Catedrala Metropolitană din Atena

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Catedrala Mitropolitana din Atena, inchinata Bunei Vestiri, este o mareata catedrala din Atena, Grecia. Aceasta biserica, puternic centru duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe Grecesti si cea mai mare din oras, este catedrala centrala din Arhiepiscopia Atenei si a intregii Grecii.

In interiorul bisericii se afla mormintele a doi sfinti, martirizati de turci, in vremea dominatiei otomane: Sfanta Filoteea din Atena si Sfantul Patriarh Grigorie al V-lea.

Sfanta Filoteea a construit o manastire, a fost martirizata in anul 1559 (sau in 1589), iar trupul ei, neputrezit, se afla si astazi in racla de argint asezata in catedrala. Aceasta sfanta este renumita pentru osteneala ei de a rascumpara, cu bani, pe femeile grecoaice luate drept sclave in haremurile turcilor.

Sfantul Grigorie al V-lea, Patriarhul Constantinopolului, a fost spanzurat in anul 1821, la ordinul sultanului otoman Mahmud al II-lea, trupul sfantului fiind mai apoi aruncat in apele Bosfor-ului. Sfantul a fost omorat pentru aprobarea lui asupra Revoltei Grecesti din ziua de 25 martie, revolta ce a dus la Razboiul National de Independenta. Trupul sfantului a fost luat de marinarii greci, care aveau barcile trase in Bosfor, si dus in Atena.

         Sfanta Mucenita Filoteea, ale carei moaste se gasesc in Catedrala Mitropolitana din Atena, este cunoscuta ca fiind ocrotitoarea capitalei elene. Sfanta Mucenita Filoteea din Atena a primit mucenicia in timpul perioadei de ocupatie otomana, datorita eforturilor ei de a rascumpara pe femeile grecoaice luate drept sclave in haremurile turcilor. Este sarbatorita pe data de 19 februarie.

   Sfanta Filoteea s-a nascut in anul 1522, in Atena, in cadrul unei familii instarite, cu vechi statut nobiliar bizantin. Parintii sai i-au pus numele de botez Revoula. La varsta de doisprezece ani, impotriva vointei sale, s-a casatorit cu un barbat care, in primii trei ani de casnicie, s-a dovedit a fi extrem de violent. Revoula a indurat cu rabdare toate necazurile pricinuite de sotul sau rugandu-se lui Dumnezeu pentru indreptarea acestuia. Cand sotul sau a murit, trei ani mai tarziu, Revoula s-a intors la casa parinteasca, unde a stat pana cand parintii sai au trecut la cele vesnice.

         STATUIA SF CONSTANTIN AL XI -LEA- ULTIMUL IMPĂRAT BIZANTIN , CARE                     SE AFLĂ IN FATA CATEDRALEI

  

Mânăstirea Sfantul Efrem cel nou

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                                PELERINAJ   MAI  2017 - GRECIA 

                 Pelerinaj condus de preotii nostrii ,Marius Sfercoci si Sorin Lungoci 

Manastirea Sfantul Efrem cel Nou, in vechime cunoscuta drept Manastirea Buna Vestire, este una dintre cele mai vizitate manastiri din Grecia. Manastirea se afla in regiunea Atica, in localitatea Nea Makri, in partea nord-estica a peninsulei, la o distanta de numai 30 de kilometri in nordul Atenei,

Manastirea Sfantului Efrem, una dintre cele mai vechi manastiri din Atica, este totodata si cea mai mare manastire de pe Muntele Amomon. In vechime, manastirea era populata de o multime de calugari, multi dintre ei fiind martirizati de catre paganii otomani, in vremea in care acestia se straduiau sa ocupe Grecia.

            Sfantul Efrem cel Nou, ale carui Sfinte Moaste se afla in biserica manastirii, este considerat ocrotitorul celor dependenti de droguri, al celor cuprinsi de depresie si al celor deznadajduiti.

                             "Trandafirul dăruit de Sfântul Efrem cel Nou unui bolnav"

Se înserase, stelele se iviseră una câte una ca nişte candele sfinte pe cer. Era primăvară şi mănăstirea noastră, cufundată în sfânta ei tăcere, îşi primea vizitatorii întârziaţi şi grăbiţi. Un frate al unui om pe moarte m-a chemat să-l însemnez în semnul crucii cu sfintele moaşte ale Sfântului nostru pe fratele său în spital. Era atât de bolnav, încât îi cumpăraseră şi cele pentru înmormântare. Toţi plângeau în jurul său, situaţia lui era deznădăjduită; pentru o clipă a deschis cu efort ochii şi cu glas întretăiat şi prin semne pe care abia le-am înţeles, a întrebat: cum se numeşte Sfântul? I-am spus: Sfântul Efrem şi am continuat, spu­nându-i: Sfântul te va face bine şi vei veni pe picioarele tale ca să i te închini. Era în Săptămâna Stâlpărilor, în ziua de vineri când l-am vizitat. În Vinerea Mare, ieşind din biserică, în chip uimitor l-am văzut şezând în spaţiul de dinaintea curţii interioare, plin de bucurie şi veselie pentru darul de mult preţ al sănătăţii, pe care i l-a dăruit Sfântul.

În ajunul praznicului Sfântului nostru, toate surorile cu bucurie am pregătit biserica. În momentul în care am terminat cununa pentru icoana Sfântului şi am coborât de pe scaun, în acea clipă a căzut un trandafir mare şi s-a oprit pe geamul ce se află peste obrazul Sfântului. Am urcat iarăşi ca să-l pun la locul lui, dar pentru o clipă am gândit şi am zis: „ÎI voi lăsa şi oriunde voieşte Sfântul, acolo îl va dărui”. Au trecut mai multe ore şi slujba a început. Au venit mulţi credincioşi din diferite părţi, cei mai mulţi din clasele sociale înalte. Sosi şi cel vindecat de Sfântul nostru şi au trecut înainte atâţia alţii şi toţi s-au închinat la sfânta sa icoană. În acea clipă s-a întâmplat ceva uimitor. Trandafirul care rămăsese agăţat la icoana Sfântului a căzut în acel moment în capul omului care cu puţine zile înainte din aproape mort Sfântul nostru l-a înviat şi în acea clipă a auzit glasul dulce al Sfântului spunându-i:

„Spune tare, copilul meu, ca să audă toţi, că te-am făcut bine”.

Acela însă a tăcut, cu toate că Sfântul i-a zis de multe ori: „Nu ascunde, copilul meu, facerea de bine pe care ai primit-o”, şi atunci fiul lui a strigat şi din când în când zicea „s-a făcut bine tatăl meu, s-a făcut bine tatăl meu” şi bucuria era zugrăvită pe faţa lui. Recunoştinţa este virtute cerească, de aceea şi Hristos, atunci când doar unul dintre cei zece leproşi s-a întors ca să mulţumească Făcătorului de bine, a zis cu tristeţe: „Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt?”.

(Vedenii şi minuni ale Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, facătorul de minuni, vol. I-II, Sfânta Mitropolie a Atticei, Sfânta Mănăstire Bunavestire a Născătoarei de Dumnezeu, Muntele Neprihăniţilor - Attica, traducere din neogreacă de Nicuşor Deci, pp. 92-93)