Mărite Doamne, aş vrea să uiţi că mai exist
Să faci o lume nouă cu nimenea prea trist,
Deşi sunt conştient că prea mulţi astăzi sufăr
Şi eu sunt trist, dar nu-mi doresc
pe Tine să te supăr.
Tu mi-ai deschis cărarea pe care eu să merg
Şi-ai scris pe fruntea-mi largă să fiu mai inţelept,
Mi-e dor de începuturi Doamne, din cele câte vieţi
Mi-ai dat demult şi-acum, Tu, Doamne
un rezultat Aştepţi.
E supărat pe Tine şi cel bogat şi cel de rând
C-atunci când vrei ceva păstrezi la Tine-n gând,
Nu fi nedrept Tu, Doamne, că noi greşim ades,
Desi tarziu, noi ne-nchinăm cu rugă
la Tine, mai ales!...
De cauţi sensul vieţii, tu, om fără prihană
Să treci de pocăinţă, să te închini la mamă,
Că ea, este aceea, ce te-a trecut de prag
Ca pe cuprinsul lumii...
ca tot, ce are drag!
Şi dacă vrei s-aduni concepte înţelepte
Nu lua în seamă chipuri, ce se cred deştepte,
Învaţă de la păsări ce-i zborul spre înalt
Dar înţelege că tu, nu o sa poti sa zbori,
doar dintr-un salt!
Viaţa e frumoasă când ştii să o trăieşti
Şi, nu eşti prea grabit ca să ţi-o iroseşti!...
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....