CREDETI IN HRISTOS ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"....  

Bucuria mea, cat de minunat a grait Sfantul Parinte, Profesor, Dumitru Staniloae: „Credeti in Hristos, ca sa aveti un sens in viata!” Daaa, sa crezi, dar in credinta crestin ortodoxa, fiindca, si sectantii spun ca ei cred in Iisus Hristos, dar ratacirea lor le este spre osanda. Sfantul Parinte, Iustin Parvu, unul din “stalpii” ortodoxiei din tara noastra zice: "Sufletul simte cui trebuie sa i se incredinteze, fiindca, Dumnezeu este Cel Care pune in inima, dragostea fata de cel caruia ti-a randuit sa ii urmezi

." Sfintitul Parinte, staretul Iachint de la Putna, ne spune asa: "Lupta-te dupa putere si roaga-te neincetat. De calatoresti, daca esti in ascultare, daca esti la masa, daca vrei sa te odihnesti, sa nu incetezi a spune Rugaciunea lui Iisus, macar pe scurt: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Lupta-te ca inainte de culcare sa citesti macar un verset“.

 Sfantul Parinte, Ignatie Briancianinov ne indeamna sa nu rugam dimineata asa: "Doamne, da-mi puterea sa port osteneala zilei de astazi si toate intamplarile din vremea ei. Calauzeste-mi voia si invata-ma sa ma rog, sa nadajduiesc, sa cred, sa iubesc, sa rabd si sa iert”. 

Un alt Sfant Parinte, Adrian Fageteanu, ne indeamna sa cautam smerenia, fiindca: ”Smerenia este cel mai mare dar de la Dumnezeu, izvorul celorlalte. Sa aveti smerenie si jertfelnicie. Iar daca ati suparat pe cineva, sa va para rau si sa va impacati cu el.

” Sfantul Parinte, Ioan Gura de Aur ne indeamna asa: "Iubitilor, rogu-va pe voi, unul pe altul indemnati-va spre pocainta, ca toti sa intampinam fata lui Dumnezeu, prin marturisirea noastra. Dumnezeului nostru, slava!"

                                                                                           Amin si Aliluia!
                                                                                           Preot Ioan 🛎.

.TALCUIREA DESPRE PEDEAPSA LUI DUMNEZEU...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

https://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.ro/

Pedeapsa lui Dumnezeu este leac pentru pacate (Pacatele se iarta prin SPOVEDANIE dar, se ispasesc prin SUFERINTA). Cei care nu primesc pedeapsa lui Dumnezeu cu multumire, ci cu suparare si manie, vor avea parte de mari nenorociri. Nu trebuie sa ne tulbure faptul ca altii primesc pedeapsa mai usoara decat noi, fiindca pentru osteneli mari si rasplata va fi mare. Deseori, cand gresim, Dumnezeu nu ne pedepseste indata dupa pacate (MOARA LUI DUMNEZEU MACINA INCET, adica, este indelung Rabdator), ci ne da timp de pocainta, si, daca noi, gandind ca pacatul nostru a fost iertat, suntem nepasatori fata de indreptarea noastra (nu ne oprim de la pacatele mari si grele in trup), atunci pedeapsa lui Dumnezeu ne loveste cand nici nu ne asteptam. Cine greseste si nu primeste pedeapsa este mai sarman ca toti oamenii. Dumnezeu le trimite oamenilor pedeapsa pentru pacate, mult mai usoara decat ar merita ei.

                                                                                                                     Preot Ioan .

A venit la Domnul..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                            


A venit la Domnul...odată...
Un om simplu si umil...
Si cu ochii plini de lacrimi..
Cu glas stins și cu suspin..

A început a se ruga...
,,Doamne...iartă viața mea...
Iartă multa nepăsare..
Si multele mele greșale..

Privirea n-o pot ridica...
E multa greșala mea...
Dar iubirea Ta e mare..
Te rog ..Doamne..dă-mi... iertare.."

Într-un alt colț ...un bogat...
Îl priveste ...neîncetat...
Si incepe a se ruga...
Si ..Domnului ii grăia..

,,Doamne...eu nu sunt ca el..
Eu sunt bun....si am de toate..
Doamne...crede-ma că...eu...
Nu am.. Doamne...n-am păcate "

Domnul ...linistit privește...
Apoi tuturor ...grăiește...
,,Adevar azi vă trăiesc..
Pe cel simplu... il iubesc..

A venit cu umilință..
Si iertare si-a cerut...
Însă celălat prea mândru..
S-a fălit cu ce-a făcut..

 
Adevar grăiesc azi ...vouă..
Că -nălțat va fi acel ..
Care singur se smereste..
Pe acela am să-l iert..

Maria Pintecan..

Duminica a 33- a după Rusalii..a Vamesului și a Fariseului..

Să fim umili și plini de smerenie...precum omul din Evanghelia de astăzi...să ne recunoaștem orice greșală...să fim cu ,,cap plecat" fiindcă,,cel ce se smereste...înălțat va fi"..
Doamne ajuta...

Sfaturi Duhovnicesti...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                             


1. Am ajuns odată la starețul Clement într-o zi de post. Hai să te pun la masă, zice el. Mulțumesc, zic, nu mi-e foame, am mâncat acasă. Da’ nu postești? s-a mirat el. Ba da, dar v-am spus, tocmai am mâncat acasă, nu mi-e foame. Păi cum postești, dacă zici că nu ți-e foame? a zâmbit avva.

2. Starețul spunea: a posti înseamnă a flămânzi. O zi de post la sfârșitul căreia nu suntem flămânzi e o zi de post ratată, chiar dacă am mâncat de sec. Postul înseamnă foame și înfometare de bună voie, ca să ne amintim că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4).

3. Starețul avea la masă un obicei: își turna ciorba într-o farfurie, nu în castron. Încercați să puneți un polonic de ciorbă într-o farfurie și să o mâncați cu lingura. Așa o mânca el. Nouă însă ne umplea castroanele până sus și chiar de mai multe ori. Și asta am învățat tot de la el, mai înainte de a o fi citit în cărți: ai dreptul să pui foamea doar asupra ta, nu și asupra aproapelui tău. Postul care Îmi place, zice Domnul, „este să dai pâinea ta celui flămând și să saturi sufletul amărât” (Isaia 58,10).

4. Mâncarea de post nu înseamnă nimic, spunea starețul. Când aducem la biserică ulei, prescuri, vin, tămâie etc., ele sunt doar simple materii până la rugăciunea de sfințire a lor. Abia atunci ele devin: untdelemnul bucuriei, trupul și sângele Domnului, mireasma sfinților etc. Așa și mâncarea de post, nu înseamnă nimic până nu o sfințim prin rugăciune.

5. Mai zicea: cine vrea să mănânce în post brânză vegetală și cârnați de soia e ca un bețiv care bea bere fără alcool. El nu caută să taie patima lui, ci doar să o amăgească.

6. Dar tot el a făcut odată următorul lucru. Eram la el în chilie, într-o zi de post. Tocmai primise de la Sfântul Munte o sticlă de ouzo. Eu o făceam pe sfântulețul, dar tot trăgeam cu coada ochiului: ce-aș mai bea un uzache! Apoi mă rușinam de gândul meu păcătos: e post, nu te gândești?, plus că-i dimineață și n-ar fi bine să bei pe stomacul gol. Și tot așa, pătimind de gânduri, până când starețul Clement a luat sticla, a desfăcut-o și mi-a turnat un păhărel fără să spună un cuvânt. Cea mai înaltă formă de asceză este dragostea care se coboară la neputințele aproapelui.

7. Cei care nu pot ține tot postul ar trebui să țină măcar câteva zile. Iar dacă nu pot nici atât, măcar o zi. Și dacă nu pot nici o zi întreagă, să postească măcar o seară. Așa se spune în Scriptură despre lucrătorii tocmiți la vie (Matei 20,1-16): unii au ieșit la lucru de dimineață, alții pe la prânz, alții după-amiază, iar alții abia spre seară. Dar și aceștia din urmă au fost primiți de Stăpânul viei, pentru că măcar au ieșit în drumul lui. Așa e și cu postul. Dacă cineva nu poate să lucreze de dimineață, să iasă în drum măcar spre seară.

8. Când eram preot la țară, aveam în parohie niște oameni amărâți care munceau la oraș, în construcții. Plecau vară-iarnă cu noaptea-n cap și se întorceau pe întuneric. Voi cum postiți? i-am întrebat odată, la spovedanie. Postim și noi cum putem, mi-au răspuns. La muncă ne luăm pâine cu slănină, dar seara, când ajungem acasă, mâncăm borș de post. Când i-am povestit asta starețului Clement, mi-a răspuns: „Postul lor e mai greu decât al tău, care mănânci toată ziua sărmăluțe de post și nici nu te rupi cu munca.” De aceea, zic încă o dată: dacă cineva nu poate să lucreze de dimineață, să iasă măcar spre seară, că s-ar putea să primească plata celor dintâi.

9. L-am întrebat pe starețul Clement: de ce postim?

 Mi-a răspuns: întrebarea nu este de ce postim, ci pentru cine postim. Orice facem în Biserică trebuie să facem pentru Hristos și ca să ajungem la Hristos.

Infricosatoarea Judecata.

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Oricine simte păcatele lui proprii este mai presus decât acela care învie morții cu rugăciunea.
Oricine suspină un ceas pentru sufletul său este mai presus decât acela care aduce foloase la toată lumea cu învățătura lui.

Oricine se învredniceşte să vadă și să cunoască propria sa boală este mai presus decât acela care s-a învrednicit să vadă îngeri, deoarece acesta a văzut pe îngeri cu ochii trupeşti, acela însă se vede pe sine însuşi cu ochii înțelegători ai sufletului."- Sf.Isaac Sirul

Judecata de apoi şi Puterea milosteniei

"Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea Judecăţii lui Hristos,

ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău" (II Corinteni 5, 10)

Maine,19 februarie in a treia duminica a triodului, numita si Duminica Lasatului Sec de Carne, se va citii Evanghelia despre Infricosatoarea Judecata.

Evanghelia Duminicii lasatului sec de carne este cea mai înfricoşătoare din tot cursul anului, pentru că ne vorbeşte despre sfîrşitul lumii care este tot mai apropiat şi de marea Judecată de apoi a tuturor oamenilor şi a îngerilor răi. Aceasta este a treia şi ultima Duminică pregătitoare pentru Sfîntul şi marele Post, pentru că ne aduce aminte de sfîrşitul veacurilor, de Judecată, de osînda veşnică a păcătoşilor şi de răsplătirea drepţilor în Împărăţia Cerurilor. Cine va cugeta la toate acestea, va trece cu folos curgerea Sfîntului Post, se va împăca cu aproapele său, se va ruga mai mult, se va spovedi cu căinţă de păcatele sale şi va primi cu mare evlavie Trupul şi Sîngele Domnului nostru Iisus Hristos.
Dacă primele două Evanghelii din Duminicile trecute ne puneau faţă în faţă doar cete anumite de oameni - de o parte cei smeriţi şi de alta cei mândri sau de o parte cei pocăiţi şi de alta cei desfrânaţi - Evanghelia din această Duminică ne pune în faţă nesuferitul tablou al judecăţii viitoare, când vor sta înaintea Domnului nostru Iisus Hristos - Judecătorul lumii - cele două mari cete ale omenirii, ceata celor drepţi şi ceata celor păcătoşi. 

În tot Vechiul şi Noul Testament nu este un alt tcxt care să cutremure mai tare pe om ca această Evanghelie ce s-a citit astăzi, pentru că nici sufletul omenesc nu va fi cuprins de o frică mai mare decât aceea de la judecata viitoare, când toate faptele lui bune şi rele se vor descoperi înaintea îngerilor şi a oamenilor.

Dar pentru ce s-a rânduit Evanghelia înfricoşatei judecăţi tocmai înainte de intrarea în post? Pentru ca, auzind noi de faptele bune ale celor de-a dreapta şi de puterea covârşitoare a milosteniei, să urmăm celor drepţi pe calea milei, iar pe de altă parte, auzind de osânda celor răi şi zgârciţi de la stânga, să fugim de păcatele lor, ca să nu moştenim văpaia focului de veci. Şi această aleasă pregătire pentru judecată se face mai bine ca oricând în vremea Postului Mare.

Două sunt judecăţile la care va sta fiecare suflet omenesc: una particulară, când moare omul, şi alta generală, la sfârşitul veacurilor. Două sunt şi venirile lui Hristos în lume: una ca Mântuitor smerit, când a luat trup de om, a pătimit, a murit pentru noi , şi a doua ca Judecător drept, când va veni pe norii cerului cu putere şi slavă multă să judece tot neamul omenesc . Două sunt şi căile de judecată: Mila şi Dreptatea, după cum spune Proorocul David: Milă şi judecată voi cânta Ţie, Doamne, Mila şi adevărul iubeşte Domnul . Două sunt şi cetele oamenilor la judecată: a celor drepţi, care vor fi judecaţi după milă, şi a celor răi, care vor fi judecaţi după dreptate, pentru păcatele lor.

Se cuvine să ne amintim că la Judecata de apoi, Dreptul Judecător va spune celor de-a dreapta Sa: Veniţi, binecuvîntaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, căci flămînd am fost şi Mi-aţi dat să mănînc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine... Adevărat zic vouă, întrucît aţi făcut unuia dintr-aceştia ai mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
Putere mare are la Dumnezeu milostenia şi iubirea aproapelui. Cine face milostenie la săracii suferinzi, atît materială pentru trup, cît şi spirituală pentru suflet, acela se mîntuieşte cel mai uşor.

Apoi Dreptul Judecator va zice celor zgîrciţi şi răi de la stînga Sa, care nu fac milostenie în viaţă: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolilor şi îngerilor lui, căci flămînd am fost şi nu Mi-aţi dat să mănînc. Mare este păcatul lăcomiei şi al neiubirii de oameni.
Înfricoşată este judecata de apoi, înfricoşată este despărţirea celor buni de cei răi, nesuferit este glasul trâmbiţei şi hotărârea dreptului Judecător, dar mai groaznică este veşnicia muncilor care nu vor mai avea sfârşit în veac.

Deci, ce vom face noi, păcătoşii, ca să scăpăm de ele? Să facem în viaţă milă, ca să aflăm la cer milă. Cu milă să răscumpărăm păcatele noastre, să dobândim inimile fraţilor noştri, să potolim pe vrăjmaşii noştri. Cu milă să deschidem cerul, să îmblânzim dreptatea Judecătorului, să ne facem îngerii prieteni, să izgonim pe diavoli de la noi.

Arhim. Ioanichie Bălan
Pr.Cleopa Ilie

.CREDINTA NE PUNE INAINTEA LUI DUMNEZEU

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

Fara credinta,nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu, caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este,si ca Se face rasplatitor celor care Il cauta.

Dragostea indelung rabda,dragostea este binevoitoare, dragostea  nu  pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.

Dragostea nu se poarta nu necuviinta ,nu  cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. 

Nu se bucura de nedreptate,ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede,toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea  nu cade niciodata.

Nu platiti nimanui cu rau pentru rau.Ingrijiti-va de cele bune in fata tuturor oamenilor.

Daca-i cu putinta,pe cat tine de voi, traiti in pace cu toti oameniii.   Nu va razbunati singuri,iubitilor,ci dati-i loc maniei graite de Domnul, caci scris este:"

             A Mea este razbunarea;Eu voi rasplati".Dimpotriva,daca dusmanul tau e flamand,,da-i sa manance;daca-i este sete,da-i sa bea;caci facand acestea,carbuni de foc vei gramadi pe capul lui.

Nu te lasa biruit de rau,ci raul cu binele,biruieste-l.Sa umblam cuviincios,ca ziua;nu in ospete si in betii,nu in desfranari si fapte de rusine;nu in cearta si in pizma;ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup,sa nu o faceti spre pofte.

Caci voia lui Dumnezeu aceasta este:sfintirea voastra.Sa va feriti de desfranare,fiecare din voi,sa stie sa-si stapaneasca trupul in sfintenie si cinste,nu in patima poftei,asa cum fac neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu..

Asadar,daca ati inviat impreuna cu Hristos,pe cele de sus cautati-le,acolo unde este Hristos sezand de-a dreapta lui Dumnezeu;la cele de sus,cugetati,nu la cele de pe pamant;caci voi ati murit,iar viata voastra este impreuna cu Hristos ascunsa-n Dumnezeu...

                                                                                              Sf.Ap,Pavel(3-67

DOAMNE, TU AI FOST CA MINE ?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

( Versuri: Eliana Popa)

Biet orfan cu chip de inger,sade trist pe-o piatră rece
Ploaia asta prinsă-n fulger,lumea parcă vrea s-o-nece!
Lui nu-i pasă nici de ploaie,nici de fulger nu se teme,
Gândul lui ca pe-o scrisoare,către Domnul il asterne!

,, - Doamne, Tu ai fost ca mine,părăsit si-nfometat?
Când ai vrut un colt de pâine,l-ai cerut si Ti l-au dat?
Doamne, Tu ai fost vreodată,insetat si zdrentăros?
Doar c-o haină căpătată de la vreun crestin milos?

Plâns-au ochii Tăi, Iisuse,asa cum au plâns ai mei ?
Cu suspinele ascunse si cu grea durere-n ei ?
Ti-ai dorit o alinare? Ai primit o mângâiere,
Când stăteau să Te doboare,ale lumii vorbe grele ?

Ti-ai dorit să ai o casă,frati, surori să te iubească?
Să vă strângeti toti la masă,cu o dragoste frătească?
Te-au lovit ca si pe mine,fără a avea vreo vină?
Ai simtit ca lângă tine, e vreo mână ce Te-alină?

Doamne, iarta-mi indrăzneala, de-a Te intreba pe Tine,
Dar nu-mi iese socoteala,de ce altii nu-s ca mine ?
Oare ce-am gresit la ceruri, de-s lăsat in voia sortii,
Si acei ce mi-au dat viată, au trecut hotarul mortii ?"

O lumină il mângâie ca o aripă de inger,
Nu-i lumina diminetii, nici lumina de la fulger,
Simte multă bucurie...si nu poate să privească
Doar aude-o voce blândă din lumina cea cerească :

,, Fiul Meu, am fost ca tine, părăsit si-nfometat
Când vândut am fost de Iuda si-n Pretoriu, judecat,
Cand am mers pe Drumul Crucii, singur si plin de durere,
Si in sete si in foame, ei Mi-au dat otet si fiere !

Gol am fost in suferintă, părăsit am fost de toti,
Si cămasa de pe mine, câstigat' a fost la sorti,
Doar Măicuta mea sărmana, Mi-a acoperit Făptura,
Cu năframa ei cea albă...toti ceilalti isi vărsau ura !

Plâns-au ochii Mei, copile, cu suspinele ascunse,
Auzind jalea Măicutei si ocările aduse,
Si din inăltimea Crucii, am privit prin timp...departe
Si am plâns văzând cum astăzi, lumea zace in păcate !

Mi-am dorit o alinare...n-am primit o mângâiere
Am strigat doar către Tatăl..si in Cer era tăcere,
Dar tăcerea cea din ceruri, era Sfanta Bucurie,
Asteptând ca omenirea, prin Iisus Hristos să-nvie !

Am ales ca ucenicii,frati ai Mei să se numească
Si i-am strans pe toti la Cină, cu o dragoste frătească,
Am frânt pâinea si le-am dat-o, am intins cu ei in blide,
Chiar dac' am stiut că Iuda, pe-un pumn de arginti Mă vinde !

M-au lovit cu ură multă, când căzut eram in tină,
Numai blânda Veronică, Mi-a adus un pic odihnă
Cu năframa Mi-a sters fruntea de sudoare si de sânge,
Peste spinii din coroană...lacrima ei, incă curge !

N-ai gresit nimic, copile..doar că omul poart-o cruce,
Sau păcatul altor neamuri, unii sunt alesi a-l duce,
Tu ai fost ales să porti, ca orfan, o cruce grea,
Dar cu Harul de la Tatăl, si cu Mare Mila Mea,

Vei păsi cu indrăzneală, peste serpi si peste pietre,
Lângă tine sta-vor ingeri si din ochi nu te voi pierde,
Si in ceruri ai o Maică si pe Dumnezeu cel Sfânt,
Ai si frati...pe sfinti si ingeri ! Esti orfan doar pe pământ !"

Rugăciunea

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                       
  
Nu este nevoie ca sa traiesti intr-o societate moderna ca sa fii un TICALOS. 

Ajunge sa nu vezi Altarul Bisericii si pe Dumnezeu, ajunge sa nu te impartasesti niciodata, sa nu privesti niciodata cerul,sa nu privesti niciodata in sus!

               In vechime,cei ce faceau pacate fara masura,primeau o pedeapsa:nu li se dadeau sa rosteasca RUGACIUNI. 

 Li se spunea un singur lucru: "Nu ai voie,3 ani,sa privesti cerul,care este Tronul lui Dumnezeu!".

Era cea mai mare pedeapsa.A doua pedeapsa,era sa nu rostesti nici o data,numele lui Dumnezeu,sa nu fie niciodata pe buzele tale!

Si asta,pentru ca omul a lasat sfatul lui Dumnezeu si a stat la sfat cu diavolu!  

Pentru cei ce merg pe drumul pacatului,PLATA PACATULUI ESTE MOARTEA.Pacatul este de sorginte satanica. Nu exista altceva

.Libertatea omului nu este una absoluta.E atat de usor sa pacatuiesti. Daca pe vremuri se spunea sa nu furi,astazi furi cu acte!

 Daca pe vremuri se spunea sa nu desfranezi,astazi ai concubinajul sau casatoria de proba! 

Acum nici nu mai trebuie sa ucizi,vorbesti pe cineva de rau,si l-ai omorat cu zile..sau te-ai dus si l-ai denuntat,si l-ai impins in puscarie! Are dracul metode..mult mai selective!

Parintele Cleopa spunea asa:"CEL MAI MARSAV PACAT ESTE DESFRANAREA,PENTRU CA SPURCA TRUPUL.

 Si dracii fug,atunci cand doi pacatuiesc,pentru ca dracii sunt feciorelnici! 

 Dar cel mai mult,dracul fuge de SMERENIE si de INDREPTARE.

Asta sa aveti in minte!

Nu il impresionam noi pe diavol,cu firme deocheate..cel mai tare il impresionezi atunci cand ai facut PRIMA METANIE,ai baut prima picatura de AGHEAZMA si ai luat o bucatica de ANAFURA,si ai zis prima oara TATAL NOSTRU in genunchi,cu ochii la icoana..atunci l-ai ars pe diavol,l-ai terminat!

      Trebuie sa intelegem,o data pentru totdeauna,mai ales acum,cand vin "herghelii de draci" pe pamant,acum,cu orbirea asta sufleteasca,a desfatului si a dezmatului,ca Sodoma si Gomora,au ars cu foc,au murit,s-a scufundat pamantul..iar azi,a ramas Marea Moarta,ca loc geografic.

Dumnezeu are putere sa mai prajeasca o data pamantul,sau sa ingaduie,la cate bombe atomice sunt,ca sa ne arate,ca ACEST PACAT NU ESTE O VIRTUTE.

PACAT SPRE MOARTE ESTE TOT PACATUL NEPOCAIT

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                 

Ocara de la oameni aduce intristare inimii, dar se face pricina de curatie celui ce o rabda. E mai bine sa fim batjocoriti de oameni decat de draci;dar cel placut lui Dumnezeu pe amandoi i-a biruit. Cel nedreptatit de oameni,scapa de pacat,si pe masura mahnirii sale, afla sprijin impotriva lui. Cel ce se roaga pentru oamenii ce-l nedreptatesc,ii inspaimanta pe draci;iar cei ce se lupta cu cei dintai,e ranit de cel de-al doilea. Fata de incercarile care vin,multi s-au impotrivitt in multe chipuri.

 
Dar fara RUGACIUNE si POCAINTA, nimeni n-a scapat de asuprire.Inima iubitoare de placeri,in vremea iesirii,i se face sufletului inchisoare si lant,iar cea iubitoare de osteneli,ii este poarta deschisa. Cel ce nu staruieste in cercetarea constiintei,nu vrea sa primeasca nici ostenelile trupesti,pentru credinta. Nu te face ucenic celui ce se lauda pe sine,ca nu cumva,in loc de smerita cugetare,sa inveti MANDRIA

.Daca vrei ca Domnul sa-ti acopere pacatele,sa nu-ti arati oamenilor virtutile. Caci ceea ce facem noi cu acestea,aceea face Dumnezeu cu acelea. Cand vezi vreun gand ca-ti fagaduieste slava omeneasca,sa sti sigur ca-ti pregateste rusine. 

Cele rele isi primesc puterea una de la alta;de asemenea,si cele bune,cresc una prin alta,si pe cel partas de ele,il mana si mai mult inainte. Este cate unul,care isi taie o patima,pentru o placere mai mare,si e slavit de ce ce nu-i cunosc intentia.Si poate ca unul ca acesta,nu isi da seama el insusi de sine,ostenindu-se prosteste. Se poate intampla ca unul,implinind pe fata o porunca,sa slujeasca in ascuns patimei,si prin ganduri pacatoase,sa strice fapta buna.Daca cineva,pacatuind in chip vadit si nepocaindu-se,n-a patimit nimic pana la moarte,socoteste ca,judecata lui va fi fara mila,acolo. Pricina a tot PACATUL este SLAVA DESARTA si PLACEREA.

                     Cel ce nu le uraste pe acestea,nu va dezradacina patima.Iubirea de argint,slava desarta si placerea,trebuie urate ca niste mame ale relelor,si ca niste mame vitrege ale virtutilor. Din pricina lor ni s-a poruncit:"sa nu iubim lumea si cele din lume"iar aceasta,s-a zis,ca sa nu uram fara judecata,fapturile lui Dumnezeu,ci ca sa taim prilejurile celor trei patimi. Prinzandu-te inceputul vreunui pacat,nu zice:"nu ma va birui pe mine",caci intrucat ai fost prins,ai fost si biruit. De vrei sa te mantuiesti,iubeste Cuvantul adevarat si nu lepada niciodata,fara judecata,mustrarea. Cel ce primeste cuvintele adevarului,primeste pe Dumnezeu Cuvantul. Caci zice:"Cel ce va primeste pe voi,pe Mine

 Ma primeste"(Mt.10,40). Cel ce uraste mustrarea,se supune patimii cu voia,iar cel ce o iubeste,va lupta si cu obisnuinta. Este o mustrare din rautate sau din razbunare,si alta este,intru frica de Dumnezeu si pentru Adevar. Pe cel ce a incetat de-a mai pacatui si s-a pocait,nu-l mai mustra,;iar de zici,ca pentru Dumnezeu il mustri,mai intai descopera-ti pacatele tale.De vezi pe cineva ca te lauda cu fatarnicie,asteapta la vremea sa,ocara de la el.

 Cand pentru vreo binefacere trupeasca,lauzi pe vreun om ca fiind bun,si uitand de Dumnezeu,acelasi om,pe urma ti se va arata ca e rau. Cel ce se pocaieste asa cum se cuvine,e luat in ras de nebuni.Dar aceasta sa-i fie semn de buna placere la Dumnezeu. Omul sfatuieste pe aproapele sau precum stie; iar Dumnezeu lucreaza in cel ce aude,precum acela a crezut. 

Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El, il gasesc pe masura implinirii lor. Cand iti aduci aminte de Dumnezeu,inmulteste rugaciunea,ca atunci cand il vei uita,Domnul sa-si aduca aminte de tine


                                                                                              Sf.Marcu Ascetul

Să căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii.

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"."

Pentru că se pune, dragii mei, în SFÂNTUL SÂNGE părticica aceea cu numele tău. Și se spune așa de preot:

“Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău , pentru rugăciunile sfinților Tai”.

Și se pun toate de pe disc, în potirul cu Sfântul Sânge.

Și vă dați seama , unde poți să fii, chiar dacă ești mort, chiar daca ești viu ești salvat; se pomenește și pentru morți și pentru vii.
Si cât te costa?

Căutați să fiți pomeniți la Sfânta Liturghie.

Fie că vă cunoaște un preot sau vă cunoaște duhovnicul, fie că fratiile voastre dați la Liturghie, dar să fiți pomeniți. Asta e totul.

Liturghia nu e o lucrare omenească, dragii mei. Nici îngerească. E direct divina! Pentru că nu poți tu să transformi acolo. El este Cel ce este. Și dacă ar fi cu putință să se deschidă cerurile și chiar tavanul Altarului, n-ai vedea în cer mai multa Lumină și mai mult așezare cum este în Sfântul Altar, cu îngerii, căci HRISTOS este cu noi.

Noi chiar avem o rugăciune, când facem Vohodul:

“Si fă, Doamne, să intre cu noi și îngerii care Îți slujesc împreună cu noi!”

Deci preotul are autoritate. Pentru că ei sunt acolo:

o gloata de îngeri! E Hristos! Ce, te joci?! Deci, căutați să fiți pomeniti la Liturghie"

Arhim. Arsenie Papacioc

Elisei Ieromonah

SFATURI DUHOVNICESTI.

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"....

https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.ro/

Bucuria mea, este foarte important sa vezi iubirea si purtarea de grija a lui Dumnezeu la fiecare pas al tau si sa zici asa: "Cat de minunate sunt lucrurile tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut" (Psalm 103:25). 

Sa vorbesti din inima, nu doar cu buzele (fara viclenie, fatarnicie) si sa zici asa: "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia fii lui Dumnezeu se vor chema" (Matei 5:8), pentru ca: "pe viclean il uraste Domnul" (Psalm 5:6). 

Sa zambesti cat mai des tuturor si sa zici astfel: Fiecare dintre noi suntem un zambet al lui Dumnezeu si El zambeste lumii acesteia prin noi, fiindca aceasta este porunca: "Bucurati-va pururea intru Domnul. Si iarasi zic: Bucurati-va!" (Filipeni 4:4). Sa vorbesti mai putin si asculti mai mult si apoi sa spui in sinea ta: A unsprezecea Porunca din Decalog ar putea fi aceasta: Sa asculti de noua ori si sa vorbesti odata. Sa gandesti frumos, pozitiv si constructiv, iar daca in minte iti vin ganduri neconforme cu voia lui Dumnezeu, sa le alungi repede din minte prin rugaciune (Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse). Indreaptati picioarele sa mearga pe calea Sfintei Biserici Ortodoxe si sa zici: Doamne, daca sunt pe o cale gresita, sa ma indrepti 

Tu pe cea buna. Daca ai pacatuit si te mustra constiinta (glasul lui Dumnezeu din om), acest aspru judecator, atunci mergi degraba la preotul duhovnic si spovedeste-te, avand in minte aceasta invatatura: "De cate ori cazi, ridica-te si te vei mantui!"

 Si te mai sfatuiesc, sa fii bun pe cat poti, pana la moarte. Sa nu uiti ca ai suflet nemuritor, asadar, asa cum se pun mai intai caii si apoi caruta, tot asa si tu, sa pui mai intai sufletul si apoi trupul, fiindca, nu conteaza decat unde pune Dumnezeu sufletul tau dupa ce mori. Asadar, pocaieste-te si, "Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau" (Amos 4:12). 

                                                                                             Amin si Aliluia!
                                                                                             Preot .

"DACĂ TRĂIESC ÎN PĂCAT"

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Dragii mei, am auzit de multe ori din gurile creștinilor noștri întrebarea: "Pot să dau pomelnic la biserică dacă trăiesc necununat?" sau: "Pot să dau de pomană dacă trăiesc necununat?". Fiecare preot dă un alt răspuns la întrebarea aceasta. Chiar și Domnul Hristos ne poruncește ca mai întâi să ne împăcăm cu aproapele nostru care este supărat pe noi din diferite pricini, apoi să ducem "darul nostru la Altar". Am putea aplica așadar cuvintele Sale și în cazul altor păcate, generalizând: punem capăt mai întâi păcatelor, apoi facem milostenie sau ducem pomelnic la Sfântul Altar. O altă întrebare frecventă se referă la numele de pe pomelnice. "Pot să trec pe pomelnic pe fiul meu care trăiește cu o femeie necununat?", sau: "Pot să-l trec pe pomelnicul celor adormiți pe cutare, care a murit în cutare păcat?". 

Dragii mei, eu răspund întotdeauna la astfel de întrebări cu un apăsat DA!

 Păi omul în viață face și bune, și rele. Dacă îl împiedici din diferite motive să le facă pe cele bune, va rămâne numai cu cele rele! Păi cum să nu duci pomelnic la Altar, chiar și în păcate aflându-te, ești fiu al Bisericii! Pe pomelnicul tău de vii ești, oare, numai tu? Dar ceilalți, care nu "trăiesc în păcat" ca tine, nu au dreptul să fie pomeniți? Iar pe tine te treci pe pomelnic tocmai ca să primești ajutor să ieși mai repede din păcatul de moarte. 

Credeți că păcat de moarte se săvârșește numai prin conviețuirea fără binecuvântarea Bisericii? 

Păi ar însemna că orice păcat ne împiedică să dăm pomelnic. Dacă ai clevetit, nu mai da pomelnic. Dacă ai mințit, te-ai lăudat, ai invidiat, etc, nu mai da pomelnic. Așa faci? Nu! Ei bine, du-ți pomelnicul liniștit la biserică, orice patimă ai avea. Biserica lui Hristos este spitalul duhovnicesc în care ne vindecăm de patimi, nicidecum nu este tribunalul care ne judecă de abateri. Și o ultimă întrebare, de data aceasta din partea mea: dacă ai muri de foame sau de sete și un trecător ți-ar întinde o pungă cu de-ale gurii, l-ai întreba: "Scuzați-mă, trăiți necununat cu femeia dumneavoastră?" Sunt sigur că nu. Ai lua cu smerenie bunătățile, ai mulțumi și ai spune cu voce tare: "Doamne, binecuvintează-l pe creștinul aceasta care m-a miluit".

 Sper că s-a înțeles ceva din postarea mea. Doamne ajută tuturor. 

Părintele Sorin Croitoru

Rămânerea în Biserică sau ruperea de ea în fața ispitelor și greșelilor episcopilor?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

În fața ispitelor și controverselor din Biserica Ortodoxă, întrebarea despre atitudinea credincioșilor față de posibilele greșeli ale episcopilor este una foarte importantă. Tradiția ortodoxă și Sfânta Scriptură ne oferă răspunsuri clare, subliniind că rămânerea în Biserică este esențială, iar separarea de ea este un pericol spiritual.
---
1. Biserica este Trupul lui Hristos și nu poate fi părăsită
Biserica Ortodoxă nu este o instituție pur omenească, ci Trupul lui Hristos (Efeseni 1:22-23), întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos pe temelia Apostolilor (Matei 16:18). Chiar dacă unii slujitori ai Bisericii pot greși, Trupul lui Hristos rămâne sfânt și viu.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
„Nu fugi de Biserică! Nimeni nu o poate birui pe ea, chiar dacă diavolul ar ridica împotriva ei mii de ispite.”

Apostolul Pavel ne avertizează:
„Dacă cineva va strica templul lui Dumnezeu, pe acela îl va strica Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:17)
Aceasta arată că unitatea Bisericii trebuie păstrată, chiar și în momente de criză.

---

2. Episcopii pot greși, dar Biserica rămâne călăuzită de Duhul Sfânt

Istoria Bisericii arată că uneori episcopii au greșit sau au fost influențați de ispite, dar Dumnezeu nu a lăsat niciodată Biserica să cadă complet în rătăcire.

Exemple istorice:

În secolul IV, mulți episcopi au căzut în erezia ariană, dar Sfântul Atanasie cel Mare a rămas statornic și, în cele din urmă, adevărul a biruit.

În timpul iconoclasmului, unii ierarhi au sprijinit distrugerea icoanelor, dar Biserica a rămas în Duhul Adevărului și, prin Sinoade, a reafirmat cinstirea sfintelor icoane.

Așadar, chiar dacă unii episcopi pot greși, Dumnezeu nu lasă Biserica să cadă definitiv în rătăcire.

---

3. Ruperea de Biserică duce la schismă și pierderea harului

Hristos ne-a avertizat asupra pericolului schismei:
„Oricine nu adună cu Mine, risipește.” (Matei 12:30)

Sfântul Ciprian al Cartaginei spune:
„Nu poate avea pe Dumnezeu ca Tată cine nu are Biserica ca Mamă.”
Cei care se despart de Biserică din pricina greșelilor unor ierarhi cad în schismă, iar schisma este la fel de periculoasă ca erezia, deoarece separă pe om de harul divin.

---

4. Cum trebuie să reacționăm când vedem greșeli în Biserică?

Ortodoxia nu ne învață să urmăm orbește un episcop dacă acesta greșește, dar nici să ne rupem de Biserică. Există câteva principii esențiale:

Să ne rugăm pentru episcopi și preoți – Apostolul Pavel spune: „Faceți rugăciuni (...) pentru toți cei ce sunt în dregătorii” (1 Timotei 2:1-2).

Să cercetăm învățătura Bisericii – Dacă un episcop învață greșit, trebuie să comparăm cu Sfintele Scripturi și cu Tradiția.

Să urmăm Sfinții Părinți și Sinoadele – Dacă există o problemă de credință, Sinoadele Ortodoxe sunt cele care stabilesc adevărul.

Sfântul Maxim Mărturisitorul, în vremea lui, a refuzat să urmeze episcopii care cădeau în erezie, dar nu s-a despărțit de Biserică, ci a luptat în ea pentru adevăr.

---

Concluzie: Rămânerea în Biserică este esențială

Dacă vedem ispite și greșeli în Biserică, nu trebuie să ne grăbim să o părăsim, ci să rămânem în ea, rugându-ne și mărturisind adevărul cu dragoste.

Biserica nu este doar episcopii și preoții, ci Trupul lui Hristos, format din toți credincioșii. Harul lui Dumnezeu lucrează în Biserică, iar Hristos a promis că „porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16:18).

Așadar, chiar dacă episcopii pot greși, Biserica lui Hristos rămâne locul mântuirii noastre, iar datoria noastră este să păstrăm credința ortodoxă fără a cădea în schismă.

Un Pelerin

De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată, singura pe care o acceptă Dumnezeu?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

De ce nu ne putem mântui decât prin ortodoxie?

De ce sunt mai multe culte (credinţe, confesiuni) creştine? Şi ortodocşi, si catolici, şi penticostali, şi baptişti, şi adventişti, şi alte culte. Unde este adevărul, căci toţi aceştia susţin că la ei este adevărul, la ei este credinţa cea adevărată. În Sfânta Carte scrie că Hristos este Capul Bisericii (nu al bisericilor). Deci Biserica este una, căci Hristos are un singur cap. Care să fie Biserica adevărată? Haideţi să coborâm în timp spre începuturile creştinismului, la origini.

La Înălţarea la Cer, Domnul Hristos oare a lăsat mai multe credinţe creştine pe pământ? Noi cunoaştem credinţa de la Ucenicii Domnului, de la Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti. Aţi auzit cumva că unii apostoli erau ortodocşi, alţii catolici, alţii penticostali ? Nu, desigur. La început a fost o singură credinţă, o singură Biserică. O vreme toate au fost bune şi frumoase. Dar ce s-a întâmplat după aceea? Unii oameni, din mândrie, din îngâmfare, au răstălmăcit învăţătura sănătoasă primită de la Ucenicii Domnului, şi au adus unele interpretări, unele inovaţii în cult şi în dogmă. Însă Părinţii Bisericii din toată lumea creştină, călăuziţi de Duhul Sfânt, s-au strâns în Sinoade (Soboare, un fel de congrese internaţionale), unde au discutat problemele apărute şi au restabilit ordinea în Biserică, iar rătăciţii au căzut sub blestemul Bisericii. Au fost şapte asemenea Sinoade în decursul istoriei, la care au participat sfinţi mari (ex. Sf. Nicolae, Sf. Spiridon, Sf. Împărat Constantin cel Mare etc.) unde s-a stabilit cu exactitate cum trebuie să credem, ce trebuie să credem (Crezul), unde s-a demonstrat, uneori în chip minunat, că icoana şi crucea nu sunt idoli, că Sf. Duminică este ziua Domnului, ziua eliberării noastre din robia iadului, şi multe alte lucruri necesare cultului creştin. A mers aşa Biserica mult timp, cca. o mie de ani.

In anul 1054 apare în Biserică Marea Schismă, adică o mare ruptură, o separare a părţii de răsărit a Bisericii (Bizanţ), de partea de apus (Roma), din cauza pretenţiei papilor din apus de a-şi exercita supremaţia asupra întregii Biserici creştine, ceea ce nu era în concordanţă cu hotărârile Sinoadelor Ecumenice, mai ales că Apusul făcuse unele modificări în dogmă (ex. Filioque la Crez).
În cadrul bisericii apusene a apărut o altă ruptură când s-au desprins protestanţii (care au protestat din anumite motive împotriva papei). Din protestanţi s-au desprins alte grupări creştine, care şi-au făurit un cult după bunul lor plac, nemaipăstrând aproape nimic din cultul creştin stabilit la Cele Şapte Sinoade Ecumenice. Prin urmare unii ţin sâmbăta ca zi de odihnă; nu mai păstrează Sfintele Taine ale Bisericii; fug de cruce, de icoană, de tămâie; nu mai au sfinţi, nu mai au preoţie, nu mai au biserică. Unii au ajuns chiar să-i cunune pe homosexuali, să facă femei preoţi, şi multe alte rătăciri. După desprinderea de Biserica primară, toate celelalte culte şi confesiuni au făcut tot felul de modificări după poftele şi neputinţele oamenilor.

Doar Biserica noastră Ortodoxă de Răsărit mai păstrează în totalitate predaniile şi tot ce ne-a fost lăsat de la Sfinţii Apostoli şi de la Sfinţii Părinţii noştri, care şi-au vărsat sângele, ca mucenici, pentru păstrarea neştirbită a sfinţeniei Bisericii Strămoşeşti. Ea este Biserica adevăratei slave (în greacă, ortho = corect, doxa = slavă) a lui Dumnezeu.
Dumnezeu arată lumii că Biserica Ortodoxă este cea adevărată prin mai multe minuni, şi anume:

1.În fiecare an, la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt, numai şi numai la Paştele ortodox, coboară din Cer o lumină dumnezeiască (Sfânta Lumină), care aprinde vata ce este aşezată pe Sfântul Mormânt şi lumânările din mâinile credincioşilor. Această lumină nu este o lumină materială, căci la început, câteva minute nu frige. I-am văzut pe mulţi trecându-şi mâinile şi bărbile peste această flacără sfântă, fără să se ardă. Această minune o văd şi celelalte religii şi culte, dar nu vor sa vina la adevărata credinţă.

2. Ştim cu toţii că agheasma pe care o săvârşeşte preotul ortodox nu se strică. Pentru sfinţirea agheasmei preotul foloseşte busuioc şi cruce de argint sau lemn. Unii oameni au încercat să prepare şi ei agheasmă, procedând precum preotul, dar mare le-a fost mirarea când au văzut că „agheasma” lor s-a stricat, iar cea sfinţită de preot a rămas curată.

3. Creştinii care au dus o viaţă sfântă, sunt proslăviţi de Dumnezeu, căci după moarte trupurile lor, în multe cazuri, nu putrezesc şi sunt plăcut mirositoare si făcatoare de minuni. Luăm doar un singur exemplu de moaşte. Moaştele Sf. Cuvioase Parascheva de la Iaşi, la care vin mii de oameni. În fiecare an, de ziua ei (14 octombrie), i se schimbă veşmintele, şi încălţămintele i se gasesc tocite, roase. Explicaţia este ca Sfânta vine în ajutorul celor care se roaga cu credinţă şi nădejde către ea şi asfel îsi toceşte încălţămintele.

4. Sunt părinţi duhovniceşti ortodocşi plăcuţi Lui Dumnezeu, care au primit darul înainte-vederii şi care atunci când alergăm la dânşii deja ne conosc necazurile şi ştiu şi cum ne cheamă.

5. Aţi auzit, sau aţi văzut icoane ortodoxe care plâng cu lacrimi de sânge sau de mir. Uneori mirul care a izvorât din aceste icoane a depăşit cu mult greutatea icoanei.

Şi sunt multe alte dovezi palpabile din care rezultă că Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos. Le veţi afla dacă veţi veni mai des la biserică şi veţi citi mai multe cărţi ortodoxe şi nu toate prostiile de prin reviste şi ziare care fac reclamă păcatelor: desfrânării, violenţei, lăcomiei, lenei, luxului şi altor păcate.

De ce sunt preoţii ortodocşi urmaşii Apostolilor ?

Apostolii au primit Duhul Sfânt de la Domnul Hristos, iar aceştia, la rândul lor, au transmis harul, prin rugaciune şi punerea mâinilor(Fapte 6, 6) peste urmaşii lor, făcându-i episcopi, preoţi şi diaconi, până în zilele noastre. Aceasta se numeşte succesiune apostolică, sau altfel spus, continuitate. Cultele neoprotestante nu au această continuitate, fiindcă nu şi-a pus nimeni mâinile peste ei ca să-i facă pastori.

De ce trebuie să ne spovedim la preot şi nu direct Lui Dumnezeu ?

Preotul, ca urmaş al Apostolilor, este instituit de Dumnezeu să facă acest lucru, căci Domnul nostru Iisus Hristos a dat puterea legării şi dezlegării păcatelor după Sfânta Sa Înviere, zicând către ucenicii săi: „Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute!”(Ioan 20, 22-23) şi iarăşi a zis: „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer”.(Matei 18, 18).

Deci numai prin Biserică se poate face iertarea păcatelor; numai Biserica are putere, prin preoţii şi episcopii săi, să lege şi să dezlege păcatele lumii. Să nu vă legaţi niciodată de vrednicia preotului, căci aici lucrează Harul Lui Dumnezeu. Preotul săvârşeşte numai partea văzută a lucrurilor iar Dumnezeu este Cel Care trimite Duhul Sfânt. Darurile Lui Dumnezeu nu atârnă de virtutea preoţească. Dacă trimiterea harului asupra credincioşilor ar fi atârnat de vrednicia preoţilor, atunci toţi creştinii care au preoţi nevrednici ar fi fost lipsiţi de el. Dar Dumnezeu trimite harul Său şi prin preoţii cei nevrednici, ca să nu rămâna păgubiţi cei ce însetează de mântuire.

În mass-media se publică frecvent ştiri şi imagini care surprind anumite persoane în posturi imorale, adică în luare de mită, în beţie, în desfrânare sau în alte păcate. Cele mai savurate dezvăluiri, însă, sunt cele în care sunt implicate feţele bisericeşti. Da, şi oamenii Bisericii pot să păcătuiască, pentru că tot oameni sunt şi ei, şi mai ales pe ei îi ispitesc diavolii. Însă cei mai multi din ei sunt oameni morali, iar dacă un procent infim se abate de la morala creştină, aceasta nu înseamnă că tot sistemul e putred. Există oare pădure fără uscături? Există, oare, pe lumea aceasta vreo instituţie perfectă, cu oameni sută la sută morali? Indiferent de vrednicia preotului, serviciile pe care le face sunt valabile, aşa cum într-o instituţie oarecare, să zicem o primărie, dacă primarul este beţiv, desfrânat, hoţ sau cu alte păcate, oare un certificat sau un alt document pe care-l soliciţi primăriei, semnat şi parafat de către primar, nu este valabil? Ba este, indiferent de moralitatea primarului. Aşa este şi in plan bisericesc. Oricât de păcătos ar fi preotul, Taina săvârşita de el este mântuitoare pentru noi, pentru că el nu o savârşeşte cu puterea sa, ci cu puterea Harului Lui Dumnezeu, dată lui prin hirotonie.

Şi să mai ţineţi cont că acum se duce o campanie foarte dură împotriva Bisericii Ortodoxe, prin denigrarea preoţilor şi călugărilor ortodocşi. Noi să urmăm calea moşilor şi strămoşilor noştri care au fost întotdeauna ortodocşi. Să citim cărţile sfinte ale Bisericii noastre, să ascultăm de slujitorii ei care ne conduc pe calea cea dreaptă, să ne alegem duhovnici iscusiţi care să ne îndrume conform Sfintelor Canoane ale Bisericii. Să nu ne luăm după învăţăturile greşite ale unor babe, ci numai după ceea ce ne învaţă Biserica. Fără astrologie, fără magie, fără horoscoape, fără vrăjitorie şi descântece, fără talismane, fără credinţe budiste în reîncarnare, fără filmele şi programele păcătoase de la televizor, fără cântece desfrânate, fără avorturi şi anticonceptionale, fără căsătorii de probă şi multe alte manifestări păgâneşti pe care le întâlnim în zilele noastre. Dacă veţi merge la biserică mai des, veţi afla mai multe.
REPORT THIS AD

Dacă sunteţi nespovediţi, nu mai staţi pe gânduri. Mergeţi degrabă la un preot duhovnic şi spuneţi-i păcatele pe care vi le-aţi notat pe o hârtiuţă, căci FĂRĂ SPOVEDANIE NU ESTE MÂNTUIRE !

Argumente pentru cinstirea Maicii Domnului

Maica Domnului a fost cea mai aproape de Mântuitorul. Ea L-a purtat nouă luni în pântece, L-a născut în iesle, L-a hrănit cu lapte un an de zile, L-a purtat în braţe şi de câte ori nu L-a sărutat pe Acela care a făcut cerul şi pământul? De câte ori nu L-a mângâiat, de câte ori nu L-a îmbrăţişat, de câte ori n-a plâns de bucurie. Ea ştia că Acela pe Care L-a născut în peşteră nu este numai om, ci este şi Dumnezeu, Ziditorul ei, Care a zămislit-o şi pe dânsa în pântecele maicii sale.
În ziua Judecăţii, Sfânta Fecioară Maria va sta de-a dreapta Mântuitorului, iar de-a stânga Lui, Sfântul Ioan Botezătorul, îngerul întâi-stătător al 

sfinţilor. Aceste două persoane sfinte sunt cele mai mari din ceruri după Preasfânta Treime.
Câtă durere va fi la Judecată pentru popoarele pământului care n-au cunoscut-o si n-au cinstit-o! Căci ea, fiind de-a dreapta Mântuitorului, câtă slavă nu va avea atunci, ca una care L-a purtat pe Mântuitorul în pântece si L-a născut si L-a alăptat si L-a purtat în braţe şi toată viaţa a fost lângă El şi pururea L-a păzit de primejdii şi L-a ascultat şi a suferit la patima Lui mai mult decât oricine.
Câtă mărire i-a dat Dumnezeu Sfintei Fecioare Maria, că L-a primit prin Duhul Sfânt pe Dumnezeu a Se întrupa din preacuratul ei trup! Cât de curată a fost cu trupul şi cu sufletul, cât de smerită a fost, că s-a învrednicit a fi Biserică Sfântă a Marelui Dumnezeu, a Cărui slavă nu o pot cuprinde cerurile!
Sfânta Maria, Născătoarea de Dumnezeu, este mai presus decât îngerii şi sfinţii, deoarece şi îngerii şi oamenii i se închină. Astfel s-a închinat şi îngerul Gavriil la Buna Vestire (când îngerul Gavriil a înştiinţat-o pe Sfânta Maria că-L va naşte pe Iisus) (Luca 1, 28-29) şi în acelaşi chip i s-a închinat şi Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 40-43.). Însăşi Sfânta Fecioara, prin Duhul Sfânt prooroceşte că pe ea o vor ferici toate neamurile: „Că iata, de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic…”(Luca 1, 48-49), adică cinstirea ei este voită de Cel Puternic, Dumnezeu.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cât a fost cu Maica Sa pe pământ, pururea o asculta şi o iubea pe ea şi era supus faţă de ea (Luca 2, 51) şi, oricând îi cerea ceva, nu se arăta neascultător. Astfel, la nunta din Cana Galileii, la cererea Mamei Sale, El a făcut prima minune, prefăcând apa în vin (Ioan 2, 3-10).
Dacă noi oamenii ne iubim mamele, Iisus, Care e dragoste desăvârşită, cu mult mai mult o iubeşte pe mama Sa, şi o cinsteşte. Dacă n-ar fi cinstit-o pe mama Sa, Iisus S-ar fi făcut încălcător al propriei legi pe care a dat-o: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani multi pe pământ”(Ieşire 20,12). Şi dacă Iisus o cinsteşte pe mama sa, cu siguranţă trebuie să o cinstim şi noi. Necinstirea Maicii Domnului de către noi este în opoziţie cu cinstirea ei de către Fiul Său, Iisus Hristos.

Este o părere a unor teologi mari ai Bisericii Răsăritului că atâta valoare are Maica Domnului în cer şi pe pământ, încât dacă, Doamne fereşte, Dumnezeu ar fi pierdut toate cele nouă cete de îngeri, toată lumea cea văzută şi nevăzută şi toate popoarele lumii, nu ar fi avut atâta scârbă cum ar fi avut dacă ar fi pierdut-o pe Maica Domnului.

Botezul

Sunt unii creştini din afara Bisericii Ortodoxe care spun că nu trebuie să botezăm pe prunci, pentru că ei nu au păcate şi, mai ales, pentru că nu pot să mărturisească credinţa lor. Botezul este absolut necesar pentru mântuire, de la care nu pot fi excluşi nici copiii. Toţi suntem întinaţi de păcatul strămoşesc şi de cel al zămislirii prin pofta trupească. Necesitatea Botezului pentru toţi este arătată de Mântuitorul prin cuvintele: „Adevărat zic, de nu se va naste cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia Lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5)

.
Chiar din timpul sfinţilor apostoli se săvârşea botezul copiilor: Lidia şi casa ei (Fapte 16, 15); temnicerul şi casa lui (Fapte 16, 33); Crispus şi casa lui (Fapte 18, 8); Ştefana şi casa lui (1 Cor.1, 16). Prin acestea înţelegem că botezarea casei nu se referă la botezarea uşilor, a ferestrelor sau a pereţilor, ci la botezarea fiinţelor umane din casele respective, deci şi a pruncilor.

Ştim ce spune psalmistul: „Întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea” (Ps. 50, 6).Ştim ce spune şi sfântul apostol Pavel : „De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa moartea a trecut la toţi oamenii, prin acela în care toţi au păcătuit” (Rom. 5, 12).

Acest lucru cunoscându-l, că toti ne naştem cu păcatul strămoşesc, avem noi siguranţa că un prunc va trăi până la vârsta când poate să cunoască şi să mărturisească credinţa în Hristos, pentru ca atunci să-l botezăm ? Putem noi să riscăm ca el să moară nebotezat, sub osânda păcatului strămoşesc, nemaiputând intra astfel în împaraţia Lui Dumnezeu?

REPORT THIS AD

Dacă ar fi fost voia Lui Dumnezeu ca să nu botezăm pruncii, ar fi trebuit să existe poruncă să nu botezăm pruncii, dar nicăieri în Noul Testament nu există scris oprirea botezului pruncilor. De asemenea, când se dă porunca de a se boteza toate neamurile, nu se pune nici o condiţie cu privire la vârsta celor ce urmează să se boteze. Dacă Sfinţii Apostoli ar fi oprit de la botez pruncii care se aflau în braţele mamelor lor, în ziua Cincizecimii, când s-au botezat ca la trei mii de suflete, acest lucru ar fi fost scris în Faptele Apostolilor.

Biserica noastră ortodoxă botează pe prunci, curând după naşterea lor. Când ducem copiii la şcoală, ei nu ştiu ce înseamnă şcoala. Dacă am aştepta până să înţeleagă ei rostul şcolii, ar fi foarte păgubitor pentru ei. Tot aşa este şi cu botezul. Pruncii nu ştiu ce este botezul, dar ştiu aceasta părinţii şi naşii care sunt de faţă. Credinţa pe care nu o pot mărturisi pruncii la botez, o mărturisesc, pentru ei, naşii şi părinţii.

De altfel, noi cunoaştem tot din Sfintele Scripturi atâtea cazuri când pentru credinţa cuiva, Dumnezeu S-a îndurat de cel pentru care acesta se ruga. Să ne amintim că Mântuitorul a vindecat pe sluga sutaşului din Capernaum pentru credinţa stăpânului său ; a vindecat pe fiica femeii cananeence pentru credinţa mamei sale, şi a înviat pe fiica lui Iair pentru credinţa tatălui său, şi pe fiul văduvei din Nain pentru credinţa mamei sale. Şi atunci să nu credem noi că botezul poate fi săvârşit pruncilor pe temeiul credinţei naşilor lor?

Botezul este valid doar în Ortodoxie. Papistaşii (romano catolicii, greco catolicii), protestanţii şi cei ce mai zic că “botează” nu au validă nici o sfântă taină, pentru simplul motiv că Sfântul Duh nu se pogoară la rugăciunile lor, ci doar în cadrul Bisericii Ortodoxe, cea UNA, sigura ce a păstrat continuitatea apostolică. În afara Ortodoxiei nu există decât sinagoga satanei.

Sfânta Cruce

Iisus Hristos nu a avut numai crucea spirituală, a suferinţei ci şi pe cea materială, din lemn. Oare n-a dus-o El în spate pe vârful Golgotei? Iisus S-a răstignit de bunăvoie, pentru mântuirea lumii şi a transformat crucea din obiect de tortură în altar de jertfă, sfinţind-o cu Scump Sângele Său şi ne-a lăsat-o ca pe o armă nebiruită împotriva diavolului şi ca un semn dumnezeiesc. Cu ajutorul crucii se sfinţeşte apa care nu se mai strică(aghiazma), se scot diavoli din oameni… aşa cum ceara se topeşte de la faţa focului, aşa şi diavolii se topesc de la faţa crucii. Aşa cum un câine fuge când ridici un băţ asupra lui, chiar dacă nu-l loveşti, însă cunoscând puterea băţului, tot aşa şi diavolul se tulbură când îţi faci cruce în faţa lui, cunoscând şi el puterea crucii.

Icoanele

Icoanele nu reprezintă idoli. Cinstirea icoanelor nu rămâne la materia din care sunt făcute, ci duce gândul nostru la Dumnezeu sau la Sfântul cel înfăţişat în ea. Dumnezeu a oprit închinarea la idoli, adică la înlocuitori ai Lui Dumnezeu, iar nu la icoane, care nu îl înlocuiesc pe Dumnezeu, ci dimpotrivă îi amintesc omului de El.

Ce înseamnă anatema?

Anatema este formula bisericească folosită de sinoadele ecumenice pentru condamnarea ereticilor şi a ereziilor sau învăţăturilor false şi înseamnă lepădat sau blestemat. Anatema este cea mai grea pedeapsă a Bisericii care înseamnă pogorâre de viu în iad cu dracii şi taiere de la trupul tainic al Bisericii lui Iisus Hristos.

Câte nume se pun copiilor la Botez?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".La Botez, copilul primeşte un singur nume, căci şi omul are o singură naştere şi un singur suflet


         


La Botez, copilul primeşte un singur nume, căci şi omul are o singură naştere şi un singur suflet. Numele de Botez reprezintă sufletul omului unit cu Dumnezeu prin Botez, prin credinţă dreaptă şi fapte bune.

Este oprit a se pune copiilor două şi chiar trei nume la Botez, după moda de astăzi a lumii. Numele unui sfânt, care se dă copilului la Botez, îl face pe noul botezat ucenicul acelui sfânt al cărui nume îl poartă. Prin aceasta, sfântul devine rugător, ajutător şi protector al copilului creştin înaintea lui Dumnezeu, atât în această viaţă, cât şi după moarte şi la înfricoşătoarea Judecată de Apoi. Un creştin fără nume de sfânt în viaţă rămâne fără protector şi mijlocitor permanent la Dumnezeu. Şi ce este mai rău decât aceasta?

Numele cele mai potrivite pentru fetiţe este numele Maicii Domnului, al Sfintei Ana şi ale sfintelor muceniţe şi cuvioase din calendar. Iar pentru băieţi, numele cele mai frumoase este cel al Sfântului Ioan Botezătorul, ale Sfinţilor Apostoli, urmate de numele sfinţilor ierarhi, mucenici şi cuvioşi, dintre care unii s-au nevoit pe pământul ţării noastre şi se roagă pentru noi toţi.

Să li se pună copiilor nume de sfinţi din calendarul nostru ortodox, de obicei numele sfântului din ziua naşterii pruncului sau din zilele dinainte sau de după ziua naşterii, cum doresc părinţii, rudele şi preotul de parohie, care este şi duhovnicul familiei. Se mai poate pune numele al cărui hram îl are biserica de care aparţine copilul sau nume de sfinţi români, ierarhi, mucenici şi cuvioşi. Se mai obişnuieşte a se pune primilor copii şi numele părinţilor care i-au născut sau i-au botezat.

În nici un caz nu se pun nume de sfinţi catolici, nume de protestanţi, de sectanţi, de artişti sau nume păgâne, luate de la popoarele nebotezate, care nu cred în Hristos. Nu se pun nume de animale, de păsări, de eroi necreştini şi nume de zei, precum Afrodita, Venera etc.

Este păcat să dăm copiilor nume străine de Hristos, în loc să le punem nume de sfinţi care şi-au dat viaţa pentru credinţă şi se roagă neîncetat în ceruri pentru noi.

Numele copilului dat în clipa scufundării întreite în apa Botezului nu mai poate fi schimbat decât la tunderea în călugărie, care se mai numeşte şi al doilea botez.

,,Călăuză ortodoxă în familie şi societate "
..arhim. Ioanichie Bălan

grafica Aida Suster

Acatiste pentru diferite trebuinte

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".





* Luminarea Minții - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Ac. Sf. Spiridon
Paraclisul Maicii Domnului
Canon către Îngerul Păzitor
Ac. Sf. Stelian
De 7 ori/zi Împărate Ceresc

* Mulțumire - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Acoperământul Maicii Domnului
Canon către Îngerul Păzitor
Paraclisul Maicii Domnului
De 7 ori/zi Împărate Ceresc

* Căsătorie - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Ac. Sf. Nicolae
Ac. Sf. Spiridon
Paraclisul Maicii Domnului
De 7 ori/zi Împărate Ceresc

* Spor - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Paraclisul Maicii Domnului
Ac. Sf. Spiridon
Canon către Îngerul Păzitor
De 7 ori/zi Împărate Ceresc

* Serviciu - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Ac. Sf. Spiridon
Ac. Sf. Mina
Ac. Bunei Vestiri
Paraclisul Maicii Domnului
De 7 ori/zi Împărate Ceresc

* Vicii (beție/fumat) - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Paraclisul Maicii Domnului
Ac. Sf. Arh. Mihail și Gavriil
Ac. Sf. Mina
Psaltirea în 40 de zile
Canon către Îngerul Păzitor
Psalmii 37, 67 și 72

* Lucruri necurate - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Ac. Sf. Arh. Mihail și Gavriil
Canon către Îngerul Păzitor
Psalmii 37 și 67
De 7 ori/zi Împărate Ceresc
Post Miercuri și Vineri
Ulei de la Sf. Maslu în mâncare
Anafură și aghiazmă dimineața

 
* Luminarea minții - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Ac. Sf. Spiridon
Paraclisul Maicii Domnului
Canon către Îngerul Păzitor
Ac. Sf. Stelian
De 7 ori/zi Împărate Ceresc

* Fericea de rele - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Ac. Sf. Acoperământ al Maicii Domnului
Ac. Sf. Stelian
Ac. Sf. Arh. Mihail și Gavriil
Canon către Îngerul Păzitor
Psalmii 37 și 67

* Operație - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Ac. Sf. Ioan Botezătorul
Ac. Sf. Arh. Mihail și Gabriil
Ac. Sf. Pantelimon

* Boală gravă - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Acoperământul Maicii Domnului
Ac. Sf. Arh. Mihail și Gavriil
Ac. Sf. Ioan Botezătorul
Ac. Sf. Pantelimon
Psalmii 37 și 67 seara
De 7 ori/zi Împărate Ceresc
De 7 ori la Sfântul Maslu și ulei in mâncare
Spovedit și împărtășit

* Zămislire de prunci - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Ac. Sf. Ioachim și Ana
Ac. Sf. Ioan Botezătorul
Ac. Sf. Arh. Mihail și Gavriil
Spovedit și împărtășit
Sfântul Maslu

* Sănătate - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Acoperământul Maicii Domnului
Ac. Sf. Pantelimon
Ac. Sf. Ioan Botezătorul
Ulei de la Sf. Maslu in mâncare
Spovedit și împărtășit

* Proces - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Ac. Sf. Mina
Ac. Sf. Arh. Mihail și Gavriil
Paraclisul Maicii Domnului
Psaltirea in 40 de zile (una/doua catisme pe zi)

* Pagubă - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Ac. Sf. Mina
Ac. Sf. Arh. Mihail și Gavriil
Paraclisul Maicii Domnului
Psaltirea in 40 de zile (una/doua catisme pe zi)

* Tranzacție - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Ac. Sf. Mina
Ac. Bunei Vestiri
Ac. Sf. Spiridon
De 7 ori/zi Împărate Ceresc

* Oprirea datoriilor - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Paraclisul Maicii Domnului
Ac. Sf. Spiridon
De 7 ori/zi Împărate Ceresc
Canon către Îngerul Păzitor

* Liniște - timp de 40 de zile câte un acatist/zi

Acoperământul Maicii Domnului
Canon către Îngerul Păzitor

Nu uitați de încrederea voastră în ajutorul lui Dumnezeu, atunci când vă rugați!
“Fie ție după credința ta!”

#PărinteleCalistrat