CÂND VII LA BISERICĂ?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Botez. Nuntă. Înmormântare.

Sunt cele trei prilejuri sigure în care vii la Biserică.
De fiecare dată, adus de alții, nu de tine. Nașii sunt cei ce te însoțesc la botez și la nuntă, cei dragi pe ultimul drum pământesc.
Mai vii de Paști să iei Lumină, dar nu stai la Sfânta Liturghie pentru că… ai musafiri ! Trebuie să te bucuri de "Înviere”… bine, mai mult pântecele trebuie bucurat !

La Praznicul Sfinților Apostoli (cum, care? Sfinții Apostoli Petru și Pavel!) ești uimit că a mai apărut un post.

“Ăsta ce o mai fi?!”, te întrebi. Te minți și îți spui că postul e pentru cei care merg la Biserică. TU AI CREDINȚA TA ! Deci, nu e nevoie ! Parcă te simți superior, pentru că minciuna din tine te încredințează că tu chiar ai o credință.

 
În realitate, ești departe...

 
De Adormirea Maicii Domnului te bucuri că e zi liberă.

Iar de Crăciun ești prea ocupat cu sarmalele, cu cârnații și cu alte preparate, cele care pe tine te fac să mărturisești:
“Domn'e, ăsta e Crăciunul !” Mai faci schimb de cadouri. Primești. Dai. Dar nu dăruiești… Câți își aduc aminte și de cei săraci?! Puțini! Prea puțini!
Și vine vremea când ai nevoie de ajutor de la Dumnezeu. Atunci te închini și zici:
“Doamne, ajută !”. Și bine faci ! Dar… post nu “poți” să ții că te simți slăbit. Nici măcar nu încerci. Și îți spui:
"dar credința nu e doar despre mâncare. Nu e despre ce bagi în gură, ci despre ce scoți pe gură”.
Și astfel nici nu te spovedești. Pentru că ai auzit că trebuie să postești. Deci se leagă una de alta. Așa că mai bine te liniștești și spui că nu ai “omorât” pe nimeni. Și de fapt ești un om bun. Deci, ești ok !
Și stai. Și aștepți. Nici tu nu știi ce. Trec anii. Greutățile vin. Trec. Alergi, muncești și trăiești ca și când nu ai muri niciodată.

 
Și brusc îți dai seama că anii au trecut și se apropie Marea Întâlnire cu Domnul. Ajuns la o vârstă, parcă ai vrea să mergi la biserică. Dar deja e teribil de greu să te deprinzi cu rugăciunea, cu postirea, cu prezența la Liturghie, cu cercetarea Scripturii, a Sfinților Părinți...
Vreme îndelungată, toată viața, te-ai amăgit spunându-ți că ai o credință a ta. În inima ta. Că nu ai nevoie de Biserică. De preoți. De Taine. De nimic din cele sfinte. Nici nu le socoteai sfinte...
Dar dacă toate acestea nu ar fi fost necesare Mântuirii, de ce Hristos S-ar mai fi răstignit pentru ele?!.. De ce ne-ar mai fi lăsat Sfânta Liturghie?!.. De ce ar mai fi lăsat Sfintele Taine?!..

 
De ce preoți?...

 
De ce Biserică?...

Suflet rătăcit, nu amâna !... Vino acum la Hristos !... Roagă-te și plângi !... Pentru tine, pentru cei dragi, pentru țară !.. Fii responsabil!... Strigă la Dumnezeu că nu strigi singur!...
În satul tău, în orașul tău, în cartierul tău, mai strigă cineva cu tine ! E preotul !... Să ne rugăm împreună ! ...

Luminează-ne, Doamne !... Ia-ne în brațe, Părinte Ceresc !... Strânge-ne la Pieptul Tău precum își strânge cloșca puii !... Fie-Ți Milă, Doamne, de poporul Tău și nu îl pierde de tot, chiar dacă mulți dintre noi ne-am îndepărtat de Tine și netrebnici ne-am facut !...

Fie-Ți Milă, Doamne, de cei ce suferă în aceste zile și ne întoarce pe toți la Tine, cu inimă zdrobită și cu adâncă smerenie !..

LA SFÂRȘITUL ĂSTUI AN

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

La sfârșitul ăstui an,
Doamne, am și eu o rugă:
Odihnește-mă puțin,
Căci le fac pe toate-n fugă,

Nu știu cum să mă împart
Și se cer făcute toate,
Mintea mea a obosit,
Trupul ăsta nu mai poate.

Nu mă odihnesc nicicum,
Pot să dorm eu mult și bine,
Am nevoie, Domnul meu,
Să mă odihnesc în Tine.

Dă-mi un strop din Harul Tău,
Suflă peste mine pace,
Căci cu Duhul Tău Cel Sfânt
Ce e greu ușor se face.

Binecuvintează-mă
Ca să merg pe-a vieții cale
Cu sfială și bun simț
Înaintea feței Tale,

Respectând tot ceea ce
Evanghelia învață,
Fiindcă ea lumină e,
Iar porunca Ta e viață.

Amin

Răstigniti pe calea vieții...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Vouă .. celor care plângeti.. 

Că  vă este tare greu...

Și  treceți nepăsători.. 

Întorcând  capul..mereu..

Vă  doresc măcar  o zi...

Fără haine și mâncare..

Pe-un carton să  adormiți.. 

De e ploaie ...de e soare...

Poate atunci veti intelege..

Care vă e rostul..

Si nu veti întoarce capul.. 

Fiindcă asta înseamnă...postul..

Dăruire...milă...binecuvântare.. 

Celui întâlnit  in cale...

Jertfă...iubire ..iertare...

Mângâiere...alinare...

Frate dragă  nu te plânge..

Că  ti-e viața  grea...

Unii n-au un colț de pâine..

Crucea lor e  ...Golgota....

Răstigniti pe calea vieții...

Sunt încă de mici...

Si totusi ei stiu.... zâmbi..

Ei stiu multe...dărui...

Maria Pintican...

De ce mergem cu lumânarea aprinsă când ne împărtăşim?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

„Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea..." (Psalm26).

Lumânarea aprinsa exprimă credinţa neabătută în Hristos a creştinului care se împărtăşeşte. Cât este de adevărată flacăra care arde real! înainte era rece acum arde, este ceva ce nu exista înainte şi acum s-a înfiinţat. Flacăra lumânării reprezintă chipul inimii noastre care se aprinde, iarăşi şi iarăşi, prin Sfânta împărtăşanie.

Trebuie să înţelegem că este nevoie să ţinem lumânarea, vie, ca jertfă a unui angajament, acela că îl vom urma pe Hristos, întocmai cum L-a urmat El pe Tatăl. Când aprindem lumânarea exprimăm faptul că ne ducem să ne întâlnim cu ceva real, ceva ce n-a mai fost până în clipa de faţă şi acum vrem să fie. Vrem ca inima noastră să fie o ardere luminoasă.

Dacă ne împărtăşim mergem cu lumânarea aprinsă, pentru a arăta că inimile noastre trebuie să fie ca focul. Când punem mâna pe lumânarea aprinsă ne arde. Aşa se întâmplă şi cu inima noastră: în ea lucrează tainic Hristos cu duhul dragostei lui.

Rostul lumânării este să ardă... rostul omului este să se roage...

Toată lumea ştie cum arată o lumânare. E subţire, firavă, înăltuţă cu trupul de ceară. Rostul lumânării este să ardă şi să lumineze. De aceea cel mai important lucru pentru o lumânare este ca ea să fie aprinsă. Sufletul omului este asemănător unei lumânări. Lumina lui este rugăciunea. Sufletul care se roagă este ca o lumânare aprinsă.

O lumânare stinsă este o lumânare moartă.Ea nu arde pentru că trebuie să ardă, nu arde din obligaţie, ci pentru că altfel nu are viaţă. Un suflet care nu se roagă este ca o lumânare stinsă. Este un suflet fără viaţă. Ca să trăiască trebuie să ardă, precum lumânarea. Sufletul nu poate să fie viu decât rugându-se. La acest lucru se referă versetul biblic: „Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort" (Apocalipsa 3:1). El nu se roagă pentru că aşa trebuie, nu socoteşte rugăciunea ca pe o corvoadă, ca pe o datorie apăsătoare. El se roagă pentru că altfel nu poate trăi.
Lumânarea luminează în tăcere, fără să facă zgomot, fără să atragă atenţia. Cu cât luminează mai mult, cu atât se micşorează mai mult pe sine. Nu se înalţă ci se face tot mai mică. La fel, cel care se roagă o face în taină şi în smerenie. Cu cât faptele lui sunt mai de cinste cu atât se smereşte mai mult. Cu cât se apropie de Dumnezeu prin rugăciune, cu atât se vede pe sine tot mai mic şi mai neînsemnat.
O lumânare aprinsă răspândeşte căldură şi lumină în jurul ei. Ea nu arde pentru sine, ci întotdeauna şi pentru ceilalţi. Din flacăra ei se pot aprinde şi alte lumânări, fără ca lumina ei să se împuţineze. Ba chiar în acel loc se face mai multă lumină. La fel se întâmplă şi cu cel care se roagă, şi care se roagă şi pentru cei apropiaţi, nu doar pentru sine.

Sfinţii Părinţi se rugau pentru toţi oamenii, pentru mântuirea întregii lumi. Lumina sufletului celui care se roagă îndeamnă tainic şi alte suflete la rugăciune. Când mai multe suflete se aprind laolaltă, în acel loc lumina nu se risipeşte, ci se înmulţeşte. Întotdeauna o lumânare moare arzând după ce şi-a topit tot trupul şi şi-a înălţat flacăra la cer. Asemenea şi pe oameni, sfârşitul vieţii ar trebui să-i găsească în rugăciune.

Cea mai frumoasă moarte este moartea unei lumânări. Ea moare după ce a topit în sine tot ce a fost pământesc şi a devenit în întregime lumină. Ce minunat ar fi să învăţăm să murim ca o lumânare!
Lumânarea ne însoţeşte pretutindeni, fiind aproape de noi în cele mai importante clipe din viaţă: la Botez, de ziua noastră, când ne împărtăşim, la Sfintele Paşti, la nuntă, la înmormântare, lumânarea este nelipsită. Parcă ar vrea să ne spună: „Nu uitaţi de rugăciune!"

Candela

Numele de candelă vine din limba greacă - Κανδήλα sau din slavonă -кандыило, care înseamnă lampă veghetoare. În afară de lumânări, în Sfintele Biserici ard şi luminile discrete ale candelelor, în care se pune untdelemn. Candela are aceeaşi însemnătate ca şi lumânările. Candelele sunt aprinse în altar şi în interiorul Bisericii.

Deasupra Sfântului Chivot de pe Sfânta Masă în care se păstrează Sfânta împărtăşanie pentru cei bolnavi, arde necontenit, în cinstea ei, o lumină din candela ce este suspendată, de obicei de Crucea ce străjuieşte în spatele dinspre răsărit al Sfintei Mese. Candele mari, suspendate, ard deasupra uşilor împărăteşti ale altarului, precum şi la icoanele împărăteşti de pe catapeteasmă.
Candela este un obiect de cult folosit în Sfânta Biserică pentru a lumina în faţa unei icoane. Ea este suspendată sau aşezată pe un suport fixat pe rama icoanei. Suportul în care se pune un pahar de sticlă care conţine untdelemn, poate fi făcut din metal, marmură sau ceramică, uneori cu incrustaţii.
La suprafaţa untdelemnului se pune o feştilă care se aprinde şi care arde până se consumă tot uleiul din pahar.

Lumina candelei este un omagiu, un semn de cinstire al sfântului zugrăvit în icoană, este şi o jertfă adusă lui Dumnezeu prin arderea untdelemnului. Candelele se aprind atât în Biserică cât şi la icoanele din casele credincioşilor, precum şi în cimitire, la căpătâiul morţilor.

sursa 

Teodor Ciurariu

RUGĂCIUNE LA TREZIREA DIN SOMN

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

Mulțumescu-Ți Ție, Doamne,
Că în noaptea ce-a trecut
L-ai trimis pe sfântul înger
Și de strajă mi-a făcut,

M-a păzit ca nici o spaimă
Să nu-mi strice somnul greu
Și-a vegheat cu strășnicie
Pacea sufletului meu.

Mulțumescu-Ți Ție, Doamne,
Fiu al Tatălui Cel Sfânt,
Că în timpul nopții patul
Nu mi-a devenit mormânt,

Ci m-am odihnit în tihnă,
Adunând din nou puteri,
Ca în ziua ce începe
Să lucrez mai mult ca ieri.

Dă-mi, Te rog, Iisuse Sfinte,
Binecuvântarea Ta
Ca și azi, trudind cu râvnă,
Să-mi pot pâinea câștiga

Ca din rodul muncii mele,
Cu bănuții ce îi fac,
Să-mi cresc bine copilașii,
Să-i hrănesc și să-i îmbrac.

Binecuvântează-mi, Doamne,
Toată casa și pe-ai mei,
Dă-le, Doamne, sănătate,
Să mă veselesc de ei,

Ocrotește-ne de rele,
De necaz și de dușmani,
Să Te preaslăvim în pace
În ai vieții noștri ani!

amin

AȘTEPTĂM CRĂCIUNUL

                                              

de Preot Sorin Croitoru

 
Pentru ce-așteptăm Crăciunul,
Pentru-o coadă de purcel,
Tochitură și sarmale,
Răcituri și ostropel?..

 
De mâncat, mâncăm tot anul,
Noi... să-L așteptăm pe El,
Pruncul Sfânt ce vine iarăși
Mititel, înfășețel!

Pentru ce-așteptăm Crăciunul,
Pentru bradul cel frumos,
Să ne-ntrecem în ghirlande,
Care-o fi mai luminos?..

 
Să vedeți în discotecă
Ce lumini mai au pe sus..
Noi.. privim la steaua care
Duce magii la Iisus!

 
Pentru ce-așteptăm pe Domnul,
Să cântăm și să dansăm,
Să horim în jurul mesei
Și cu vin să ne-mbătăm?..

 
Dar Crăciunul e zi sfântă,
Asta noi să nu uităm,
Îngerii doinesc în Ceruri,
Noi.. colinde să cântăm!

Pentru ce-așteptăm Crăciunul,
Pentru Moșul ce ni-i drag,
Să-l pândim în miez de noapte
Cum coboară prin hogeag?..

 
Da, e un motiv și ăsta,
Moșul vine de la Pol,
Dar în Betleem coboară
Iisus, cerescul Sol!

Da, să așteptăm Crăciunul,
Bucuroși, cu mic și mare,
Fără a uita că totuși
E o.. SFÂNTĂ sărbătoare,

Deci să nu ne fie scopul
O banală chefuire,
Căci Se naște iarăși Domnul
Pentru-a noastră mântuire!

amin

MAREA CERNERE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


Nu poți omorî ceea nu poate muri! Ceea ce ucide trupul nu ucide și sufletul, ci doar provoacă despărțirea de trup a sufletului, adică eliberează nemuritorul suflet din colivia muritorului trup. La începutul Bisericii împărații romani în bădărănia lor credeau că-i pot înfricoșa pe creștini cu amenințarea morții..

           Creștinii, puternici tocmai prin credința lor nezdruncinată în nemurirea sufletului și în învierea morților, le râdeau în nas! Ce șansă ai să-l sperii pe unul ca "marele Pavel", Apostolul neamurilor, care afirmă: "Pentru mine viața este Hristos, iar moartea UN CÂȘTIG."?.. Tu vrei să ameninți creștinul tocmai cu ceea ce el își dorește mai mult, adică cu plecarea lui în veșnicie la Hristosul lui?? Ești bun de ironizat. Este cunoscut faptul că așteptându-și moartea martirică, creștinii cântau în închisori. Apoi îi scoteau în circ, înaintea tuturor acelor păgâni dornici să vadă sânge omenesc, și ei cântau toți împreună.. Corul martirilor care-și așteptau proslăvirea.. Mulți dintre cetățenii romani rămâneau stupefiați înaintea acestei seninătăți în fața morții! Mulți se converteau. Cam așa a fost treaba cu pedeapsa cu moartea și cu credința în Hristos. Ei bine, treburile s-au schimbat de atunci. Satana a învățat că nu poți băga în iad sufletele care cred în Iisus Hristos. I-ai pierdut, în loc să-i câștigi. Și atunci, ce-i de făcut? Trebuie să le ucizi sufletele în viața aceasta pământească, apoi poți să le ucizi și trupurile liniștit. Dar cum să le ucizi sufletele, de vreme ce ei aleargă repede la Mântuitorul (Salvatorul) lor?! Una, două, la rugăciune! Una, două, har de la Dumnezeu! Și apucă-te de la capăt cu ispitele.. În plus o mai au și pe fandosita asta de Maria în ceruri.. Două lacrimi vărsate înaintea icoanei Ei și gata, i-a înviat din nou! I-a eliberat din mrejele patimilor și ale poftelor.. Apoi se mai duc și la afurisitul ăla de popă și îl dau de gol pe el, pe diavol.. "Am zis, am făcut, am gândit, am poftit, am urât, m-am trufit, m-am îmbătat, m-am îmbuibat.." Tot ce a lucrat el luni de zile asupra creștinilor, ei se duc și zic acolo.. Apoi popa, "TE IERT ȘI TE DEZLEG!" Auzi tu, toată munca lui se duce de râpă în câteva secunde. I-a scos din ghearele lui într-o clipită, cu dezlegările astea..

De asta, dragii mei, și-a schimbat strategia Satana. Trebuie să-i deposedeze pe creștini de tot ceea ce îi poate elibera din ghearele lui, de credința în Hristos, de moralitate, de Cruce, de Maica Domnului, de Biserică, de preot, de spovedanie și împărtășanie, de rugăciune.. Cu rugăciunea este cel mai greu, fiindcă ea îi este omului pururea la îndemână. O lacrimă, un "Doamne iartă-mă!", și se ridică omul. De aceea trebuie să-l priveze de rugăciune. Cum? Privându-l de liniște. Gălăgie, muzică, imagini nesfârșite, bombardament mediatic, război informațional, griji deșarte.. Apoi, prin tehnologiile lui drăcești, implanturi în creier, unde electromagnetice, nano-roboți, emisie-recepție.. Prin vene, prin sânge, prin lichide diferite, toate sub aceeași siglă.. Da, de data aceasta este greu pentru creștini. Nu degeaba zice Domnul: "Și va fi strâmtorare mare, CUM NU A MAI FOST DE LA ÎNTEMEIEREA LUMII".. Diavolul și-a actualizat strategiile, și le-a adaptat la capacitățile adversarului. De data asta va fi mult mai greu. Este nevoie de rugăciune serioasă. Nu mai ajunge amărâta aia de lumânare de Înviere ca să-ți menții calitatea de creștin. A început marea cernere. Ești, sau nu ești, una din două. Tot ceea ce nu este al lui Hristos va fi înhățat imediat de Satana. Vom vedea creștini la limita sfințeniei și oameni îndrăciți. Majoritatea, cei din urmă.. 

Ca să-ți menții credința vor fi necesare sacrificii mari. Majoritatea nu vor fi dispuși să le facă și se vor îndrăci. Domnul zice: "îndrăzniți, Eu am biruit lumea". La ispite mari vor veni daruri mari din partea lui Dumnezeu. Numai să avem bunăvoință. Doamne, ajută-ne și ne miluiește, amin. 

Părintele Sorin Croitoru

RAZE DE LUMINĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



de Preot Sorin Croitoru

 
Cu ochii umezi și lucioși,
Din Sfintele Altare
Privim puținii credincioși..
"Or să mai vină, oare"?..

Utrenia s-a dus de-acum,
Biserica e goală..
"Cu siguranță sunt pe drum,
Sau poate-abia se scoală"..

Dar ce apar?.. Doar unu, doi,
Și-ncepe Liturghia..
Și azi în sufletul din noi
Lipsește bucuria..

În timp ce buzele rostesc
Dumnezeiești cuvinte,
Un roi de gânduri se pornesc
Spre inimă din minte,

Un fel de dialog tăcut
Al clasei slujitoare
Cu Domnul Care, nevăzut,
E-acolo, în Altare..

"Doar doi dinari, Stăpâne blând..
Ne-ai dat doar doi dinari..
Dar se vor termina curând,
Căci cererile-s mari..

Avem familii de ținut,
Neveste și copii,
Poporul Tău a dispărut,
Credința-i cum o știi..

Cuvântul noi Ți-l semănăm,
Dar cade tot pe drum..
Răniții nu Ți-i vindecăm,
Căci fug de noi acum..

Nici peștii nu Ți-i pescuim,
Căci s-au retras la fund,
Am vrea să propovăduim,
Dar astăzi toți se-ascund..

O, Doamne, caută din cer
Și nu-Ți uita de vie..
Acelora ce-n patimi pier
Credința le învie"!

Atunci Stăpânul iubitor,
Văzându-Și slujitorii
Înnegurați de-al fricii nor,
Le risipește norii:

"Îl port în inimă oricând
Pe cel ce Mă iubește
Și îi voi răsplăti curând
Acelui ce-Mi slujește!

Să Mă mărturisiți cu zel
În lumea apostată
Și nu vă veți căi defel,
Căci, iată, vin îndată"!

Cu totul prefăcuți de har
În îngeri de lumină,
Se roagă preoții-n Altar
Cu inimă senină..

CUM SA-I SPUN EU PACATELE MELE PREOTULUI???

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

 

Bucuria mea, in totala nestiinta de cauza, zic unii crestini ortodocsi: Cum sa ma duc eu sa-i spun pacatele mele preotului? Ei nu stiu ca fara preot duhovnic nimeni nu se mantuieste! PRIN preot suntem BOTEZATI, PRIN preot suntem MIRUNSI, PRIN PREOT suntem CUNUNATI RELIGIOS, PRIN preot suntem SPOVEDITI (ni se iarta pacatele), PRIN preot ni se da IMPARTASANIA (Trupul si Sangele Domnului Iisus Hristos). 

Iata de ce a zis Iisus Hristos: “Duceti-va si va aratati preotilor!” (Luca 17:14). Viata preotului duhovnic, este o nesfarsita mucenicie. Taina povatuirii duhovnicesti, este o scoala aparte care duce la adevarata cunoastere de Dumnezeu. Ucenicul trebuie sa simta fata de parintele sau duhovnicesc, incredere si dragoste.

 De ce? 

Pentru ca el are cheile Imparatiei Cerurilor (Matei 16:18), mana aceea de preot, indiferent de vrednicia sau nevrednicia lui, iti poate da: DEZLEGARE DE PACATE si SFANTA IMPARTASANIE (viata ta vesnica), lucruri pe care tu nu poti sa le iei de nicaieri! Iertarea pacatelor o da Iisus Hristos, prin preotul duhovnic in Duhul Sfant. Si pentru ca aproape toti oamenii au telefon celular, am putea spune ca el seamana cu telefonul. 

Cand vorbesti cu cineva, nu te adresezi telefonului, ci, aceluia cu care vorbesti prin intermediul lui. La fel este cu spovedania: Pacatele nu le spui preotului ci lui Dumnezeu prin intermediul lui, si nu ti le iarta preotul, ci, Iisus Hristos prin intermediul lui. Daca un om vrea sa fie INTEGRU, trebuie sa aiba neaparat PARINTI TRUPESTI si PARINTE DUHOVNIC (Sfintitorul sufletelor noastre, sau altfel spus, calauza duhovniceasca in drumul nostru catre Hristos). 

Cine are minte sa ia aminte la aceste sfinte cuvinte cine nu sa rataceasca si sa se razvrateasca inainte! 

                                                                                               Amin si Alilui!
                                                                                               Preot Ioan .

EU TE AM PE TINE, DOAMNE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                               

de Preot Sorin Croitoru

 
Nu am mamă, nu am tată,
N-am bunici, căci toți s-au dus,
Dar Te am pe Tine, Doamne,
Milostivul meu Iisus,

Și o am pe Sfânta-Ți Maică
Ocrotindu-mă mereu,
Iar ca Tată bun în ceruri
Mi L-ai dat pe Dumnezeu.

N-am în lume mulți prieteni,
Fiindcă oamenii sunt răi,
Dar ca ajutor în viață
Mi i-ai dat pe sfinții Tăi

Și îi simt mereu aproape
Ori de câte ori mă rog,
Mângâiat fiind de dânșii
Într-un tainic dialog.

Mi-ai mai dat, Iisuse Sfinte,
Un prieten veghetor
Care pururea mă-învață,
Sfântul înger păzitor,

Mă îndeamnă să fac bine,
Mă oprește să fac rău
Căci e plin de-înțelepciune,
Fiind plin de harul Tău.

Când aș vrea să schimb o vorbă,
Însă toți mă părăsesc,
Iau Scriptura Ta în mână
Și cuvântul Ți-l citesc

Și atunci îmi trece dorul,
Căci cuvântul Tău e viu,
Și-auzindu-Te pe Tine,
Întristat nu pot să fiu.

Deseori în viața asta
M-am simțit al nimănui..
Multe suflete sunt calde,
Dar ca Tine nimeni nu-i..

Când Te am pe Tine, Doamne,
Eu sunt cel mai fericit,
Când Te pierd prin nepăsare,
Sunt un suflet chinuit.

De mă pierd de Tine, Doamne,
Ieși în căutarea mea,
Du-mă iar pe calea bună
De apuc pe calea rea,

Lasă-mă sărac în viață,
Dezbrăcat, străin, flămând,
Dar orfan de Tine, Doamne,
Nu, nu mă lăsa nicicând!


             

Explicații la poezia "Eu Te am pe Tine, Doamne"

Adevărul este că a scăzut credința în lume și o dată cu ea a scăzut și nivelul moral al oamenilor. De aceea greu își mai face omul prieteni în ziua de azi.. Prieteni adevărați, vreau să spun, nu de bârfă sau de pahar. Prieteni din aceea gen sunt alături de tine în necazul tău, ești alături de mine în necazul meu, adică plângem și râdem împreună. Prieteni din aceea cărora nu-ți este frică să le împărtășești lucruri intime din viața ta și în fața cărora nu te simți obligat să calculezi de zece ori înainte de a scoate o vorbă din gură. Așadar azi este mai greu ca oricând să îți faci prieteni de încredere din cauza sărăciei sufletești de care suferă omenirea, iar lipsa de prieteni duce automat la o stare de singurătate interioară, o stare de urât și de tristețe, pentru că nu am fost zidiți de către Dumnezeu ca să trăim singuri, dar mai bine singur decât în compania unor persoane vicioase. 

Scria Înțeleptul Solomon că "prieteniile rele strică obiceiurile bune", iar Domnul Hristos zicea: "Dacă ochiul tău, mâna ta, piciorul tău te smintește, taie-le de la tine" adică dacă în viața noastră apar persoane sau împrejurări care conduc la pierzanie acestea trebuie eliminate imediat. Poezia mea, care de altfel văd că v-a plăcut, îi sugerează cititorului să-și îndrepte nădejdea, dragostea și fidelitatea în primul rând către Dumnezeu și către sfera vieții duhovnicești, Tatăl Ceresc, Maica Domnului, sfântul înger păzitor, sfinții Bisericii, cuvântul Sfintei Scripturi și mai ales către Domnul Hristos, Cel Care S-a jertfit pe Cruce din dragoste de oameni. Prietenii lumești trădează, reneagă și dezamăgesc, dar Dumnezeu și prietenii Săi cei cerești sunt veșnic fideli legăturii de iubire față de noi. Prietenia cu lumea sărăcește omul în dragostea de Dumnezeu, dar prietenia cu Dumnezeu îmbogățește omul în dragoste față de întreaga lume. Poți să fii înconjurat de oameni și să te simți singur și pustiu pe dinăuntru, tot la fel poți să fii singur în viața ta și să te simți iubit și împlinit percepând prin credință dragostea Cerului întreg față de tine. Nu vă îndemn la solitudine; vă învăț doar cum să o depășiți frumos în caz că sunteți deja victimele ei. Nu vă îndemn să fugiți de oameni, ci vă îndemn să fugiți după Dumnezeu. Nu vă urez să fiți părăsiți de prieteni, ci vă doresc să vă primească Milostivul Dumnezeu în cercul prietenilor Săi intimi. Așa să ne ajute pe toți Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, amin.

Părintele Sorin Croitoru

DEOSEBIREA DINTRE A TE RUGA si A CREDE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

       🙏 "Pamanturile erau arse si crapate, frunzele ingalbenite, sau chiar sfoiegite de arsita, abia se mai tineau pe crengi. Iarba de pe pajisti si fanete se ofilise cu totul. Oamenii erau ingrijorati si nelinistiti. Cercetau mereu cerul ca de cristal. Nici un norisor. Albastru de cobalt! Saptamanile se insirau una dupa alta tot mai fierbinti. De luni de zile nu cazuse nici un strop de ploaie. Preotul s-a hotarat atunci, sa organizeze in piateta din fata Bisericii Crestin Ortodoxe, o ora de rugaciune pentru a-L indupleca pe Dumnezeu sa dea ploaie. La ora stabilita, piateta era plina de lume. Multi adusesera  obiecte care dadeau marturie despre credinta lor. Preotul privea cu admiratie Bibliile, cartile de rugaciuni, icoanele, crucile, metanierele. Atentia ii fu atrasa, insa, in chip deosebit de o fetita care statea cuminte in primul rand, avand in mana o umbreluta. A TE RUGA, inseamna sa ceri ploaia, A CREDE, insa, inseamna sa-ti iei umbrela!" 

         🙏 Bucuria mea, te rog sa nu uiti ca, mult poate rugaciunea omului cu credinta adevarata (crestin ortodoxa), mai ales daca este impletita cu postul.

 Conditia mantuirii sufletelor noastre, este sa avem: CREDINTA, HAR si FAPTE BUNE. 

                                                                       Amin si Aliluia! 

                                                                         Preot Ioan 🔔

Cerşetorul

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Un creştin, având o treabă
Oarecare în obor,
Fu oprit la o tarabă,
De un jalnic cerşetor.

Cela, tremurând întruna
Şi cu glasul sfâşiat,
Spuse că-mplineşte luna,
De când pâine n-a mâncat.

Se uită la el, creştinul:
Un murdar şi-un zdrenţăros…
Las’ pe el, că-i ştie felul:
Sigur este mincinos.
.....................................................
Îi ceru din nou, acela,
Milă, pentru Dumnezeu,
Însă el împinse mâna
Şi plecă în drumul său.

Deodată, el aude
Lume multă ce ţipa.
Se întoarce-atunci şi vede
Omul, cum se prăbuşea.

Geaba se repede iute,
Încercând a-l ajuta…
Cela, prăvălit pe spate
Încetă a mai sufla…

Înțelese într-o clipă
Grozăvia, cum era:
Bietul, nemâncat murise…
Şi-asta, doar din vina sa!

Disperat, privi mai bine,
Faţa omului de jos
Şi căzu în amuţire:
Era chipul lui Hristos!

Pe Hristos Îl refuzase,
Nu-i dădu din pâinea sa!
Geaba-ngenunche şi plânse,
Mortul nu mai învia!

Frate, pe acel ce-ţi cere,
Nu-l respinge furios!
Cerşetorul are nume:
Totdeauna, e Hristos!

 
Pr. Turcu Laur

Eu

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Te caut pe Tine dis-de-dimineață, 

Te caut în amiezi și în serile târzii, 

Ti-aduc cu umilință jalnica mea viață, 

Că știu ca Tu Doamne m-astepți mereu să vin.

Te caut în slujbe și stau în colț cuminte, 

Încerc ca să-ți cânt și să te-nduioșez,

Mă umplu de gânduri ce îmi provoc rușine

Și cineva îmi spune ca să ingenunchez. 

Aștept un răspuns în cele mai mici cuvinte, 

Ce le trimiți mereu prin Duhul Tău cel Sfânt, 

Căci Tu mă vezi aici că sunt fără de minte,

Și cu rușine vin... nevrednica ce sunt.

 Mihaela Stoica Cucoanes

Ai fost invitat la ,,cină '"

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Ai fost invitat la ,,cină "..
De Preabunul Împărat...
Ai găsit și azi o scuză...
Și nu te-ai prezentat...

Ce te-a împiedicat creștine..
Să vi la Sfânta Liturghie. ..?
Când pentru tine se jertfeste. ..
Cel ce lumea o mântuieste?

Frigul...lenea...nepăsarea. .
Oare-ti vor fi alinarea...
Când la Dreapta Judecată. .
Întrebat vei fi odată. ..

Oare ce te-a reținut. .
Sau ce oare te-a durut...
Dacă n-ai putut veni...
Azi la Sfânta Liturghie. ..?

Intristat-ai pe Iisus...
Cel care odată a spus...
Veniti la mine...cei împovărati..
Si glasul Meu il ascultați....

Dacă tu n-ai ascultat..
Glasul care te-a chemat...
Cum oare vei îndrăzni..
Să il chemi în rugăciuni...

Când necazul te lovește.. .
Si cand crucea ta e grea...
Te-ai intrebat măcar o clipă..
...Cine te va ajuta...?

Poate fi-va ,,ocupat"...
Cel ce-odată te-a chemat...
La Cina împărătească. ..
Raiul să ti-l dăruiască. ..

Maria Pintican. ..

. CAUTA-L PE DOMNUL DUMNEZEU ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

🙏 Bucuria mea, te rog sa intiparesti in inima ta aceste minunate si cat se poate de adevarate cuvinte ale Sfantului Parinte Teofan Zavoratul: “Cauta-l pe Domnul Dumnezeu! Ori Dumnezeu, ori lumea, fiindca, nu este cale de mijloc. 

Sau nu vezi ca ACOLO ESTE TOTUL, iar aici, NU ESTE NIMIC; ca acolo este ADEVARUL, iar aici este NALUCIRE; ca acolo este ODIHNA, iar aici sunt DURERI si GRIJI; ca acolo este INDESTULARE, iar aici este STRAMTORARE NEINCETATA; ca acolo este BUCURIE si VESELIE, iar aici sunt numai DURERI si TANGUIRE A INIMII?

 Cunosti toate acestea, ai trecut prin ele, si totusi ramai in aceeasi desertaciune a mintii si a inimii. Doar nu vrei sa iti faci raiul pe pamant? Este deja a opta mie de ani de cand iubitorii acestei lumi, fac tot ce le sta in putinta pentru a face raiul pe pamant – si nu numai ca nu reusesc nimic, ci totul merge spre mai rau. Nu o sa reusesti nici tu, ci doar o sa te istovesti alergand dupa nalucitele bunatati ale lumii, cum alearga copiii dupa fluturi”.

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, sa te ocroteasca cu inger tare pazitor, in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau!

 
🙏 Dumnezeu sa fie cu tine, si, nimeni impotriva ta! 

                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                        Preot Ioan 🛎

.... CAND ESTI TRIST ....

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

“Cand esti trist si apasat, 

De ispite-nconjurat,

 O, crestine de ce stai, 

Si nu iei, calea catre Rai?

Spera, roaga-te mereu,

 Sa te-ajute Dumnezeu,

 Ca prin mila Sa, in dar, 

Sa vii la duhovnic iar!

El te-asculta rabdator,

Si se roaga Sfintilor,

 La icoana ne-ncetat, 

Plange pentru-al tau pacat!

El te-ndeamna sa te rogi,

Si cand simti ca nu mai poti,

 Lui Iisus, Blandul Pastor,

 Da-i povara grijilor!

Mare plata vei avea, 

De asculti povata sa, 

Caci prin Sfanta mana Lui,

 Lua-vei Harul Domnului!

Toti acum sa ne rugam, 

De Hristos sa ascultam!

 Ca da Har dumnezeiesc,
Celor ce se spovedesc!”

(Preot Cristian Alexandru)

Bucuria mea, sa te pazesti de duhul tristetii, fiindca, de la el incep toate relele. Homer spune asa: “Cine a ratacit si a patimit mult in lume, isi gaseste bucurii chiar si in durere”. Iar Marc Aureliu zice: “Sa te superi pe lume ar fi o prostie; ei nu-i pasa de asta”. Sfantul Parinte, Varsanufie spune ca: “Exista doua feluri de tristete. Prima este FIREASCA si provine din slabiciune, iar cealalta PROVINE DE LA DIAVOLI. Tu insa nevoieste-te prin rugaciune si vezi-ti de lucrarea ta, cu rabdare. Atunci, vrajmasul diavol vazand ca te rogi indeosebi pentru asta, se departeaza, fiindca, nu vrea sa-ti dea pricina de rugaciune”. Noi suntem nonculori si doar prin ceilalti devenim culori! Viata noastra capata culoare si profunzime doar prin prisma aproapelui. ZAMBESTE! ALUNGA TRISTETEA! ZAMBESTE!
Chipul tau sa straluceasca, De bucurie duhovniceasca!

                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                                      Preot Ioan.

CU BUCURIE, MOR PENTRU HRISTOS! …

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".… 

                  
   
       Bucuria mea, tare mult mi-a placut cuvantul Sfantului Parinte, Antonie de Suroj: “Sa nu uiti niciodata ca a fi viu sau a fi mort, nu inseamna mare lucru. Ceea ce conteaza este, lucrul pentru care traiesti si lucrul pentru care esti gata sa mori!”

 Daca ar zice cineva:

 Te omoram pentru ca esti crestin ortodox, tu trebuie sa spui: CU BUCURIE, MOR PENTRU HRISTOS!

 Iata ce sfat duhovnicesc ne-a lasat Sfantul Parinte, Serafim de Sarov: “Cel care-L iubeste pe Dumnezeu cu adevarat, se socoteste pe sine calator si strain pe acest pamant, in dorinta lui sa se uneasca cu Dumnezeu, doar spre Acesta isi tinteste continuu mintea si inima.” Multa nadejde ne da Sfantul Parinte, Efrem Filotheiul cand zice: "Intelegeti asta! Este cu neputinta ca Dumnezeu sa-l lase sa piara pe omul pocaintei si al rugaciunii; este imposibil! 

Atunci cand umplem inimile noastre, in fiecare zi a vietii, cu numele lui Hristos, credinta noastra se intareste si putem infrunta orice." Sfantul Parinte, Ioan Gura de Aur, zice: "Nu este bun mai mare decat a fi prietenul lui Dumnezeu". Sfantul Parinte, Arsenie Papacioc, spune si el asa: "Nu ne paraseste Dumnezeu daca ne-am incredintat Lui."

 Iar Sfantul Parinte, Ioanichie Balan, ne intareste in credinta, cand spune: “Sa nu te temi niciodata, fiindca, la carma vietii noastre este Bunul Dumnezeu, este Mantuitorul nostru Iisus Hristos cu Maicuta Domnului. El ne acopera cu Harul Duhului Sfant, numai sa nu lasam Sfanta rugaciune.” 

Dar, sa tinem cont de sfatul Sfantului Parinte, Iosif Isihastul: "Rugaciunea fara smerenie nu este primita inaintea lui Dumnezeu." "Fa-ti tie doua care, omule! Injuga la unul DREPTATEA cu MANDRIA si la celalalt, SMERENIA cu PACATUL, si vei vedea ca mai inainte merge smerenia cu pacatul intru imparatia cerurilor. 

Un alt “stalp” al ortodoxiei, Sfantul Parinte, Sofian Boghiu, ne indeamna cu sfintenie: Nu plecati din Biserica Crestin Ortodoxa! Indiferent ce greseli faceti, ce pacate aveti. 

Aici sunteti bineprimiti, oricand si oricum. Aici facem rugaciuni de iertare inaintea lui Dumnezeu, aici e locul pacatosilor, al oamenilor bolnavi sufleteste, pentru ca, daca Domnul l-a cautat pe Iuda, pe cel care il vanduse, cum am putea crede ca ne va lepada pe noi, cei care ne intoarcem spre El?"

                                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                                          Preot Ioan 🛎

... O CANĂ DE RĂBDARE ..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

   (de Munteanu Gabriela)

   “Azi mi-am turnat o ceasca de rabdare, 

Si am iesit cu dansa in gradina,

 M-am asezat cu inima la soare, 

Sa-mi scald umilul suflet in lumina.

   Si inima mi-a lacrimat pe fata, 

Cu roua sufletului meu tacut, 

Eu am sorbit rabdare pentru-o viata, 

Si-am plans cu lacrimi care au durut.

   Din cer eu am primit imbratisare, 

Si cana cu rabdare s-a umplut, 

Iar roua sufletului s-a uscat in soare, 

Si am uitat durerea, ce-a durut.

   Am picurat rabdare pe carare, 

Si florile pe data mi-au zambit, 

Vedeam pe Dumnezeu in fiecare, 

Primeam  rabdare-n cana, inmiit.

   Spre cer eu am intins canita cu rabdare, 

Si pasarile-n taina au baut, 

In cantul lor am pus o rugaciune,

 Si tot ce-a fost durere a trecut.

   Si-atunci eu mi-am privit cu drag canita, 

Si am stiut ca-i  insasi viata mea, 

Stiam ca-n fundul canii stau vointa, 

Puterea, rugaciunea, dragostea.

   Din pragul casei m-a strigat iubirea, 

Care plutea-ntre mine si-Absolut,

 Am dus cu drag rabdarea mea in casa, 

Iar casa de lumina s-a umplut”.

   Bucuria mea, RABDAREA este o virtute, pentru ca ea are ca rod NADEJDEA in Dumnezeu. Astfel, INTRISTAREA naste RABDAREA, RABDAREA adanceste EXPERIENTA, iar aceasta din urma, produce NADEJDEA. Iar NADEJDEA nu este inselata niciodata. RABDAREA, este prima dintre VIRTUTI, deoarece prin aceasta se obtine DARUL MANTUIRII; cel ce rabda pana la sfarsit se mantuieste. Asadar, MANTUIREA SUFLETELOR NOASTRE, consta mai intai in RABDARE, RABDARE, RABDARE... 

                                                                                                              Amin si Aliluia!

                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

Iubirea de aproapele

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                        

Mila; fundamentul milei este voinţa lui Dumnezeu; mila cere abnegaţie şi efort; rugăciunea omului care iubeşte

Doamne, fie voia Ta! Iar voia Ta este o iubire reciprocă şi până la abnegaţie: Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul (Ioan 15,17). Dăruieşte-mi să fiu o jertfă pe altarul iubirii, cu toată fiinţa mea, cu toate puterile sufletului şi ale trupului! Invaţă-mă să dispreţuiesc trupul şi tot ce este trecător, crescând în iubire.

Dumnezeule Cel darnic, învaţă-mă să fiu darnic!

***
lisus Hristos nu S-a cruţat pe Sine pentru mântuirea noastră, oare mie îmi va părea rău de „praful pământului" pentru aproapele? Oare îmi va părea rău de hrană, de dulciuri, de băutură, de haine sau de locuinţă? Oare voi cruţa chiar şi liniştea, puterea şi capacităţile mele?

[Omule], ia aminte şi păzeşte cu tărie aceasta: să-l respecţi pe oricare om până în adâncul sufletului tău şi să fii mereu respectuos şi amabil cu el - acest chip viu al lui Dumnezeu.


***
In ce constă iubirea creştină? In a-i dori sincer binele aproapelui, mai ales atunci când acesta se află în boală, nevoie şi necazuri. De este bolnav, să-i doreşti din tot sufletul sănătate şi să-i recomanzi vreun mijloc cuvenit de vindecare pe care-l cunoşti. Ajută-l dacă poţi, străduieşte-te să faci rost de medicamentul de care are nevoie şi să îngrijeşti de aproapele bolnav. Dacă aproapele este în necaz, străduieşte-te să-l scoţi din necaz, dacă poţi.

De vreme ce firea noastră este leneşă atunci când vine vorba de făptuirea binelui, trebuie permanent să o forţăm să lucreze binele. Dacă trupului tău îi va părea rău pentru aproapele de ostenelile sale, îndreaptă-te chiar în momentul acesta, arătând disponibilitatea de a jertfi cu inimă bună pentru acesta puterile şi liniştea ta.

***
Precum copiii cei buni, văzându-i pe fraţii şi pe surorile lor că greşesc împotriva voinţei tatălui lor, îi opresc şi îi înţelepţesc - la fel şi creştinii, copiii Tatălui ceresc în Hristos, văzându-i pe fraţii lor că trăiesc în fărădelegi, nu după poruncile lui Hristos, trebuie să-i oprească şi să-i certe.

Aceasta nu este doar obligaţia păstorilor, chiar dacă păstorii ar trebui să o facă cu precădere. De aceea şi citim cu toţii: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ (Matei 6, 9-10).

***
Nu trebuie să cruţăm nimic de dragul aproapelui, deoarece tot ceea ce avem nu ne aparţine, ci este a lui Dumnezeu. Darurile lumii sunt destinate tuturor oamenilor în general, nu unui singur om.

De fapt, avem nevoie de foarte puţine, ba chiar şi de acelea nu suntem vrednici, din pricina păcatelor noastre şi pentru că multora dintre noi bunurile lumeşti le prisosesc.
Iată înfrumuseţarea şi viaţa adevărată a sufletului: iubirea neprefăcută şi gingăşia în relaţia cu aproapele, oricum ar fi el. Mai ales, iubirea şi mângâierea arătată orfanilor, săracilor, celor cu inima suferindă şi bolnavilor.

Aceasta este înfrumuseţarea adevărată a sufletului! Aceste fapte coboară asupra noastră binecuvântarea Tatălui ceresc, aducându-ne o linişte sufletească specială şi profundă!

Dumnezeu şi aproapele să fie întotdeauna obiectul preocupărilor inimii tale. Iubirea ta de Dumnezeu şi de fratele să nu se răcească niciodată în inima ta!

***
Pentru a-L iubi neîncetat pe Dumnezeu şi pe aproapele, trebuie să cunoaştem şi să ţinem minte mereu care sunt vrăjmaşii acestei iubiri: mândria, îngâmfarea, dispreţuirea, trufia, împietrirea inimii, îndoielile, necredinţa, furia, iritarea, invidia, zgârcenia, iubirea de agoniseală, iubirea de plăceri şi de desfătări şi alte patimi cu care trebuie să luptăm din toate puterile.

***
Trăsăturile distincte ale iubirii adevărate sunt caracterul general şi atotcuprinzător, lipsa vicleniei, lipsa interesului şi a făţărniciei, precum şi statornicia. Iar trăsăturile specifice iubirii false, neadevărate şi trupeşti sunt: exclusivitatea, izolarea şi limitarea la un cerc restrâns de persoane apropiate, folositoare, frumoase sau bogate.

Viclenia şi lipsa statorniciei sunt rădăcina şi scopul final al iubirii pământeşti: în om, de la om şi de dragul omului sau, mai corect spus, de dragul nostru, în favoarea noastră şi a egoismului nostru.

Seamănă şi întăreşte, Dumnezeule, în inimile noastre iubirea adevărată şi scoate rădăcina poftei lumeşti, trupeşti, iubirii de dragul lumii şi a egoismului nostru. Căci aceasta nu este de la Tine şi nu vom primi pentru ea răsplată, ci pedeapsă - ca pentru slujirea de idoli!

***
Putem judeca despre iubirea noastră de aproapele după modul cum ne rugăm pentru ei în timpul rugăciunilor comune sau de acasă: Ne rugăm cu răceală sau cu râvnă, superficial numai sau şi lăuntric?

Dacă îl iubim pe aproapele, ne rugăm pentru el fierbinte, aşa cum ne rugăm pentru noi înşine atunci când ne aflăm în vreun necaz, fiindcă noi toţi suntem un singur trup duhovnicesc.

Rugăciunea rece este semnul răcirii inimii faţă de Dumnezeu şi aproapele.

***
Trebuie să păstrăm statornicia iubirii faţă de cei pentru care ne rugăm şi să-i pomenim cu toată inima, alungând departe de noi indiferenţa şi răceala. Trebuie să le dorim întotdeauna tot binele, aşa cum ni-l dorim nouă înşine, să nu lenevim, cu duhul să fim arzători şi să lucrăm pentru Domnul.

Doamne, caută la dorinţa şi intenţia mea! Luminează-mă şi întăreşte-mă la orice faptă bună!

***
Toţi apropiaţii tăi pentru care te rogi pomenindu-i pe nume şi, în general, [toţi oamenii] sunt copii ai lui Dumnezeu în Hristos Iisus şi mădulare ale noastre, căci cu toţii constituim un singur trup.

Tatălui ceresc îi este foarte plăcută rugăciunea sinceră, simplă şi sârguincioasă pentru oamenii care sunt moştenirea Lui, lucrarea iubită a mâinilor Lui dumnezeieşti.

Aşadar, roagă-te pentru aceştia, fără să slăbeşti, roagă-te sincer şi din adâncul sufletului, în simplitatea inimii, aşa cum te rogi pentru tine însuţi în necazuri şi nevoi.

Rugăciunea pentru oameni este lucrarea iubirii, o mare jertfă a iubirii.

Sfantul Ioan de Kronstadt


Fragment din cartea "Calea mantuitoare", Editura Sophia

Sfaturi utile

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".„

Să nu mai mănânci carne deloc! Tumorile canceroase se hrănesc cu proteinele din carne, iar la rugăciune se schimbă treaba, ești mult mai ușor.

 
- Să renunți la băuturile carbogazoase, cu zaharuri, îndulcitori, căci la fel se întâmplă, celulele bolnave folosesc pentru multiplicare zaharurile.

 
- Ține de acum post negru: lunea, miercurea și vinerea. Postul negru, pentru cine poate, curăță organismul de boli grave și de patimi. Dacă ai postit 12 ore fără apă și mâncare gătită pe foc, așa-i lăsat de la Dumnezeu, ca în organismul uman să apară în sânge dintr-odată, o enzimă, un hormon care distruge celula canceroasă, bolnavă.

 
În perioada postului negru, spune rugăciunea arhierească Tatăl nostru de mai multe ori, rugăciunea inimii, Doamne Iisuse cât cuprinde, ceva la Maica Domnului, Psalmul 50 și Crezul tot așa, mai mult.
- Iartă pe toți acei care te-au prigonit și judecat, roagă-te pentru ei! Apă să bei seara, pe săturate, mai multă, 2-3 litri.

 
- Când termini seara postul, mănâncă puțină pâine uscată, niște semințe, un fruct, ori o legumă nepreparată termic, la foc ori în conservă, că se strică starea lor duhovnicească.
- Mai fă o spovedanie generală, cu toate păcatele pe care le poate face omul. Du-te cât mai des la Taina Sfântului Maslu, păcate cât mai puține și Sfânta Împărtășanie regulat.

 
- Să te dai cu untdelemn din candelele care ard prin candelele din mănăstiri și biserici și cimitire, în cinstea martirilor din temnițele comuniste, că sunt sfinți mari în cer, în fața lui Dumnezeu.

- Iar pentru problemele interioare pune câteva picături pe o bucățică de pâine și înghite!” Iustin Pârvu
(Preluat din Revista ATITUDINI Nr. 74)

În Postul Sfântului Crăciun,

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Voi știți ce-aș vrea să vă propun?
Un dram de omenie-n plus,
Că-i postul Pruncului Iisus!
Voi știți ce-aș vrea să vă propun?

Să ne-mpăcăm cu Dumnezeu,
Cum a făcut acel Zaheu.
Și dacă am nedreptățit,
Să-ntoarcem totul împătrit,

Apoi să plângem la Hristos,
Udând covorul de pe jos
Precum femeia cea cu mir,
Încovoiați sub patrafir.

Să zicem: „Doamne, nu mai fac
Acele lucruri ce nu-Ți plac
Și o să-ncerc să nu mai zic
De rău de alții chiar nimic,

Ba nici urât n-o să gândesc,
Ci cum vrei Tu o să trăiesc”!
Apoi, de patimi dezlegați
Și de păcat fiind iertați,

Să mergem să ne-mpărtășim
Și Betleem să devenim!
Căci iată, Bunul Dumnezeu,
Așa cum face El mereu,

Va coborî din nou din cer
În doină blândă de oier
Și iarăși îngeri vor veni
Și Nașterea I-o vor vesti

Păstorilor înmărmuriți,
De slava Cerului uimiți.
Iar craii de la Răsărit
Ajunși la staul în sfârșit

După călătoria grea,
Conduși de minunata stea,
Vor adora Pruncuțul Sfânt,
Punându-și frunțile-n pământ

Și daruri iar i-or dărui,
Și Pruncul iar va gânguri..
În Postul Sfântului Crăciun,
Voi știți ce-aș vrea să vă propun?

Un dram de omenie-n plus,
Că-i postul Pruncului Iisus!

Preot Sorin Croitoru