ESTE FOARTE BINE

Se spune despre un rege african că avea un prieten foarte bun din
copilărie. Acest prieten era creştin şi avea obiceiul ca, indiferent de situaţia în
care se afla, bună sau rea, să spună cu seninătate şi fără să se mânie: "Este
foarte bine! Aşa e voia Lui Dumnezeu!"
Într-o zi, amândoi se aflau la vânătoare. Prietenul încărca şi pregătea
armele pentru rege. Dintr-o greşeală, o armă s-a descărcat şi i-a retezat regelui
buricul degetului mare. Prietenul regelui, nefiind deloc mişcat de întâmplare, a
zis ca de obicei: "Este foarte bine! Aşa e voia Lui Dumnezeu!"
Enervat, regele a răspuns: "Nu, nu e bine deloc!" şi a poruncit ca prietenul
lui să fie aruncat în închisoare.
Peste un an, regele, vânând într-un teritoriu străin, a fost capturat de
canibali şi dus în satul lor. L-au legat de un proţap şi se pregăteau să-l
"prepare". Pregătindu-se să aprindă focul, unul dintre canibali a observat că
regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstiţioşi, aveau ca regulă să
nu mănânce pe nimeni care nu era întreg. Prin urmare, l-au eliberat pe rege.
La întoarcerea acasă, regele şi-a amintit de întâmplarea de la vânătoare
când îşi pierduse degetul şi, cuprins de remuşcări, ordonă să fie eliberat
prietenul lui.
- Ai avut dreptate, i-a spus prietenului proaspăt eliberat. A fost foarte bine
că mi-ai retezat buricul degetului.
Şi a început să-i povestească păţania cu canibalii.
- Îmi pare foarte rău că te-am trimis la închisoare atâta vreme. A fost urât
din partea mea să fac acest lucru.
- Nu, a replicat prietenul, este foarte bine! Aşa a fost voia Lui Dumnezeu!
- Ce vrei să spui cu asta: Este foarte bine?!? Cum poate fi bine să-ţi trimiţi
prietenul la puşcărie un an?
- Dacă n-aş fi fost în puşcărie, aş fi fost cu tine şi, eu neavând nici  un cusur
trupesc, mă mâncau sigur canibalii, aşa că... este foarte bine! Aşa a fost voia
Lui Dumnezeu!

Când tăcerea e un păcat

• 

Se spune că tăcerea este de aur. Dar nu totdeauna. În anumite

împrejurări, tăcerea este păcat; iată câteva exemple, când tăcerea devine

păcat:Când taci la spovedanie şi nu spui păcatele, e păcat.

Când îţi auzi copiii minţind, blestemând, înjurând, grăind de rău, etc. şi

taci şi nu-I mustri, este păcat.

Când copiii tăi fac fapte rele şi tu taci, e păcat.

Când semenul tău păcătuieşte şi tu îl vezi sau îi ştii păcatele şi nu-l

sfătuieşti de bine şi taci, e păcat.

Când nu-ţi înveţi copiii să meargă la Biserică, să se spovedească, să se

împărtăşească, să facă fapte bune, să fie respectuoşi, să se roage lui

Dumnezeu, tăcerea este un păcat.

Când nu te rogi lui Dumnezeu pentru părinţii sau copiii tăi, tăcerea este

un păcat.

Când asculţi pe cel ce vorbeşte de rău şi nu-l opreşti, ci taci, este un

păcat.Nu uita că ai datoria de a vorbi despre oameni cu Dumnezeu - adică a te

ruga pentru ei - cât şi datoria de a vorbi despre Dumnezeu cu oamenii - adică

a-i învăţa Credinţa Ortodoxă.

Să nu rămâi în nici o zi dator lui Dumnezeu cu Rugăciunea şi nici omului

cu cuvântul folositor.