Porunca postului

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Biserica Ortodoxa - porunca postului ( “Acest neam de diavoli nu iese cu nimic, decat numai cu post si rugaciune” - Matei 17, 21 )

Postul este de 2 feluri:

1. Post desavarsit sau ajunare (post negru) – nu se mananca nimic si nu se bea apa cel putin o zi intreaga ( de la ora 12 noaptea pana a doua zi la 12 noaptea. ).

2. Post aspru sau uscat - se mananca o singura data in zi, dupa ora 15.00, doar paine si apa.

Nu se tine niciodata post in zilele de sambata si Duminica, cu o singura exceptie. In Sambata Mare, cand toti credinciosii, dupa masura credintei si puterea trupeasca, trebuie sa tina post negru, incepand cu joi noaptea de la ora 24.00 si pana sambata noaptea dupa ora 24.00 , cat mai spre dimineata Duminicii Invierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Zilele de sambata amintesc de facerea lumii, iar zilele de Duminica de Invierea Domnului.

Pentru zilele de sambata si Duminica care cad in posturi, este dezlegare a postului si se poate manca, dar fara carne, peste, lapte, branza, oua (sau alte produse obtinute din acestea).

CANONUL 64 APOSTOLIC: (Pidalion, editia 1844)

"Daca un cleric s-ar afla postind in ziua Duminicii sau a sambetei (afara numai de una), sa se cateriseasca; iar daca va fi laic, sa se afuriseasca."

Talcuire:

“Alt lucru este postul, altul dezlegarea postului, şi altul stricarea postului. Şi postul chiar este desăvârşita nemâncare, sau şi a mânca cineva o dată în zi, întru al nouălea ceas, cu mâncare uscată, adică numai de pâine şi apă.

Iar dezlegarea postului este, a mânca cineva mai-nainte de al nouălea ceas, ori smochine, ori stafide, sau altceva de acest fel. Sau şi a mânca afară de pâine, şi de apă, şi alte oarecare feluri de mâncăruri proaste: precum de pildă, legumi, vin, sau unt de lemn, sau raci, scoici, şi alte de acest fel.

Iar stricarea postului este când mănâncă cineva din toate de mâncare, şi carne adică, şi peşte, şi lapte, şi brânză, şi celelalte.

Deci în canonul acesta rânduiesc dumnezeieştii apostoli, că oricare cleric, s-ar afla postind în ziua Duminicii sau a sâmbetei, cu deplinită nemâncare, sau şi cu mâncare uscată întru al nouălea ceas, afară de o singură sâmbătă: adică de Sâmbăta cea Mare, întru care se afla Trupul Domnului în mormânt şi întru care şi toţi dreptslăvitorii postim, după Glasul Domnului ce a zis: ,,Iar vor veni zile când se va lua de la dânşii Mirele, şi atunci vor posti” (Matei 9, 15)
Un cleric ca acesta, zic, să se caterisească, iar de va fi mirean unul ca acesta să se afurisească”.

CANONUL 69 APOSTOLIC: (Pidalion, editia 1844)

“Daca vreun episcop, prezbiter, diacon, citet sau cantaret nu posteste Sfantul si Marele Post al Pastilor sau miercurea, sau vinerea, sa se cateriseasca, afara de cazul cand este impiedicat de slabiciunea trupeasca. Iar de va fi mirean, sa se afuriseasca”.

Talcuire:
“Tuturor împreună, şi celor bisericeşti, şi celor lumeşti, le porunceşte canonul acesta să postească întocmai şi asemenea, atât Postul cel mare, cât şi toate miercurile, şi vinerile, zicând acestea anume:

Oricare episcop, sau prezbiter, sau diacon, sau citeţ, sau cântăreţ, nu posteşte sfântul marele Post, sau fiecare miercuri, şi vineri, să se caterisească. Afară numai de nu poate a posti pentru vreo boală trupească.
Iar de este mirean cel ce nu le posteşte acestea, să se afurisească.
Că sfântul marele Post îl postim, după Dumnezeiescul Hrisostom (în cuvântul la cei ce posteau primele Paşti) ce zice nu pentru Paşti, nu pentru Cruce, ci pentru păcatele noastre… Fiindcă Paştile nu sunt pricină de post şi de plâns, ci de veselie şi de bucurie. Drept aceea nu se cuvine să zicem că plângem pentru Cruce. Că nu plângem pentru aceea, să nu fie! Ci pentru păcatele noastre.
Postim însă marele Post, după urmarea Domnului, care a postit în munte 40 de zile. Iar cele două zile ale săptămânii le postim, miercurea adică, căci întru această zi, s-a făcut sfatul pentru vânzarea Domnului nostru, iar vinerea, căci întru această zi a pătimit cu Trupul moartea cea pentru mântuirea noastră “…

„Drept aceea, precum Timotei în canonul 8 şi 10 al lui, iartă pe muierea cea lehuză, ca în Postul cel mare să bea vin, şi să mănânce îndestulă hrană, încât să se poată ţine, iară pe cel tare uscat de vreo covârşitoare boală îl iartă a mânca unt de lemn în Postul cel mare. Întru asemenea chip se cade a se ierta să mănânce numai unt de lemn, şi să bea vin miercurea şi vinerea cel ce s-a uscat de o mare boală. Asemenea zice şi Dumnezeiescul Ieronim, că întru aceste două zile nu trebuie a se dezlega postul fără
de mare nevoie”…

Se osebesc miercurile şi vinerile Luminatei săptămâni, şi a săptămânii celei după Cincizecime, întru care stricăm cele ale săptămânii celei Luminate pentru bucuria Învierii Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, iar cele ale săptămânii celei după Cincizecime, pentru bucuria Pogorârii Sfântului Duh, ca şi după aceasta să se arate că Sfântul Duh este de o fiinţă cu Fiul, şi cu nimic este mai jos decât acela, precum zice Chitrul în canonul 25 al său.

Iar stricarea postului miercurilor sau a vinerilor ce o facem, când se întâmplă Praznicele Naşterii lui Hristos şi ale Dumnezeieştilor Arătări, se vede că o vindecă postul cel ce a apucat mai-nainte al ajunului, care este rânduit în Tipic a se face totdeauna la praznicele acestea, pentru această pricină socotesc.
Iar stricarea postului ce se face miercurile şi vinerile în cele douăsprezece zile după Naşterea Domnului, şi înainte de lăsatul de carne, şi în săptămâna mâncării de brânză, nici de o parte poate a se vindeca”…

„De aici se cunoaşte cât sunt vrednici de osândă aceia, ce au umplut ceasloavele cele din nou tipărite de dezlegări la vin şi la unt de lemn, puse nu numai la sfinţii cei mari ci şi la cei mici, şi în scurt a zice la cei fără doxologii, sau (slavocântare) care acestea nu le au vechile scrise cu mâna, şi tipărite ceasloave care se află. Pentru aceasta cei ce s-au înştiinţat de aceasta îndreptează-se; şi urmeze mai bine celor vechi, decât celor noi.

Iar pentru ca să deplinim cuvântul cel pentru Posturi, adăugăm aici şi aceasta, că, cele trei Posturi, al Naşterii Mântuitorului, al Sfinţilor Apostoli, şi al lui August, le întăresc încă, şi Simeon al Tesalonicului (în răspunsul 54) şi aşezămintele cele din început, şi obşteştile Tipice ale Ierusalimiţilor şi ale Studiţilor, şi în scurt toate osebitele Tipice ale împărăteştilor mănăstiri din Sfântul Munte.
Ci şi însuşi aceasta că Postul cel dinaintea Sfintelor Paşti se numeşte mare, arată, că sunt şi alte posturi, acesta însă covârşeşte, precum aceasta descoperit o încheie Simeon al Tesalonicului (în răspunsul 56).

Deci în Posturile Naşterii Domnului, şi al Sfinţilor Apostoli, Marţea şi Joia, se face dezlegare la unt de lemn şi la vin, nu şi la peşte, după Tipice; iar Lunea, miercurea, şi vinerea postim de unt de lemn şi de vin, şi întru acestea de se va întâmpla Alliluia, adică sfânt neslavocuvântat se face la al 9-lea ceas o mâncare şi uscată mâncarea; iar de se va întâmpla sfânt slavocuvântat se face de două ori mâncare”.

CANONUL 70 APOSTOLIC: (Pidalion, editia 1844)

"Daca un episcop, sau presbiter, sau diacon, sau oricine din ceata clericilor, ar posti impreuna cu iudeii, sau ar tine sarbatorile impreuna cu dansii, sau ar primi de la dansii daruri de sarbatori, precum azime, sau ceva de acest fel, sa se cateriseasca; iar daca va fi mirean, sa se afuriseasca."

Talcuire:
„Dacă cel ce numai se roagă împreună cu cei afurisiţi, se afuriseşte, sau cu cei caterisiţi numai, împreună se cateriseşte. Cu mult mai vârtos cel ce posteşte şi serbează împreună cu Iudeii ucigaşii lui Hristos, cleric fiind se cateriseşte, iar mirean se afuriseşte.

Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte, că oricare episcop, sau prezbiter, sau diacon, sau oricare fiind din catalogul clericilor, posteşte cu Iudeii, sau serbează cu dânşii Paştile, sau alte sărbători, sau primeşte de la dânşii daruri de ospăţ ale sărbătorii lor, precum sunt azimile (pe care ei la zilele pascăi lor le mănâncă, şi la toată sărbătoarea lor, şi la toată jertfa azimele proaduce), sau altceva ca acestea, primind să se caterisească.
Iar de va fi mirean să se afurisească.
Căci măcar deşi cei ce primesc unele ca acestea, şi împreună postesc şi împreună prăznuiesc, nu sunt de o cugetare cu Iudeii, dar însă dau prilej de sminteală, şi prepus că cinstesc slujbele Iudeilor, care lucru este străin de Dreptslăvitori. Las a zice, că şi se spurcă unii ca aceştia cu împreună petrecerea ucigaşilor de Hristos. Către care zice Dumnezeu, postul şi nelucrarea şi sărbătorile voastre le urăşte sufletul meu”.

Zilele de post ale crestinilor sunt:

1. Miercuri si Vineri de peste an ( + Luni )

2. Cele 4 posturi mari: Postul Nasterii Domnului Iisus Hristos, Sfantul si Marele Post al Pastilor, Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si Postul Adormirii Maicii Domnului.

3. In ziua ajunului înaintea Botezului Domnului, aducătoare aminte de postul catehumenilor care se botezau în această zi.

Ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, căci fapta lui Irod Antipa, care a poruncit tăierea capului, a fost o fărădelege şi a adus întristare Mântuitorului. Afară de aceasta Ioan Botezătorul a fost cel mai mare postitor al timpului său, hrănindu-se în pustia Iordanului numai cu acride şi miere sălbatecă.

Ziua Inălţării Sfintei Cruci, pentru că ne aminteşte de patimile Domnului, răstignirea sa pe cruce şi alte evenimente petrecute cu crucea Mântuitorului.

Miercuri si Vineri

Miercuri a fost sfatul iudeilor de a omorî pe Hristos.
Vineri s-a îndeplinit acest sfat cu răstignirea pe cruce a Domnului.
Prin urmare Biserica trebuia să venereze aceste două zile cu post şi rugăciune, cum a şi făcut şi a poruncit aceasta şi fiilor ei.
Miercurea se citeste Acatistul Sfintei Cruci (si unul din Acatistele Maicii Domnului)
Vinerea se citeste Acatistul Sfintei Cruci
Miercurea si vinerea sunt posturi obligatorii pentru toti crestinii.

Luni ( post facultativ pentru mireni )

In Pidalion (Canoanele Sfintilor Apostoli si ale Sfintilor Parinti) citim că postul de luni este cuviincios şi cu drept cuvânt.
Iar în Pravila cea mare se hotărăşte : Călugării şi lunile să le postească în tot anul ca şi miercurile şi vinerile, cum am luat de la Sfinţii Părinţi.
Lunea se citeste Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril.
Postul de luni este cuviincios, dar nu este obligatoriu pentru mireni.

NU ORICE POST ESTE RELIGIOS, ci numai acela care se face intru numele Domnului si dupa legea Lui Dumnezeu, asa cum au invatat proorocii (Ioil 2, 12-16) si l-au practicat Sfintii (III Regi 19, 8; Matei 4, 2; Luca 2, 37).

Moise a stat pe muntele Sinai, atunci cand a primit tablele Legii, “patruzeci de zile si patruzeci de nopti; si nici paine n-a mancat, nici apa n-a baut” (Iesirea 34, 28; Deuteronomul 9, 9,18)

Cand a fost sa biruiasca poporul cel pagan al filistenilor, evreii au postit (1 Regi 7, 6).

Profetul Isaia vorbeste mult despre insemnatatea postului (Isaia cap.58).

Profetul Ioil, amintind despre pocainta, indemna si la post (Ioil 2, 15)

Dumnezeu a iertat tot poporul cetatii Ninivei, atunci cand au postit , s-au rugat si s-au cait pentru pacatele lor. (Iona cap. 3)

Inteleptul Isus fiul lui Sirah zice: “Nu fi nesatios in nici o desfatare si nu te apleca la mancaruri multe. Ca in mancarurile cele multe va fi durere si nesatiul va veni pana la ingretosare. Pentru nesatiu, multi au pierit; iar cel infranat isi va inmulti viata” (37, 32-34).

Sfantul Ioan Botezatorul Inaintemergatorul Domnului nostru Iisus Hristos, a postit continu.
(Matei 3, 4, Marcu 1, 6)

Mantuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos insusi a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti in pustie, inainte de a incepe propovaduirea Evangheliei. (Matei 4, 2; Luca 4, 2) si ne-a poruncit si noua sa postim. (Matei 6, 16–18; Luca 21, 34)

Sfintii Apostoli au postit si s-au rugat. (Faptele Apostolilor 13, 3; 14, 23; 1 Corinteni 7, 5; II Corinteni 6, 5; 11, 27)

Sfintii Parinti lauda si recomanda postul cu staruinta.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune: “Postul potoleste zburdaciunea trupului, infraneaza poftele cele nesaturate, curateste si inaripeaza sufletul, il inalta si il usureaza”. (Omilia a 10-a la cartea Facerii)

Alte indemnuri si dovezi Biblice despre folosinta postului: (Levitic 16, 29 si 23, 32), (Judecatori 20, 26), (Estera cap. 4), (Ieremia 36, 9), (Daniel 10, 2-3), (Psalmul 34, 12), (Luca 2, 36-37),
(Matei 17, 21)
... si mai sunt alte marturii ale Sfintei Scripturi (Biblia) si ale Sfintilor Apostoli.

Deci, postul este de origine dumnezeiasca si ne-a fost dat de Bunul Dumnezeu, cu scopul de a ne infrana trupul de la patimi, a ne smeri sufleteste si a ne face mai buni intru pocainta si rugaciune spre mantuirea noastra si slava lui Dumnezeu.

Postul, nu inseamna doar abtinere de la mancare si bautura, ci si abtinerea de la ganduri necurate, vorbe si fapte rele.
De vedeţi un sărac, aveţi milă de el, un duşman, împăcaţi-vă cu el, un prieten înconjurat de bun nume,nu-l invidiaţi, o femeie frumoasă, întoarceţi capul in alta parte.
Nu numai gura voastră să postească, ci şi ochiul, şi urechea, şi picioarele, şi mâinile, şi toate mădularele trupului vostru.
Mâinile voastre să postească, rămânând curate de hrănire şi de lăcomie. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine. Hrana ochilor este ceea ce ei văd. Dacă-i o privelişte neîngăduită şi potrivnică Legii, postul suferă din pricina aceasta şi mântuirea sufletului este vătămată întru totul; dacă-i o privelişte îngăduită de Lege şi fară greşeală, postul se împodobeşte cu ea. Opriti ochii de la a privi nerusinarea.
Asemenea, urechea voastră se cade să postească. A posti pentru ureche înseamnă a o astupa pentru vorbirile de rău şi pentru zavistii. “Nu aplecaţi urechea voastră la vorbirile deşarte” – este scris. Gura, pe de altă parte, trebuie să postească de barfe, cearta, minciuni, cuvinte cu viclesug, vorbire multa si desarta sau alte vorbiri ruşinoase.
Iarta tot, impaca-te cu dusmanul tau, ai grija de sarac, de vaduva si de orfan, fa milostenie si dreptate.
Sotii, cu buna invoire intre ei, trebuie sa se abtina de la impreunare trupeasca.
“Iar Eu va spun voua: iubiti pe vrajmasii vostrii, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri …” (Matei 5, 44-45)

“Dar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o noi, sa fie anatema.

Cum v-am spus mai inainte, si acum va spun iarasi: daca va propovaduieste cineva alta Evanghelie decat ceea ce ati primit, sa fie anatema.” (Galateni 1, 8 – 9)

https://www.facebook.com/profile.php?id=100012661667359&fref=nf