Mă aplec în zorii zilei..
Mă aplec smerit sub cruce..
Si cu ochii plini de lacrimi..
Te intreb....,,O m-ai poți duce?"
Mă aplec smerit sub cruce..
Si cu ochii plini de lacrimi..
Te intreb....,,O m-ai poți duce?"
Te intreb fiindcă sunt zile..
Când mi-e crucea tot mai grea..
Și nu-i nimeni lângă mine..
Să mă poată ajuta...
Toți acei care ..odată...
Erau prietenii mei...
Azi...sunt la pământ căzută ..
Te intreb..unde sunt ei?
I-am primit la mine în suflet..
De-am putut i-am ajutat..
Azi...cu toți m-au părăsit..
În furtună..m-au lăsat.
Eu..te rog însă Iisuse..
Să ai milă...să-i veghezi..
Luminează a lor minte..
De-s bolnavi..să-i cercetezi.
Astăzi ..stiu..Tu-mi esti Prieten..
Îmi esti sprijin și ajutor...
Îmi esti frate..imi esti tată..
Scumpul meu ..MÂNTUITOR...
Maria Pintican..