HAIDEȚI SĂ CÂNTĂM COLINDE!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

               

de Preot Sorin Croitoru

Întunericul dispare
Când lumina se aprinde.
Se termină Postul Mare,
Haideți să cântăm colinde

Căci Lumina Se arată
Într-un staul pe-o câmpie
Când din nou Se naște, iată,
Fiul Cel din veșnicie!

Să asculte fiecare
Versul dulce plin de har
Despre Pruncul Sfânt, pe Care
Tatăl ni-L trimite-n dar!

Cugetând la Noaptea Sfântă,
Bucuria mă cuprinde,
Mintea-n inimă îmi cântă
Minunatele colinde.

Întru cei de sus mărire
Ziditorului a toate;
Pace și bunăvoire
Între oameni și dreptate!

Să îngâne fiecare
Câte-o strofă de colind
Despre sfinții îngeri, care
Se arată-n cer horind!

Taina cea din veci păzită
Și de îngeri neștiută
Într-o peșteră smerită
Se va face cunoscută.

Cel ce-i mai presus de lume
Și în ceruri nu încape
Azi primește chip și Nume
Și Se-nfașă în prosoape!

Nu există bucurie
Ca în seara de Crăciun,
Să-I cântăm cu veselie
Împăratului Cel bun!

De a Domnului iubire
Inima mi se aprinde
Și strig plin de fericire:
Haideți să cântăm colinde

Despre cum odinioară
Într-un staul pe-o câmpie
S-a născut dintr-o Fecioară
Cel născut din veșnicie

Și așa veni în lume
Însuși Dumnezeu din cer,
Slavă Sfântului Său Nume
Pe refren de leru-i ler!

DESPRE BUNA-CUVIINȚĂ ÎN SFÂNTA BISERICĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Dragii mei prieteni, să știți că o dată ce ai intrat în sfânta biserică, nu poți sta în orice fel în ea, ci trebuie respectate niște reguli ale bunei-cuviințe și ale bunului simț. Acest lucru se zice foarte lămurit la sfârșitul Sfintei Liturghii în Rugăciunea Amvonului, pe care preotul liturghisitor o citește în naos în auzul credincioșilor: “sfințește (Doamne) pe cei ce iubesc BUNĂ-CUVIINȚA CASEI TALE”.

 În zadar s-a schimbat la ultima diortosire (actualizare) a Liturghierului acest cuvânt, “bună-cuviința” cu unul considerat mai clar, “frumusețea”, că cele două substantive sunt diferite între ele ca sens. “Cei ce iubesc frumusețea casei Tale” pot fi și turiștii impresionați de atmosfera mistică a bisericilor ortodoxe, în timp ce aceia “care iubesc bună-cuviința casei Tale” sunt creștinii trăitori, care umblă cu sfială în sfânta biserică, știind că se află înaintea Dumnezeului Celui Viu și din acest motiv având toată evlavia și smerenia în purtări. Haideți să vedem împreună care sunt regulile de “bună-cuviință” din sfânta biserică.
Creștinul care intră în sfânta biserică, mirean sau slujitor sfințit, trebuie mai înainte de toate să facă trei închinăciuni cu fața spre catapeteasmă. Este primul “salut”, ai intrat în casa lui Dumnezeu și Îl saluți pe Stăpânul casei. Urmează închinarea detaliată la sfintele icoane, mai întâi la cele din pridvor, apoi la cele din naos (spațiul dintre pridvor și catapeteasmă, delimitat în general de uși). Mirenii au modul lor de închinare, slujitorii sfințiți (preoții și diaconii) pe al lor, iar arhiereii pe al lor. Nu mă voi referi la slujitorii Sfintelor Altare, ci la mireni deoarece dumneavoastră, cititorii, sunteți mireni, nu slujitori. Așadar închinarea la icoane se face cu trei închinăciuni rapide înaintea fiecărei icoane și cu sărutarea ei în partea de jos. Nu sărutăm niciodată icoanele pe chipul persoanelor sfinte zugrăvite pe ele. În timpul săptămânii, înaintea icoanei Mântuitorului Iisus Hristos se pot face trei metanii mari dacă este timp și dacă nu se formează rând de închinători. În caz contrar se fac numai închinăciuni, iar duminica NU SE FAC NICIODATĂ METANII. 

Se întâmplă de multe ori să intrăm în sfânta biserică în timpul Sfintei Liturghii. Cum ne închinăm atunci? 

Dacă ușile împărătești sunt deschise, vom săruta icoanele de pe catapeteasmă din partea dreaptă a lor, începând cu icoana Mântuitorului Hristos, apoi vom coborî de pe solee, vom ocoli iconostasul și Axionița, apoi vom urca din nou pe solee și vom săruta icoanele din partea stângă a ușilor împărătești, începând cu cea a Maicii Domnului. Dacă ușile împărătești sunt închise, nu trebuie să coborâm de pe solee, ci putem trece din partea dreaptă în partea stângă. MARE ATENȚIE: atunci când preotul citește Sfânta Liturghie la Vohodul mic sau a ieșit în naos cu Cinstitele Daruri la Vohodul Mare, oriunde ne-am afla în biserică ne oprim și privim spre preot! Multă lume continuă închinarea la icoane în timp ce preotul citește Sfânta Evanghelie sau rostește pomenirile cu Cinstitele Daruri în mâini, iar acesta este un obicei foarte greșit. De ce? Pentru că demonstrează lipsă de interes față de cuvântul lui Dumnezeu și față de aceste pomeniri de obște rostite de către preot la Vohodul Mare, îi deranjează pe credincioșii care stau pe loc și sunt atenți la preot și îi distrag atenția și Părintelui liturghisitor. Deci vă opriți, îngenuncheați, dacă nu este zi de duminică, și ascultați. Abia când preotul revine în Sfântul Altar continuați închinarea dumneavoastră la sfintele icoane. După ce s-a făcut închinarea se cumpără lumânări, se completează pomelnicul, se aprind lumânările afară la vii și la adormiți (morți), apoi în sfeșnicele puse la dispoziție în interiorul bisericii, apoi se duce pomelnicul la Sfântul Altar. Aici există tradiții diferite, în funcție de zonele țării, dar esențialul este în linii mari cam același.

Ce urmează după închinarea în biserică? 

Fiecare credincios își ocupă locul său. După tradiția veche bizantină, bărbații și femeile se așează separat, fiecare categorie pe latura icoanei împărătești care i se potrivește: bărbații stau în partea dreaptă a bisericii, pentru că icoana Mântuitorului Hristos este pe partea dreaptă a catapetesmei, iar femeile stau în partea stângă deoarece icoana Maicii Domnului se află în partea stângă. La Ravenna, în Italia, există o veche bazilică bizantină din timpul Sfântului Împărat bizantin Justinian cel Mare în care toți sfinții bărbați sunt pictați pe partea dreaptă și toate sfintele femei sunt pictate pe partea stângă, deci se înțelege foarte bine din aceasta că practica separării în biserică a bărbaților de femei are o vechime de cel puțin un mileniu și jumătate. Persoanele care cântă la strană se așează ori în strana dreaptă, ori în “cafas”, un loc special amenajat la etaj în unele biserici mai mari. Și cântăreții de la strană sunt obligați să stea cu fața către Sfântul Altar, la urma urmei toți ne aflăm în biserică pentru a-I cânta Domnului, nu pentru a susține concerte de virtuozitate. În nici un caz cântăreții de strană nu au voie să stea cu spatele la Sfântul Altar.

Am întâlnit în unele comentarii de pe Facebook întrebarea aceasta: dar PREOȚII de ce stau cu spatele la Sfântul Altar?! Vreau să răspund aici și acum la această întrebare. Preotul este slujitorul lui Dumnezeu. El are în biserică o funcție dublă: când stă cu fața orientată spre Sfântul Chivot de pe Sfânta Masă, acolo unde tainic Se află Hristos euharistic, preotul este reprezentantul poporului înaintea lui Dumnezeu. În această calitate preotul citește diferitele rugăciuni și face cereri în numeroasele ectenii, cerându-I lui Dumnezeu binefaceri pentru sine însuși și pentru întreaga turmă duhovnicească pe care o reprezintă. Când preotul se află cu spatele spre Sfântul Altar și cu fața spre credincioși, atunci el este reprezentantul lui Dumnezeu înaintea oamenilor, dăruind enoriașilor și închinătorilor din fața sa darurile Divinității. Așadar îl vom vedea pe preot citind Sfânta Evanghelie dintre ușile împărătești și interpretând apoi la predică pericopa evanghelică citită. Astfel preotul devine “purtătorul de cuvânt “ al lui Hristos, el dă voce Evangheliei prin citirea sa. Este ca și cum Mântuitorul S-ar afla din nou înaintea poporului și ar vorbi cu turma Sa, așa cum făcea în paginile Evangheliei. Îl vedem de asemenea pe preot de multe ori dând binecuvântări poporului, stând cu fața spre credincioși și cu spatele spre Sfânta Masă. Auzim binecuvântări de genul: “Pace tuturor!”, “Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toți.”, “Binecuvântarea Domnului peste voi toți, cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.”, “Pe voi toți, dreptmăritorilor creștini, să vă binecuvânteze Domnul Dumnezeu întru Împărăția Sa, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”, “Și să fie milele marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toți.”

 Dacă vom fi atenți vom observa că toate aceste binecuvântări încep o dată cu sfârșitul Vohodului Mare, adică din momentul în care preotul ridică Sfântul Potir, făcând cu el semnul Sfintei Cruci spre credincioși, și se termină la sfârșitul Sfintei Liturghii. Simbolismul este foarte clar: la Vohodul Mare Domnul Iisus Hristos merge la Patima Sa de pe Cruce, Se răstignește și înviază. Darurile Mântuitorului nostru Iisus Hristos vin în Biserică abia după răstignirea Sa, fiind roade ale Jertfei Sale de pe Cruce.

V-am explicat așadar de ce stă preotul “cu spatele” la Sfântul Altar. De fapt preotul nu-I întoarce spatele lui Dumnezeu, ci întoarce fața spre credincioși, devenind “vocea” lui Dumnezeu. O ultimă precizare în legătură cu conduita în sfânta biserică. După ce s-a făcut închinarea la icoane, s-a dus pomelnicul la Sfântul Altar și fiecare credincios și-a ocupat locul în biserică, nimeni nu are dreptul să vorbească. Nimeni în afară de preot nu are dreptul să se întoarcă cu spatele la Sfântul Altar. Toate mișcările care se vor face trebuie făcute discret și foarte încet. Copiii gălăgioși trebuie scoși câte puțin afară atunci când deranjează liniștea din sfânta biserică. Este bine să participe ambii părinți și să scoată copiii la aer pe rând. Biserica noastră ortodoxă oferă această mare binecuvântare, care este împărtășirea copiilor mici, dar acest lucru trebuie făcut cu înțelepciune și cu bun simț. Nu participăm la Sfânta Liturghie pentru a zădărnici încercarea preoților de a apropia poporul de Dumnezeu, ci participăm ca să ne apropiem și noi de Dumnezeu, împreună cu tot poporul. Deși copiii sunt niște făpturi minunate, adevărați îngeri în trupuri, și deși Domnul Hristos îi cheamă pe copii la Sine, zicând: “Lăsați copiii să vină la Mine”, totuși aducerea lor în sfânta biserică implică anumite responsabilități. Nu trebuie să ne ofensăm atunci când ni se amintește din partea participanților la slujbă de aceste responsabilități. La urma urmei pe copiii noștri îi avem acasă toată ziua, cu Dumnezeu ne întâlnim numai cu ocazia venirii la Sfânta Liturghie..

 Mergând la biserică, pe planul întâi Îl vom pune pe Dumnezeu, iar copiii noștri vor trece pe planul al doilea. Este absolut normal ca un credincios care poate a făcut mari sacrificii pentru a ajunge la Dumnezeiasca Liturghie să se supere atunci când copiii noștri îl distrag de la urmărirea slujbei. În ultimul timp comunitățile parohiale caută soluții care să mulțumească toate categoriile de enoriași, inclusiv pe aceia cu copii mici, organizând acolo unde sunt condiții încăperi în care copilașii să facă oră de religie în timp ce părinții lor urmaresc Sfânta Liturghie. Este vorba despre așa-numita “școală duminicală “. 

Dar chiar și acolo unde nu există aceste condiții, părinții de copii mici se pot organiza între ei, creând grupuri de copii de care să se ocupe pe rând câte unul dintre părinți.
O altă "rânduială" importantă care trebuie să fie respectată în sfânta biserică se referă la vestimentație. Nu voi intra în veșnicele dispute gen fustă sau pantaloni, cu batic - fără batic. Nu vreau să mă refer nici măcar exclusiv la femei, exceptând de la regulile bunului simț bărbații. Mi s-a întâmplat să văd în anii mei de preoție și cazuri de bărbați îmbrăcați în moduri destul de scandaloase. Am văzut suficienți mușchi de culturiști prin tricouri bărbătești ultra-decoltate.. Se vedea de la o poștă că posesorii acelor mușchi veniseră în biserică tocmai ca să și-i expună ca la concurs. Deci vanitatea nu este o patimă exclusiv feminină, ea lovește în mod egal femeile și bărbații. Regula generală de urmat în sfânta biserică în privința vestimentației este următoarea: trebuie să fim foarte atenți în acoperirea formelor corpurilor noastre. 

       În biserică nu intri ca să fii admirat, ci ca să Îl adori pe Creatorul tău! Nu intri ca să fii în centrul atenției, ci intri ca toată atenția ta să se îndrepte înspre Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Vrei ca tu să fii atent la Dumnezeu, iar ceilalți să fie atenți la tine?! Vrei să vezi modele de bună-cuviință în vestimentație? Dacă ești femeie, privește icoanele Maicii Domnului, iar dacă ești bărbat privește icoanele sfinților cuvioși. Deoarece în sfânta biserică mergem ca să intrăm în contact cu lumea cea subțire a duhurilor, a Duhului Sfânt, a sufletelor sfinților și a sfinților îngeri, vom încerca și noi să ne concentrăm asupra propriei spiritualități, ascunzând cât mai mult din corporalitatea noastră. Fără decolteuri, fără nimic mulat, fără nimic "mini"! Nu merg la biserică pentru a stârni pofte trupești în sexul opus. Nu merg la biserică pentru a încasa confirmări la adresa "șarmului" meu. Merg la biserică pentru a mă ruga împreună cu toată comunitatea de creștini. 

Despre batic sau mahramă?..

 Bine le-ar prinde femeilor să le aibă, dar putem obliga pe cineva? Pantalon sau fustă? Există fuste scurte și pantaloni prea mulați, așa cum există pantaloni largi și discreti și fuste decente. Sper că am depășit discuția aceasta.

 Pantaloni scurți la bărbați? Nu, nu se cade în sfânta biserică. Se pierde tot aerul acela de seriozitate care-l caracterizează pe bărbatul credincios. Aerul acela patriarhal. Bărbatul în pantaloni scurți nu-și are locul în sfânta biserică. Dar putem obliga pe cineva? Mai sunt două lucruri pe care eu nu le suport la bărbați în sfânta biserică: ochelarii de soare pe ochi și guma de mestecat în gură! Ochelarii ți-i scoți de pe ochi în fața bisericii și-i pui în buzunar. Guma ți-o scoți din gură în fața bisericii și o pui în șervețel. "Șmecheri" știm să fim toți, dar nu venim în biserică pentru asta.

     Dragii mei, am încercat în aceste rânduri să vă explic câte ceva din rânduielile corecte din interiorul sfintelor biserici ortodoxe. Dacă le vom respecta cu toții ne vom atinge împreună obiectivul comun, care este întâlnirea noastră cu Dumnezeu în sfânta Sa biserică. Astfel vom putea să-I mulțumim pentru binefaceri, să-L slăvim prin jertfa buzelor noastre, să-I cerem mereu ajutorul pentru rezolvarea problemelor noastre, să-I cerem protecție împotriva greutăților, bolilor și a diferitelor ispite ale vieții. Toate cererile noastre sunt cuprinse în minunatele și cuprinzătoarele ectenii ale Sfintei Liturghii. Părintele slujitor cere cu voce puternică în numele nostru, al tuturor, toate cele de trebuință vieții de acum și celei veșnice, iar noi răspundem în cor: “Dă, Doamne “ și “Doamne miluiește!”. 

Puterea rugăciunii în comun este incomparabil mai mare decât cea a rugăciunii noastre private. Însuși Domnul Hristos ne-a confirmat acest lucru, zicând: “Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18;19-20). 

Rugăciunea comună este primită de către Dumnezeu deoarece Dumnezeul nostru este o TRINITATE DE PERSOANE, nu este o unică persoană. 

Închei “predica” aceasta cu minunatul îndemn al Sfintei Liturghii: “Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Treimea Cea deoființă și nedespărțită “, amin 

(Părintele Sorin Croitoru)

NOAPTEA BINECUVÂNTATĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

 
Aștept norii fulgi să cearnă,
Însă cerul “cerne” ploaie..
Aștept zâmbete de iarnă,
Nu mânie și războaie.

Aștept îngeri și colinde,
Însă lumea-i prea absentă;
Îngeri sunt, dar nu se prinde
Omenirea neatentă.

Și colinde sunt destule,
Însă cine să le-asculte?..
Sufletele sunt sătule
De-ale zilei griji prea multe.

Aștept liniște și pace
Și-ntre noi bunăvoire,
Însă nu știu cum se face,
Dar e criză de iubire.

Cred că este numai bine
Să privim la ceruri iară,
Căci din ceruri Fiul vine
Să se nască din Fecioară

 
Și din ceruri vin cu cântec
Îngeri bucuroși să spună
Că din al Fecioarei pântec,
Într-o noapte fără lună

Dar cu stele-înveselite,
Se va naște Cel Ce Este
Într-un grajd smerit de vite,
Dar cu aer de poveste.

Cerul mângâie pământul
Fiindcă-n noaptea cu pricina
Tatăl Și-a trimis Cuvântul
Să ne ispășească vina.

Maica Îl privește dulce,
Dreptul Iosif pregătește
Paie-n iesle ca să culce
Pruncul Sfânt ce gângurește.

Aștept Pruncul Sfânt să vină
Să ne-aducă bucurie,
Ieslea plină de lumină
Cel mai scump palat să fie,

Viața noastră fără vlagă
Să primească har deodată..
Aștept eu și lumea-întreagă
Noaptea Binecuvântată..

TE ROG, DOAMNE!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

Te rog, Doamne, fă-mă bun,
Ca să-l rabd pe fiecare,
Vorbe grele să nu-i spun
Cui îmi face supărare,

Fiindcă rău mi-a mai părut
C-am zis vorbe la mânie..
Aș fi vrut să fi tăcut,
În căința mea târzie,

Fiindcă vorba aruncând,
Înapoi nu se întoarce
Și regretele din gând
Lacrimi grele ne vor stoarce..

Deci știind cuvântul rău
Câtă rană mai aduce,
Dă-mi, Iisuse, harul Tău
Să duc a tăcerii cruce!

 
Te rog, Doamne, fă-mă sfânt,
Fiindcă sfântul rabdă toate,
Nu aruncă vorbe-n vânt
Și să facă rău nu poate

Căci e plin de mila Ta
Și îl luminează harul
Și-orice i s-ar întâmpla,
În tăcere-și bea amarul..

Fă-mă, Doamne, OM să fiu,
Om din cei de omenie,
Cum evangheliștii scriu
Că Îți plac, Iisuse, Ție,

Om cu sufletul smerit,
Ce trăiește în Lumină,
Preamărind necontenit
Domnul slavei ce-o să vină,

Și în fapte și-n cuvânt
Și în gânduri și-n simțire,
Dumnezeului Preasfânt
Arătând a sa iubire!

SFÂNTA LITURGHIE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

S-a terminat și Sfânta Liturghie,
Trec pragul casei mirosind a mir;
Din reverendă fumul de tămâie
Se simte încă tare când inspir.

Sunt ostenit de-atâta încordare,
Am încercat și azi, cum fac mereu,
Cu fiecare slovă și cântare
Să mă împărtășesc din Dumnezeu.

De când începe până se termină
Slujirea sfântă este ca un vis
În care se împrăștie lumină
Prin ușile Altarului deschis..

De când începe până se sfârșește,
Din cer se cerne pace pe pământ.
Hristos Arhiereu liturghisește,
Jertfindu-Și tainic Trupul Său cel sfânt.

Ne ostenim și noi după putere,
Popor și preot, strana cu citeți,
Sorbim în inimi stropi de Înviere,
Ca o arvun-a celeilalte vieți.

Gustăm pe rând bucatele divine,
Cuvântul lui Hristos și harul Lui.
Ce bine e cu sufletele pline,
Ce bine e să ne simțim sătui..

Cu glasul blând Iisus Hristos ne cheamă
Să ne împărtășim din Cina Sa
Plini de credință, dragoste și teamă,
Căci din Potir.. pe El Îl vom mânca!

E-atât de mare Sfânta Liturghie,
Când dogmele prind viață pentru noi,
Iar clipele cu iz de veșnicie
Devin icoana Vieții de Apoi..

Ce bine e când turma se adună
Ca să Îi cânte Bunului Păstor..
Ce-i mai frumos ca “frații împreună”
Care devin duminica un cor?..

Da, Sfânta Liturghie ne unește,
(Putem să credem doar când ne iubim),
Din Pâinea Cea Cerească ne hrănește
Și firmituri de pâine devenim.

Am mai slujit o Sfântă Liturghie,
Trec pragul casei mele fericit:
Sunt ostenit, dar plin de bucurie
Că pe Mântuitorul L-am slujit.

(12 octombrie 2025

UN CREȘTIN ADEVĂRAT

de Preot Sorin Croitoru

Fiți atenți că niciodată un creștin adevărat
Nu așteaptă cu mândrie ca să fie salutat,
Ci întinde primul mâna totdeauna bucuros,
Arătând că se adapă din iubirea lui Hristos!

Ce-i cu mutrele acestea, numai oameni încruntați?..
Acriturile de astăzi nu-s creștini adevărați:
Unde sunt bunăvoința și cuvântul cel frumos,
Doar ACOLO strălucește harul Domnului Hristos!

Fiți atenți că niciodată un creștin adevărat
N-o să lase cerșetorul să se pună pe strigat
Pretinzând să-l miluiască și pe dânsul cât de cât,
Cu un mic bănuț, acolo, fiindcă este amărât,

Ci îndată ce îl vede caută prin buzunar,
Ca să-i pună-n pălărie cu discreție un dar:
Unde inima e bună și e sufletul milos,
Doar ACOLO strălucește harul Domnului Hristos!

Fiți atenți că niciodată un creștin adevărat
Nu se scoală dimineața, nici nu se așează-n pat
Fără sfânta rugăciune către Bunul Dumnezeu,
Nu făcută doar de formă, ci cu dragoste mereu,

Căci vedem și-n viața noastră, când iubești pe cineva,
Nu te saturi niciodată să vorbești cu el sau ea,
Prin urmare doar în omul ce se roagă conștiincios
Strălucește ca lumina harul Domnului Hristos!

DOUĂ MÂINI ÎMPREUNATE

de Preot Sorin Croitoru

Două mâini împreunate și un suflet umilit
Care plânge cu durere, regretând că a greșit,
Pot să ne deschidă calea către mila lui Hristos,
Către marea Sa iubire pentru omul păcătos!

Două mâini împreunate sunt un dar neprețuit:
După orice rugăciune Dumnezeu ne-a miluit.
N-am primit noi bani și lucruri ce ne leagă de pământ,
Dar în sufletele noastre L-am primit pe Duhul Sfânt!

Două mâini împreunate.. Să vorbești cu Dumnezeu..
Să Îi spui ce ai pe suflet când te doare, când ți-e greu..
Să-I spui Lui ce te apasă, când în oameni nu mai crezi,
Să Îi ceri să te salveze, când soluții nu mai vezi..

Roagă-te cu bucurie, este Dumnezeul tău,
Te iubește fără margini, chiar de ești puțin cam rău..
Te vrea bun, dar nu te-obligă, vrea să îți dorești și tu;
Oamenii impun cu forța disciplina lor, El nu.

Două mâini împreunate deseori în rugăciuni
Ar putea pe bieții oameni să îi facă iarăși buni
Fiindcă pojghița de gheață de pe inimi s-ar topi,
Iar acestea, fericite, ar putea din nou iubi!

Două mâini nu se-mpreună niciodată în zadar
Fiindcă rugăciunea este nesfârșit izvor de har;
Precum țarina udată dă la vreme roada ei,
Roagă-te cu sârguință roada Duhului de vrei!

Două mâini împreunate ne transformă în copii,
Fiindcă Dumnezeu e Tată, iar noi toți Îi suntem fii;
Adânciți în rugăciune ne simțim îmbrățișați
Ca în vremurile-n care eram prunci nevinovați!

Câte daruri ne așteaptă, mâinile împreunând..
De aceea rugăciunea să îți fie primul gând,
Că-i păcat, căci trece viața și te pomenești că mori,
Și-ai lăsat nedezgropate minunatele comori!

COMOARA DIN CER

de Preot Sorin Croitoru

Zice-se de Sfântul Nifon că-ntr-o iarnă s-a-ntâmplat
Să zărească pe o stradă un sărac înfrigurat..
Fără ca să stea pe gânduri, cum am face astăzi noi,
Și-a scos haina și a pus-o peste umerii săi goi..

"Domnul să îți răsplătească!", zise omul zgribulit..
Sfântul Nifon îl privește plin de milă, mulțumit:
"Să te-audă Domnul nostru, om ce duci o cruce grea..
Ți-aș lua-o de pe umeri, crede-mă, de aș putea"..

Și se duse mai departe, iar sărăcu-n urma lui
Nu mai înceta, privindu-l, să dea slavă Domnului..
După luni de frig și foame, se-ncălzea și el puțin,
Astfel, bietul om al străzii, mai scăpase-un pic de chin..

Sfântul Nifon își făcuse pravila și-acum dormea,
Iar în somnul său de noapte dintr-o dată se vedea
Pe-o câmpie minunată ce se vede doar în vis..
Era raiul despre care Sfântul Pavel a și scris..

Păsări mici multicolore înălțau un tainic vers,
O cântare pentru suflet care te oprea din mers..
Flori atât de parfumate, cum nu vezi pe-acest pământ,
Răspândeau spre nări miresme, legănându-se în vânt..

O lumină nici albastră, nici ca cea de la apus,
Nici ca blânda auroră, strălucea frumos de sus,
Însă Sfântul Nifon vede că nu-i soare sus pe cer
Și atunci lumina-aceea i se pare un mister..

Se-auzeau copii la joacă și bărbați cântând în cor,
Pâlcuri, pâlcuri de fecioare alergând pe câmp de zor,
Pretutindeni veselie, cânturi, râsete zglobii,
Ce te fermecau cu totul, de uitai de unde vii..

Oamenii ce îi văzuse nu păreau de pe pământ:
Aveau trupuri luminoase, strălucind de Duhul Sfânt;
Unii străluceau mai tare, alții numai câte-un pic,
Însă toți aveau Lumina, de la mare pân' la mic!

Tot privind cu încântare, câteodată el zărea
Câte o persoană care-atât de tare strălucea,
Că părea un fel de soare ce se plimbă-n pas grăbit,
Iar atuncea Cuviosul Nifon o privea uimit..

"O fi unul dintre sfinții cei mai mari ce s-au născut,
Cine știe câte fapte minunate a făcut..
Cine știe ce martiriu sau torturi a suferit,
Când pe Dumnezeul nostru sfântul L-a mărturisit"!..

Da, avea dreptate Nifon, sfinți sunt cei ce străluceau,
Fiindcă ceilalți îndată se-nclinau când ei treceau!
Și își zise Cuviosul: "Iată cei ce s-au smerit
Sus, în cerurile 'nalte, cât de mult s-au preaslăvit"!..

Când deodată, patru îngeri ce cărau un cufăr greu,
Se opriră chiar la Nifon, ce se minuna mereu..
Unul zise: "Hai, deschideți, să îl răsplătim acum
Pe acel ce-și dete haina cerșetorului din drum"!

Și-ncepură-atunci a scoate haine fine fel de fel,
De o frumusețe care pe pământ nu vezi defel..
Toate-n fir frumos țesute, nu de in sau de bumbac,
Ci din raze colorate, nu cum oamenii le fac..

Pline ochi de nestemate și de perle de sidef,
Împletite chiar de îngeri, nu țesute pe gherghef!
"Vezi, Părinte cuvioase, câtă zestre ai primit,
Dacă, ascultând de Domnul, pe sărac l-ai miluit?"..

Însă bietul Sfântul Nifon, necrezând în ce vedea,
Se scuza cu fâstâceală: "Păi.. nu cred că-i zestrea mea"..
Cu un zâmbet plin de pace, îngerul îi întări:
"CEL CE-N VIAȚĂ MILUIEȘTE, MILUIT ÎN CER VA FI!

Și să nu te miri, bătrâne, pentru cele ce-ai văzut:
Domnul nostru răsplătește pentru binele făcut!
Nici o mică faptă bună nu se face în zadar,
Căci Iisus abia așteaptă să vă miluiască iar"!

După întâmplarea asta, Sfântul Nifon mai zelos
Se silea ca să primească plata Domnului Hristos..
Căuta-n cetăți săracii, îi hrănea și-i îmbrăca,
Și, spre marea lor uimire.. la sfârșit le mulțumea!

Când cei miluiți de dânsul îl priveau nedumeriți,
El le murmura cu lacrimi: "Binecuvântați să fiți"!..
Ferecând în ochii umezi nepătrunsul său mister,
Se gândea cu bucurie la comoara cea din cer..

TÂNĂRUL CEL BOGAT

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

 


de Preot Sorin Croitoru

 
Zise tânărul acela: "Doamne, spune-mi ce să fac
Să-mi câștig un loc în ceruri și lui Dumnezeu să-I plac"..
Îl privi cu simpatie și-i răspunse Domnu-atunci:
"Dacă vrei un loc în ceruri.. ține sfintele porunci"!

Tânărul, privind spre Domnul, Îl întreabă curios:
"Care sunt acestea, Doamne?" și-i răspunse iar Hristos,
Înșirându-i dintre toate, (cele zece, vreau să spun),
Doar o parte dintre ele celui ce-L numise "bun"..

Cam cu mare ușurință, atunci tânărul bogat
Nu stătu prea mult pe gânduri: "Toate astea le-am păstrat"!
De s-ar fi gândit mai bine.. nu fusese chiar așa,
Căci precum "pe sine însuși", el pe nimeni nu iubea!

Domnul a privit spre tânăr și i-a demonstrat atunci
Că de fapt el împlinește.. CE-I CONVINE din porunci!
Și Își puse, deci, la probă "ucenicul" cel zgârcit:
"Uite.. vezi.. te-nvăț un lucru, ca să fii desăvârșit..

Mergi acum și îți împarte bogăția la săraci,
Apoi vino de-mi urmează, și desăvârșit te faci"!
Când aude-aceste vorbe, marele "împlinitor"
Al poruncilor iubirii.. o cam rupe la picior!

Și Se-ntoarce Domnul nostru spre apostolii tăcuți:
"După cum vedeți, bogații pentru Rai nu sunt făcuți..
Mai devreme prin urechea acului strecori cămila,
Decât, după cum văzut-ați, pe bogat în Rai cu sila"!

CRUCEA DOMNULUI HRISTOS

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

 
Creștinule, să-ți amintești
De stai, de vii sau de te duci,
Pe trup să te pecetluiești
Mereu cu Semnul Sfintei Cruci!

Căci iată, nouă ni s-a dat
Ca să ne fie de folos
Din ceruri Semnul minunat:
Chiar Crucea Domnului Hristos!

Creștinule, când te trezești
O Cruce repede să-ți faci..
Pe Dumnezeu să Îl slăvești,
De vrei Stăpânului să-I placi.

Când ai plecat la muncă iar
Cu Crucea să te însemnezi,
Ca să nu-ți fie în zadar
Sudoarea frunții, când lucrezi.

Creștinule, când te hrănești
Și de începi, și de-ai gătit,
Cu Cruce tu să-I mulțumești
Lui Dumnezeu ce te-a hrănit!

Iar în necaz și în dureri,
Când nu te poți opri din plâns
Și milă Domnului Îi ceri
Tu Semnul Crucii ține-l strâns!

Atunci când tu ești mulțumit
Și toți ai tăi sunt fericiți
Că Dumnezeu v-a miluit,
Cu Semnul Crucii să-L slăviți!

Iar noaptea când te duci la somn
De greul zilei ostenit,
Văzând pe Cruce pe-al tău Domn,
Să te gândești cât te-a iubit..

amin

.PE CÂND ERAM UN MIC COPIL..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

de Preot Sorin Croitoru

 
Pe când eram un mic copil,
Pe preoți tare-i mai iubeam
Și-n suflețelul meu umil
Eu ca pe îngeri îi vedeam..

Și oare cum aș fi putut
Să văd sfințiții slujitori
Pe care Domnul i-a făcut
Ai mântuirii lucrători?..

Căci oare îngerii de sus
Îl țin în mâini pe Creator,
Pe-Atotputernicul Iisus,
Pe Însuși Dumnezeul lor?..

Mulțimi de cete îngerești
Ce se împart în ierarhii,
Râvnesc minunile cerești
Din timpul Sfintei Liturghii!..

Iar îngerii cei luminoși
Ce Îl slujesc pe Dumnezeu
Nu pot să scape păcătoși,
Iertând păcatul lor cel greu,

 
Cum poate face prin cuvânt,
Prin harul Domnului Hristos,
Un simplu preot pe pământ,
Iertând pe orice păcătos!..

În sufletul de prunc curat,
Atâtea lucruri nu știam
Și totuși, cu adevărat
Pe preoți îngeri îi vedeam..

Blândețea, bunătatea lor,
Ca un magnet mă atrăgeau
Și așteptam cu mare dor
Să merg la slujba ce-o făceau..

Acum fac parte dintre ei
Și dorul meu s-a mai schimbat:
Mi-e dor de pruncii mititei,
De suflețelul lor curat,

Mi-e dor și de pruncia mea,
Când, chiar de carte nu știam,
Pe orice preot ce trecea
Ca pe un înger îl vedeam..

Așa am fost crescuți de mici
Pe plaiuri sfinte românești,
Credința aia din bunici,
Pe care azi n-o mai găsești..

Azi lumea ne numește "hoți",
Nu îngeri ai lui Dumnezeu..
Ce trist.. Ne-au pus la zid pe toți,
"Executându-ne" mereu..

Țăranii cușma nu-și mai scot
Când trece "popa" lor pe drum..
Durerea aprigă din cot
Îi chinuie pe toți acum..

De orășeni ce să mai spun?..
Cu toții s-au emancipat,
Considerându-l om nebun
Pe un creștin adevărat!

De preoți nu mai îndrăznești
Să spui ceva, că-n dinți te rup!
Preocupări duhovnicești
Nu sunt; doar cele pentru trup..

Nu și-i învață nici pe prunci
Credința sfântă în Hristos..
Ce bine mai așteptă-atunci
Poporul ăsta păcătos?..

Pe când eram un fecioraș
Și pur la inimă eram,
În mintea mea de îngeraș
Pe preoți îngeri îi vedeam,

Iar dacă-n suflet ți-ai dori
Să-i vezi și tu la fel, să știi
Că mai întâi va trebui
Tu însuți înger să devii!

EU SUNT VAMEȘUL DIN TEMPLU

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

 
Nu-s ca sfinții din icoane,
Nu sunt sfânt, Hristoase, eu,
Eu sunt vameșul din Templu
Care suspina din greu

Căci și eu precum acela
Cad mereu și mă căiesc,
Lacrimi grele vărs, Iisuse,
Pentru câte Îți greșesc..

Nu-s Maria Egipteanca
Ce se scoală din păcat..
Eu sunt slab și n-am voința
Celor ce-n pustiu au stat.

Cad în toată clipa vieții,
Promițând să mă ridic,
Însă eu promit degeaba,
Căci am sufletul prea mic..

Dumnezeul meu, ascultă
Ale mele rugăminți,
Dă-mi, Te rog, acea putere,
Cum ai dat atâtor sfinți

 
De au biruit păcatul,
Poftele ce-i stăpâneau,
Și au devenit modele
Pentru cei ce îi urmau!..

Doamne, dă-mi să pot odată
Să-mplinesc ce tot promit,
Să mă lupt cu mine însumi,
Să repar ce am greșit

,
Să mă-mbrac în haina albă
Dată mie la Botez
Și, curat fiind la suflet,
Să încep să Îți urmez!..

Ce folos ai Tu de mine
Dacă sunt un păcătos?..
Întărește-mă cu harul,
Domnul meu Iisus Hristos,

Ca în lupta cu păcatul
Să devin de azi erou
Și neprihănit ca pruncii,
Doamne, să devin din nou!

amin

DESPRE DIFERITELE PECETLUIRI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Mi s-a cerut să explic cum se va putea recunoaște "pecetea lui Antihrist" de toate celelalte forme de implementare în corpurile noastre a unor elemente exterioare. Prin țările mai "evoluate" s-a început deja cipuirea amatorilor, vaccinare obligatorie am avut și vom mai avea, prin "bunăvoința" guvernelor - filiale ale Noii Ordini Mondiale, deci până la Antihrist lumea va fi super-obișnuită cu fel de fel de pecetluiri. Și atunci, întreabă unii, cum vom recunoaște adevărata pecete a lui Antihrist?..

Păi, dragii părintelui, dacă nu avem Antihrist.. nu avem nici pecetea lui! V-am mai scris eu și cu alte ocazii, toate aceste implantări și vaccinări forțate pregătesc terenul pecetluirii antihristice. Acestea de acum sunt nocive în moduri diferite, atentând la libertatea noastră, la integritatea noastră intelectuală și la sănătatea noastră trupească, dar nu au ca efect pierderea mântuirii sufletului, deoarece acceptarea lor nu are deocamdată conotație religioasă. Nimeni nu ne cere, vaccinându-ne, să ne lepădăm de Preasfânta Treime. 

Cel care solicită în Suedia, de exemplu, implantarea unui microcip, nu-și declară apostazia față de Hristos, nici nu-și declară adeziunea la un sistem politic care L-a renegat oficial pe Dumnezeu. Dar Antihrist cum este numit de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos? "Potrivnicul, care SE CINSTEȘTE PE SINE MAI PRESUS DE ORICE DUMNEZEU"! Ați înțeles? Omul acela va avea pretenția că el este dumnezeu! Acceptând pecetea lui, eu îmi declar supunerea față de el și proclam adorarea lui. Astfel intru în stare de apostazie față de Hristos. Ce spune prima poruncă din Decalog? "Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine". 

Ce spune Domnul Hristos? "De cel ce se va lepăda de Mine și eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri". Gata, s-a terminat, ți-ai pus pecetea, iezerul de foc te așteaptă. Ai primit botezul Satanei, te duci după el în iad. Sunt bune pecetluirile premergătoare? 

Nu, am spus-o și o repet. Au schimbat paradigma acum, au ignorat hotărârea procesului de la Nurnberg, unde s-a stabilit expres că nici un tratament și nici o procedeu medical nu i se poate aplica omului FĂRĂ CONSIMȚĂMÂNTUL LUI. Au deschis cutia Pandorei, au violat sacralitatea trupului uman, "templul Duhului Sfânt", cum îl denumise Sfântul Apostol Pavel. La nivel oficial cele mai mari biserici creștine, cea ortodoxă și cea catolică, au tăcut, iar prin tăcerea lor complice și-au dat binecuvântarea pentru violarea intimității trupurilor noastre. La nivel oficial, zic. Iar Dumnezeu le va cere socoteală, pentru că zice Domnul Hristos: "Cui i se dă mult, mult i se va cere". La nivelul de jos ne-am opus și noi așa cum am putut. Dar cine ne bagă pe noi, cei mici, în seamă?..

Sper că ați extras ideea principală din cuvintele mele. Pecetea lui Antihrist va apărea o dată cu el. Stați liniștiți, încă nu s-a arătat. Dar nici mult nu mai este până atunci. Dumnezeu să ne păzească de toate uneltirile vicleanului. "Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean", amin.
Părintele Sorin Croitoru

A FI MIRONOSIȚĂ ÎN ZIUA DE AZI..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Mi s-a pus întrebarea într-un comentariu pe Facebook: "Ce înseamnă cuvântul "mironosiță"?" Pentru că eu mă refeream la Duminica trecută, care a fost dedicată Sfintelor Femei Mironosițe. Găsesc potrivit să răspund la această întrebare, ca să înțeleagă mai multe cititoare de pe pagina mea sensul Sfintei Duminici care tocmai a trecut.

Ceea ce este important de înțeles este faptul că femeile mironosițe sunt modele de urmat în toate epocile istoriei de către femeile creștine. Ele nu sunt niște simple "curiozități" din muzee. Nu studiem despre ele așa cum studiem vestimentația femeilor antichității, modul în care își aranjau părul nobilele romane, sau tipul de agrafe folosite de cetățenele vechii Atene pentru prinderea rochiilor.. Nu. Femeile mironosițe sunt modele DE STUDIAT ȘI DE URMAT! De studiat, pentru că, după exprimarea Sfântului Apostol Pavel, "credința vine prin auzire, iar auzirea, din cuvântul lui Dumnezeu". Dacă nu cercetăm Scripturile, de unde vom cunoaște aceste minunate femei? Apoi romanii spuneau că "cel ce nu cunoaște, nu are nici o dorință". Așadar, sunt convins că multe doamne, sau domnișoare, sau chiar fetițe, vor râvni felul de viețuire al Femeilor Mironosițe, dorind asemănarea cu ele, după ce vor fi citit cu atenție viața lor.

Femeile Mironosițe sunt modele de urmat pentru partea feminină de toate vârstele. Erau femei de condiție socială destul de modestă. Aveau vieți diferite și locuiau în zone ale Palestinei diferite. Majoritatea veneau din Galileea, dar le avem și pe surorile Marta și Maria din Betania, din zona Iudeei. Din rândul Mironosițelor fac parte femeile pe care le pomenește Sfântul Evanghelist Luca: " Și după aceea Iisus umbla prin cetăți și prin sate, propovăduind și binevestind Împărăția lui Dumnezeu, și cei doisprezece erau cu El. Și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, și Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, și Suzana și multe altele care le slujeau din avutul lor" (Luca 8;1-3). Iată deci că din categoria Mironosițelor nu fac parte doar acele femei care au asistat la Răstignirea Domnului și care L-au văzut apoi înviat, ci toate acele femei care au fost alături de Domnul timp de trei ani de zile, urmându-L, ascultându-I cu drag cuvintele, punând la dispoziția Domnului și a ucenicilor Săi o parte din agoniseala lor, ca să nu le lipsească nimic din cele necesare. Este drept că majoritatea dintre aceste femei au fost alături de Domnul Hristos și în Pătimirea Sa, dar dacă vreuna nu s-a aflat la Ierusalim în acele zile, nu i se poate șterge cinstea de a fi chemată "mironosiță".

Vedem din textul de mai sus că majoritatea femeilor avuseseră probleme grave înainte de a-L cunoaște pe Domnul. Ni se spune că din multe dintre ele Hristos izgonise demonii, eliberându-le din robia Satanei. De bucurie apoi, ele nu L-au mai părăsit pe Domnul.. Oare câte femei din zilele noastre nu au fost miluite de Bunul nostru Mântuitor? Oare pe câte nu le-a curățit El de patimi, dezlegându-le prin mâinile preoților Săi? Oare din câte nu a scos El demoni, știind că orice păcat care înrobește omul este de fapt un demon înfricoșător?.. Câte din aceste femei Îl urmează pe Cel ce le-a vindecat și le-a eliberat? Câte I-au închinat Domnului nu bănuțul lor, ci mințile și inimile?.. Câte au lăsat lumea, nu ieșind din ea, ci părăsind-i apucăturile cele păcătoase, urmându-I prin credință Domnului Hristos?..
Dintre mironosițe, una este pomenită de Luca în mod special. Despre Maria Magdalena ce ne spune Evanghelistul? Că scosese Domnul din ea "șapte duhuri". Ne spun Sfinții că fusese desfrânată mare Maria.. Sălaș de demoni. Dar când Îl cunoaște pe Domnul, ea Îl iubește din toată inima, iar El o eliberează, o curăță, o sfințește. Întâlnirea cu Hristos a provocat un cutremur în ființa Mariei. Hristos o transformă, o face.. ALTA. Maria devine model de sfințenie, întruchipare a curăției cuviincioase și pline de smerenie! Spuneți-mi mie, frumoase domnișoare, s-a produs în voi cutremurul acesta? De ce nu părăsiți obiceiurile desfrânate, dacă L-ați cunoscut pe Domnul? De ce umblați după "trendul" desfrânat al zilelor noastre? Învățați de la mironosița Maria: ea prin patimi fusese înrobită nu de unul, ci de șapte diavoli, dar a cunoscut importanța libertății și a înțeles că numai ținându-se strâns de Eliberatorul ei, această libertate avea să fie durabilă. Cum spune Mântuitorul: fără El, duhul necurat ia alte șapte duhuri, mai rele decât el, și se întorc la om, robindu-l în mod și mai tiranic! Încercați, tinere fete, să vă apărați de patimi, ca să nu ajungeți să tânjiți după libertate precum Maria! Căci eu nu văd în voi decât graba de a vă lăsa înrobite cât mai curând de către diavoli! Mai mult, chiar mamele voastre vă împing spre desfrânare de multe ori, în loc să vă păstreze fecioria ca pe o floare minunată ce Îi place lui Dumnezeu! Am auzit de multe ori: "Las-o, să se distreze, să nu mă urmeze pe mine, căci la ce mi-a folosit mie cumințenia"?..

Femeile Mironosițe au pus la dispoziția Domnului o parte din avutul lor. Din păcate, femeile de azi au ajuns să fie înrobite de patima agonisirii în mod grosolan! Nu se mai gândește nici una că "cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele"! Femeia de azi a dobândit un fel de obscură înțelepciune, învățând să "ducă banul acasă", fără a mai fi atentă la metoda folosită în acest scop. Se fură, se minte, se înșeală la cântar.. Iar în privința celor posedate, feri Doamne să le scape ceva din mânuțe!! Parcă înainte femeile nu aveau familii.. Dar știau că prin bănuțul dat săracului sau Bisericii, se binecuvântează casa lor și familia lor. Mi-e rușine mie pentru cele cărora nu le este rușine! Oare nu avem nimic de învățat de la Mironosițe?!

Femeile acelea sfinte erau pline de cuvintele Domnului. La El cugetau, după El tânjeau.. Femeile de azi nici măcar în Sfintele Duminici nu se gândesc la Domnul. Dacă mama ar zice cu autoritate în casă: "Gata, mâine, toată lumea LA BISERICĂ!", oare pruncii nu ar asculta-o? Cum o ascultă când este vorba de alte lucruri? Oare soțul nu ar asculta-o? Dar când vrea haine noi, sau bijuterii, cum știe să se facă ascultată?! Are femeia armele sale, este suficient să le folosească.. Bărbatul nu refuză niciodată femeia hotărâtă! Dar azi, este femeia cea care nu mai iubește Sfânta Biserică, de aceea se duce de râpă toată familia! Căci în mâinile sale se află mântuirea familiei întregi..

Cum vor posti copiii, de nu va posti mama? Cum se vor închina copiii, de nu o vor vedea pe mămica în genunchi? Cum se vor împărtăși copiii, de nu o va lua înaintea lor mama cu lumânarea aprinsă la Sfântul Potir?

Iată, dragele mele femei tinere sau vârstnice, aveți de învățat multe de la Femeile Mironosițe.. Să vă fie ele învățătoare, să vă fie ele lumină, cu ele să vă măsurați viața de azi înainte, nu cu lumea cea rătăcită!
Ce au fost Femeile Mironosițe? Femei cărora Hristos le-a cutremurat viețile, schimbându-le. Să dea Bunul Dumnezeu și în viețile femeilor noastre creștine cutremurul cel bun, spre mântuire veșnică, amin.

Preot Sorin Croitoru, Mantova Italia

MEDITAȚIE ÎN LUNEA CEA MARE ...14 apr. 2025

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

 

Dacă citim cu atenție pasajele evanghelice care se referă la Patimile Domnului (cele cuprinse în Denia de Joi seară) ce descoperim? Un Dumnezeu Care demonstrează o minunată umanitate! El nu vine pe pământ nici să ceară de la noi fără să ofere de la El Însuși, nici să Se ofere pe El Însuși fără să ne ceară să ne oferim la rândul nostru. Nu aș putea iubi un altfel de dumnezeu, vă spun sincer. Dumnezeul meu Se smerește, iubește, tămăduiește, mângâie, îmbărbătează, Se jertfește, rabdă, încasează, acceptă.. Totul de dragul nostru. Iar la urmă ne cere și nouă.. ce anume? Ne cere să încercăm să-L imităm!

 "Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiți unii pe alții PRECUM EU V-AM IUBIT PE VOI". E înălțător! El a iubit și a demonstrat-o în fapte, iar acum ne cere și nouă să ne iubim între noi. Nici măcar nu ne-a cerut să-L iubim pe El, vă dați seama?.. Ne-a cerut să ne iubim noi între noi. În privința Lui ne-a cerut doar să-L ascultăm, să-I luăm în serios cuvintele, nu să-L iubim. Iar prin toate poruncile pe care ni le-a dat, sau prin toate tâlcuirile Sale noi la poruncile mai vechi ale Decalogului nu a urmărit altceva decât să ne curățe de patimi, de murdărie sufletească. Să creeze o societate pe pământ lipsită de ură, de mândrie și de răutate. Să creeze o societate în care diavolul cu vicleniile lui să nu-și mai găsească locul. O societate pe pământ care să fie o icoană a Împărăției Cerurilor. O imagine reflectată a Raiului chiar aici, în viața asta pe pământ. Gândiți-vă și dumneavoastră: dacă ar fi iubire pe pământ, dacă ar fi răbdare, îngăduință, blândețe și smerenie, nu ar fi Raiul pe pământ?! 

Vă mai amintiți satul bunicilor, vi-i mai amintiți pe bătrânii aceia de prin sate care-și dădeau la Sfânta Liturghie sărutarea păcii cu căciulile în mână?.. Eu mi-i amintesc, slavă Domnului că i-am prins. Ei bine, când intram în copilărie în satul bunicilor mei tocmai asta simțeam: că mă aflu într-o împărăție minunată, o împărăție a iubirii pe pământ. Dar de ce? Pentru că bătrânii noștri trăiau în viața lor cotidiană evanghelia lui Hristos! Ne place, oare, lumea în care trăim acum? Tehnologie, știință, progres științific, toate acestea pentru ce? Pentru o viață trăită în ură și în dispreț față de cel de lângă noi.. Prefer de un milion de ori sapa bătrânilor de odinioară decât schimbătorul de viteze al bolizilor de astăzi. Prefer de o mie de ori înapoierea tehnologică unită cu dragostea de om, decât progresul tehnologic trăit în ura față de om.

Iisus?.. Dumnezeul meu favorit! Nu că ar fi mai mulți dumnezei, o zic așa, în mod retoric. Nu L-aș da pe Hristosul meu nici pe meditativul Buddha, nici pe războinicul Mahomed, nici pe intelectualul Confucius. Cu nimeni și cu nimic nu L-aș înlocui pe Iisus Hristos, Cel Care a murit de dragul nostru, poruncindu-ne să ne iubim între noi.

Mă uit la scena Răstignirii Domnului și văd în lacrimile acelea de suferință bucuria facerii de bine. Văd în ochii aceia tumefiați cum apare bucuria.. Hai, Iisuse, încă puțin, hai că poți.. Mai rabdă puțin, căci în curând vei umple cerurile de suflete și calendarele de sfinți.. Mai rabdă, Iisuse, căci în curând păcatul meu va dispărea în sângele Tău, în curând murdăria mea sufletească se va curăți în Harul Tău, în curând mă vei îmbrăca în haină luminoasă.. Îți voi fi alături, Iisuse, toată săptămâna aceasta, Te voi însoți și Te voi îmbărbăta. Mai rabdă, Iisuse, până vineri, sâmbătă noaptea vei învia din morți.. Te iubesc, Iisuse al meu, Te iubesc..

TREBUIA SĂ MORI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

Dragostea Te-a dus la moarte,
Căci a trebuit să mori
Ca să scapi întreaga lume
De ai iadului fiori..

Dacă Tu, Iisuse Sfinte,
Nu Te-ai fi lăsat ucis,
Raiul zăvorât cu lacăt,
Nimeni nu l-ar fi deschis..

Buni și răi, deopotrivă,
Oameni generoși sau hoți,
Fără diferență iadul
I-ar fi înghițit pe toți!

Într-un mod ce nu-l pricepem,
Când întâiul om, Adam,
A căzut în înșelare,
A căzut întregul neam!

Tu Te-ai coborât, Iisuse,
Ca să dregi ce s-a stricat
Și prin jerta de pe Cruce
Să ne vindeci de păcat.

Sângele de Miel Îți curse
De pe Cruce, pe pământ..
Mântuire ne aduse
Sacrificiul Tău cel sfânt.

Așteptăm cu nerăbdare
Învierea Ta din morți,
Ca în sufletele triste
Bucurie să ne porți.

Oare pe pământul ăsta
Ce-i în viață mai frumos,
Decât strigătele noastre
Că "A ÎNVIAT HRISTOS"?..
amin

DESPRE CELE DOUĂ FORME DE CULT ALE BISERICII

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Se face o confuzie grosolană între cultul public și cel particular al Bisericii. Între "doi sau trei adunați în numele Meu" și "intră în cămara ta și roagă-te în ascuns".
Dragii mei, rugăciunea în comun, așa numitul "cult public", este cea care creează comuniunea și cea care întărește comunitatea membrilor Bisericii. "Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh", cântă întreaga biserică la Sfânta Liturghie. Sfintele Taine al Bisericii săvârșite "de obște" nu doar unesc, ci propriu-zis alcătuiesc obștea bisericească pe structura Trupului euharistic al Mântuitorului nostru Iisus Hristos: "Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine" (1 Corinteni 10,17). Este vorba despre "Pâinea cea adevărată, Care Se coboară din cer", adică despre trupul Domnului, așa cum El Însuși ne spune în capitolul 6 de la Ioan. Unitatea creștinilor este dezideratul cel mai fierbinte al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. El S-a rugat la Cina cea de Taină "ca toți să fie una, precum suntem Noi", referindu-Se la "unitatea Duhului, întru legătura păcii" (Efeseni 4,3).
DAR,
Există un cult particular al fiecărui creștin în parte. Chiar Domnul ne îndeamnă să ne rugăm singuri, în "cămara noastră, care este în ascuns". El Însuși Se ruga în general "în ascuns", adică singur, retrăgându-se în liniște. Există, desigur, și câteva momente de rugăciune ale lui Iisus cu voce tare, dar acelea erau excepții, în timp ce regula era la El rugăciunea privată. De ce? Pentru că rugăciunea este un dialog intim cu Dumnezeu. Dumnezeu comunică cu fiecare dintre noi pe măsura curăției inimii noastre și pe măsura capacității noastre de a primi harul Său. Când ne rugăm toți împreună devenim o singură voce; când ne rugăm singuri aducem ca o jertfă bineplacută înaintea lui Dumnezeu dragostea noastră față de lumea întreagă. Așa cum fiecare are un sine propriu, gândurile sale proprii și sentimentele sale ascunse, tot la fel fiecare are nevoie de legătura sa directă și intimă cu Dumnezeu. Rugăciunea produce în suflet mișcări duhovnicești care nasc la rândul lor reacții fiziologice ale corpului. Fața se înroșește, inima își accelerează pulsul, fruntea se încruntă, ochii lăcrimează. Aceste "trăiri" nu pot să se dezvolte, să se desfășoare în prezența altora. O prezență omenească în camera noastră de rugăciune nu ar avea decât rolul de a ne inhiba. Două persoane se pot ruga alături concomitent. Una are sentimente de bucurie, cealaltă de tristețe. Una Îl slăvește pe Dumnezeu, cealaltă Îi imploră mila. Una se consideră păcătoasă ca tâlharul de pe cruce, cealaltă se consideră binecuvântată ca Petru pe Tabor. Una vede blândețe pe chipul din icoana lui Hristos, cealaltă simte mustrare pe fața Lui din cauza păcatelor proprii. Nu coincidem, dragii mei, în trăiri. Înțelegeți o dată pentru totdeauna că rugăciunea "de acasă" se face în taină, în singurătate. Se pot face rugăciuni și în comun, rugăciuni de cerere pentru binecuvântarea casei, dar ca regulă rugăciunea privată este intimă.
Nu există învățători ai rugăciunii mai mari decât sfinții asceți ai pustiei. Iar ei cum se rugau? Oare nu se retrăgeau în "pustia cea mai dinăuntru"?.. Oare nu se rugau în cea mai mare singurătate, ca uneori să se reunească în Liturghie și să se roage împreună?.. Care era regula generală? Rugăciunea în taină. Care era excepția? Rugăciunea împreună. În zilele noastre călugării "de chinovie", adică de obște, au ambele forme de rugăciune, cele șapte Laude în sfânta biserică și pravila de chilie. Numai ei pot povesti trăirile duhovnicești din timpul rugăciunii, dar se știe că aceste trăiri nu se produc în biserică, ci în chilie. În încheiere vă reînnoiesc sfatul ca atunci când vă rugați acasă să vă rugați în taină, singuri. Numai așa vă veți putea aprinde de focul dragostei dumnezeiești, devenind lumini din Lumină, numai așa veți ajunge pe piscurile iubirii de Hristos și de semeni. Iar umpluți de Duhul Sfânt fiind, veți fi izvoare de bunătate și făclii care luminează în jur. Așa să ne ajute Dumnezeu. Părintele Sorin

VĂ INVIT PE FIECARE!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

                  

de Preot Sorin Croitoru

Mâine este slujbă mare,
Este Sfânta Liturghie,
Vă invit pe fiecare
La un strop de veșnicie,

La o gură de nădejde,
La o porție de har..
Mâine Dumnezeu coboară
În biserici pe Altar!

Nu dormiți în timpul Slujbei,
Ci participați la ea
Fiindcă cei ce se prezintă
Multă pace or să ia,

O să li se dea Lumina
Duhului Dumnezeiesc,
O să le vorbească Însuși
Fiul Tatălui Ceresc,

Vor gusta din Pâinea Vieții
Și din Sângele cel sfânt,
Vor uita de tulburarea
Care este pe pământ

Și, hrăniți duhovnicește,
Întru pacea lui Hristos
Fiecare la căsuță
Se va-întoarce bucuros..

TOȚI SUNT PROFESORI!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

 
Astăzi nimeni nu ascultă,
Toți predau și fac morală,
Chiar de mulți dintre aceștia
Erau corijenți în școală!

Dar ca să-i înveți pe alții,
Tre' să ai de unde "scoate"..
Dacă ție îți lipsește,
Cum să dai la altul, frate?..

Însă treaba cu credința
Este și mai delicată:
Tu, ce crezi că ești apostol,
Tu.. ai fost CREȘTIN vreodată?..

Ți-ai rupt pâinea de la gură
Și ai dat la cel sărman?
Recunoști, când este cazul,
Calități și în dușman?

Ai oprit răutăcioșii
Ce vrăjmașii ți-i bârfesc?
Te-ai rugat pentru aceia
Care răul ți-l doresc?

Te-ai apropiat de omul
Care mult te-a umilit
Și i-ai zis cu voce blândă:
"Iartă-mă de ți-am greșit!"?..

Ai sărit din pat ca arcul,
Chiar de-ai fost pe schimbul trei,
Și ai mers la Liturghie,
Binecuvântări să iei?

Ai o cămăruță-n casă
Transformată în altar,
Unde te hrănești adesea
Cu al rugăciunii har?

Te gândești cu jale-n suflet
La păcate și greșeli?
Ții așa cum se cuvine
Postul și-alte rânduieli?

Faci pomeni și parastase,
Dar colive pentru vii?
Primești preotul în casă?
"Crezul" pe de rost îl știi?

Duci pomelnic la Altare,
Lumânări și untdelemn?
Ai donat pentru biserici
Sfeșnice ori străni de lemn?

Ești atent în toată vremea
Să nu superi sau jignești?
Lași să-ți treacă înainte,
Căci de slavă te ferești?

Fugi de laudele lumii
Și să clevetești te temi?
Te silești ca-n toată clipa
Preacurata să o chemi?

Te însemni cu Sfânta Cruce
Când pe Dumnezeu numești?
Ești atent ca în biserici
Cu sfială să pășești?

Vezi, creștine, câte lucruri
Se cuvine să-mplinești?..
Fă-le tu întâi pe astea,
ȘI APOI SĂ MAI VORBEȘTI!

amin

AZI E VREMEA MÂNTUIRII

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                   


de Preot Sorin Croitoru

Cinste nouă pentru slava
Care ni s-a pregătit,
Însă până-n ziua-aceea
Mult mai este de muncit.

Bravo celor care-n viață
Iau Scriptura-n serios
Și în loc să-și piardă vremea,
Merg pe calea lui Hristos.

Vai de cei ce nu își spală
Sufletele de păcat,
Căci nu vor intra la nunta
Fiului de împărat.

Fiilor, vă rog din suflet,
Ascultați al meu îndemn:
Să ne umplem cât e vreme
Candela cu untdelemn,

Nu cumva să vină noaptea
Mirele Cel Preafrumos,
Și ca cele cinci fecioare
Să Îl pierdem pe Hristos..

Realitatea este crudă,
Adevărul este dur:
Timpul zboară implacabil,
Moartea vine ca un fur.

După moarte, judecata..
Oi sau capre, ce vom fi?..
În ce parte ne va prinde
Înfricoșătoarea zi?..

Când e vorba despre suflet,
Nu cumva să amânăm!
Mila Domnului e mare,
Dar să nu exagerăm.

AZI e vremea mântuirii,
AZI e cel mai mare dar,
Fiindcă azi putem să cerem
De la Domnul nostru har,

Ca primind din cer puterea
Duhului Cel Sfânt în noi,
Să ne pregătim cu grijă
Pentru Ziua de Apoi.
amin

(4 martie 2025)