentru luminarea ochilor mintilor si inimilor noastre celor intunecate de grija vietii de acum, ravna aprinsa si neostoita pentru fapta buna ce v-a insufletit pe voi, dobandirea intru cunostiinta a margaritarului celui de mult pret al binecinstitoarei si lucratoarei prin dragoste credinte, pretuirea lui mai mult decat lumina ochilor si decat viata aceasta vremelnica, pana la suflarea noastra cea mai de pe urma. Plecati spre mila si indurare pe milostivul si iubitorul de oameni Dumnezeu, sa ne cheme la El pe toti, sa ne deschida usa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca sa voim sa lucram in via si pe ogorul Lui, rascumparand vremea trecuta, pe care rau am cheltuit-o fiind intunecati de nestiinta si biruiti de urate ganduri si de patimi de necinste.
Cereti pentru noi si statornicia neclintita si taria de diamant ce ati avut pana ce v-ati dat sufletele voastre, curatite prin botezul sangelui, mai stralucitoare decat razele soarelui in mainile Ziditorului tuturor. Ca astfel, invrednicindu-ne si noi partii celei de-a dreapta, dimpreuna cu voi si cu toti sfintii care I-au bineplacut Lui de la inceputul veacurilor, sa-L slavim pe Dumnezeul vietii noastre, pe Tatal, pe Fiul, si pe Sfantul Duh, in nespusa fericire a Imparatiei Sale, in vecii vecilor. Amin.

"Balada lui Constantin Brâncoveanu"

File de istorie! 16.08.1714

"Dragii mei coconi iubiți,
Lăsați somnul, vă treziți
Armele vi le gătiți
Că pe noi ne-a-nconjurat
Pașa cel neîmpăcat,
Ieniceri cu tunuri mari,
Ce sparg ziduri cât de tari".

Bine vorba nu sfârșeau
Turcii-n casă năvăleau
Pe toți patru mi-i prindea
Și-i decea de-i închidea
La Stambul, în Turnul Mare
Ce se-nalță lângă mare,
Unde zac fete domnești
Și soli mari împărătești.
Mult acolo nu zăcea
Că sultanu-i aducea
Lângă foișorul lui,
Pe malul Bosforului.

"Brâncovene Constantin,
Boier vechi și domn creștin
Adevăru-i c-ai chitit
Pân' a nu fi mazilit
Să despar a ta domnie
De a noastră-mpărăție,
Că, de mult ce ești avut,
Bani de aur ai bătut
Făr' a ști de mine teamă,
Făr' a vrea ca să-mi dai seamă? "

"De-am fost bun, rău la domnie
Dumnezeu singur o știe.
De-am fost mare pe pământ
Cât-acum de vezi ce sunt! "

"Constantine Brâncovene,
Nu-mi grăi vorbe viclene,
De ți-e milă de copii
Și de vrei ca să mai fii
Lasă legea creștinească
Și te dă-n legea turcească! "

"Facă Dumnezeu ce-o vrea,
Chiar pe toți de ne-ați tăia
Nu mă las de legea mea!
Facă Dumnezeu ce-o vrea,
Chiar pe toți de ne-ați tăia
Nu mă las de legea mea! "

Sultanul din foișor
De-te semn la Imbrohor.
Doi gealați veneau curând
Săbiile fluturând
Și spre robi dacă mergeau
Din coconi îsi alegeau
Pe cel mare și frumos
Și-l puneau pe scaun jos
Și pală-i repezea Capul iată-l reteza,
Brâncoveanu greu ofta
Și din gură cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta! "
Gealații iarăși mergeau

Și din doi își alegeau
Pe cel gingaș, mijlociu
Cu păr neted și gălbiu
Pe scaun îl punea
Și capul îi reteza.
Brâncoveanu greu ofta
Și din gură cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta! "
Sultanul se minuna
Și cu milă se-ngâna:

"Brâncovene Constantin,
Boier vechi și domn creștin
Trei coconi tu ai avut
Din trei, doi ai pierdut
Numai unul ți-a rămas
Cu zile de vrei să-l las
Lasă legea creștinească
Și te dă-n legea turcească! "

"Mare-i Domnul Dumnezeu
Creștin bun m-am născut eu
Creștin bun a muri vreu.
Mare-i Domnul Dumnezeu
Creștin bun m-am născut eu
Creștin bun a muri vreu.
Taci, drăguță, nu mai plânge
Că-n piept inima-mi se frânge
Taci și mori în legea ta
Că tu ceru-i căpăta! "

Imbrohorul se-ncrunta
Gealații se-nainta
Și spre blândul copilaș
Dragul tatii fecioraș
La pământ îl arunca
Și zilele-i ridica.
Brâncoveanu greu ofta
Și cu lacrimi cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta! "
Apoi el se-ntuneca
Inima-i se despica
Pe copii se arunca
Îi bocea, îi săruta
Și turbând, apoi striga:

"Alelei, tâlhari păgâni
Alelei, feciori de câni,
Trei feciori eu am avut
Pe toți trei mi i-ați pierdut!
Dar-ar Domnul Dumnezeu
Să fie pe gândul meu,
Să vă ștergeți pe pământ
Cum se șterg norii de vânt.
Să n-aveți loc de-ngropat
Nici copii de sărutat! "

Turcii crunt se oțeleau
Și pe dânsul tăbărau:
"Câini turbați, turci, liftă rea
De-ați mânca și carnea mea
Să știti c-a murit creștin
Brâncoveanu Constantin!

Să știti c-a murit creștin
Brâncoveanu Constantin!"

joi, 13 august 2020

MAICA DOMNULUI: Axion la Adormirea Maicii Domnului

Urmează lincul:

MAICA DOMNULUI: Axion la Adormirea Maicii Domnului: DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

TOTDEAUNA SA-L AI PE DUMNEZEU IN INIMA TA

Bucuria mea, mi-a placut mult cuvantul de invatatura al Sfintitului Parinte Ioan de la Sihastria Raraului: “Iubeste-L pe Dumnezeu din tot sufletul tau si din tot cugetul, si pe aproapele tau ca pe tine insuti! Sa rabzi si sa nu cartesti, sa muncesti in favoarea aproapelui, sa-i arati dragoste, chiar unci cand esti nedreptatit, barfit de el. Il avem pe Hristos ca exemplu si El este mereu cu noi”.

Si cat de minunate sunt cuvintele Sfantului Parinte Nifon, Patriarhul Constantinopolului: “In toate zilele se cuvine sa-L ai pe Dumnezeu si pe Preacurata Nascatoare de Dumnezeu in inima ta, fiindca toate bunatatile vin de la Domnul si de la Preacurata Maica Sa pentru cei ce nadajduiesc spre dansii.

Fie-ti drag a te ruga de-a pururea si ti se va lumina inima si va vedea pe Dumnezeu." Esti dator sa ai in toata vremea, in minte, in inima, in cuget si in gura ta numele lui Iisus si al Maicii Domnului si sa zici mereu: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Miluieste-ma, Maica Luminii!

Iar Sfantul Parinte Macarie Egipteanul, avea cunostinta ca nu stim sa ne rugam, si de aceea ne-a lasat aceasta invatatura: “Omule, eu stiu ca tu nu stii sa te rogi, dar iti dau un sfat: ROAGA-TE CUM POTI TU! DAR, ROAGA-TE ADESEORI!” Si ne-a indemnat asa, fiindca din deasa rugaciune, omul incepe a se invata rugaciunea adevarata.

In final vreau sa inchei acest mesaj cu un cuvant al Sfantului Parinte Siluan Athonitul: “Cat imi este de mila de oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu!”

Amin si Aliluia!

Preot Ioan

miercuri, 12 august 2020

E CLIPA MIEZULUI DE NOAPTE..

de Preot Sorin Croitoru

E clipa miezului de noapte,
E timpul marelui mister,
Când sfinții se apucă-n șoapte
Să-și urce scările spre Cer..

E vremea bună pentru zboruri,
Când mințile ieșind din trup,
Mânate de-nfocate doruri
De lumea asta-ncet se rup..

Acum e ceasul transformării
Țărânei umede în duh,
Acum e ceasul înălțării
Atâtor inimi în văzduh..

Acum schimbările la față
Prefac odăile-n Tabor,
Acum primesc mai multă viață
Acei ce mântuirea-și vor..

Când Fiul Își arată slava
De Domn în Cer și pe pământ,
Când Duhul Sfânt Îl cheamă "Avva"
Pe Tatăl nostru Cel Preasfânt,

Atunci când chipul Maicii Sfinte
Privește blând spre rugători
Ce i se pleacă înainte
Smeriți, cu inimi de feciori,

Atunci se săvârșește Taina
Sfințirii celor ce-s pământ
Și îmbrăcării lor în haina
Țesută-n Cer de Duhul Sfânt!
amin

luni, 10 august 2020

TAINA SFINTEI SPOVEDANII

Bucuria mea, iata ce cuvinte minunate, ne-a lasat Sfantul Parinte, Ioan Iacob Hozevitul:

“Pocainta-i Taina mare,
Data pentru fiecare,
Pentru tanar si batran,
Pentru sluga si stapan,

Pentru cel de la amvon,
Pentru cel ce sta pe tron.
Pentru turma si pastori,
Pentru cei din inchisori,

Pentru cel ce zace-n pat,
Pentru tot cel botezat.
Si precum ne-nvata Crezul,
Spovedania-i botezul,

Care spala, care curma,
Tot pacatul, fara urma.

Si cati Sfinti si Cuviosi,
N-au iesit din pacatosi?
Care-au plans si-au suspinat,
Pentru orisice pacat.

Tot mereu, parintii nostri,
Si parintii dragi ai vostri,
Post de post se spovedeau,
Si mereu se-mpartaseau.

Ei nu amanau cu anii,
Taina Sfintei Spovedanii,
Ci faceau cu pregatire,
Sfanta lor marturisire.

Si n-aveau atunci, ca noi,
Viata buna, ci nevoi,
N-aveau carti de rugaciune,
Nici Biserici mari si bune.

N-aveau preoti multi in sate,
Dar vezi, nici asa pacate.
Nu cantau ca noi, frumos,
Ci traiau dupa Hristos.

Nu spuneau din gura multe,
Ci doreau mai mult s-asculte,
Orice vorba, orice sfat,
Le primeau cu-adevarat”.

🙏 Intrebare: Daca Moise a fost oprit sa se apropie de Rugul care ardea, inainte de a-si scoate incaltamintea, oare, se vor putea apropia de Dumnezeu cei care nu s-au eliberat de “haina” pacatelor prin Taina Sfintei Spovedanii?

Nuuu, nu vor putea! Sfintii Parinti spun toti la fel: Fara Spovedanie si Impartasanie nimeni nu se poate mantui!
Preot Ioan 🛎.

duminică, 9 august 2020

CUVINE-SE ÎN POSTUL ADORMIRII

de Preot Sorin Croitoru

Cuvine-se în Postul Adormirii
Să o slăvim pe Maica lui Hristos
Căci ea, ajunsă-n culmile măririi,
N-a părăsit poporul credincios.

Cuvine-se în fiecare seară
Și-n dimineți în fiecare zi,
Plecându-ne genunchii noștri iară,
Pe Maica lui Hristos a o slăvi.

Fiind atenți cu mintea la cuvinte,
Iar inima-ndreptând-o către Cer,
Să o cinstim cu paraclise sfinte
Și rugăciuni din Acatistier.

Suntem copiii Ei prin înfiere,
În ziua Răstignirii ne-a primit,
Când își privea Copilul cu durere
Agonizând pe Cruce răstignit.

N-a fost vreodată vreun creștin s-o cheme
Cu lacrimi șiroindu-i pe obraz
Să nu își vadă în puțină vreme
Completa izbăvire din necaz..

N-a fost vreodată vreun creștin să-i ceară
Tămăduire de păcatul său
Să nu înceapă să se simtă iară
Biruitor în lupta cu cel rău..

Maria este Mama noastră bună;
Oricât ar fi un om de păcătos,
În Maica lui nădejdea să și-o pună,
Crezând în mila Domnului Hristos,

Și va vedea cum i se schimbă viața,
Da, mari schimbări în viață va vedea:
Precum apare roua dimineața,
Așa și fericirea-n viața sa!

joi, 6 august 2020

Tu singur nu-mai parasit!

La toti mi-am spus durerea, Doamne
La toti ceream plangand, un sfat,
Zadarnic, toti au ras de mine
Tu singur, Tu m-ai ascultat!

Si-apoi, cat am dorit multimii
Sa-i spun de Harul Tau, ales ...
Ce multi au ras mereu de mine
Si ce putin m-au inteles!

Am fost cazut! Dar tu pierzirea
In care-atata vreme-am stat,
Sa ma ridic sa scap Iisuse,
Tu, numai Tu m-ai ajutat!

In ceasul greu al suferintei,
Din cei pe care i-am iubit
Na fost niciunul sa-m-ajute....
Tu singur...Tu m-ai cunoscut!

La porti cunoscute
In clipe grele am batut...
Dar nimeni n-a fost sa ma stie!
Tu singur...Tu m-ai cunoscut!

Dar cat te-am tot rugat, Iisuse,
In ceasul noptilor tarzii,
Si cat am plans eu pentru dansii,
Tu, singur! Tu Iisuse , stii!

Traian Dorz

PE MUNTELE TABOR

Bucuria mea, cu referire la Schimbarea la Fata de pe Sfantul Munte Tabor, Sfantul Parinte, Ioan Damaschin", ne spune asa: “Iisus Hristos, S-a schimbat la Fata, nu asumand ceea ce nu era, ci, aratandu-le Sfintilor Apostoli ai Sai, ceea ce era, deschizandu-le ochii si, din orbi cum erau, facandu-i vazatori". Sfintii Parinti, spun ca Sfantul Prooroc Moise si Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul, au fost prezenti la Schimbarea la Fata de pe Tabor, pentru a li se indeplini dorinta de a vedea fata lui Dumnezeu, fiindca, in viata lor pamanteasca nu au reusit sa vada fata lui Dumnezeu.

Sfantul Moise a vazut doar spatele lui Dumnezeu pe Muntele Sinai, iar Sfantul Ilie, s-a retras intr-o pestera atunci cand Dumnezeu a trecut ca o adiere de vant. Ei nu reusisera sa vada fata lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu nu Se intrupase. Si ce cuvant minunat de invatatura are Sfantul Parinte, Maxim Marturisitorul cand ne spune asa: “Prezenta lui Sfantului Moise si a Sfantului Ilie pe Tabor, este o exprimare a faptului ca la indumnezeire se poate ajunge atat pe CALEA CASATORIEI, simbolizata de Moise care a fost casatorit, cat si pe CALEA NECASATORIEI, aratata prin Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul”.

🙏 Harul Domnului nostru IISUS HRISTOS, dragostea lui DUMNEZEU TATAL si impartasirea SFANTULUI DUH, sa fie cu tine in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau.

Amin si Aliluia!