MAICA DOMNULUI: Duminica Tomii sau Pastele Mici

'Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă iubirii Tale de oameni, Stăpâne, slavă bunătătii Tale, Sfinte'. Amin.
         Astazi a fost Duminica Tomii , sau Pastele mortilor..la Timisoara cimitirele au fost pline de credinciosi care i-au comemorat pe cei dragi , si care au plecat in lumea celor drepti.
          Preotii au fost la fiecare mormant si au citit slujbe de pomenire , iar noi am daruit pachete de pomana , sucuri si oua rosii...Peste tot erau flori , candele sau lumanari aprinse, cosuri si plase incarcate cu bunatati pentru dat de pomana , celor saraci .
    La Turnu Severin in zona in care m-am nascut se merge la cimitir in ziua de Paste ,dupa amiaza , dar aici la Timisoara ,de Pastele Mici ,la o saptamana de la Sfintele Paste ..Mormintele au fost de ieri sapate ,aranjate si cu multe flori, asteptand parca minunata sarbatoare a Pastilor Mici cum li se mai spune in unele zone ...Dumnezeu sa le primeasca slujbele si pomenile celor decedati.

IZVORUL TAMADUIRII 2014

           SARBATOAREA DE ASTAZI ,DIN VINEREA SAPTAMANII LUMINATE ARE IN CENTRUL EI, APA SAU MAI PRECIS DOUA IZVOARE SI DE AICI SI NUMELE DE IZVORUL TAMADUIRII...

PRIMUL IZVOR ESTE UNUL FIZIC LOCALIZAT IN TIMP SI SPATIU ,CU CARE OAMENII AU LUAT CONTACT IN MOD MIRACULOS. IN SEC AL CINCI -LEA IMPARATUL BIZANTIN LEON, CARE ERA FOARTE CREDINCIOS ,OBIJNUIA DUPA ASCULTAREA SLUJBEI SA MEARGA, SA SE PLIMBE SI SA SE ROAGE IN LINISTE , A INTALNIT INTR-O PADURE DE LANGA  CONSTANTINOPOL UN ORB RATACIT CARE I-A CERUT APA ...IMPARATUL NEAVAND APA CU EL A PLECAT SA CAUTE UN IZVOR ,IAR IN DRUMUL LUI , I S-A INTAMPLAT UN LUCRU MINUNAT , I S-A ARATAT MAICA DOMNULUI SI I-A INDICAT LOCUL UNDE ERA UN IZVOR CU APA DE BAUT. I-A DAT ORBULUI SA BEA SI MARE MINUNE ORBUL A INCEPUT SA VADA... 

IMPARATUL LEON A PORUNCIT CA PE LOCUL IZVORULUI TAMADUIRII SA SE CONSTRUIASCA O MANASTIRE INCHINATA MAICII DOMNULUI . CELALALT IZVOR DE CARE ESTE LEGATA SARBATOAREA DE ASTAZI ESTE UNUL  SPIRITUAL , ESTE IZVORUL  MANTUIRII ,AL TAMADUIRII ESENTIALE....INTRAREA LUI DUMNEZEU IN LUME S-A FACUT PRIN MAICA DOMNULUI , EA ESTE NUMITA IN LITERATURA LITURGICA IZVORUL MANTUIRII .

MAICA DOMNULUI  ESTE UN IZVOR DE VIATA PENTRU OAMENI PENTRU CA L-A NASCUT PE IISUS HRISTOS ,CALEA ADEVARUL SI VIATA .

CANTEC PENTRU COPII ...

vinerea patimilor

Joia din Saptamana Patimilor

                Denia celor 12 Evanghelii si scoaterea Sfintei Cruci

Joia din Saptamana Patimilor este cunoscuta ca fiind ziua in care se citesc cele 12 Evanghelii si se scoate Sfanta Cruce in naosul bisericii. Aducerea Sfintei Cruci din Sfantul Altar si asezarea ei in mijlocul bisericii are loc dupa citirea Evangheliei a V a, atunci cand preotul spune: "Astazi S-a spanzurat pe lemn Cel Ce a intins pamantul pe ape". Sfanta Cruce ramane in mijlocul bisericii pana vineri, cand este readusa in Sfantul Altar.

La Ierusalim, incepand cu orele 16.00, se face o procesiune cu Sfanta Cruce. Procesiunea incepe de la Pretoriu si se termina la Sfantul Mormant. Credinciosii strabat drumul pe care Mantuitorul a purtat Crucea Rastignirii.

Joia Patimilor - scoaterea Sfantului Agnet pentru impartasirea bolnavilor

In cadrul Proscomidiei din Joia Mare, pe langa Sfantul Agnet care se foloseste la Sfanta Liturghie din ziua respectiva, se mai scoate inca un Agnet, care se sfinteste impreuna cu celalalt, fara sa se rosteasca de doua ori rugaciunile epiclezei si fara sa se binecuvanteze fiecare separat. Al doilea Agnet va fi pastrat pana in Martea Luminata cand este uscat si sfaramat dupa o randuiala speciala. Dupa ce a fost sfaramat, este asezat intr-un chivot pe Sfanta Masa din Altar. Acest Agnet este folosit de-a lungul intregului an pentru impartasirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserica din motive bine intemeiate.

Joia Patimilor - sfintirea Sfantului si Marelui Mir

Joia Patimilor este si ziua in care are loc sfintirea Sfantului si Marelui Mir, materia sfintita care se foloseste la Taina Mirungerii, sfintirea bisericilor, sfintirea altarelor, a antimiselor si pentru reprimirea in Ortodoxie a celor cazuti de la dreapta credinta. Mentionam ca sfintirea Sfantului si Marelui Mir nu se savarseste in Joia Patimilor fiecarui an, ci doar atunci cand se constata ca nu mai exista Mir pentru un an de zile.

In Joia din Saptamana Sfintelor Patimi praznuim spalarea picioarelor ucenicilor de catre Hristos, Cina cea de Taina in cadrul careia Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugaciunea arhiereasca si inceputul Patimilor prin vanzarea Domnului.

Spalarea picioarelor ucenicilor

In amintirea spalarii picioarelor Apostolilor de catre Hristos, exista obiceiul ca in Joia din Saptamana Patimilor, in unele manastiri, staretul sa spele picioarele a doisprezece din vietuitorii manastirii pe care o conduce.

In Israel, ceremonia spalarii picioarelor se oficiaza pe un podium ridicat in curteaSfantului Mormant. Acolo, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, patriarhul spala picioarele a doisprezece episcopi. Interesant este ca in jurnalul lui Necolae Ses, un pelerin in Tara Sfanta in anul 1870, se mentioneaza ca la Ierusalim tuturor pelerinilor le erau spalate picioarele de catre monahi. Cei care participau la acest ritual primeau un fel de "certificat de inchinator la Locurile Sfinte".

Spalarea picioarelor ucenicilor este o invitatie la smerenie, slujire, daruire pentru ceilalti pana la jertfa.

Cina cea de Taina si instituirea Sfintei Euharistii

In cadrul Cinei de Taina a fost instituita Sfanta Euharistie. Cina cea de Taina a avut loc dupa spalarea picioarelor de catre Mantuitorul Iisus Hristos. Facem precizarea ca pentru poporul evreu Pastile semnifica trecerea din robia egipteana la libertate. In amintirea acestui eveniment, fiecare familie iudaica sacrifica un miel si-l mananca cu azima (paine nedospita, deoarece nu au avut timp sa lase aluatul sa creasca) si ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei indurate ca robi, iar ierburile amare semnifica viata petrecuta de israeliti in timpul robiei egiptene.

Mielul jertfit si mancat de evrei cand serbau Pastile era o prefigurare a lui Hristos, Mielului lui Dumnezeu Care ridica pacatele lumii (Iesirea 12, 46) si Se ofera ca hrana pentru viata vesnica.

La aceasta Cina, Mantuitorul Se daruieste pe Sine sub chipul painii si al vinului. S-a daruit si continua sa Se daruiasca in cadrul fiecarei Liturghii.

Rugaciunea din gradina Ghetsimani

Dupa Cina, Hristos merge impreuna cu ucenicii Sai in gradina Ghetsimani. Se roaga inainte de Patimile Sale pentru Sine, pentru Apostoli si pentru toti credinciosii: "Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca, precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui… Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat ca sa fie una precum suntem si Noi… Dar nu numai pentru ei Ma rog, ci si pentru cei ce prin cuvantul lor vor crede in Mine, ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis".

In gradina Ghetsimani Mantuitorul supune vointa Sa omeneasca celei dumnezeiesti. Acest lucru reiese din cuvintele: "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta, insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti" (Matei 26, 39). Este momentul in care "Iisus s-a cununat in duh cu moartea", dupa cum marturiseste parintele Staniloae. Prin ambele vointe Hristos a dorit mantuirea noastra: prin cea dumnezeiasca binevoind impreuna cu Tatal si cu Duhul, iar prin cea omeneasca facandu-Se ascultator Tatalui. Asa a indreptat firea noastra in Sine si prin ea si pe cea din noi.

Ceea ce s-a petrecut in acea noapte la Ghetsimani, ramane pentru noi model si putere spre izbavire. Dupa cum Hristos a intarit vointa omeneasca in directia celor dorite de Dumnezeu, asa se intampla si cu cei care cer cu credinta "faca-Se voia Ta precum in cer asa si pe pamant".

Tot astazi ne aducem aminte si de vanzarea Domnului, pomenita si la Denia din Sfanta si Marea Miercuri. Iuda vanzatorul este pus in oglinda cu femeia pacatoasa. Aceasta, desi era o prostituata, datorita pocaintei si iubirii Sale fata de Hristos se mantuieste. In vreme ce Iuda, lipsit de pocainta, ajunge tradator.

Adrian Cocosila

Si la noi la biserica a fost foarte frumos aseara am ascultat Sfintele Evanghelii si ne-am rugat la Dumnezeu pentru toata lumea..

MAICA DOMNULUI: Procesiune de florii la Timisoara

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Sambata 13 aprilie ,
in cinstea intrării Mântuitorului în Ierusalim ,preotii nostrii de la biserica Viile Timisoara ,impreuna cu credinciosii ne-am intalnit in centrul orasului,  si cu crengi de salcie ,cu flori si icoane în mâini, preoţii şi credincioşii ne-am îndreptat, într-un marş tăcut, spre Catedrala Mitropolitana ,unde   ne-am intalnit cu celelalte grupuri de credinciosi si preoti din alte zone ale orasului ,am înconjurat catedrala, apoi am intrat în biserică  unde ne astepta Preasfintitul  Paisie  Lugojanu... Au participat foarte multi copii , si elevi imbracati in costume populare . A fost deosebit de frumos...la ora 20 s-a terminat slujba si am plecat linistiti spre casa, incarcati spiritual...

De la Sfântul Nil din Sfântul Munte Athos

                      ALTĂ POVESTE MAI ÎNFRICOŞATĂ

                                                        Primita de la PREOT IOAN
       În insula Creta erau mai multe feluri de mânăstiri, între care se afla şi un Schit în care vieţuiau părinţi monahi care se grijeau de mântuirea lor. Aceştia aveau doi duhovnici, care nu se potriveau unul cu altul. 
     Unul învăţa pe ucenicii lui că postul nu foloseşte la nimic, numai patimile ne luptă şi ne vatămă. Iar celălalt zicea că din mâncare multă se nasc patimile. Iar cel dintâi iarăşi zicea că după cum fructele odrăslesc din copac şi cu cât se udă copacul şi fructul se măreşte şi se întăreşte, tot aşa şi omul cu cât mănâncă şi bea mai mult, se înteţesc şi se mişcă patimile.
      Şi aşa se priceau între ei, zicând cel dintâi celui de-al doilea că face aceasta ca să-l laude lumea. Şi că Dumnezeu a poruncit să păzim postul în zilele cele rânduite Lunea, Miercurea şi Vinerea, iar în celelalte zile să dezlegăm. A mai zis că cine posteşte Sâmbăta şi Duminica este eretic şi se afuriseşte.
                 Acestea auzind fiii duhovniceşti ai celui care făcea pogorământ, mâncau şi beau pe săturate. Şi din această pricină s-a îngroşat mintea lor şi au căzut în nesimţire faţă de datoriile lor şi nici cum nu se mai gândeau la cele sufleteşti, fiind robiţi de patimi trupeşti care sunt împotriva vieţii monahiceşti. Şi umplându-se de gânduri spurcate între dânşii, îndrăzneau şi se împărtăşeau cu Sfintele Taine.
         Mai târziu a murit duhovnicul care dezlega postul. Şi l-au îngropat în biserică ca pe un sfânt, lângă Tronul Împărătesc, în stânga.
         Într-o noapte când a intrat paracliserul în Biserică să aprindă candelele, vede că arde strana arhiereului. Şi îndată s-a dus să spună egumenului ce s-a întâmplat. Ducându-se repede în Biserică, vede că adevărat ardea cu foc care nu se mistuie. Uitându-se şi spre Sfântul Altar, vede un Arhiereu îmbrăcat în haine arhiereşti şi lângă dânsul doi Îngeri în veşminte albe. 
           Deci înţelegând că este vedere dumnezeiască, a închis uşa Bisericii şi lua aminte la cele ce se petreceau. Şi vede că cei îmbrăcaţi în veşminte albe, mergeau din Sf. Altar spre mormântul duhovnicului şi scoţând trupul afară l-au ridicat cu multă cinste şi evlavie şi l-au adus în faţa porţii Sfântului Altar. După aceea a ieşit Arhiereul de la Jertfelnic ţinând în mâinile lui Sfântul Disc şi l-a pus la gura trupului celui mort. După aceea îl lovea în spate şi de câte ori îl lovea ieşea câte un Mărgăritar al Sfântului Trup al Stăpânului cu care s-a împărtăşit şi cădea pe Sfântului Disc; pe urmă l-a aşezat pe Sf. Masă. După aceea a luat şi Sfântul Potir şi l-a pus în gura lui, şi tot aşa îl lovea în spate şi ieşea Sfântul Sânge al Dumnezeieştii Împărtăşiri care cu nevrednicie s-a împărtăşit. 
            Căci după cum preotul curvea este oprit să slujească                  Dumnezeiasca Liturghie, tot aşa şi duhovnicul care face pogorământ şi nu canoniseşte după Lege şi după Canoanele Bisericii şi nu face mărturisirea cum trebuie şi ia bani de la cei ce se mărturisesc. 
     După ce Arhiereul a luat Stăpânescul Trup şi Sânge de la mort, a zis către el: “Du-te de la mine în osânda focului veşnic care l-am pregătit pentru tine şi pentru fiii tăi”. Şi îndată au răpit Sf. Îngeri îmbrăcaţi în haine albe trupul cel mort şi cu necinste l-au aruncat în groapă; lovindu-l cu pietre l-au acoperit şi l-au lăsat. După aceea flăcările focului l-au înconjurat ajungând la uşa Bisericii. Au adus şi alte trupuri moarte care erau fiii lui cei duhovniceşti şi i-au pus înaintea Uşilor Împărăteşti unul lângă altul cu evlavie pentru Prea Curatele Taine care erau în trupurile lor. Şi la fel a venit Arhiereul şi a luat de la toţi Preacuratul Trup şi Cinstitul Sânge; după cum şi duhovnicul zicând, şi către ei zicea: “Duceţi-vă de la mine şi voi cu părintele vostru, în muncile cele veşnice ale iadului.”.
Pe urmă Sf. Îngeri trăgându-i cu necinste şi lovindu-i cu pietre, i-au aruncat în mormânt acoperindu-i cu pietre.
           Egumenul cu paracliserul foarte s-au înfricoşat şi stăteau nemişcaţi, mirându-se de cele petrecute. Şi sunând clopotele s-au adunat toţi fraţii, şi egumenul le-a spus toate cu de-amănuntul. Pe urmă a poruncit să deschidă mormânturile. Ieşea din ele o putoare nesuferită care a ţinut şapte zile în chipul celor şapte păcate de moarte şi trupurile nu s-au mai aflat în mormânturi.

(Scrisă din gazeta “Aghia Marina”, Feb. 1970, din greceşte).

http://youtu.be/6on6OeNrClM

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
CE DULCE-I VIATA CU IISUS...

CELE PATRU LEGI DUPA CARE VA JUDECA HRISTOS LUMEA

               Am zis cateva cuvinte despre moarte. Acum voi zice cateva cuvinte si despre constiinta, ca cine isi pazeste constiinta sa curata, negresit moartea il gaseste fericit si pregatit. Constiinta este judecatorul cel drept pe care l-a pus Dumnezeu inlauntrul nostru.
Constiinta nu poate fi reflexia materiei in veacul veacului. Ea este glasul lui Dumnezeu in om si ea pururea il mustra, cand greseste : " Omule, de ce ai facut asta ?"
Aceasta lege a firii o au si chinezii, o au si crestinii, o au si budistii si brahmanii si mahomedanii. Este legea cea dintai pe care a pus-o Dumnezeu in inima omului de la creatie, dupa care s-a condus lumea pana la Legea cea scrisa. M-a intrebat un avocat necredincios :
- Parinte, eu nu ma impac cu judecata de apoi !
- Dar de ce nu te impaci, frate ? Cum asa ?
- Cum, parinte, o sa ma judece Hristos, daca eu as fi chinez sau de alt neam, care n-am auzit niciodata de Hristos ? Ei de acolo nu au auzit de Hristos. Oare Dumnezeu pedepseste cu nedreptate ? El este drept. Cum o sa ma judece si o sa ma pedepseasca, daca eu nici nu am auzit de Evanghelia lui Hristos ?
- Stai oleaca ! Dumneata stii sa invartesti actele acolo, sa faci procese verbale sau ce faci dumneata. Scriptura insa nu o cunosti. Esti un rationalist, desfaci firul in 40 si te prapadesti cu totul, umbland dupa capul tau.
Patru legi sunt dupa care Dumnezeu va judeca tot pamantul. Nu una, ci patru. Si nimeni nu poate scapa de urgia si dreptatea lui Dumnezeu, fie chinez, fie brahman, fie budist, fie crestin, fie mahomedan, fie evreu, pentru ca Dumnezeu este drept, cum zice Apostolul : Dumnezeu este drept si tot omul mincinos.
Dumnezeu, deoarece este drept, a pus legile acestea, ca pe toti sa-i judece dupa dreptate. Auzi ? Patru legi.
Legea cea dintai este legea firii sau legea constiintei. Prin aceasta lege a mustrat Dumnezeu pe Cain, cand a omorat pe fratele sau Abel. Ca auzi ce spune Scriptura : " Atat era mustrat de constiinta ca a cazut in deznadejde si a strigat asa : Mai mare este greseala mea, decat a mi se ierta mie ".
A cazut in deznadejde, ca a ucis pe fratele sau Abel, pastorul; ca Dumnezeu i-a primit aceluia jertfa si el l-a zavistuit si, iesind la camp, l-a omorat.
Legea constiintei ii spunea : " Ce-ai facut ? Ai omorat pe fratele tau !" Aude pe Dumnezeu :
- Cain, unde-i fratele tau ?
Dar el, in loc sa zica : " Doamne, am gresit ", a zis :
- Dar ce, eu am a pazi pe fratele meu ?
Si i-a zis Dumnezeu :
- Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant. Pentru ca ai facut aceasta cu toate pedepsele te voi pedepsi pe tine si cine te va omori pe tine de saptezeci de ori cate sapte se va pedepsi ...
Si a trait Cain peste o mie de ani, cum scrie in Hronograful lui Chedrin, si nimeni nu-l omora, ca se temea de pedeapsa care era pusa de Dumnezeu asupra lui. Care au fost cele sapte pedepse ale lui cain, pentru ca a ucis pe fratele sau, Abel ?
Mai intai a fost deznadejdea, apoi tremurarea, apoi plansul, ca plangea gemand pe pamant, apoi frica, caci fugea dintr-un loc in altul, de teama ca-l vede Dumnezeu; apoi blestemarea pamantului sa nus-i dea roadele sale si celelalte, cum scrie in Sfanta Scriptura la Facere, capitolul IV.
Orice om de pe pamant, cand face rau, este mustrat de constiinta sa, care ii spune : " De ce ai facut rau ?" Aceasta este legea cea dintai data de Dumnezeu omului, numita si legea constiintei sau legea firii.
A doua lege care sta in fata noastra vesnic, cum arata Sfantul Grigorie de Nissa si care, ca o trambita din inaltul cerului rasuna pururea si ne arata pe Dumnezeu, este legea zidirii.
Cine a facut cerul, pamantul si toate cate sunt ? Luna, ierburile, florile, pestii, marile, raurile, pietrele, copacii, muntii, toate vietuitoarele de pe uscat, din apa si din aer. Cine le-a facut, fratilor ? Cine a facut ceasul u niversului care merge cu atata precizie si uimire, incat nimeni nu-l poate imita ? Nimeni altul decat Bunul Dumnezeu ! Centrul de indrumare al acestei lumi este Ziditorul ei, Dumnezeu, Care a pus randuiala in toate.
Aceasta lege a zidirilor este ceea ce spune proorocul David : Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria. Cum ? Prin asezarea lor sferica si prin imensa lor departare; prin spatiul interstelar, care are miliarde de ani calatoria luminii, prin miscarea astrilor ceresti, a sistemului solar si a planetelor cu atata masura si precizie, incat uimeste mintea celor mai mari astronomi din lume.
Ce-a zis Isac Newton, marele fizician englez, care treizeci de ani a fost ateu si la urma cand a descoperit " Legea atractiei universale " si a vazut ca fiecare planeta o atrage pe cea mai mica si nu o lasa sa se departeze, nici sa se sfarame sau sa mearga in neregula in lumea astrelor ceresti. A pus aparatele pe masa si a zis :
Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale !
Vezi ? El, afland stiinta din afara, a venit la frica de Dumnezeu, cunoscand minunile ce;e mari din lumea astrelor. Ce-a zis Kepler, Isac Newton si ceilalti, de care nu imi ajunge vremea sa-i amintesc, cand s-au convertit, vazand ei zidirea lui Dumnezeu ca nu-i singura, ca are un centru de indrumare si o precizie, care uimeste toata mintea ?
Din secretele naturii inca nu s-a scos nici unu la miliard. Ca intelepciunea lui Dumnezeu n-are margini si nici nu va avea in veacul veacului, pentru ca nemarginita este intelepciunea Creatorului.
Deci, a doua lege care ne sta tuturor in fata este Legea zidirilor sau a creatiei. Ca prin contemplatia naturala in duh, noi ne suim de la ratiunile lucrurilor, la Ziditorul lor.
Daca vezi corabia, trebuie sa te gandesti ca a fost un mester care a facut-o; daca vezi o haina buna pe un om, trebuie sa stii ca bun a fost si croitorul. Daca vezi un palat, o cladire arhitectonica frumoasa, sa stii ca a fost un arhitect destept. Daca vezi un ceas, negresit este un ceasornicar priceput care l-a facut.
Deci, toate acestea ne arata ca este un Facator si, daca este, trebuie sa ne temem si sa ascultam de El, ca sa nu ne pedepseasca dupa dreptate.
A treia lege este Legea scrisa, data de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, adica cele zece porunci si tot Vechiul Testament, dupa care va fi judecat poporul ales, adica evreii.
A patra si ultima lege este Legea Darului, Legea Desavarsirii, Legea dragostei lui Iisus Hristos, adica Sfanta Evanghelie. Dupa aceasta lege dumnezeiasca vor fi judecati toti crestinii, botezati in numele Preasfintei Treimi.
Cea dintai a fost legea firii, care ramane generala pentru toate popoarele pana la sfarsitul lumii. Cea de-a doua, legea zidirilor, este la fel cu cea dintai. Dupa cea dintai si a doua lege se vor judeca toate popoarele lumii, afara de crestini si de evrei. Dupa Legea scrisa, adica dupa Vechiul Testament se vor judeca evreii. Iar dupa Legea Darului si dupa Evanghelie vom fi judecati noi crestinii, fiindca legea noastra este mai desavarsita decat toate celelalte legi. Iar daca o calcam, mai mare pacat avem si mai mare munca vom avea decat ei, care n-au cunoscut Evanghelia.
Asadar, ne-a pus Dumnezeu asemenea avocat. Sa nu ne inselam, fratilor, si sa zicem ca Dumnezeu nu stie ce face fiecare. Nici nu vei putea sa spui ca nu ai pacat, pentru ca n-ai stiut, ca ai fost chinez sau turc sau ateu.
Pagan daca ai fost, dar constiinta ai avut si dupa acea lege te va judeca. Zidirea ai vazut-o. Nu ti-ai pus niciodata intrebarea cine a facut cerul, soarele, pamantul si toate, ca dupa aceea sa te gandesti si sa te temi de Dumnezeu, care a facut toate ? Amin.
Parintele Cleopa