SPOVEDANIE DE GOLAN

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Până nu demult credeam că eu
Le ştiu pe toate şi sunt ateu,
Şi nici prin gând nu îmi trecea
Care este de fapt calea mea,
Să mă convingi nu prea puteai.
Orb cu trufie şi mălai,
Prin întuneric rătăceam,
Cu alcool şi droguri petreceam.
Mai mult tutun decât mâncare,
Dar şi mâncare grupa mare.
Acest poem este în limbaj,
Nu e artă dar nici derapaj,
Harul mă îndeamnă să le spun,
Nu sunt nebun, nu sunt nici bun,

Spunând mă curăţ de păcat
Şi îmi promit să nu mai fac.
De mic fiind un năzdrăvan,
Eu aveam mapă nu ghiozdan,
Furam mâncare şi creioane,
Clanţe să facem chiuşoare,
Minţeam profesori, părinţi, fraţi,
Mult am minţit, să mă iertaţi!

La meditaţii mai chiuleam,
Cu banii biliard jucam,
Iar când examene au venit
Picat am fost şi umilit.
Nici asta nu m-a înduplecat
Să fiu mai bun, să fiu curat.
Cu egoism speram la bine,
Tot ce iubeam era la mine.
Dacă îmi făceai vreo supărare
Tot ce voiam e răzbunare.
Nicio bătaie nu am ratat,
Pe interval am dat, am luat.
Când am ajuns la domnişoare,
Destrăbălare, desfrânare,
Multe din ele le-am iubit,
Dar şi mai multe am chinuit,
Îmi amintesc tot, cu ruşine,
Te rog, tu, să mă ierţi pe mine!
Să nu mai zic de onanie,
Cu greu am scăpat din robie.
Alcoolul, parcă, le adăpa,
Certuri, mânii el închega.
Lene mi-a fost de când mă ştiu,
Şi iată că acum vă scriu.


Mulţi cu gând bun m-au angajat,
I-am fraierit şi i-am sfidat,
Iertaţi-mă vă rog! Regret!
N-am fost corect, nu am fost drept,
Înşelăciuni am săvârşit,
De mită eu nu m-am ferit.
Am profitat cât am putut
De om sărac, de om avut.
Falsificam adeverinţe,
Acte, facturi, chiar şi chitanţe.
Împrumutam şi nu dădeam,
Sau de îi dădeam, întârziam.
Propietăţi nu am respectat,
Am piratat, am copiat.
Examene eu am plătit,
Sau de colegi înlocuit,
Te rog să ierţi şi ştiu că poţi!
Mă voi ruga pentru voi toţi.
Cu rude am dat-o în îmbrânceli
Şi în tot felul de alte sminteli.

Nici de răbdare nu am ştiut,
Totul să fac în grabă am vrut.
În mizerabila-mi mândrie
M-am zvârcolit ca porcul în albie.
Nu am ştiut ce e ascultarea,
Şi când să dau aveam uitarea,
Cu parteneri sau angajaţi,
Şi artişti neremuneraţi,
Iertaţi-mă vă rog, şi voi!
În alt mod vă voi da înapoi.

Baruri şi cluburi am deschis,
De multe ori eu le-am închis.
Pe mulţi alţii am instigat
La desfrânat şi consumat.
Am judecat atâţia fraţi,
Mai buni, mai simpli, mai curaţi,
Invidie şi laşitate,
Şi multe vorbe aruncate.
Nici de iertat nu am iertat
Cum trebuia să fac de fapt.
Foarte mult ţara mi-am iubit
Şi pe străini am prigonit
Fără motiv adevărat,
Doar că erau din alt aluat.
Ţigani, săraci şi cerşetori,
I-am alungat de atâtea ori.
Şi mamei mele îi greşeam,
Deşi o iubeam o supăram.
Te rog să ierţi ce a fost mamă!
Voi face bine, să n-ai teamă!

Sub lege nu am fost supus,
Doar răzvrătire am adus.
Am protestat, am ofensat,
Am înjurat, am agresat,
Am complotat, am duşmănit,
Dar cel mai grav… că L-am hulit.
Sunt vinovat de blasfemie,
Păcat mai grav ca alte o mie.
Această Carte cumpărată
S-a dovedit adevărată.
Am început să simt, să ştiu,
Că Dumnezeu e aici, e viu!
Am plâns… mult plâns… am suspinat…
Ceva în mine s-a schimbat.
El m-a chemat, eu m-am rugat,
Şi m-a iertat.

Horatiu Stoica