de Preot Sorin Croitoru
M-am rugat la Tatăl nostru și deodată am simțit
În străfunduri de ființă că sunt fiul Său iubit..
Nu m-a lepădat pe mine, cum crezusem la-nceput,
Ci mă aștepta cu jale, căci vedea că m-am pierdut..
Deci în rugăciunea-n care eu mă osândeam de zor,
Am simțit așa, o rază, ca lumina dintr-un nor..
Încălzindu-mă la suflet, eu spre ceruri am privit:
"Încă mă iubești, Părinte"?.. "Da, ești fiul meu iubit"!
Și am plâns minute bune, fiindcă nici nu mai credeam
Că mai sunt iubit de Tatăl, ci "argat" eu mă numeam..
Și-I ziceam cu umilință: "Iartă-mă că am plecat"!..
Însă îmi șoptea în suflet: "Mort ai fost și-ai înviat"!
Dragii mei, nu-i doar o pildă, este ceea ce a fost..
Vă descriu a mea trăire, fiindcă toate au un rost:
Voi sunteți precum copiii ce imită ce-au văzut;
Imitați-mă pe mine, fiul care-a fost pierdut!
amin