de Preot Sorin Croitoru
Îmi apare-odată unul
Cu pomelnic și parale:
"Bună ziua, domn Părinte,
Am venit la dumitale
C-am făcut cutare poznă
- Și se-apucă de mi-o spune -
Ia, te rog, de-aici bănuții
Și să-mi faci vreo rugăciune
Să mă ierte Domnul Sfântul,
Că pe dumneata te-ascultă,
Eu n-am timp de rugăciune,
Nici credință n-am prea multă"..
N-am ce zice, suma-i faină
Și nevoia mea e mare..
Parcă i-aș lua bănuții
Și i-aș da o dezlegare,
Dar un gând mi se pornește:
"Nu o fă că e hoție,
Nu de asta Domnul nostru
Ți-a dat Sfânta Preoție!
Ce?.. Înseamnă că bogații
Plini de patimi și-ngâmfare
Fac donații la biserici
Și primesc în schimb iertare?..
Milostenia e bună
Când se naște din credință,
Dar să fie însoțită
Și de sfânta pocăință.
Pentru marile păcate
Să se verse lacrimi grele,
Cum făcut-a desfrânata
Și iertată-a fost de ele"!
Deci privind către pomelnic
Și bănuți cu nostalgie,
Hotărât ca niciodată
Să nu-mi râd de Preoție,
Îi zic omului acela:
"Văd că totuși ai credință,
Dărnicia nu-ți lipsește,
Dar.. SĂ VĂD ȘI POCĂINȚĂ"!