Duminica Ortodoxiei - sarbatoarea icoanelor

                                                Duminica Ortodoxiei - sarbatoarea icoanelor



                               Duminica Ortodoxiei (sursa: CrestinOrtodox)

                                                  In Duminica Ortodoxiei, pictorii iconari sarbatoresc.

 Cu o bucurie tainica, pentru ca rodul muncii lor nu este unul oarecare. Icoana reprezinta in chip vazut taina intruparii lui Dumnezeu: ,,Si Cuvintul S-a facut Trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui" (Ioan 1,14). Aceasta invatatura de credinta a fost formulata in Sinodul al VII-lea Ecumenic din anul 787.
Sfintul Vasile cel Mare spunea: ,,Ceea ce cuvintul comunica prin auz, pictura o arata in chip tacut, prin reprezentare." De aceea icoana este insasi inima ortodoxiei. In aceasta inima a incercat sa loveasca erezia iconoclasta. O lupta inversunata impotriva cinstirii icoanelor - aproape un secol dupa Sinodul VII. Potrivnicii sfintelor icoane nu intelegeau faptul ca in icoana lui Iisus Hristos este reprezentat Chipul Persoanei Fiului lui Dumnezeu care S-a facut Om, nu Dumnezeirea nevazuta. De aceea,respingind icoana, se respinge taina inomenirii Fiului lui Dumnezeu. Astfel este negata toata lucrarea de mintuire a neamului omenesc.

Anul 843 a marcat o victorie extrem de importanta impotriva ereziilor si mai ales impotriva iconoclasmului. La Constantinopol, dreptcredincioasa imparateasa Teodora impreuna cu patriarhul Metodie au convocat un mare Sinod Ecumenic. Acesta a reconfirmat hotaririle celor sapte Sinoade Ecumenice anterioare, inclusiv cea a dogmei cinstirii icoanelor.
Pentru ca erezia iconoclasta tintea sa distruga ideea unui Dumnezeu Intrupat, restaurarea cultului icoanelor a reprezentat chiar triumful ortodoxiei. Cintarea Sarbatorii Ortodoxiei a fost scrisa de Sfintul Teofan, care a participat in mod direct la lupta pentru icoane.



Condacul se adreseaza Maicii Domnului pentru ca Hristos Si-a luat trup si chip din ea. ,,Cuvintul Tatalui cel necuprins din tine, Nascatoare de Dumnezeu, S-a cuprins, intrupindu-Se; si chipul cel intinat intorcindu-l, cu dumnezeiasca podoaba l-a amestecat. Deci,marturisind mintuirea, il inchipuim cu fapta si cu cuvintul (Condac, glasul al 8-lea). Icoana devine astfel imaginea omului unit cu Dumnezeu, de aceea se deosebeste fundamental de tablou. Si asa, sfintenia devine vizibila cu ochii trupesti.

Porunca postului

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Biserica Ortodoxa - porunca postului ( “Acest neam de diavoli nu iese cu nimic, decat numai cu post si rugaciune” - Matei 17, 21 )

Postul este de 2 feluri:

1. Post desavarsit sau ajunare (post negru) – nu se mananca nimic si nu se bea apa cel putin o zi intreaga ( de la ora 12 noaptea pana a doua zi la 12 noaptea. ).

2. Post aspru sau uscat - se mananca o singura data in zi, dupa ora 15.00, doar paine si apa.

Nu se tine niciodata post in zilele de sambata si Duminica, cu o singura exceptie. In Sambata Mare, cand toti credinciosii, dupa masura credintei si puterea trupeasca, trebuie sa tina post negru, incepand cu joi noaptea de la ora 24.00 si pana sambata noaptea dupa ora 24.00 , cat mai spre dimineata Duminicii Invierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Zilele de sambata amintesc de facerea lumii, iar zilele de Duminica de Invierea Domnului.

Pentru zilele de sambata si Duminica care cad in posturi, este dezlegare a postului si se poate manca, dar fara carne, peste, lapte, branza, oua (sau alte produse obtinute din acestea).

CANONUL 64 APOSTOLIC: (Pidalion, editia 1844)

"Daca un cleric s-ar afla postind in ziua Duminicii sau a sambetei (afara numai de una), sa se cateriseasca; iar daca va fi laic, sa se afuriseasca."

Talcuire:

SPOVEDANIE DE GOLAN

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Până nu demult credeam că eu
Le ştiu pe toate şi sunt ateu,
Şi nici prin gând nu îmi trecea
Care este de fapt calea mea,
Să mă convingi nu prea puteai.
Orb cu trufie şi mălai,
Prin întuneric rătăceam,
Cu alcool şi droguri petreceam.
Mai mult tutun decât mâncare,
Dar şi mâncare grupa mare.
Acest poem este în limbaj,
Nu e artă dar nici derapaj,
Harul mă îndeamnă să le spun,
Nu sunt nebun, nu sunt nici bun,

Spunând mă curăţ de păcat
Şi îmi promit să nu mai fac.
De mic fiind un năzdrăvan,
Eu aveam mapă nu ghiozdan,
Furam mâncare şi creioane,
Clanţe să facem chiuşoare,
Minţeam profesori, părinţi, fraţi,
Mult am minţit, să mă iertaţi!

La meditaţii mai chiuleam,
Cu banii biliard jucam,
Iar când examene au venit
Picat am fost şi umilit.
Nici asta nu m-a înduplecat
Să fiu mai bun, să fiu curat.
Cu egoism speram la bine,
Tot ce iubeam era la mine.
Dacă îmi făceai vreo supărare
Tot ce voiam e răzbunare.
Nicio bătaie nu am ratat,
Pe interval am dat, am luat.
Când am ajuns la domnişoare,
Destrăbălare, desfrânare,
Multe din ele le-am iubit,
Dar şi mai multe am chinuit,
Îmi amintesc tot, cu ruşine,
Te rog, tu, să mă ierţi pe mine!
Să nu mai zic de onanie,
Cu greu am scăpat din robie.
Alcoolul, parcă, le adăpa,
Certuri, mânii el închega.
Lene mi-a fost de când mă ştiu,
Şi iată că acum vă scriu.


Mulţi cu gând bun m-au angajat,
I-am fraierit şi i-am sfidat,
Iertaţi-mă vă rog! Regret!
N-am fost corect, nu am fost drept,
Înşelăciuni am săvârşit,
De mită eu nu m-am ferit.
Am profitat cât am putut
De om sărac, de om avut.
Falsificam adeverinţe,
Acte, facturi, chiar şi chitanţe.
Împrumutam şi nu dădeam,
Sau de îi dădeam, întârziam.
Propietăţi nu am respectat,
Am piratat, am copiat.
Examene eu am plătit,
Sau de colegi înlocuit,
Te rog să ierţi şi ştiu că poţi!
Mă voi ruga pentru voi toţi.
Cu rude am dat-o în îmbrânceli
Şi în tot felul de alte sminteli.

Nici de răbdare nu am ştiut,
Totul să fac în grabă am vrut.
În mizerabila-mi mândrie
M-am zvârcolit ca porcul în albie.
Nu am ştiut ce e ascultarea,
Şi când să dau aveam uitarea,
Cu parteneri sau angajaţi,
Şi artişti neremuneraţi,
Iertaţi-mă vă rog, şi voi!
În alt mod vă voi da înapoi.

Baruri şi cluburi am deschis,
De multe ori eu le-am închis.
Pe mulţi alţii am instigat
La desfrânat şi consumat.
Am judecat atâţia fraţi,
Mai buni, mai simpli, mai curaţi,
Invidie şi laşitate,
Şi multe vorbe aruncate.
Nici de iertat nu am iertat
Cum trebuia să fac de fapt.
Foarte mult ţara mi-am iubit
Şi pe străini am prigonit
Fără motiv adevărat,
Doar că erau din alt aluat.
Ţigani, săraci şi cerşetori,
I-am alungat de atâtea ori.
Şi mamei mele îi greşeam,
Deşi o iubeam o supăram.
Te rog să ierţi ce a fost mamă!
Voi face bine, să n-ai teamă!

Sub lege nu am fost supus,
Doar răzvrătire am adus.
Am protestat, am ofensat,
Am înjurat, am agresat,
Am complotat, am duşmănit,
Dar cel mai grav… că L-am hulit.
Sunt vinovat de blasfemie,
Păcat mai grav ca alte o mie.
Această Carte cumpărată
S-a dovedit adevărată.
Am început să simt, să ştiu,
Că Dumnezeu e aici, e viu!
Am plâns… mult plâns… am suspinat…
Ceva în mine s-a schimbat.
El m-a chemat, eu m-am rugat,
Şi m-a iertat.

Horatiu Stoica